[Terminat] I just wanna love you!

[Yaoi Queen]

Awww, si iata-ma sweety, decizandu-ma sa iti las si eu un comm ca o necredincioasa ce sunt (nici nu stiu daca ti-am lasat vreodata unul aici ) >.< ca nu am fost in stare pana acum Yea, that's me, the lazy-arse @_@
So, stii foarte bine cat iubesc eu ficul asta si cum iti ador ideile si totul relatat atat de real <3
Nu stiu daca ti-am spus, dar eu cand am inceput sa citesc ficul asta, ma gandeam "Wow, fata asta stie ce vorbeste", fiind vorba de jurnalism si medicina, care sunt niste slujbe foarte grele din punctul meu de vedere, chiar si de descris intr-o opera literara, pentru ca trebuie sa fii informat, iar tu cu siguranta esti <3 Asta m-a impresionat la inceput... dar apoi Jesse. Jesse al meu pe care am inceput sa-l iubesc cu toate oasele mele Il ador! Pur si simplu, il ador @_@ e atat de inteligent, de frumos si de adorabil, pe cat e si de periculos si misterios he's a little gorgeous good-bad boy :X iar chestia asta ma atrage extraordinar de mult la el @_@
Iar Blake... ah, Blake <3 chirurgul nostru... Printul in halat alb Oricat de rautacios voia el sa para la inceput, Jess al meu l-a dat pe brazda cu niste cuvinte (si cu Daniel care il informase pe Blake cine era tipul care ii plecase atunci din birou) Oricum, faptul ca se cunosteau numai de doua zile nici macar nu m-a facut sa ma gandesc "Wow ce repede" in momentul in care au facut sex, ci ma gandeam ca totul decursese atat de natural incat cele doua zile nici nu mai contau pt amandoi isi aveau deja sentimentele acelea care prindeau radacini <3
Anywayz, revenind in prezent cu iubitii mei, sunt atat de fericita pentru ceea ce s-a intamplat cu familia li Blake si cu Jesse<3 adica toti au prins drag de Jess si Jess de ei ar fi fost imposibil altfel, pentru ca pana si eu am prins drag de familia lui Blake La ultimul capitol eram constant cu zambetul pe buze Si... ai spus ca te apropii de final... sa-ti spun ceva : NU VREAU si stiu ca nici tu nu vrei T^T dar poate ai sa te gandesti la un sezon 2?
Oricum, pana acum ma bucur ca Jess poate sa isi termine treaba cu scrisul cartii, datorita mamei lui Blake, care e o dulceata de femeie <3 si, draga mea, astept continuarea ca intotdeauna
Loooots of kissez

[Beatrix LaVey]

Din cauza unui curent idiot, nu am apucat sa mai scriu la ficul nostru, nu am apucat nici sa citesc aici, din pacate. Bineinteles, nu ma pot tine departe, deci... Sunt aici. [Muhaha!]
Let's go straight... to nomber one
Miraaaa >.> A rumega? Cum dracului sa zici despre cineva ca rumega?! Am inteles sensul pe care voiai sa i-l atribui, insa asta chiar nu e o metafora potrivita pentru ceea ce ai vrut tu sa exprimi acolo, fiindca doar animalele, nu si Blake, indiferent ca e mintal sau... stomacal *laughing*
Incepusei sa te pui bine cu virgulele intr-o mare masura, acum vad ca te-ai suparat pe ele, ca le pui, dar nu cum si unde trebuie. Nu sunt in stare sa mai corectez acum, sunt inca nervoasa ca nu s-a salvat nimic din capitolul ala si tre' sa-l refac si, totodata, sper ca nu te-ai suparat pe mine ca am iesit asa brusc, obligata de o pana idioata de curent nenorocit.
"Haideti" se scrie legat!
Buun, cam atat cu gramatica, restu' nu conteaza ce ai gresit , sutn de tastare si e normal.
Capitolul asta a fost mai scurt ca celelalte. Imi place ca ai descris frumos ce se petrece, ca de fiecare data. Nici nu ma asteptam la altceva din partea ta, iubita. Dar ceva mai lung si plin de yaoi nu strica *laughing* Iti dai deja seama la ce ma gandesc... Eh, soarta m-a facut o maniaca, drogul meu fiind yaoi-ul.
Incantator ca Jesse are deja materialul si scoate cartea, insa ma nelinisteste ceva. Prevad ca ficul se apropie de punctul culminant si nu prea imi convine, fiindca e posibil sa nu mai fie timp pentru sex . Imi doresc totusi sa faci un asttfel de captiol
In concluzie, pot spune ca ceea ce scrii tu seamana cu o carte si mai multe nu. Carte-n carte, povestire-n rama. Foarte interesant, imi place. Abia asptet sa scoata si cartea, insa sper ca asta nu inseamna ca cei doi se despart, ca vin dupa tine si... Stii tu ce-ti fac!
Abia asptet continuarea! Aici nu ai avut detalii impotante, dar sigur ne pregatesti tu ceva grandios, cum ne-ai invatat de fiecare data. Bafta la scris in continuare !

[Addeh]

Ei bine, ideea Izei este destul de buna, cu sezonul al doilea.. Sa fiu sincera, niciodata nu mi-a placut sa aud de finaluri, mai ales cand vine vorba de ficuri yaoi. :[[ Si totusi, sunt sigura ca ne vei aduce tu ceva surprize, caci din ce-am citit eu pana acum [ ma refer la toate lucrarile tale ], am observat ca nu ai evitat nici pic sa ne surprinzi. * hug *
Dar acum sa revin la acest capitol ... xD
Ma bucur enorm de mult ca Hank si intreaga familie a lui Blake, l-au acceptat asa cum trebuie pe dragul de Jesse; de fapt, chiar asa trebuia sa se intample. Cei doi " protagonisti " au intalnit obstacole si au trecut cu bine peste acestea. Btw, era si timpul. :]]

Am vazut ca mama lui Blake, Hana, i-a dat lui Jesse jurnalul sau. Chiar nu credeam ca acele caiete vor reconstitui, de fapt, viata Hanei. Si totusi, am fost bucuroasa sa vad ca ea are incredere in Jesse. Ma rog, nu numai ea... : ))
Oricum, tot capitolul mi s-a parut interesant si nu a fost singurul capitol uimitor.
Iubita, come with the next chapter ! ^^ * kiss *

[MiraA]

***
Ii era atat de dor de el incat credea ca se va urca pe pereti. Asta era cel mai rau lucru cand era vorba de vacanta: cand te intorceai aveai o groaza de recuperat... Ofta enervat si privi in scarba dosarele ce inca tronau la el pe birou. Astazi fusese una dina cele zile: avusese 10 consultatii in decursul diminetii si 5 operatii dupa aceea. Nici macar nu apucase sa manace ceva. Nu-si dorea decat sa termine ce avea de facut, sa plece acasa si sa faca un dus, apoi sa mearga sa-l vada pe Jesse...sau poate va veni Jesse la el in seara asta. In ultima saptamana nu prea apucasera sa vorbeasca prea mult. Si Jesse era la fel de ocupat ca el. De fiecare data vorbisera pe fuga. Ii era dor de el, de vocea lui, de saruturile dulci, de noptile pasionale. Ii era dor de tot si stia ca nu va reusi sa rabde mult.
Se uita rapid peste hartii, hotarand pana la urma ca le va termina maine, caci, de cand incepuse sa se gandeasca la Jesse, mintea sa nu mai era in stare sa se concentreze la nimic altceva. Isi dezbraca halatul, aruncandu-l pe scaun, isi lua servieta si pleca grabit sa ajunga acasa.
Din pacate prinse ora de varf asa ca mai pierdu inca o treizeci de minute in trafic. Cand ajunsese intr-un final acasa era obosit, nervos si al naibii de nerabdator. Intra la dus si dadu drumul apei usor caldute ca sa-si revigoreze trupul suprasolicitat in ultima vreme. Dar nu intarzie prea mult sub apa, asa cum facea de obicei. Cand iesi o data cu el se imprastie si aburul din cabina de dus, transformand baia intr-o adevarata sauna.
Se aseza in fata oglinzii, pe care o sterse cu unul dintre prosoapele de pe suporturi, dupa care incepu sa se barbiereasca cu miscari studiate si incete, fiind atent sa nu se taie. La un moment dat insa, se bloca cu Gilletul in mana, mintea fugindu-i pentru a mia oara in acea zi la Jesse, la pielea lui fina si bronzata, la buzele moi. Cand reusi intr-un final sa se dezmeticeasca din visare isi dadu seama ca umpluse marginile oglinzii unde persistau urmele aburului cu inimioare. Ofta enervat de comportamentul sau de licean indragostit si iesii afara din baie, purtand numai un prosop in jurul taliei.
Se indrepta spre dormitor, dar o bataie usoara in usa de la intrare ii capta atentia. "Jesse" Inima ii tresari de bucurie, incepand instantaneu sa-i bata mai tare. Se grabi sa deschida, neobosindu-se sa se mai imbrace, dar in loc sa aiba parte de o surpriza placuta si mult asteptata, se bloca, privind cu neincredere persoana ce ii zambea din cadrul usii...
-Ce naiba cauti tu aici?

*

Terminase...in sfarsit. Era in culmea fericirii. Mai privi inca o data pachetul ce-l avea in mana, iar, intr-un final il desfacu. Din interiorul sau scoase trei exemplare a primei sale carti: Pe muchie de cutit.
Coperta era de un albastru deschis, combinat pe margini cu alb, in partea centrala a ei aflandu-se o imagine cu un bisturiu ce taia o pagina dintr-o fisa medicala. Daca te uitai atent puteai chiar observa niste date medicale vagi ce erau scrise cu o cerneala de un negru intens.
Rasfoii entuziasmat paginile, lasand mirosul de hartie noua si tus proaspat sa-i patrunda in nari si sa-i gadile simturile.
Puse una dintre carti in biblioteca sa, pe a doua o impacheta,dorind sa o trimita in Alaska, iar pe a treia o lua sub brat si iesi rapid din apartament, dorind sa i-o duca personal lui Blake.
Vroia sa-i stie parerea, dar si mai mult dorea sa-l vada pe el. Fusese o saptamana lunga si grea, mult prea grea si asta nu din cauza ca ar fi avut mult de munca...in niciun caz, ci pentru ca nu il vazuse pe el.
Se intreba cum va revenii la viata lui de dinaintea cunosterii lui Blake Thorton. Nu ii va fi usor. Defapt, nici macar nu stia daca va putea sa o faca, dar trebuia sa incerce. Poate in seara asta va avea ocazia sa discute cu Blake despre relatia lor si directia in care se indrepta. Nu vroia sa renunte la el, nu putea sa o faca. Dar nu era in stare sa renunte nici la ceea ce-si pusese in cap in urma cu 14 ani. Ambele lucruri erau importante si trebuia sa gaseasca o modalitate de a le combina.
Drumul era liber, spre mare lui uimire. Oare cum de nu era nici macar o masina? Niciodata nu vazuse orasul atat de pustiu la ora aia. Dar nu se plangea. Asa va ajunge mai repede la Blake. Inima incepu sa-i bata mai tare pe masura ce se apropia. Nu stia ce e cu el. De mult timp nu se mai simtise atat de extaziat, dar, probabil era de la sine inteles acest sentiment. Nu putea sa-l descrie in cuvinte….un pic de teama, combinata cu nerabdarea de a-l vedea din nou si cu dorinta nestavilita de a-l atinge.
Cand ajunse intr-un final, isi parca masina in parcarea subterana a blocului si urca repede pe scari. Prefera sa faca miscare in loc sa utilizeze liftul, caci isi cam iesise din forma si acesta era un prilej la fel de bun ca oricare altul de a-si reveni un pic dupa vacanta prelungita si nu tocmai odihnitoare.
Cand ajunse in fata usii, se oprii pentru un moment ca sa-si recapete suflul, isi aranja cutele invizibile de pe haine, de parca era o scolarita la prima intalnire.
Si-a ridicat mana si a batut usor in usa, pregatindu-si un zambet larg pe chip…

*

Dintre toate persoanele pe care se astepta sa le vada la usa sa, aceasta femeie era ultima. Nu-i venea sa creada ca ea venise la el. Cum naiba de mai avea atata tupeu incat sa-i bata la usa si sa-i zambeasca ca si cum ei doi ar fi cei mai bun prieteni sau macar niste persoane care pastrasera legatura in ultimii ani.
-Ce naiba vrei, Issabela?
-Asa te comporti tu sotia ta? Intreba femeia neafectata de tonul sau dur. Trecu pe langa el si pasii in living, ducandu-se la bar, unde isi turna un pahar de coniac.
-Fosta sotie, ii aminti Blake, dupa care inchise usa in urma ei. Ii privii spatele gratios pentru cateva momente, aducandu-si aminte de zilele in care o considerase sufletul lui pereche. Cat de prost putuse fi. O femeie ca ea nu se uita decat la pozitie sociala, bani si aparente. Da, era frumoasa. Nu putea sa nege asta nici acum, dar frumusetea ei era inselatoare si stearpa la fel ca sufletul pe care il poseda. Frumos imbracat in haine scumpe care ii mascau adevarata forma. Un demon cu chip de inger.
Deci, ce cauti aici? Am treaba. Spune ce ai de spus si pleaca. Merse langa ea si ii lua paharul din mana, punandu-l inapoi pe bar. Nu-mi aduc aminte sa te fi lasat sa te servesti de parca esti la tine acasa.
-Vai, cat de rau poti fi! Tonul ei jucaus, dar fals imediat il puse in garda. Nu era genul ei sa vina la el, fara sa ceara ceva. Poate mi-a fost dor de tine. Nu te-ai gandit la posibilitatea asta?
-Mda, vezi sa nu! Nu am chef de glume ,Issabela. Vreau sa pleci.
Femeia se apropie si mai mult de el, unduindu-si trupul intr-un mod in care ar fi putut innebuni orice barbat cu minte la cap. Se lipii de el si-si trecu bratele in jurul gatului sau, dar cand sa-i atinga buzele cu alea sale, Blake o impinse, facand-o sa cada pe canapea.
-Ai devenit mai brutal de cand am plecat eu? Il intreba, zambind pervers si lingandu-se pe buze. Imi place, iubitule.
-Nu sunt iubitul tau. Si inca astept…
-Atunci hai aici langa mine si asteptarea va lua sfarsit, il ademeni din nou femeia.
-Pricepe, nu ma interesezi! Ce dracu te-a apucat sa vii acum si sa faci asta?
-Credeam ca tatal tau ti-a spus. Privirea ei inocenta nu il pacalea insa, caci stai ce poate ascunde. Am vorbit cu el in urma cu cateve luni si i-am zis ca imi este dor de tine si ca mi-as dori o a doua sansa.
-De la a dori pana la a primi e mult. Cum ti-am mai zis: nu ma intereseaza. Daca atat ai avut de zis, te rog sa pleci.
-Ce rau esti! Nu-mi spune ca ai pe cineva…
Se gandi pentru o clipa daca sa-i spuna ceva sau nu. Pana la urma nu era problema ei, dar poate asa o va face sa plece.
-Da, am pe cineva, zise intr-un final si zambii, caci imediat in minte ii aparu imaginea lui Jesse.
-E mai frumoasa decat mine? Intreba fluturandu-si genele si scotandu-si pieptul in evidenta de parca era ultima femeie de pe strada.
De data aceasta nu mai trebui sa ezite, caci raspunsul era simplu.
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.
Ochii femeii lucira de nervi si gura i se stramba intr-o grisma ce ii arata adevarata stare de spirit.
-Nenorocitule! Deci e adevarat! Chiar ai trecut de partea cealalta. Cu un barbat! Crezi ca ma poti inlocui cu un barbat? Lua o scrumiera si o arunca in Blake, care se ferii cu usurinta de ea.
-Acum inteleg de ce ai venit. Da, cu un barbat.
Nu o mai baga in seama si se indrepta spre camera lui.
Cand termini cu bombanitul, pleaca si nu te mai intoarce. Noi doi am terminat-o!
Auzii un nou obiect spargandu-se de unul dintre pereti, dar nu privii in urma lui. Ii pierise tot cheful. Intra in camera si se arunca in pat, inchizandu-si ochii pentru cateva clipe.

*
-Va pot ajuta cu ceva?
Jesse privi inmarmurit femeia ce ii deschisese usa. Usa de la apartamentul lui Blake. Clipii de cateva ori, gandindu-se ca, poate, are vedenii, dar, spre nenorocul lui, nu era asa. Chiar era o femeie si una foarte atragatoare, pe deasupra. Parul mai scurt decat al lui era aranjat cu bun gust, intr-o frizura cocheta, foarte la moda acum, incadrandu-i fata micuta cu oase delicate si piele mai alba ca fildesul. Ochii ei negrii si intensi il priveau curiosi in asteptarea unui raspuns.
-Pachetul…zise intr-un final, nestiind ce altceva ar putea sa-i spuna. Femeia isi cobora privirea spre cartile ce le tinea in mana, baiatul.
-Ce aiurita sunt, scuza-ma. Hai inauntru. Poate suntem noi in L.A., dar noptile sunt destul de racoroase aici.
Jesse inghiti in sec si o urma inauntru. Femeia i se parea vag cunoscuta, dar nu stia de unde sa o ia. O mai vazuse undeva…
Issabela se indrepta spre canapeua unde-si lasase poseta si incepu sa caute ceva inauntru. Oricat de mult si-ar fi dorit sa nu fie afectat de vederea ei, lucrurile nu stateau tocmai asa. Ce cauta aceasta femeie la Blake in apartament si unde era acesta?
Pachetul e pentru Blake? Intreba ea, fiind inca cu spatele.
-Da, este pentru domnul Thorton. Chiar daca ii venea sa se dea cu capul de toti peretii, nu putea sa-si lase garda jos. Invatase asta de mult. Prima data observa si strange informatii, apoi trage concluziile. Se intreba daca vor exista alte concluzii din toata chestia asta, inafara de cele evidente.
-Nu stiam ca se fac livrari si la orele astea.
-E un pachet special.
-Daca tu zici…
-Unde este domnul Thorton? daca nu va suparati ca va intreb.
-In dormitor…doarme. Bietul de el cred ca si-a iesit din mana de cand nu m-a vazut ultima oara. Femeia zambii cu subinteles si-si aranja bluza ce ii era descheiata la primii trei nasturi.
Jesse isi inclesta mainile in pachet, incercand sa-si pastreze calmul, dar degeaba. Femeia asta si Blake…petrecusera seara impreuna?
A reusit sa ma enerveze in seara asta, incepu din nou femeia sa se confeseze, de parca ar fi vorbi unui prieten si nu unui strain. E foarte greu sa reintrii in legatura cu fostii parteneri sau fostii soti, sti? Nu ai cum sa stii, esti prea tanar pentru asa ceva, continua, nelasandu-l sa zica nimic.
Fost sot…ea era Issabela, fosta sotie a lui Blake. Nu stia foarte multe despre ea, pentru ca nu se obosise sa afle tot ce era de aflat. Dar ce naiba cauta aici?! Se presupune ca Blake nu o suporta.
Vreau sa ma impac cu el, mai zise femeia, oftand. Am facut multe tampenii in urma cu cativa ani si regret. Chiar vreau o a doua sansa si vreau sa-i dau ceea ce-si doreste el cel mai mult: un copil. Crezi ca merita efortul?
Cu greu a reusit sa-si mascheze tremurul corpului si sa se mentina in picioare. Da, femeia asta frumoasa din fata sa nu era nimeni alta decat Issabela. Si vroia sa repare totul…vroia sa-i dea un copil. Stia cat de mult iubea Blake copii, cat de mult isi dorea unul. Numai cand isi adduce aminte modul in care o privise pe Maria i se strangea inima. Blake ar fi un tata excelent, iar el nu avea dreptul sa-i fure aceasta sansa.
-Da, merita efortul, zise cu o voce tremuranda.
-Asta mi-am zis si eu. Femeia ii zambii. Vreau sa lupt…cu toate ca am auzit ca ar avea pe cineva, dar nu ma intereseaza…
-Nu cred ca acel cineva va fi o problema, sopti Jesse ca pentru sine. Privind-o pe aceasta femeie isi dadu seama ca nu facuse altceva decat sa se minta in ultimele luni. Nu putea concura cu ea si nici nu avea sa o faca. Il iubea pe Blake, mai mult decat credea ca e posibil, dar el nu putea sa-i ofere ceea ce barbatul isi dorea cel mai mult: un copil. Si era le fel de sigur ca nu putea sa-i ofere nici fericire pe termen lung. Inghiti in sec si ii inmana pachetul ce il avea in brate.
Sa-i dati asta domnului Thorton si sa-i spuneti ca a fost o placere sa lucrez alaturi de el la acest proiect.
-Multumesc, ii raspunse femeia un pic confuza in timp ce lua pachetul si il aseza pe masuta. Cat iti datorez?
-Nimic. Va urez noroc.
Zicand acestea iesii pe usa afara si cobora primele scari, tinanadu-se de balustrade, caci picioarele ii tremurau. Asta era sfarsitul?
Pana sa-si dea seama lacrimile au inceput sa-i curga siroaie pe obraji. Golul pe care il simtea in piept era mult mai mare si mai apasator ca cel din urma cu 14 ani, dar trebuia sa-i reziste. Statu o vreme acolo, incercand sa se calmeze, pana ce ii suna telefonul.
-Da, Rosson aici.
-Jesse, imi pare bine ca te-am gasit asa repede.
Imediat a recunoscut vocea prietenului sau din copilarie, Felix.
-Ce s-a intamplat?
-S-a intors, Jesse. I-am dat de urma.
-Unde? Tonul i se schimba imediat.
-E acasa. E in Londra…

[Rain]

Buna MiraA!

E primul fic pe care ti-l citesc si nu stiu de unde sa incep, caci tocmai acum am terminat capitolele. Ai idei minunate, esti plina de imaginatie si stii sa le aplici. Chiar am ramas uimita la toate capitolele cand mi-am dat seama cata imaginatie ai, si e bine ca stii sa o si folosesti. Am citit inca de la primul capitol pana acum, cel prezent, si inca astept continuarea, chiar daca ai zis ca te apropii de final. Mi-ar fi placut sa pui si numar capitolelor pentru ca nu am stat sa vad cate sunt, am fost mult mai captivata de povestea in sine. Ai descris foarte bine personajele si chiar mi-am facut o imagine despre fiecare, fie ea buna despre personajele pozitive, sau rea despre cele negative xD
Oricum am numai cuvinte de lauda despre ficul tau si ma bucur ca te-ai gandit sa il duci pana la capat. Majoritatea raman uitate prin diferite threaduri nu stiu , zic si eu.
Mie imi plac iubirile imposibile, de aceea cuplul meu preferat ar fi : Jesse x Ray Eh, daca nu ma stiti, ma cunoasteti acum, ca nu numai acest gen de iubiri imi plac, ci si incestul este o slabiciune de a mea *blushing*.
But... sa trecem mai departe. Cum am mai zis, ficul are o idee originala, nu am mai citit asa ceva pana acum, cum ca uke-ul, adica Jesse, a recunoscut din prima ca cele facute de Blake i-au placut, cum au format un cuplu, iar cum personajele sunt un jurnalist si un doctor. Pur si simplu magnific, am ramas fara cuvinte la fiecare capitol scris.
Ma bucur ca a comentat si gaby si te-a mai ajutat cu gramatica, pana la sfarsit ai mai evoluat cu ajutorul ei la semnele alea, firar ele sa fie .

Sunt foarte mandra si de ultimul capitol, bineinteles, care a iesit superb. Ma bucur ca a intervenit si Issabela. Uh, ce femeie rea. Sper ca totul sa revina la normal, chiar imi e dor de cuplul pe care l-au format doctorul si jurnalistul.
Inca ceva, sfarsitul capitolului... nu imi spune ca e vorba de omul pe care a omorat-o pe mama lui Jesse :O Oh, gosh, atunci astept nextul.
Cum am zis, am numai cuvinted e lauda, bafta in continuare si sper sa ne lasi cu gurile cascate din nou

[Addeh]

-E mai frumoasa decat mine?
[...]
-Da, Issabela. Mai atragator, mai destept, mai amuzant si mult mai bun la pat decat vei putea tu fii vreodata.

OMG !? Sunt de-a dreptul uimita ! Tu chiar nu incetezi sa ne uimesti. o.o' Doamne, si ce mi-a placut atitudinea lui Blake cand a vazut-o pe Issabela. Ehh, asa-i trebuie. [-9 Ce nenorocita. Mai are si tupeul sa vina la el, tocmai acum, cand e finalul si vad ca vrea sa-i strice relatia lui cu " misteriosul " de care a auzit.
Pff, stii, era imposibil sa nu intervina ceva acum ... Iar Jesse a venit tocmai cand nu trebuia. A inteles gresit lucrurile si i-a mai si spus ăleia` ca ar fi bine daca ar avea un copil cu Blake. O prostie mai mare ca asta n-am mai auzit, jur ! El isi da seama ca risca sa-si piarda fericirea alaturi de persoana iubita ? * tears *

Ma intereseaza reactia lui Blake cand o sa afle de toate astea ... Off, nici nu vreau sa ma gandesc. @_@
Acum ... Am citit conversatia de la final cu Felix. Cine s-a intors ? Sa nu-mi spui ca e un alt obstacol .. ! O_O
Eu sper in continuare la un final fericit ..
Succes !~

[Beatrix LaVey]

Ca o oaie capie, ajung si eu pe-aici mai tarziu decat trebuie. Bine macar ca e weekend, ca altfel n-aveam timp nici sa mor.

Nu mai pune dupa conjunctia ''dar'' virgula, ca ti-o bag in fund! De ce o pui? Pot si eu sa cer o justificare?! Nu ai o justificare. Virgula o pui numai in momentul in care ai o constructie incidenta, iar tu nu ai asa cevaaaaa!

Cine dracului e Issabela?! E jigodia aia de neva-sa, care a avortat un bebe?! Manca-mi-ar tot acidul sulfuric de la masina)
Iiii, ce mi-a placut cum i-a raspuns cand a intrebat daca e mai buna ca ea *rolling on the floor* Demn de milioane, Mira *rooling on the floor*
Omg O.o Ce dracu' cauta jigodia aia inca acolo? Vrea sa-i jumol paru'?
Nu-mi vine sa cred ca Jesse a plecat De ce a plecaT? Trebuia sa lupte, nu sa plece.... Ce dracului?
Cine s-a intors? Vreau sa stiu cine s-a intors O.o E de rau? De ce ne tii in suspans?
Vreau sa stiuuuu *puppy eyes* Adu-ne repede next'
Puuup!

[angel cat]

gaby eu stiu cine s`a intors.(stau bine cu intuitia la ora asta)..chiar nu`i greu sa`ti dai seama..pe cine cauta Jesse, pe cine vrea sa omoare?, Cine i`a omorat mama cu brutalitate?...acum mai ai dubii....este chiar..."scumpul" lui tata....criminalul acela....
sincer, chiar m`ai surprins, ma asteptam la moarte, dar ,la fufa aceea(siliconata si imbibata cu fite, cat ma enerveaza)... nici in mii de ani....ce atitudine are, cum sa te lingusesti atata, sa te lasi calcata in picioare si sa nu pleci dupa refuzul atat de hotarat al lui Blake?...(cunosc eu si un baiat care face asa, da tipu se mai da si smecher), ar trebui sa le facem cunostiinta )
iar Jesse chiar il iubeste pe Blake, dar ,totusi, nu ar fi trebuit sa se lase manipulat...oricum mi`a placut ca nu a inceput sa faca o criza de gelozie(asta da caracter frumos)

nu am vazut greseli, si in rest totul este foarte bine...pupilici si spor la lucru

[October]

Nu ma duce capul sa pricep de ce nu am citit acest fic pana acum. Nu e prima data cand fac lucruri fara sa gandesc, sau cand nu le fac pentru ca gandesc prea mult, dar chiar nu pot sa pricep.
Cand am inceput sa citesc, adica pe la ora 12 noaptea, m-am lasat imediat impresionata de felul in care scrii. Gandurile personajului in prolog au fost descrise foarte bine,iar reluarea lor din cand in cand si mai ales in cosmaruri i-au conferit ficului acea nota de mister si suspans care m-ar fi facut sa stau cu masinile agatate de scaun, daca nu eram in pat, cu telefonul in mana. imi place cum iti construiesti personajele, niciunul nu mi se pare in plus, fiecare are locul sau si un caracter care se potriveste foarte bine rolului sau. La inceput Daniel mi se parea cam enervant, dar el e "personajul care tranteste usa" . Ador felul in care a decurs actiunea, e gandita cu cap si calm, zici ca scrii aici un roman, ceea ce nu m-ar surprinde deloc daca ar fi adevarat. M-a atras atitudinea lui Jesse la inceput, felul in care ii raspundea lui Blake la saruturi. Delicios, vreau si eu! Iar cand am ajuns la prima scena de dragoste dintre cei doi, gandeste-te ca eu eram in pat si-mi era caald! Imi place cum decurge actiunea,faci trecerea de la un eveniment la altul intr-un mod atat de natural. Ce sa mai, imi place fiecare detaliu!
Ai peste tot tot felul de replici sau momente amuzante,care binedispun cititorul si confera o nota de lejeritate. La unele faze abia reuseam sa ma abtin de ras (crede-ma, nu vrei sa ma auzi razand,fac un zgomot infernal si uite cat e ceasul, in fond ti-am citit tot ficului in noaptea asta). Au riscat cam mult facand sex dimineataa, in casa parintilor lui Blake, dar le era mult prea greu sa se abtina. Si cele 12 perechi de ochi curiosi, vai, cat am putut sa rad! Taica-su e ceva, dar macar si-a invatat lectia. Si ajung si eu la Jesse... Ma asteptam la o rafuiala, pe diferite motive, cu boul ala, dar principal actionar si director executiv, asta a fost intr-adevar neasteptat. Ai o imaginatie de milioane si ador felul in care o folosesti. Blake a fost atat de dulce cu acea criza de gelozie, se uita atat de urat la Ray

of, revin maine cu un edit ca sa termin ce am de spus,acum sunt prea obosita si n-o sa prind decat vreo 3 ore de somn pentru ca maine trebuie sa ma trezesc devreme.

edit: asa, ce spuneam? a da, de criza de gelozie a lui Blake cand l-a intalnit pe Ray. Schimb de replici de milioane:

-Frate?!
-Iubit?!

. Imi imaginez cum se uitau cei doi unul la altul . Fara cuvinte! Apoi toate detaliile despre trecutul lui Jesse, pe care sincer, nu stiu cat drept avea Ray sa i le spuna... Dar acum ca a aflat, cel putin il intelege. Cinstit ar fi sa poarte o discutie cu el, sa-i povesteasca si el despre prima lui casatorie. Si de ce dumnezeu a trebuit sa apara vacuta aia de Issabela tocmai acum? Jur ca o sugrum, o omor, o atarn de un copac si o las sa o manance ciorile (ca tot trebuia sa citesc Padurea Spanzuratilor ). Si nu pot sa-i inteleg atitudinea lui Jesse la faza asta. De ce nu are incredere in Blake? Stie ca-l iubeste si ca nu l-ar insela niciodata. M-am razgandit, stiu ce-i fac curvei aleia: o ard de vie.
Imi pare sincer rau ca ajung pe aici tocmai cand ficul se apropie de final .E evident cine se intoarce, dar, nu stiu... Chiar daca, personal, l-as face pe Jesse sa-l tortureze crunt pe criminalul ala inainte sa-l omoare, de dragul povestii, sper ca Blake il va opri la timp. Stiu ca scrii si asa capitole foarte lungi, dar incearca si tu sa mai lungesti putin lucrurile, sa mai fie asa, macar vreo cinci capitole, daca nu mai multe .
Abia astept sa vad cum decurg lucrurile mai departe, dar iti spun de pe acum ca probabil o sa plang nitel in final, sau undeva pe parcurs . So give it your best!

[MiraA]

Am reusit si eu in sfarsit sa intru pe zup la ora asta ...foarte rar mai reusesc zilele astea ks foarte multi utilizatori on...dar trecand peste asta, vreau sa va multumesc la toate ca ati citit si ca cititi in continuare acesta poveste (nici nu stiti cat de mult inseamna pentru mine cand imi spuneti ca va place).
Si acum...inainte sa pun urmatorul capitol as vrea sa fac o mica precizare...zilele trecute(sau mai bine zis noptile trecute) mi-a venit o idee grozava, as zice eu (nu stiu ce ziceti voi) si m-am hotarat sa scriu partea a doua a povestii. Dar, precizez ca vor fi anumite modificari (sa nu-mi dati in cap)
Nu stiu de voi, dar mie imi place de Ray...din pacat nu am reusit sa-i desenez caracterul prea bine, caci nu am putut sa-l folosesc prea mult. Prima data, am vrut ca in partea a doua a ficului, Ray sa fie personajul principal, iar Jesse si Blake sa devina personaje secundare, dar dupa ce m-am gandit mai bine, am ales ca atat Ray si personajul nu va spun prea multe despre noul personaj pe care il creez) cat si Jesse si Blake sa fie personaje principale. In modul acesta actiunea sper eu ca nu va fi deloc plictisitoare.
Mi-a luat un pic mai mult sa creez persoana potrivita pentru Ray avand in vedere ca el este genul badboy-ului destept, arogant si incapatanat(doar este fratele lui Jesse), dar cu ajutorul Izei, a lui Gaby si a unei colege mi-am facut cat de cat o idee a cum ar trebui sa arate si sa se comporte el. Multumesc fetelor Si acum...cred k v-am plictisit destul...nexttt:



***

Cand isi deschise ochii din nou isi dadu cu stupoare seama ca e deja dimineata. Fusese atat de obosit inca reusi sa adoarma? Nu-i venea sa creada asa ceva.
Se ridica din pat, cascand somnoros si iesii afara din camera sa, asteptand sa gaseasca apartamentul gol, dar, spre nefericirea lui, Issabela era inca acolo, stand picior peste picior si citind o revista mondena.
-Inca nu ai plecat? Ce dracu’ mai cauti inca aici? O ocoli si se indrepta spre bucatarie, unde isi turna niste cafea instant intr-o cana mare, peste care adauga apa fierbinte, fara zahar. Sorbii din lichidul amarui, incercand sa-si controleze nervii, dar era in van. Daca femeia asta nu va pleca de buna voie o va da cu mana lui afara. Avea lucruri mai importante de facut, cum ar fi sa mearga si sa-l vada pe Jesse.
-Pot sa fiu si eu incapatanata, Blake. Nu vreau sa plec, zise femeia neafectata de tonul sau.
Blake ofta, pregatindu-se pentru o noua runda de cearta, dar atentia i-a fost captata de micul pachet ce se afla pe masuta de cafea. Il lua in mana si desfacu hartia frumos aranjata, fiind curios sa vada ce e inauntru.
Cand invelisul fusese inalturat se bloca: era o carte.


Pe muchie de cutit
Adevarata viata a unui chirurg

Jesse Rosson




-Cine ti-a dat asta? De unde ai cartea asta?
-A venit aseara un pusti cu ea, dupa ce ai adormit, zise femeia indiferenta, continuand sa citeasca revista.
Un pusti…nu putea fi Jesse, nu-i asa? Daca Jesse venise si o vazu aici pe Issabela…nici nu vroia sa-si imagineze la ce se gandea acum
-Cum arata pustiul, Issabela? Spune-mi! Se duse langa femeie si o privi drept in ochi, asteptand sa-i raspunda.
-Pai…sa vedem: era dragut, mai bine zis frumos, dar prea tanar pentru mine. Nu cred ca avea mai mult de 18 ani. Brunet, par destul de lung si niste ochii...
-…mari si albastrii, continua Blake idée ei.
-Da, exact. Cum de stiai?
-Ce i-ai spus? Ce ti-a spus el tie?
-Nu mai fi atat de nerabdator. Mi-a zis sa-ti transmit ca i-a facut placere sa lucreze cu tine si mie mi-a urat noroc, mai adauga zambind.
-Noroc cu ce, femeie?
-Pana sa-mi dea pachetul am povestit un pic sau mai bine zis eu am povestit si el a ascultat. Simteam nevoia sa ma destainui cuiva si i-am zis de ce am venit aici. Era un pusti foarte de treaba.
Daca nu ar fi avut destul autocontrol, ar fi strans-o de gat. Asta era cel mai rau lucru ce i se putea intampla. Trebuia sa mearga si sa vorbeasca cu el. Nu putea sa lase lucrurile asa.
Intra repede in camera sa si trase o pereche de pantaloni si un tricou pe el, apoi lua cartea si dorii sa iasa afara din apartament.
Stai, unde pleci asa? Il intreba femeia.
-Nu e treaba ta. Cand vin nu mai vreau sa te gasesc aici. Asta e ultimul lucru pe care il mai strici in viata mea, Issabela! Daca nu reusesc sa repar lucrurile, jur ca vei regreta ziua in care m-ai cunoscut.
Nu mai astepta raspunsul ei, ci iesii val vartej afara din apartament si se indrepta cu pasi repezi spre masina ce se afla in parcarea subterana a cladirii.
Jess…nici nu vroia sa-si imagineze ce parere avea despre el. Il cunostea destul de bine, incat sa stie ca nu ar accepta pe cineva despre care banuia ca il insala.
Accelera, napsandu-i de traficul destul de intens din acea dimineata. Norocul sau era ca nu statea atat de departe de Jesse. Cu masina putea ajunge in 15 minute, dar trebui sa ia in considerare ca tanarul avusese la dispozitie toata noaptea ca sa se gandeasca la aceasta situatie, pe cand el…
Nu, nu…nu putea sa fie atat de pesimist. Jesse era o persoana logica, va intelege cand ii va povesti. Trebuia sa inteleaga.
Odata ce ajunse isi parca masina, lua cartea de pe scaunul din dreapta si alerga spre intrarea in blocul de apartamente, apoi urca cu liftul pana la etajul lui Jesse, dar cand se trezi stand in fata usii apartamentului ezita. Trase adanc aer in piept, incercand sa-si calemeze bataile repezi ale inimii si sentimentul neplacut de neliniste.
Batu o data, dar nu primii niciun raspuns. Mai batu o data, dar nimic.
-Jesse? Din prostie incerca sa deschida usa si, spre surpinderea sa, nu era inchisa cu cheia. Intra inauntru, gandindu-se ca Jesse probabil fusese prea suparat aseara ca sa-si mai dea seama ca nu si-a inchis usa. Cerceta apartamentul, dar..era gol
Jesse! Striga inca o data. Nimic.
Acum era speriat de-a binelea. Unde putea fi? Daca patise ceva?
Nu era stilul lui Jesse sa plece asa, pur si simplu.
Respira de cateva ori adanc, incercand sa se calmeze si sa gandeasca logic. Oare unde ar fi putut pleca Jesse? Poate exagera…poate iesise doar pana afara si se va intoarce in curand. Nu avea de unde sa stie, deci, cel putin pentru moment va astepta.
Se aseza pe pat si deschise cartea. O rasfoi o vreme, dar nu avea destula rabdare de a o citi cu adevarat. Pana la urma, integend ca nu se poate concentra deloc, o lasa langa el pe pat si se intinse pe spate. Statu asa o vreme, admirand iregularitatile tavanului, dar pana la urma se dadu batut. Nu putea sa astepte.
Isi scoase telefonul mobil din buzunar si suna la singura persoana care credea ca ar putea sti unde disparuse Jesse.
-Da? Raspunse o voce groasa ce parea obosita si stresata. Roberts aici. Cu ce va pot ajuta?
-Roberts, sunt Blake…dar nu apuca sa intrebe ce dorea caci Ian i-a luat-o inainte.
-Ati primit cartea, domnule Thorton?
-Da, am primit-o, dar nu de asta v-am sunat.
-Trebuie sa spun ca Jesse s-a intrecut pe sine de data asta. La naiba, dupa o asemenea capodopera ma gandesc serios sa-l pun sa scrie numai articole mondene. Stati un pic…daca nu m-ati sunat pentru asta, zise intr-un final Ian, intelegand ce-i spusese Blake mai devreme, de ce m-ati sunat?
-Jesse…ati vorbit cu Jesse?
-Da, cum sa nu vorbesc. M-a sunat aseara si mi-a spus ca pleaca. Se opri brusc si pentru cateva minute nu se auzi niciun cuvant. Nu va spus nimic…concluziona intr-un final.
-Nu. Blake ofta si-si inchise ochii. Deci, era adevarat. Jesse chiar plecase si cine stie cand avea de gand sa se intoarca sau daca mai intentiona sa se intoarca. Stiti unde a plecat?
-Nu mi-a spus decat ca are ceva probleme personale de rezolvat. Cand un jurnalist zice asa ceva, cel mai bine e sa nu intrebi…Ian ofta. Imi pare rau ca nu va pot ajuta, dar daca va mai suna o sa va anunt imediat.
-Multumesc…as aprecia asta. Blake inchise telefonul. Avea impresia ca intraga lume i-a picat in cap. Jesse disparuse…
Pur si simplu please fara sa-i spuna un sigur cuvant. Asa se termina?
Reusise Issabela sa strice si acesta parte din viata sa?
Ii venea sa planga, dar nu mai avea puterea necesara. Nu mai vroia nimic, nimic inafara de el. Asta nu putea fi sfarsitul! Refuza sa creada una asa ceva!


-Blake, esti in starea asta de o saptamana, zise Daniel privindu-si ingrijorat prietenul. Blake statea sprijinit cu capul de birou si cu ochii inchisi. Era palid, slabise si nu se mai putea concentra. Ba mai mult, in ultimele nopti nu inchisese un ochi. Pe scurt, era o epava.
Trebuie sa-ti revi, omule. Ai responsabilitati, pacienti…Indiferent ce ai patit nu poti ramane asa.
-Vorbesti prea mult, zise Blake intr-un final. Ma doare capul.
-Sunt sigur ca Jesse e bine. Poate are doar foarte mult de lucru. Daniel se aseza pe scaunul de langa biroul lui Blake si il privi. Nu-i placea deloc sa-si vada prietenul intr-o stare ca aceasta. Ar fi vrut sa-l ajute, insa nu stia cum. Faptul ca Jesse nu daduse niciun semn de viata nu prevestea nimic bun.
-Daca a patit ceva? Amandoi stim ce fel de reportaje face Jesse…Daca ceva nu a mers bine? Doamne, Daniel, nici macar nu stiu ce as face daca as primi un telefon de acest gen. Simt ca innebunesc.
-Blake, Jesse e baiat descuracaret. Va fi bine. Vei vedea ca in curand te va suna si iti vei da seama ca ti-ai facut griji degeaba.
Il batu prieteneste pe umar si ii zambi in semn de incurajare.
Pana la urma Blake se ridica de pe scaun, isi indrepta spatele si merse langa masuta unde il astepta filtrul plin de cafea tare. Isi puse o cana mare si sorbi din ea cu nesat, gandindu-se la cafeaua pe care i-o facuse Jesse aproape in fiecare dimineata cand fusesera la ai lui. Cat de dor putea sa-i fie de el…
-La dracu’! Eu nu mai rezist!
Se reintoarse la birou si puse mana pe telefon, formand repede numarul centralei.
-As dori numarul de telefon al companiei Newcrest, va rog. Vocea lui era sigura, dura si continea toate trairile pe care incercase sa le respinga in ultima saptamana. Puteti sa-mi faceti dumneavoastra legatura, intreba dupa cateva momente.
Sprijini receptorul intre umari si ureche si sorbi o gura din cafeaua calda, asteptand ca cineva de la capatul celalalt al firului sa-I raspunda.
-Grupul Newcrest, spuse o voce feminine placuta. Cu ce va pot ajuta?
-Vreau sa vorbesc cu Rayland Newcrest.
-Imi pare rau, dar domnul Newcrest este intr-o sedinta importanta acum si nu poate raspunde, dar daca imi lasati un numar de contact in voi anuntat de indata ce…
-Spune-ti ca e vorba de Jesse. Acum, daca nu va suparati. Voi astepta pe fir.
Ciudat, insa femei il asculta si-i puse apelul in asteptare. Nu dura mult pana ce auzi vocea groasa a lui Ray.
-Ce a patit Jesse, Thorton?
-A disparut, raspunse scurt Blake, fara a se obosi a-si salute “cumnatul”.
-Ce dracu s-a intamplat intre voi doi? Ce i-ai facut?
-E o poveste lunga, zise Blake oftand. Tu sti ceva de el? A vorbit cu tine?
-Nu. Nu am vorbit de cand ne-am vazut in Alaska. Se lasa linistea pentru cateva moment scurte, apoi Ray adauga: Lasa-ma sa dau niste telefoane. Te sun imediat ce aflu ceva.
Blake inchise si se aseza inapoi pe scaun, privind afara. Spera ca Ray sa aiba mai mult noroc decat el. In ciuda faptului ca se simtea prost, il bufnea rasul. Trebuia sa fie cu adevarat disperat de il sunase pe fratele lui Jesse.
Din fericire nu fusese nevoit sa astepte mult. In mai putin de 10 minute telefonul suna. Aproape sari de pe scaun si smulse receptorul, raspunzand cu un ton rastit si nerabdator.
-Ai aflat ceva? Nici macar nu astepta ca persoana de la celalalt fir sa se prezinte.
-E in Londra. Sau cel putin acolo a zburat saptamana trecuta. Ray facu o pauza si ofta. Blake, asta nu-mi miroase a bine. Indiferent ce s-ar fi intamplat intre tine si el, nu ar fi plecat asa. Nu-i sta in fire. Ma intreb daca…
-Daca ce?
-Daca nu l-a gasit…Ce ai de gand sa faci acum, cand ai aflat unde este?
-Simplu: ma duc dupa el, evident. Pentru prima oara in sapte zile, doctoral zambi. Chiar daca intelese ce insinuase Ray, se simtea usurat. Macar stia unde este si avea posibilitatea de a-l opri daca vroia sa fac vreo nebunie.
-Ma asteptam sa zici asta. Cand ajungi acolo, du-te direct la Scotland Yard si vorbeste cu detectivul Felix Merrywater. Daca Jesse s-a intors in Marea Britanie, Felix ar trebui sa stie unde este si ce are de gand. O sa-l anunt ca esti pe drum.
-Merci, zise Blake. Acum scuza-ma, dar trebui sa fac niste rezervari la av…
-E aranjat. Pleci in jumatate de ora. Daca as fi in locul tau m-as grabi. Vocea lui Ray era amuzata, dar in acelasi timp seriosa.
-Cum naiba ai stiut ca voi dori sa plec?
-Ma pricep la oameni. Nu esti chiar asa de greu de citit. Drum bun, Blake.
Zicand acestea inchise telefonul.