[Terminat] Angel without soul - sez.1

[Addeh]

defapt - de fapt
" [...] organul meu de mult intarit, si isi duse [...] - fara virgula aceea, inainte de " si " nu se pune virgula. ^^
Btw, frate, cat asteptam un astfel de capitol. o.o' Si omg, spune-mi, te rog, ca mai continui un pic [ un picuţ mic de tot ] de yaoi in nextu` ce-o sa vina.
Daaar, mai intai, comentez pe`aici. Deci nu are rost sa-ti spun cat de mult mi-a placut descrierea din acest capitol, eu una, parca m-as fi aflat la locul potrivit, in fic. :]] Insa .. Nu te gandi la prostii, doar mi-am imaginat, nu eram eu in .. locul unuia dintre protagonisti.
Eh.. si era chiar culmea sa nu-i pice cumva prosopul ala si sa nu intre Kiru excitat mai rau ca un caine. =] Ofc, am " savurat " momentu`. xD
Nasol ca nu-s prima, dar o sa am alte oportunitati .. I hope so ... * laughs * Am vazut ca ai zis ca ai terminat cu simularile. Me too, iar azi am dat o teza [ imagineaza-ti ! Doar una :[[ ]. Nu situ ce ma fac la mate ..
Well, succes cu nextu`. * kisses *

[Rain]

Multumesc de comentarii fetelor din pacate nu am mai continuat cu scena aia, insa apare ceva siropos. Apropo, nu va speriati daca aveti impresia ca este finalul ficului, va anunt de acum ca nu este Multumesc din nou si bafta la citit :

~Capitolul 24 Luna e de partea noastra~



Cand m-am trezit ma aflam in acelas pat moale cu asternuturile pufoase, insa eram gol, iar un vant puternic imi deranja spatele. Apuc coltul paturii sa ma invelesc, avand impresia ca e noapte, insa cand privesc ceasul era de abia zece seara.
-Kiru? am soptit, ridicandu-ma in sezut si frecandu-mi ochii micuti cu podul palmelor.
Nu stiam exact ce se intamplase cu doar doua ore in urma, insa siluetele noastre goale si ostenite, asezate pe acelas pat, mi-au facut gandurile sa mi se cutremere, iar trupul sa fie cuprins de acei fiori. Ca sa ma asigur ca nu ma inselam, am sarit din pat pentru a ma pregati pentru iesirea din parc ce inca doream sa o facem, insa o durere imi cuprinse toata partea din spate, facandu-ma sa raman incremenit.
-Ai patit ceva? mormai blondul ce isi desprinse si el la randul lui ochii, insa nu i-am raspuns.
Se auzi un usor chicot in acea liniste, apoi o soapta :
-Odihneste-te!
-Dar vreau sa mergem in parc, am spus eu bosumflat incercand sa imi indrept spatele.
M-am intins si am luat prosopul de jos, cel ce imi cauzse cu cateva ore inainte si cel ce fusese cauza actului pe care il avusesem. L-am pus in jurul taliei apoi mi-am luat hainele de jos si m-am indreptat spre baie cu pasi marunti, scotand cate un scancet pana sa intru in incaperea cu faianta alba.
-Te rog, am zis ultimele doua cuvinte, apoi am disparut si m-am imbracat in blugii, tricoul si hanoracul gri ales de mine. M-am spalat din nou pe fata si aveam senzatia ca ar trebui sa imi fac inca un dus, dar eram oricum in intarziere, pe la mijlocul noptii deja mi se facea somn si macar sa putem ajunge pana in locul splendid al parcului. Insistam atat de mult sa mergem pentru ca nu fusesem niciodata noaptea, iar de la colegii mei am auzit ca era nemaipomenit.
Am iesit din baie iar in celalalt colt al camerei era Kiru deja imbracat si aranjat.
-Ah, Kiru, multumesc mult.
M-am grabit sa ii sar de gat si sa il imbratisez, insa aceeasi durere isi facu simtita prezenta si de data asta, facandu-ma sa raman nemiscat.
-Te-am ranit? murmura blondul ce nu ezita sa ma prinda de mana si sa ma traga mai aproape de el. Isi aseza buzele reci de fruntea mea, oferindu-mi un sarut linistitor.
-Nu, a fost bine, l-am calmat, scapand un zambet ce parca mi se lipi de coltul buzelor.
Mi-am ridicat privirea asupra lui, tinandu-i mana mare intr-a mea. De ce esti asa rece? am inceput eu, aducandu-mia minte ca de fiecare data cand il atingeam era aproape ca gheata, facandu-mi trupul sa tresara.
-Pentru ca sunt sincer, veni replica lui, apoi se apropie de urechea mea si imi spuse ca ma iubeste, facandu-mi inima sa bata cu mai multa putere ca inainte, iar obrajii sa se inroseasca.
-Hai sa mergem, continua, luand cheile de pe masuta din living.
Ramasesem fara cuvinte si probabil si fara simturi, caci dupa ce rostise aceea fraza cu atata senzualitate nici ca mai simteam durerea ce ma cuprinsese cu cateva minute inainte.
Odata ce am iesit afara, senzatia aceea placuta de aer curat se simtea in atmosfera, la fel si vantul race ce iti impanzea tot trupul nu ezita sa apara. Imi deranja unele suvite ale parului ce ma chinuisem cu greu sa le pun la locul lor, insa nu am comentat nimic. De data asta am mers pe jos pana la parc caci doream sa analizez cerul cum nu o mai facusem pana atunci. Era senin, iar luna sedea maiestuasa pe cerul plin cu micute lumini sclipitoare ce stralucesc palid si tarau o noapte dupa sine.
Cu cat ne apropiam mai mult cu atat emotiile mele cresteau, caci acest moment mi se parea unul foarte romantic. Am trecut de portile parcului si am ajuns langa cateva bancute goale. Nu ma asteptam sa fie asa pustiu pe aici, in orice caz, aveam nevoie de liniste.
Ne-am asezat trupurile ostenite pe una din suprafata de lemn si ne-am intins capul pe spate, lasandu-ne chipurile pazite de lumina diurna. Era atat de placuta acea senzatie ce nu o mai simtisem pana atunci, mai ales cand blondul imi prinse una din maini intr-a sa.
Lumina stearsa a felinarelor era de zece ori mai mica decat a acelui glob imens ce nu isi schimba pozitia de pe bolta cereasca de un albastru inchis, aproape negru.
Kiru imi sopti din nou ca ma iubeste, insa nici de data asta nu am reactionat altfel decat sa tresar si sa imi simt obrajii mai fierbinti ca niciodata. Trupurile noastre nu reusira sa se odihneasca mult, caci am pornit din nou la drum prin pustietatea parcului. Se mai auzeau din cand in cand zgomotele motoarelor unor masini de pe autostrada ce era aproape de parc, insa niciuna din ele nu ne putea spulbera acest moment romantic. Nu puteam pasi normal, ma simteam pe aripile vantului. Oare aceasta senzatie ce era? Eram atat de fericit incat imi venea sa il iau pe Kiru de mana si sa alergam prin tot parcul, sa dansam pe muzica fredonata de mine in pasi de dans. Am inceput sa rad la gandurile mele, insa noroc ca blondul nu ma auzi, nu stiu ce explicatie i-as fi dat la reactiile astea.
Ne-am apropiat de o balustrada, apucand imediat cu mainile de ea. Panorama orasului noaptea era mult mai frumoasa privita de sus, unde luminile slabe ale masinilor straluceau in zare. Un moment mai romantic ca acesta chiar nu mai gaseam, deci era pacat sa il irosim.
Pentru mine, o persoana sedentara, acest peisaj ce se derula in fata noastra era unul unic.
-E atat de frumos, se auzi vocea mea entuziasmata in acea liniste moarta.
-Stiu, urma cea a blondului ce se auzea mult mai clara ca a mea.
Ma cuprinse in bratele sale mari, apoi imi ridica barba cu ajutorul degetului mare si cel aratator, fiind nevoit sa il privesc. Cand isi apropie chipul mai mult de al meu mi-am dat seama ce va urma sa faca, insa l-am oprit, formand ca un fel de zid intre noi atunci cand mi-am asezat mainile pe pieptul puternic al acestuia.
-Nu, Kiru, stai. Ne poate vedea cineva, am zis eu panicat, cu toate ca stiam destul de bine ca doar noi eram singurii ce "bantuiau" parcul la ora aia.
-Mai vezi pe cineva aici? urma vocea lui amuzata.
-Nu dar
Nu m-a lasat sa termin caci deja imi acoperi buzele cu ale sale, formand sarutul ce il asteptam de mult, insa nu stiam cum sa il cer. Ne-am inchis amandoi ochii, buzele noastre stand lipite una de alta. Cand isi introduse limba in lacasul meu cald am tresrait, pentru ca o facuse prea brusc, insa imediat m-am alaturat si eu jocului sau. I-am prins materialul bluzei intre pumni, probabil pentru a ma concentra mai mult asupra sarutului, iar acesta ma trase mai mult spre el, simtindu-mi trupul cum imi este lipit cu toata forta de cel al lui Kiru. Mainile sale coborara spre talia mea, de unde ma prinse strans, parca nedorindu-si sa ii scap, apoi am oprit sarutul cat sa iau o gura zdravana de aer si, spre surprinderea amandurora, eu l-am continuat cu mai multa tandrete ca la inceput.
Nu stiu de cand dar incepusem sa preiau controlul acestui joc al buzelor, pentru ca doream atat de mult sa le gust si sa le simt savoarea, incat nu m-am mai putut abtine. Isi duse mainile mari pe fesele mele, strangand usor de amandoua, facandu-ma sa scot un sunet infundat.

-Te iubesc, Matsuro, se auzi vocea lui groasa in linistea noptii.
Mi-am simtit obrajii cum incep sa arda cu putere. Ma credeam neputincios, caci era a o suta oara pe ziua de astazi cand isi arata sentimentele fata de mine atat prin fapte cat si prin vorbe , insa eu. Eu nici macar un amarat de "si eu te iubesc"nu puteam sa ii zic. L-am privit calm, avand un zambet sters pe buze, un zambet ce probabil il speria, caci in acea situatie ar fi trebuit sa fiu fericit. Ridicase o spranceana si ma privi la fel de calm pe cat o faceam si eu, insa mie, fata de el, inima imi batea cu mai multa putere.
-Si eu te iubesc, am rostit intr-un final, simtind cum acele cuvinte inca imi gadilau urechile si se auzeau in ecou.
Era pentru prima data cand auzeam aceste cuvinte rostite chiar de mine, si erau mai ales pentru un baiat, si nu unul oarecare, unul la care chiar tineam enorm, fratele meu, iubitul meu frate, Kiru.
Fata parca i se lumianse la acele sosote indecise ale mele, insa, cand acesta se apropie din nou de chipul meu l-am oprit fara ezitare.
-Da, chiar te iubesc, am zis parca mai increzator in propriile forte, apoi i-am prins buzele intr-un sarut pe care eu il incepusem, nevenindu-mi a crede cum doar intr-o singura seara prindeam atata curaj. Mi se parea mie sau ma maturizam din ce in ce mai mult? Ori asa era cand acel sentiment numit dragoste ce iti impanzea fiecare parte a trupului?
Aveam sa aflu atata timp cat imi petreceam restul vietii alaturi de cel pe care il iubeam, indiferent de ce ar fi spus lumea, dragostea era diferita de la persoana la persoana, pentru unii insemnand mai mult, iar pentru altii mai putin.
Imi era doar teama sa nu fie ceva temporal, nu mi-as fi iertat-o niciodata!

[Kara]

Frumos capitol..in sfarsit prinde si Matsuro curaj (incepe sa-mi placa baiatul) o//o cat despre Kiru,se vede ca are o inima mare si ar face orice ca sa-l aiba pe iubitul sau(frate)alaturi,chiar orice (nu-mi vine sa cred totusi ce poate face iubirea din om...intr-o fractiune de secunda uiti de legaturile de sange )...oricum asta prinde la fanii genului (in caz ca sunt si baieti printe noi)din punctul meu de vedere ai fi putut sa-i faci si gemeni pentru ca mi-ar fi placut la fel de mult (my perv. mind )
Cat despre Inaru (rusine,rusine,rusine...de trei ori rusine,cum ar spune foata mea profesoara de romana )cum adica sa-i vanda casa unei domnisoare dragute care sa-l puna pe ganduri pe bietul Matsuro (tipul asta nu are leac)..cred ca asta imi si place la el,mereu ne surprinde 9ca schimbarea lui brusca de caracter)sunt aproximativ (dau unele semne de indoiala )ca si Inaru simte ceva pentru Matsu...si imi pare rau ca prefera sa plece in loc sa-l infrunte pe Kiru.
Ma bucur ca ti-ai facut timp si ai postat si acest capitol (stiu ca lucrezi la mai multe...probabil in acelasi timp)asa ca eu te sustin

[Addeh]

Desi nu am tocmai dispozitia necesara sa dau un comm, nu m-am putut abitne. Iti dai seama, e un fic yaoi si e ceva logic... xDD
Btw, ai spus cumva ceva de sfarsitul ficului ? Ne` ne` ne`... Nici nu ma gandeam vreodata ca va fi finalul, e prea devreme. * laughs *
Dar acum sa revin, ca intotdeauna. Peisajul in care ai surprins scena atat de romantica a fost .. intr-un cuvant, chiar romantica. :]] Ba chiar ma intrebam cand o sa fie un astfel de moment in fic. Sa fiu sincera, cam multa tristete pe`aici... Parca ar fi viata reala a unui pusti. -.-'
Oricum .. xDD
Am fost uimita, dar intr-un mod foarte placut, sa aud acele cuvinte de amor. Aww,w de cand asteptam eu asa ceva ! :X
Sper sa ma aduci astfel de scene.. Dar nu prea multe, poate dispare yaoi`u` si eu nu vreau. E evident. =]]
Well, bafta, Fani ! ^^

[Rain]

Multumesc mult, mult de comentarii. Sunteti chiar dragute :3 Acum am adus nextul si imi cer scuze ca e prea mic, insa trebuia sa se termine odata capitolul din perspectiva lui Kiru. Deci da, din perspectiva blondului voi vorbi
Promit ca urmatorul va fi mai lung ( si chiar va fi ._. )... Cum am mai spus, am schimbat putin notiunea timpului...


~Capitolul 25 Clepsidra timpului~



Totul trecuse atat de repede, trei ani alaturi de el Parca timpul se limitase decat la doua luni. Ne aflam amandoi in aceeasi casa cu acelas aspect, dormeam in acelas dormitor si mai nou, in acelas pat. Partide amoroase aproape in fiecare seara nu lipseau din programul nostru.

Ma aflam in living, stand comod pe fotoliu acoperit cu o fasie crem ce ii dadea un aer de prosperitate. Mainile imi erau asezate pe capetele acestuia, desprinzandu-mi pleoapele una de alta si privind trupul din fata mea ce se afisa imbracat intr-un pulover mov cu cativa nasturi negri spre gat si o pereche de blugi mai grosi, negri, prinsi bine cu o curea de aceeasi culoare. Era Matsuro, fratele meu mai mic care acum implinise frumoasa varsta de nouasprezece ani. Inca ramasesem mai mare decat el si nu avea cum sa ma prinda la varsta, la inaltime insa aproape ma ajunsese.
Aspectul sau fizic devenise brusc vizibil, cativa muschi se prinsesera de bratele sale mari, umerii lati ii accentuau foarte bine chipul, acum acoperit cu cateva suvite satene ce crescusera atat de mult incat ii ajungeau pana la clavicule, atingand usor pielea cu varfurile sale matasoase.
Nu numai fizic se schimbase, ci si psihic. Parea mult mai increzator in propriile cuvinte, mult mai matur, cu capul pe umeri si gandea de trei ori daca era nevoie, inainte de a actiona. Imi placea noul lui comportament, cu toate ca ma temeam ca pe viitor sa nu ajung eu cel dominat.
Gandul acesta ma facu sa scot un suras simplu, auzindu-se ca un ecou in tacerea din camera.
-Ma duc in oras, raspunse satenul simplu, apoi se apleca peste mine si imi fura un sarut scurt, zambindu-mi cum o facea de fel.
Pleca sa se incalte, iar eu, fara sa ii pun alte intrebari, i-am facut scurt cu mana, in semna ca ne vom vedea cand ajung acasa.
Imi gasisem alt loc de munca, unul mult mai bun unde se platea mai bine, insa trebuia sa muncesc de doua ori in plus. Totusi, merita efortul depus la banii pe care ii primeam.
Nu eu eram singurul ce isi gasise un loc de munca, ci si Matsuro, ce lucra acum ca voluntar la spital si o a doua meserie, la spalatoria de masini. Nu primea mult, insa ne completam amandoi unul pe altul, planuind ca pe viitor sa ne mutam intr-o casa mult mai spatioasa, probabil intr-un alt oras sau strainatate.
Dupa ce isi lua si geaca neagra de piele, mai scurta, lasand la vedere materialul mov al hainei pe care o purta, iesi din casa, inchizand si usa in urma lui. M-am ridicat rapid de pe suprafata moale a fotoliului si m-am grabit sa ma duc spre fereastra. Imediat ce am deschis geamul, un aer rece nu ezita sa apara in incapere, simtind acel miros de zapada. Afara cativa soldatei albi picau din cer si pluteau in bataia vantului pana ce sa ajunga jos, continuand sa mareasca mantia ce deja acoperise tot orasul.
In fata ochilor, orice priveai, cladire, masini sau drumuri, era totul alb imaculat. Acea paleta de culoare iti era suparatoare ochilor, insa privelistea de undeva din casa, unde era cald si bine, iti umplea sufletul de bucurie.
Zapada pufoasa de pe pervaz se topi imediat ce am format un bulgare micut in mana, pielea umezindu-se caci devenise acum lichid.
Trupul lui Matsuro incerca sa invinga vantul ce venea cu putere din casa. Se urca in masina, privindu-l cum porneste la drum. Dupa ce o scoase din parcare si pleca, am inchis fereastra, tregand si draperia ca nicio straluciree a mantiei albe sa nu ma deranjeze.
In scurt timp trebuia si eu sa plec la servici, insa m-am apucat mai intai sa aranjez paturile si dozele de bere goale de pe jos, ce ramasesera de aseara. Nu reusisemn sa dorm prea bine, de aceea avem cearcanele de sub ochi ce incepeau sa ma streseze.
Dupa un dus scurt am aparut din nou in sufragerie, cautand in sertarul al doilea al dulapului cateva haine mai groase. Uram iarna si tot ce tinea de frig, insa adoram jocurile prin zapada si sa fac ingeri. Da, in unele momente ma consideram mai imatur ca acum trei ani.
Ma imbrac intr-o bluza crem, o pereche de blugi deschisi la culoare si la gat un fular negru in carouri ce se asorta perfect cu cureaua si pantofii din picioare. Peste mi-am luat o jacheta lucioasa, neagra, ce se putea compara perfect cu zmoala. Capul am preferat sa il las dezgolit, apoi, dupa ce am luat telefonul, cheile si cativa bani la mine am iesit din casa, coborand treptele.
Am asteptat cateva minute in scara blocului pana ce vantul avea sa inceteze din a mai batea cu putere, intre timp scotandu-mi o tigare din pachetul aproape plin. Mi-o asez in coltul gurii si o aprind cu bricheta, tragand din ea fara mila, apoi lasand jumatate de fum afara, restul ducandu-se in plamani.
Priveam pe geamul blocului ce incepea sa se abureasca incetul cu incetul, realizand ca vantul in loc sa inceteze, se intetea din ce in ce mai rau. Cum satenul meu frate luase singura masina pe care o aveam, am fost nevoit sa imi chem un taxi ca sa nu intarzi la servici.
M-am trantit pe bancheta din spate, ramanand cateva secunde cu ochii inchisi, tinandu-mi degetele mari pe tample. " Cred ca ma va lua o raceala "

* *

-E prea frig aici, de ce nu se da drumul la centrala? intreba unul din colegii mei, stand pe scaunul negru de la unul din birouri.
Am suras slab, pentru ca stiam ca nu exista nicio centrala, insa si mie imi era frig.
Nu lucrasem decat doua ore si deja ochii mi se impaienjenisera iar pupilele incepeau a mi se dilata.
-Iti e somn? intreba aceeasi persoana, Matt, tipul cu putin mai inalt decat mine, brunet si tuns scurt, cu ochii caprui.
-Asa se pare, am murmurat, intinzandu-mi mainile pe toata suprafata de lemn si lasandu-mi capul pe acesta.
-Matsuro e la munca?
Am silabisit un "probabil" morocanos, privind secundarul ceasului din perete ce de abia se misca. Imi venea sa ma ridic si sa potrivesc eu ora opt seara, atunci cand trebuia sa ies de la munca.
-Am auzit ca s-a intors Inaru din Franta. Crezi ca
Nu l-am lasat sa continue, tresarind brusc de pe locul meu si uitandu-ma atent spre Matt.
-De aceea te voi ruga sa ii spui tu sefului ca am avut o problema. Am de gand sa plec mai devreme. Te rog, Matt, fa tu asta pentru mine, i-am soptit rugator, stiind ca daca brunetul ala avea sa se intoarca, prima persoana peste care dorea sa dea era Matsuro. Nu aveam sa mi-o iert daca ii facea ceva, sau mai rau, daca reusea sa mi-l ia.
Tipul cu ochii caprui, colegul meu de munca aproba din cap apoi reveni la ale sale, incepand sa tasteze la laptopul sau micut. El, probabil, era singura persoana de aici care stia de existanta lui Inaru, relatia mea si a fratelui meu si a povestii noastre, cum ne-am cunoscut, cum am petrecut timpul etcetera.
Timpul se chinuia sa treaca, insa cand linia cea mare ajunse in dreptul orei opt, m-am ridicat de pe scaun si mi-am luat jacheta neagra. Normal ar mai fi trebuit sa stau inca doua sau chiar trei, insa vorbisem deja cu Matt despre scuza mea, asa ca avea sa ma scoata din prostia asta.
Am luat din nou un taxi si m-am indreptat spre casa, nu inainte de a-l suna pe Matsuro.
-Haide, raspunde, am clantanit eu din gura din cauza frigului.
O groaza teribila ma prinsese, gandindu-ma ca satenul deja se intalnise cu verisorul lui. Dar asta nu era posibil, avionul ajungea la ora noua jumatate la aeroport. Am mai incercat de cateva ori fara sa ma dau batut, insa am renuntat imediat ce taxiul opri, fiind nevoit sa platesc cursa.
-Multumesc ca m-ati adus!

[.Dudiii]

Ar fi destul de tare [nu lua in seama "creierul" meu gingas pe care nu-l am] ca Matsuro sa se fi intalnit de mult cu Inaru, desi nu cred ca l-ar insela pe Kiru, nuuu, sau poate daca Inaru il vrajeste daaaaa =p~....mda.. eu si tampeniile mele >.> Inaru nici macar n-as sosit si eu ma gandesc ca Matsu sa-l insele pe Kiru?
Am observat cateva greseli, dar nu am timp sa citesc din nou capitolul, deci... probabil o sa ti le corecteze alcineva, sau o sa le observi chiar tu
Deci.. Inaru se intoarce mai nou ca oricand, mai hot si mai super sexy, nu-i asa?
Desi e un nenorocit, imi place de el, in sfarsit o sa vina actiunea, cred ^__^"
So... succes in continuare, spre ca in urmatorul capitol sa apara si Inaru

[Sunt obsedata de Inaru >.<"]

[Addeh]

OMFG ! Ce naiba se intampla acum ? o.o De fapt, ce-o sa se intample ?.. Frate, si din nou , ma lasi fara rasuflare. Ce-ti mai place sa ma tii pe jar. >.<'
Btw, am vazut doar o mica greseala si anume : " In semna ca " - in semn ca sau " insemna ca ".
^^'
And the chapter really is short, but I hope you'll give me more [ yaoi, duuh` ]. ;]] Si revenind at this ch. <33 Wth ?! Cum mama naibii sa vina Inaru ? Si mai important, sa se intalneasca cu Matsuro ?> Hai frate, tocmai cand traiesc si ei doi impreuna si liniste si pace. Love really is beautiful ! Dar am o presimtire ca nu va tine prea mult... Din cauza lui Inaru ,...
Eh, ce pot face acum ? E viata lor. :]] Sper sa nu intalneasca obstacolul numit Inaru. -.-' Succes, iubita ! * biiiig hug *

[Rain]

Aw, multumesc mult de commuri :3 Cum am promis, capitolul asta e mult mai mare si voi vorbi din perspectiva lui Matsuro... Sper doar sa nu va suparati cand ajungeti la sfarsitul lui... O sa vedeti la ce m-am referit


~Capitolul 26 Sfarsitul unui nou inceput~



Terminasem serviciul si m-am indreptat grabit cu masina acasa. Fulgi de nea acoperisera capota de un visiniu inchis, dandu-mi mie mai mult de munca. Am dat repede jos zapada de pe parbriz cu ajutorul stergatoarelor, punand masina in functiune. Am asteptat putin ca motorul sa se incalzeasca, trantindu-ma ostenit pe scaun. Dupa ce mi-am asezat centura, am pornit radioul, inchizand scurt ochii. O muzica linistitoare se auzea in boxele din spate, aproape adormind pe acel ritm.
Nu stiu de ce ma simteam atat de obosit, nu muncisem prea mult si , totusi, asteptam sa ajung cat mai repede acasa sa il intalnesc pe Kiru, sa vorbim cum a fost ziua de azi si apoi sa ne bucuram de weekend.
Am pornit masina ce de abia se incalzise, accelerand pe drumurile drepte, luand-o printre blocuri pe scurtatura. Cand am ajuns in parcarea plina, am realizat ca nu mai era niciun loc, asa ca am parcat automobilul la blocul celalalt. Am verificat inauntru, am oprit muzica apoi am iesit din masina strangand mai bine geaca ce imi acoperea umerii si aproape tot restul corpului. Am activat alarma masinii si m-am indepartat cu pasi mari de ea spre scara blocului meu. Parca calcam pe puf, asa simteam toata acea mantie de sub picioarele mele : moale si rece.
Cand sa ajung in fata blocului, aud pasi in spate si o voce joasa, ce de abia se chinuia sa scoata doua silabe. Am intors capul si nu mi-a trebuit decat doua secunde ca privirea sa mi se fixeze pe tipul brunet din fata mea. Expresia mea faciala capata un ranjet speriat, ce insa nu dorea sa arate aceasta teama.
-Inaru am soptit, auzindu-se vag vocea mea in acel vuiet al vantului.
Odata ce isi desprinse buzele pentru a sopti ceva, un fum cald ii iesi din gura, ca si mie, de altfel.
-Ce mare ai crescut, se auzi vocea verisurului meu pe care nu il mai vazusem cu aproape 3 ani in urma.
Ochii parca mi se umezisera, caci acest moment era pentru mine foarte emotionant. Mi-am acoperit chipul cu palmele, facand cativa pasi spre barbatul din fata mea. Era mult mai inalt acum si mai bine lucrat, iar ochii albastri straluceau in acea bezna. Cred ca avea lentile.
-Si tu la fel, urma replica mea, continuata de un zambet sters. Parca frigul ala imi opera respiratia si intreg trupul sa actioneze. Imi era teama ca va vrea sa imi faca ceva inainte sa ii pun atatea intrebari, insa in momentul in care imi prinse mana si zambi atat de prieteneste, m-am calmat intr-un fel sau altul.
-Cand ai venit?
-Am ajuns acum o jumatate de ora… Am vrut sa te vad, stiam ca o sa te gasesc la Kiru. El ce face? intreba cu acelas zambet pe fata, insa totusi ii puteam observa tristetea din ochi.
Chiar se schimbase, privierea, tonul cu care imi vorbea. El era Inaru pe care mi l-as fi dorit de la inceput, insa acum era prea tarziu ca sa il mai am.
-A venit de la servici, ma asteapta. Nu vii sus?
-Nu, imi pare rau Matsu, Matsuro, zise el ragusit, reglandu-si glasul si strangandu-mi mai mult mana intr-a sa.
-Dar e frig aici, am bolborosit eu, simtind cum dintii incep a-mi clantani in gura.
-Nu avem oricum prea multe de discutat, voiam doar sa te vad.
-Nu cred ca ai venit aici doar ca sa ma vezi.
-Asa e, aproba, observand cum in urmatoarele secunde isi inchise ochii, masandu-si fruntea cu doua degete ale mainii stangi, parca pregatindu-se pentru un discurs.
-Am venit defapt sa vorbesc cu tine si sa iti spun ca ma voi muta in Franta pentru tot restul vietii, impreuna cu logodnica mea Lawrance, care locuieste acolo. Mi-a spus sa ma intorc in tara si sa vad pe cine pot aduna pentru nunta : prieteni, rude stii si tu, imi spuse el, parca cu o ezitare in voce.
Il priveam calm, asteptand sa spuna tot ce avea de zis, caci stiam ca asta nu era tot. Un nod parca mi se pusese in gat atunci cand aduse aminte de logodnica, nu ca as fi fost gelos, ba chair eram fericit pentru veruisorul meu, insa nu l-as fi vazut niciodata cu o fata, mai ales sa se fi si casatorit. Inaru chiar se schimbase. Un zambet de satisfacere imi aparu pe buze.
-Vreau sa o cunosc, am zis eu cu toata gura.
-Nu se poate, ea e in Franta, iar eu voi pleca maine.
-Maine?
Ochii mi se marira involuntar, nevenindu-mi a crede ca venise aici doar pentru a imparti invitatii la nunta sa.
-As vrea ca tu si Kiru sa veniti… la nunta, rosti, apoi scoase din buzunar doua plicuri albe cu o funda rosie legata strans in colt. Astea sunt invitatiile, mormai, apoi le intinse spre mine.
Am chicotit slab, bagandu-le repede in buzunar ca nu cumva sa se ude din cauza ninsorii.
-Inaru, vreau sa te intreb ceva… Nu inteleg, nu inteleg de ce ai plecat fara sa ma anunti.
Vocea mea imi tremura, parca nedorind a-i pune acea intrebare din cauza raspunsului ce va urma.
-Stii bine, am avut probleme, nu puteam sa stau aici, nu mai aveam bani, trebuia sa ma duc undeva si sa muncesc. In plus.
-In plus?
-In plus, nu m-as fi putut abtine sa nu-l omor pe fratele tau vitreg. Eram prea gelos pe el, insa acum au trecut toate astea si m-as bucura mult sa va vad la nunta noastra.
Respiratia parca mi se oprise pentru un moment. Stiam ca ma iubise mult, insa el nu stiuse sa arate asta, de aceea atunci am realizat ca era mai bine sa plec de langa el, dar nu credeam niciodata ca se va ajunge aici. Macar acum isi gasise adevarata dragoste.
-Stii, am crezut ca nu te voi mai vedea niciodata, am soptit, prinzandu-l in brate si strangandu-l la piept, simtind cum si el face acelas lucru.
-Ai crescut asa mult, Matsuro.
-Esti sigur ca in noaptea asta nu vrei sa ramai la noi?
-Oh, Dumnezeule, nu vreau sa va intrerup niciun moment romantic, chicoti el, apoi imi spuse ca a inchiriat deja o camera la un hotel pentru cateva ore. Daca doream, aveam sa ne vedem toti trei maine inainte sa plece, apoi ne-ar fi asteptat cu drag la nunta.
Imi dadu drumul, apoi ma saruta scurt pe obraz si imi ura noapte buna, ceea ce am facut si eu. Nu voiam sa mai plec de langa el, imi fusese atat de dor de chipul sau, insa nu am recunoscut niciodata asta, timp de trei ani incercand sa il uit.
-Sa ai grija de tine.
Acestea au fost ultimele cuvinte pe care le-am putut auzi, apoi m-am indreptat grabit spre scara blocului, ajungand imediat la apartamentul nostru si intrand fara sa mai bat la usa.
Mi-am dat geaca jos de pe mine si m-am descalcat, intrand rapid in bucatarie unde l-am vazut pe blond privind ametit spre tavan.
-Kiru, nu o sa iti vina sa crezi, am tipat eu cu un zambet mare pe fata, sarind pe el si luandu-l de dupa gat.
Acesta tresari, privindu-ma curios in timp ce i-am intins unul din plicuri.
-Invitatii la nunta, i-am raspuns imediat ce acesta ridica o spranceana.
Incepu a desface cu repeziciune plicul, apoi, cand observa un nume cunoscut, ramase cu gura cascata.
-Inaru? sopti, parca dorind sa nu il aud.
-Exact, am silabisit, ranjind la expresia pe care o adoptase. Probabil nu se gandea ca deja ma intalnisem cu el, sau poate credea ca e o gluma proasta de a mea.
Dupa ce i-am explicat toata conversatia pe care am avut-o cu brunetul, Kiru si cu mine ne-am dus in living cu un castron plin cu gogosi, facute de el, bineinteles, dupa reteta bunicii.
Parea agitat, insa i-am explicat calm, in asa fel incat sa nu se interpreteze sentimentele gresite pe care inca le aveam pentru Inaru.
-Nu ma gandeam ca va veni aici doar pentru asta
-Nici eu, am soptit putin trist, apucand o gogoasa din marele bol din fata noastra ce sedea ademenitor pe masa. Am muscat din ea, dand de crema de ciocolata ce, fiind pusa in exces, se prelinse pe coltul buzelor mele.
-Eu tot pe tine te iubesc, am mormait cu gogoasa in gura, bufnindu-ne apoi pe amandoi rasul din cauza accentului meu.
M-am aplecat peste el, lipindu-mi buzele pline de ciocolata peste ale sale.
-Mmm, esti dulce, se auzi vocea lui atunci cand lua un strop de aer, continuand sarutul.
Limbile noastre purtau un joc atat de incitant, iar buzele, unite una cu cealalta, nu dadeau voie a privi spre acel spectacol minunat. Ii simteam mainile cum sunt asezate strans pe talia mea, apoi ma ridica si ma aseza peste genunchii sai fara ca macar sa oprim sarutul. Mainile mele i-au acoperit obrajii, introducandu-mi fara pic de ezitare limba in lacasul umezit al gurii sale. Asteptasem inca de dimineata sa ii pot simti buzele moi si dulci.
-Te vreau acum, i-am soptit pe un ton pervers, parca fiind un obsedat ce astepta cu nerabdare momentul placerii pure.
Zambetul sau imi dadu de inteles ca si el era de aceeasi parere ca si mine, asa ca ma impinse pe canapea, tragandu-mi tricoul jos. Am decis sa il ajut si eu asa ca pantalonii imediat au disparut de pe mine, prin miscari scurte si bruste. Ramasesem doar in perechea de boxeri subtiri si negri pe unde mi se putea observa foarte clar sexul intarit si ridicat. Normal ar fi trebuit sa rosesc, insa nici el nu era mai prejos cand reusi sa ramana la fel de gol ca si mine.
Isi aseza trupul plin de muschi peste al meu, coborand chipul spre buzele mele si acaparandu-le intr-un sarut la fel da pasional ca si primul. I-am incolacit gatul cu mainile, enervandu-ma parca dintr-un anume motiv ca eu stateam sub. Il impingeam atat de tare incat intr-un final am reusit sa ma ridic fara ca macar sa oprim sarutul, coborand eu asupra lui si incepand a lua controlul acelui joc incitant. I-am sarutat obrazul scurt, apoi m-am indreptat spre pavilionul sau si l-am muscat, soptindu-mi :
-Inca de dimineata am tanjit dupa momentul asta.
Am scapat amandoi si de materialul enervant al boxerilor, lasandu-ne trupurile dezvelite unul in fata altuia. M-am pozitionat deasupra lui, privindu-l organul ce statea lipit de al meu. Am inceput sa ma frec usor de acesta, tinandu-mi mainile una langa alta putin mai jos de pieptul sau. Ii simteam fiecare muschi in parte cum se incorda atunci cand imi lasam trupul peste el, dar si atunci cand ma ridicat si eram nevoit sa apas cu toata greutatea. Fara ezitari i-am pozitionat sexul spre orificiul rozaliu ce tanjea dupa placerea trupeasca, apoi m-am lasat usor in jos, simtind cum sunt patruns de acel organ gros si mare. Nu am reusit sa cobor foarte mult caci doream doar placere, insa nu se putea face nimic fara putine consecinte. Am scos un sunet infundat cand mainile sale mi-au atins sfarcurile si au inceput sa le stranga intre degete.
-Kiru, Kiru, i-am soptit numele, insa a doua oara mai mult l-am spus pe un ton jos, ca un tipat, caci se afundase prea mult in mine. Il simteam acolo si nu doream sa ma ridic, insa am facut-o, continuand acele miscari de sus in jos din ce in ce mai rapid.
-Esti prea nerabdator Matsuro, ia-o mai usor, nu fug nicaieri. Sunt doar al tau, ma linisti blondul cand observa cata energie prinsesem. Probabil si eu m-as fi speriat de comportamentul meu, insa ma simteam un alt eu, asa ca de ce sa nu profit de asta?
I-am zambit linistitor, continuand acele miscari, simtindu-i mainile reci cum imi inconjoara talia si o tine strans, dorind sa nu ii scap. Impreuna cu el, am inceput sa scot gemete de placere ce imi infundau intreaga gura, sunand parca a o serenada ce ne umplea cu bucurie urechile si ne incanta auzul. Buzele mele erau desprinse si nici nu incercam macar sa elimin acele sunete. Ma opresc brusc, stand in asa fel incat il simteam adancit intr-u totul inauntrul meu. Respiram greu, inchizandu-mi ochii si lasand ca organul sau sa ramana blocat ceva timp in stransoarea mea.
-Cum e? l-am intrebat parca pe un ton pervers, insa nu am vrut sa sune chiar asa.
-Cald, imi sopti, observand printre pleoapele mele ce de abia se deschisesera, expresia sa, muscandu-si buzele cu pofta.
Am sughitat un ras, strangandu-i usor pielea din zona abdomenului, caci el era atat de mare incat era imposibil sa nu il simt prea mult in mine. Am oftat de cateva ori fara a ma simti in stare sa ma mai ridic de pe el. Nu puteam, pur si simplu adoram modul acela in care el statea inauntrul meu cu atata usurinta.
Imi stranse tare talia, apoi ma ridica cu toata forta lui, miscandu-se in locul meu. Am continuat amandoi cu gemetele, fiind ajutat de el sa ne satisfacem amandoi placerile, astfel, cazand impreuna osteniti unul peste altul, sau mai bine zis trupul meu patat cu cristale transparente de sudoare peste al lui.

* *

-Vreau afara! m-am plans, privindu-l pe cel de sub mine printre genele dese. Vreau afara, am repetat, pe acelas ton de copil rasfatat ce astepta sa i se indeplineasca dorinta.
Blondul se misca usor sub mine, apoi ma acoperi cu un cearsaf, inca stand deasupra lui.
-Serios? zise el pe un ton autoritar, apoi imi saruta fruntea.
Trupurile noastre acum se racisera, caci trecuse destul timp de cand placerea ne invadase corpurile. Mi-am frecat ochii cu podul palmelor, apoi am sarit de pe el, cautandu-mi hainele. Fara sa imi dau seama, cand am ajuns in picioare, nu m-am mai putut misca. Am injurat printre dinti din cauza durerii ce parca imi despica trupul in doua.
-Ah, parca e prima data, am mormait, fulgerandu-l pe Kiru cu privirea. De ce trebuie sa o ai asa mare? l-am intrebat pe blond, aplecandu-ma cu mare grija dupa boxeri.
Acesta rase victorios apoi ma ajuta sa imi iau restul hainelor si sa ma imbrac, punand si o geaca pe mine, pentru ca se parea ca el fusese de acord sa imi indeplineasca dorinta. Dupa ce se imbraca si acesta, ma stranse scurt in brate apoi imi aseza o caciula groasa pe cap, acoperindu-mi si urechile ce ar fi devenit in curand reci din cauza frigului. El purta aceeasi blugi, insa o bluza de culoare neagra si groasa, acoperita de un hanorac deschis la jumatate, gri, cu un dragon imens pe spate ce se continua pana la fermuarul din partea stanga, intrerupandu-l.
Imediat ce am fost gata, eu am iesit primul pe usa fara a-l mai astepta pe blond. Am coborat scarile in graba apoi am iesit afara. Ochii mi s-au inchis brusc datorita acelei lumini enervante, datorita albului pur de afara. In tot acest timp ninsese, iar urmele din seara trecuta nici macar nu se mai vedeau, erau acoperite cu alte milioane de fulgi pufosi de nea.
Pana ce fratele meu mai mare sa ajunga si el afara, deja facusem un bulgare ce l-am rostogolit prin zapada pana ce s-a marit din ce in ce mai mult, insa m-am plictisit imediat ce am vrut sa il incep pe al doilea, probabil din cauza ca eu eram singurul ce facea toata munca.
Mi-am indreptat privirea spre trupul blondului ce inca nu iesise din scara de bloc.
-Haide Kiru, am strigat, vazand ca nu avea de gand sa se miste.
Dadu negativ din cap, iar eu m-am bosumflat la reactiile sale. Ce se intampla cu el? Mi-am dus mainile in jurul pieptului, adoptand o expresie de catel inofensiv, poate asa avea sa imi cada in capcana si sa ma ajute sa fac omul de zapada, insa in zadar.
-Haide Kiru, am nevoie de tine aici, m-am plans eu, batand usor din picioare intr-un ritm alert.
-Nu! zise calm, putin raspicat, probabil sa inteleg ca "nu" avea sa ramana. Nu pana nu imi spui ca ma iubesti, completa el, afisand un zambet malefic ce ii umplu intreaga fata.
"Usor" mi-am zis in gand, apoi am tras adanc aer in piept si am tipat cat m-au tinut plamanii :
-Te iubesc, Kiru! se auzi vocea mea, probabil pana la etajul zece, caci deja o vecina din celalalt bloc iesise pe fereastra, dar nu am bagat-o in seama.
Blondul pleca din loc si se apropie de mine, facandu-mi scurt cu ochiul. L-am apucat de mana si am inceput amandoi sa continuam omul de zapada, insa nu aveam toate "ingredientele" necesare ca sa il terminam, asa ca ne-am oprit, in plus, asta era mai mult o joaca de copii, noi deja ajunsesem la o varsta mult mai matura decat facutul oamenilor de zapada.
Ne-am asezat jos, pe zapada repece, apoi ne-am intins pe spate, impreuna cu mainile si picioarele ce le-am tinut putin despartite. Ne-am miscat amandoi in acelas sens, miscandu-ne si membrele odata cu noi. In momentul in care ne-am ridicat, ochii ne-au fost atintiti asupra urmelor din zapada, ce semanau perfect cu doi ingeri ce isi aratu sentimentele timizi unul fata de celalalt. Se tineau de mana, exact cum facuseram si noi cand am "creat" acele creature cu aripi in zapada.
-Sunt ca niste ingeri, am soptit eu, prinzand mana lui Kiru si privind in directia urmelor din mantia alba.
Acesta isi apropie urechea de a mea si ma stranse cu putere in brate, facandu-mi inima sa-mi tresara atunci cand i-am simtit respiratia calda in ureche.
-Da, doi ingeri fara suflet, sau cel putin unul din el are, rosti, punandu-si mana peste a mea si indreptand-o spre pieptul sau, in dreptul inimii, acolo unde ii puteam simti bataile atat de puternice. Cine era acel inger despre care imi tot vorbea?
M-am lasat purtat de vant, ridicandu-mi barbia impreuna cu intregul chip asupra lui, prinzandu-i buzele si masandu-le cu grija, incalzindu-le, caci afara, temperatura scazuse prea mult, iar noi aveam nevoie de caldura celuilalt. Poate asa aveam sa aflu

-THE END-

[.Dudiii]

Sfarsit!?!!!!?!???? Sfarsit?!!! Glumesti?!!!!! Sfarsit?!!! Stii ce inseamna asta? Sinucidere pura!!!! Esti nebuna? Cum sfarsit, nuuuu!!! Oricum ma bucur pentru Inaru
Unde eram? Oh, da! Ceeee?!! Sfarsit?!!! Nuu, nuuu sfarsit!!!! ci next cap. Waaaaa.....cred c-o sa mor Da chiar, cum o sa traiesc eu fara Matsuro si fara Kiru? Viata mea nu mai are sens T^T Mai ales fara Inaru TT_TT :]] Hai ca deja am inebunit >.<
Deci a fost incredibil, si totusi ma pune pe ganduri intalnirea cu Inaru, probabil Matsuro inca mai simte ceva pentru el, nu exista cumva un sezon al doilea Doar asa.. de dragul cititorilor tai fideli ?
Ah...daca te-ai face scriitoare ai fi sugrumata de fani Iti zic eu :]]

[Addeh]

-THE END-

????
Deci.. Nu pot sa cred ! Dar tu stii ca mi s-a mai intamplat asa o data ? La unul din ficurile lui Gaby cu manu .... Si eu credeam ca o sa ne faci o surpriza [ eu stiu .. ? ], nicidecum finalul acestiu fic! Yaoi ! :[[
Prima data, am citit acolo mare si frumos " Sfarsitul unui nou incceput ". Nici nu stiu la ce ma gandeam atunci, poate la ceva rau ce-o sa se intample cu Inaru or smth like that. Insa .. Oh Doamne ! Inca nu pot sa-mi revin ! Adica, sa fim seriosi ! Am mai suferit inca un " impact " din acesta... * crying * Iar de data aceasta, tu esti vinovata !
Stii ce ma bucura macar un pic ? Faptul ca ai mai scris ceva yaoi, asa, ca de final ... Dar jur, nu ma asteptam !
Si faza cu Inaru ... o.o' Tu iti bati joc de mine ?! Cum mama naibii sa vina si sa le dea invitatiile, apoi ... " PA ". ??????? Goooooood, cate semne de intrebare si de exclamare ! >.<'
Ehh... Eu mai vreau un sezon, o noua poveste ! Te roooggg !!! Awww, si ce frumos a fost ! Aproape mi-au dat lacrimile; de fapt, chiar plang, iti jur !! poate ca e de fericire pentru cei doi !
Gata .. raman calma si astept.... :-S Vino, te implor, cu un nou sezon, sau... un nou yaoi !!!! <33333