Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Sub Aripile unui inger!

#1
Buna tuturor. Am venit si noi cu o colaborare. Eu o sa fiu personajul masculin iar •Balonaşeee.• va fi feminin. Sper sa va placa.
Sub aripile unui inger!


Cap1. Alex P.O.V



Invart pistolul negru pe deget jucaus, afisand acelasi character de demon cu chip de inger. Il privesc pe cel din fata mea cu o ura nestapanita, in timp ce Nate privea zambind miseleste de langa un perete al camerei goale, prost laminate de un bec .
-Vreau sa stiu ce dracului cautai acolo, vocea mea rece si groasa rasuna in camera rece vopsita galbui sters unde doar un scaun de fier era in mijlocul camerei si un tip pe jumatate mort de la cata bataie primise ma privea absent.
-Nu e problema ta! Tipu asta deja ma calca pe nervi, devenise insuportabil pana si mirosul sau de sange intapator. Nate un coechipier si un camarad foarte bun de viata, ma privea amuzat, fumand lipit de un perete al camerei.
-Vreau sa stiu adevarul si acuma, sau mori, spun direct invartindu-ma pe langa scaunul sau déjà agitat din cauza nervilor necontrolati.
-Mai bine mor, ratatule! Prind pistolul in mana si il incarc auzindu-se acel clic specific armei incarcate punandu-l la tampla tipului ce rasufla déjà greu dar ma privea cu ura.
-Sti macar pe cine ai in fata jigodie? Intreb vocea mea déjà ragusind. Tremuram tot, iar ochii mei verzi ce bateau catre un caprui deschis aruncau fulgere puternice si ucigatoare tipului ce ma privea cu jumatate de ochii negri ce ma invaluiau in ura cuprinsa.
-Un rahat? Intrebarea imi suna ironica, dar si normal ca nu pica bine. Tipul era plin de tupeu si pe “patul” de moarte. Devenise déjà insuportabil, iar nevii mei cedeaza dupa 4 ore in care nu fac decat sa il bat cu o furie greu de controlat.
-Alex, Alexander Dantes? Ai auzit de mine? Intreb ironic tinand cu ura pistolul ca tampla tipului.
-Tu..tu esti Alex…tipu ca a intrat in mafie dupa ce iau fost ucisi parintii?
-Sti déjà cam multe, deci spui adevarul acuma sau mori, spun direct lovindu-l de nervi cu putere cu podul armei peste fata candu-l sa scuipe sangele pe gura.
-Mai bine mor ratatule, dar tine minte, tu nu esti asa si nu vei fi, nu te vei recunoaste mai incolo si… insa nu apuca sa termine ca il lovesc din nou mai tare plin de ura.
-Deocamdata nu imi dai mie sfaturi, deci in loc sa faci pe desteptul fa-ti rugaciunea. Nu aveam de gand sa il iert, nici de cum, toti ce intrau in acea camera erau clar morti si daca spuneau sau nu adevarul.
Fara alte cuvinte, obosit clar dupa atatia nervi necontrolati si ura nastapanita de mine insami, apas pe tragaci. Se aude acel foc de arma ce ma face sa zambesc miseleste.
Bag pistolul in port-arma si imi ciufulesc parul negru ca pana corbului, asezandu-l fara voie pe o parte a capului. Inca tremuram si simteam o nevoie necontrolata sa fumez ca un nebun.
Scot celularul si privesc ceasul. Era dimineata. O noapte nedormita, o noapte alba. Ma dureau ingrozitor pumnii dupa bataia acordata tipului si simteam nevoia de un dus rece, combinat cu aerul diminetii de septembrie.
Nate ma priveste si zambeste aproband din cap la afirmatia spusa doar de ochii mei usor incetosati de somn si oboseala. Ies din acel depozit parasit si aprind o tigare suindu-ma la volanul masinii rosi ca focu ce ma astepta langa cladire.Un Ferrari Enzo, rosu si gata de a ataca straile aglomerate ale orasului Londra.
Ma sui la volan si dau drumu bestiei ce o controlam, pentru a ajunge cat mai repede acasa. Trebuia sa fac un dus, sa iau un mic dejun si sa ajung si la scoala intr-un timp record.
Conduc cu grija, simtind cum ma ustura ochii si oboseala isi face efectul. Insa asta imi aduce aminte ce sunt. Oboseala imi aduce aminte ca sunt defapt un calau, un baiat prea matur si fizic si psihic. Un baiat ce nu a mai crezut in dragalasenie si dragoste de la varsta frageda de 10 ani.
Uneori stau si ma intreb de ce ma nascusem. Picasem in prada drogurilor de la varsta frageda dupa ce parintii mi-au fost ucisi cu bestialitate intr-o banca din Danemarca de niste mafioti ce doreau sa jefuiasca acel loc.
Nu as putea uita niciodata in viata mea, focurile de arma si faptul ca pretul vietii lor nu a contat deloc. Purtam o ura imensa, un ocean de venin pentru nenorocitii ce ii ucisesera si imi smulsesera din maini dragostea parinteasca .
Au trecut 8 ani lungi, opt ani in care invatasem sa traiesc pe cont propriu, invatasem sa nu cred in nimeni sa nu zambesc si mai ales sa nu iubesc. Devenisem neutru la asa ceva, imun si nu consideram niciodata ca cineva e demn de increderea mea. Multi ma judecau pentru ca eram rece si indiferent, ma judecau pentru conturile din banci lasate de parintii mei ca mie sa imi fie bine.
Insa devenisem indiferent, acele vorbe si barfe treceau pe langa urechile mele neauzite. Nu ma interesa de nimeni, contam doar eu si ce faceam mereu. Iar din orice pista, orice golan sau mafiot prins incercam sa gasesc o cale de a ajunge mai aproape de ucigasii familiei mele.
Insa cateodata, asta ma ducea la oboseli crunte, la bariere greu de trecut, la focuri de arma si viata mea pusa mereu in pericol cam de fiecare data cand ma implicam in ceva.
Lovesc volanul plin de nervi si calc pedala franei auzindu-se scartaiturile rotilor oprindu-se la semafor.Imi duc o mana la cap si imi prind puntea nasului cu primele doua degete inchizand ochii pentru cateva secunde avand impresia ca se invarte tot cu mine.Asta insemna oboseala ce ma reducea la zero. Nervii imi cedasera deja, si ma pierdusem pentru cateva secunde in abisul cosmarurilor mele ce nu ma lasau sa dorm nici in timpul noptii.
Aud un claxonat ce ma scoate din visare si ma face sa injur printre dinti. Poresc rapid si ajung acasa cu o viteza incredibila.
Parchez masina in curtea mare a vilei in care locuiesc. Sunt imbatat imediat de mirosul tufelor de trandafiri din curtea mare inflorata si bine ingrijita. Imi ciufulesc parul,incercand sa ma readuc muschii incordati la normal. Intru pe usa mare si alba a casei mele intampinat desigur de menajera ce avea grija ca totul sa fie bine cat eu lipseam, ocupandu-se de curatenie ,mancare si altele.
-Buna dimineata domnule Alex! vocea ei era asa de blanda.Imi aducea aminte de vocea mamei, iar asta ma facea mereu sa o privesc calm si linistit pe femeia in varsta de 35 de ani, ce mereu se purta cu mine ca cu propriul copil.
-Buna Zora, ce ai mai facut? o intreb afisand un zambet bland si relaxat. In casa si in fata ei erau singurele momente cand ma destindeam si uitam cat de tare fusesem lovit de soarta.
-Pai am facut curat, si v-am pregatit micul dejun copios cum va place! Zambesc cand o aud si ii pun mana pe umar prieteneste.
-Multumesc Zora, nu stiu ce mas face fara tine, manc imediat ce fac un dus, ii spun calm si ma indrept incet catre scarile mari ale casei ce duceau la al doilea etaj. Mirosul din casa era placut, era mirosul mancarii facute de Zora dar si mirosul de parfum al casei, mirosul de vechi si de nou combinat. Linistea era devastatoare,iar lucrurile erau intr-o ordine incredibil de perfecta.
Intru la usa mare de culoarea castanei ce imi afisa dupa ea baia. Intru lasandu-ma invaluit de un parfum strident de flori dar asa de perfect ca as fi ramas toata viata acolo.Scap de hainele mari, evitand oglinda ce mereu ma facea sa raman prins in propria reflexie, sa raman prins in propria mea viata ce ma facea mereu sa devin nostalgic si pierdut de lumea reala.
Nu, nu asa trebuia sa fie. Reflexia oglinzii nu trebuia sa ma induca in eroare, Alex Dantes era un barbat crud si nemilos, neinteresat de cei din jur. Constiinta mea tipa ca nu este asa, insa eu nu o ascultam. Creasem in toti acesti ani o bariera rece, o bariera de gheata de care nu trecuse nimeni, nimeni nu ajunsese la copilul si la inocenta din mine, si mio jurasem sa nu ajunga nimeni.
Intru sub ploaia dusului fierbinte, simtind cum corpul imi este curatat de sangele cat si de durerea ce o suportam mereu. Ma sprijun de cabina de dus realizand ca pacatele mele nu pot fi spalate doar de apa de la dus. Pacatele mele nu puteau fi spalate nici de Dumnezeu insusi. Devenisem un demon, un calau, o masina de ucis, ce fugea de trecut dar alerga inainte cautand razbunarea mult dorita.
Doream sa moara in chinuri de mana nenorocitii ce luasera bucuria copilariei mele. Luasera cu cateva focuri de arme acea paternitate, acel sentiment placut cand mama te tine in brate si iti saruta fruntea. Uitasem acest lucrur, chiar daca simteam inca sarutul mamei pe frunte si atingerea ei pe fata mea cand eu eram un copil nestiutor dar fericit la atingerile parintilor.
Stiam ca nu pot aduce asta inapoi niciodata, dar doream ca si cei ce luasera acest lucru sa simta macar pentru o secunda ceea ce simteam eu in fiecare zi.
Ma trezesc din gandurile mele auzind in capu meu acele focuri de arme. Privesc debusolat cabina de dus, realizand ca sunt in casa. Simteam apa mai rece, cred ca din cauza oboselii , tremuram incet chiar daca incercam sa ma relaxez cat mai mult.
Imi spal parul negru ca o noapte sumbra fara stele, si ies din cabina de dus ichizand apa. Tot ma lovesc de oglinda din baie, ce ma reflecta imedia. Acel corp barbatesc, masculin dar bine facut, ochii verzui ce dadeau catre un caprui deschis stralucitor iar parul negru matasos si ud acuma, facea sa cred ca nu sunt eu acela.
Imi infasor un prosop in juru taliei si ies din baie mergand alene catre camera, stergandu-mi parul cu alt prosop. Intru in camera mea mare, luminata de ferestrele imense. O liniste colosala invaluia camera semi-intunecata. Patu mare cu asternuturi albe parca ma invita la un somn adanc bine meritat. Insa ceasu de deasupra patului in care batea lumina din fereastra parca intintionat ma avertizeaza ca azi e prima zi de liceu din clasa a 12.
Oftez scurt, incurcandu-mi gandurile cu o miscare laterala a capului si merg la fereastra deschizand-o larg. Ma indrept catre dulap dupa ce adulmec din nou acel miros floral si aleg de acolo cateva haine de scoala, cat mai decenta care sa nu sara in evidenta. Eram deja si as adestul de obosit, deci nu mai aveam chif de bagari in seama ale fetelor sau altor persoane.
Aleg ceva mai inchis la culoare din imensa garderoba ce o ascundea dulapul alb din lemn de stajar. O pereche de blugi albastri si niste imprimeuri mici albe, o camasa eleganta dar in acelasi timp sport, ce dadea impresia de rebel corpului meu,lasand-o deschieiata la primii doi nasturi. Niste adidadi albi cu dungi negre si eram gata de drum. Insa stomacul meu protesteaza imediat semne ca aveam neaparata nevoie de mancare dupa o noapte nedormita si tigari fumate continuu.
Ies din camera, nu inainte de a inchide leptopul si de a lua chile masinii. Cobor scarile vilei ajungand in bucataria mare un Zora se pare ca inca trebaluia ceva pe acolo. Mereu gasea ceva de facut din acest motiv imi placea de ea.
Ma asez pe un scaun inalt ca de bar, avand un mic bar in bucatarie, fiind una moderna. Zora ma vede si zambeste angeleste, facandu-ma sa uit de orice pentru cateva secunde si imi pune in fata pe marginea barului clipind des micul dejun.
Oua prajite, cu cascaval pane si sunca. Nu prea aveam pofta de mancare, chiar daca stomacul imi cerea asta. Zambesc copilareste si iau cateva guri din fiecare,insa nu termin toata mancare cand imi sare in ochii ceasul. Deja intarziasem cateva minute.Las furculita jos si multumesc femeii pentru micul dejun ce se pare ca totusi fusese folositor si ies pe usa in fuga direct la masina.
Ma sui la volan , bagand rapid chile in contact. Stiam ca nu vom sta prea mult la scoala, doar era prima zi, dar era un motiv bun sa pot dormii macar o ora pe banca din clasa, deoarece simteam ca sunt omorat deja fara somn.
Pornesc cu scartait de roti si ies din curtea mare, pazita de garduri inalte de piatra si o poarta mare de fier neagra cu o inscriptie doarte mare a familiei Dantes. Familia ce mie mi sa luat, dar amintirea lor traia in acea casa.
Observ fara sa vreau cum lumea intorcea capu dupa mine, stiam si de ce, masina ce o conduceam era unita in oras si facuta pe comanda. Eram in general vitezoman, dar conduceam de la 15 ani, ilegal cei drept, dar nici un politai nu se punea in fata unui mafiot, constient ca sfarsea rau.
Scot o tigare din pachet, si o aprind privind inainte prin parbrizul mare la lumina soarelui ce prevestea o zi prea "perfecta" iar asta deja ma ingrijora.
Ajung la liceuul "Heaven" din oras destul de repede.Intru in parcare si o parchez intre doua masini undeva la umbra unui nuc foarte mare ce era pe marginea curtii largi ale scolii. Ies din masina si o incui mascand un cascat cu mana. Scot ipodul din buzunarul blugilor si bag castile in urechi in timp ce traversam indiferent si rece curtea mare a liceului. Desii intarziasem ma grabeam, dar nu destul cat sa alerg.
Ma simteam privit, iar asta ma enerva la culme. Stiam de ce eram privit. Din cauza "povestiilor" si barfelor ce erau duse din colt in colt al liceului ca un telefon fara fir. Unu incepea ceva si cand se ajungea la celalalt capat al firului era deja barfa inflorita cu mult sau total diferita. Nu ma mai deranja, deja devenise un obicei din viata mea sa fiu barfit si admirat de pitipoance fara creier, pline de farduri si botox ce agata pustanii cu bani pentru ai sufla de dolarei.
Ajung la intrare si incep sa maresc pasu doar sa scap de scarba ce imi venise cand vazusem cate fete care mai de care se dadeau in spectacol vrand sa ma surprinda. Nici o sansa, toate erau la fel si le citeam doar din priviri. Urc scarile in fuga deja, auzind clopotelul ce sunase de mai bine de 5 minute, iar eu eram inca la etajul 1 al liceului. Urc repede cate doua scari deodata si cand ajung langa usa mare a clasei unde stiam ca trebuia sa intru, resufland putin mai greu izbesc fara sa vreau pe cineva.
Insa ma dezechilibrez si ma izbesc incet cu spatele usii de la clasa, iar din reflex prin persoana ce era sa pice de mana, nelasand-o sa cada. Cand o ating, simt imediat finetea pielii si faptul ca era moale ca un puf.Parca prinsesem un ursulet de plus.
O trasesem repede instinctiv fara sa vad pe cine trag si cand imi dezchid ochii intredeschisi de la impact, oberv acel par argintiu catre alb si ochii albastri pur ce ma priveau debusolati. Ok...au picat ingerii pe Pamant sau ce dracului? primul gand este cand o privesc si un curect electric parca imi strabate mana ce o tinea inca.
-Scuze domnisoara, spun scurt aratand manierele ce in general nu le aratam nimanui, si o facusem fara sa vreau, parca nu mai aveam "liberul albitru" privind-o.
Ma priveste cateva secunde in ochii, aveand impresia ca picam in gol continuu din cerul ochilor ei. Ii dau drumu la mana realizand ca era pe picioarele ei si ma dau din fata usii auzindu-i fraza.
-Nu-i nimic, imi cer scuze, spune ea scurt. Parca mi se taiase rasuflarea auzindu-i vocea. Parea angeleasca, iar rozul din obrajii ei o trada semne ca era putin emotionata. Incerc sa realizez daca o mai vazusem undeva. Stiam ca nu era din oras, cunoasteam pe oti din oras,iar ea imi era in totalitate necunoscuta.
Ma resemnez repede si ii deschid usa, lasand-o sa intre prima, realizand ca avea ore in clasa cu mine. Nici nu intra bine ca este luata la intrebari de dirigintele nostru, un om in varsta, cam la 45 de ani, cu un par carunt si o mustata deasa cu cateva fire albe. Mereu incruntat dar serios, insa mereu eram singurl ce il sfidam, il sfidam deoarece nu suportam ca cineva sa ma controleze. Absolut nimeni.
-Domnisoara Alessandra, sunteti noua si totusi ati intarziat? nici un pic de bun simt nu aveti? aud fraza si intru imediat dupa ea, postandu-ma in spatele fetei prinvindu-l cu ura pe batran.
Acesta cand ma vede, inchite in sec imediat si o priveste pe fata mai dragalas. Imi dau ochii peste cap indiferent si spun din spatele fetei trantind usa in spatele meu cu putere, facandu-i pe toti sa trsara.
-Domn' diriginte, eu am retinut-o pe hol, vre-o problema? intreb iritat bagandu-mi mana involuntar in par facand un pas ajungand in drept cu fata ce nu apucase sa zica ceva doar tresare cand ma aude.
Barbatul ma priveste si se stramba scurt, stia ca nu poate sta in fata mea, ma stia deja de 3 ani si stia ca il pot baga in mormand imediat.
-Nici o problema,puteti lua loc amandoi, spune el mutand privirea catre restul clasi, observand ca tremura de nervi. Zambesc lasciv si ma indepartez de fata asezandu-ma intr-o banca de langa perete bagand amandoua castile in urechi, pierzandu-ma in muzica ca rasuna si ma facea parca sa adorm fara voie din cauza oboselii.


[Imagine: k0gfq0.jpg]
[Imagine: sl192q.jpg]
Masina lui.
[Imagine: ferrari-enzo-wallpapers_396_1600x1200.jpg]
[Imagine: chibi_9234.gif]
chibi-ul lui Ingeras


[center][Imagine: pizapz.jpg][/center]

#2
OK, am primit şi eu ficul, soooo... o să comentez. Sau o să critic. Mă rog. Ar trebui s-o iau cu începutu':
Muuulte greşeli. Da, de ortografie şi gramatică. Data viitoare rezervă-ţi puţin timp ca să îl corectezi, altfel o să arate neîngrijit. Şi chiar, de ce nu prea sunt virgule? E criză?
Repeţi unele cuvinte ca 'ură', 'nervi, etc. Ştiu că vrei să accentuezi unele sentimente, dar o poţi face prin alte mijloace.
Descrierea... Adevărul e că nu e un fic bazat pe descriere, neapărat, deşii mi-ar fi plăcut să descri mai mult cum arătau piţipoancele alea -se scuză expresia, nu?- şi ce făceau (am dat un exemplu).
Acţiune e OK, nu e grăbită, lucru foarte bun. Dar e un pic în ceaţă, mai ales la început. Sau nu m-am concentrat eu bine...
Cam atât am avut de spus, îmi pare rău dacă am omis ceva. Şi dacă vrei să mă înjuri, dă-mi un PM, OK?
AÅŸtept nextu'. XD

[Imagine: MANOWAR.jpg]
Brothers everywhere
raise your hands into the air
we're warriors, warriors of the World !

#3
Heya there ^^ Wow, un fic intre sweetie si geamana mea xD Sunt convinsa ca va iesi ceva super.
Asa, revenind la fic, titlul pare interesant :-? Ideea mi se pare originala si Alex e kawaii ^^ Actiunea e ok, nu mi se pare grabita, dialogul nu e sec si descriere ai [parerea mea]. Deci tu stii ca mie'mi place cum scrii, insa ai cateva [mai multe] greseli de tastare si cateva [mai putine] de gramatica.Nu le enumar 'cuz mi'e lene x.x Oricum, capitolul mi se pare interesant [si lung] si astept nextu' din partea geamanei mele ^^
Zbye ~
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#4
Vaaai, mersi fetelor pentru comentarii. Apreciem foarte mult asta >:d<. Acum să nu mă omorâţi dacă am greşit cu ceva dar deh, e făcut în grabă. Yeah, i know, nu trebuia să mă grăbesc, dar na, aşa-s eu :)). Acum bucuraţi-vă de capitolul 2 dragelor.


Capitolul 2.

Alessandra P.O.V.


Am tresărit şi am deschis ochii. Spaima îmi clocotea în piept de parcă ar fi fost o pasăre prinsă în plasă, zbătându-se să se elibereze. Mi-am lipit palma de coaste pentru a-mi potoli bătăile inimii. Pentru o clipă am zăbovit între starea de veghe şi cea de somn, ca şi cum o parte din mine rămăsese captivă în vis. Simţeam că plutesc, uitându-mă la propriul meu trup de sus, de la mare înălţime, la fel ca balaurii de piatră ce rânjeau la trecători de pe acoperişul catedralei Santa Maria del Fiore. Camera îşi recăpătă conturul. Mă aflam în siguranţă în patul meu. Treptat, ochii mi se obişnuiră cu întunericul. Scăpasem de oamenii sfrijiţi, cu ochi de antracit, ce mă bântuiseră toată noaptea. "Nu mă mai pot ajunge acum." Cuvintele săpate în piatră, mai mult imagini decât litere, care pentru mine nu însemnau nimic, dispăruseră ca un fuior de fum în aerul toamnei. Şi focul se risipise, lăsându-mi o singură amintire. O prevestire? Sau doar un coşmar? N-aveam de unde să ştiu şi parcă îmi era şi frică să aflu. Şi totuşi ce a fost acel sunet ce mă trezise? Oftez şi mă ridic din patul răvăşit, auzindu-mi oasele cum trosnesc. Clipesc des când trag draperiile, deranjată de brusca pata de lumină ce inundă camera. Am inchis puţin ochii, deschizându-i mai apoi şi am zâmbit scurt. Astăzi urma să îmi iau rămas-bun de la Florenţa. Să spun adio unui capitol încheiat în viaţa mea. Era vremea ca eu să-mi scriu singură scenariul vieţii. Să-mi controlez fiecare pas pe care îl fac, bun sau greşit. Îmi ridic privirea spre cerul albastru ce anunţa noi începuturi peste tot şi zâmbesc larg. Mă îndrept spre baie mai apoi, dând drumul la apă. Îmi las hainele să cadă pe gresia albă şi păşesc sub jetul fierbinte de lacrimi ce îmi mângâiau cu blândeţe chipul uşor palid. Răsuflu uşurată şi mai mult mulţumită, bucurându-mă de acel minunat tratament. Ies după zece minute şi îmi acopăr trupul puţin înroşit cu un prosop moale, deschizând uriaşul dulap. Mă îmbrac rapid cu hainele pregătite de mătuşa mea, apoi mă privesc în oglindă, contemplându-mi trupul. Ochii mari şi albaştri asemeni mării, buzele pline şi rozalii şi părul lung, argintiu. Clipesc de câteva ori, apoi zâmbesc copilăreşte ieşind din cameră. Îl văd pe Eric, fratele meu, trăgând leneş după el o valiză şi îmi dau seama de unde venise zgomotul care m-a trezit.
-Ţi-a dat Dumnezeu mâini ca să le foloseşti, spun sec. Cobor în urma lui, mişcându-mă în reluare, asemeni şatenului. Oh, şi să nu mai uităm şi de picioare. Acum mişcă-te naibii mai repede că nu stau toată ziua după tine! adaug uşor iritată. Îl aud cum începe să râdă.
-Ia-o încet Alessandra, ce te grăbeşti atât? Mai avem destul timp până plecăm. Relaxează-te, spune vesel şi mă privi zâmbind larg. Oftez uşor, clătinând din cap.
-Eşti un aiurit, spun, iar el îmi scoate limba, chicotind mai apoi. Reuşesc într-un final să ajung la parter şi intru în bucătărie. Mătuşa mea îmi zâmbeşte blând şi îmi pune o farfurie cu mâncare în faţă după ce mă aşez.
-Poftă bună, spune şi mă mângâie uşor pe cap. Îi mulţumesc, şi îmi închid ochii, bucurându-mă de atingerea ei, apoi încep să mănânc în linişte. Nu după mult timp, Eric se aşază lângă mine, zâmbind prosteşte.
-Când îţi văd zâmbetul ăla, îmi vine să-ţi dau una, spun, zâmbind inocent.
-Mda, ce să-ţi spun, spune şatenul maimuţărindu-mă. Îmi dau ochii peste cap.
-Tu sigur ai 19 ani? întreb, apoi mă ridic, ducând farfuria goală pe bufet. O aud pe Beth chicotind şi rânjesc. Mătuşa mea era cea mai bună şi îmi părea extrem de rău că trebuia să o las aici. Ochii aceea de culoarea ambrei ce îmi ofereau linişte de fiecare dată când eram agitată, părul roşcat asemeni focului buzele mici şi statura mignonă aveau să-mi lipsească enorm de mult. Privesc ceasul şi observ că peste jumătate de oră trebuia să plecăm. Beth îmi urmări privirea şi zâmbi uşor.
-Jumătate de oră? Ce puţin timp a mai rămas, spune încet iar eu o privesc. Oftez scurt.
-Aşa este, spun. Îl privesc pe Eric. Ai ceasul ăla la mână degeaba. Mai verifică-l din când în când. Mişcă-te acum! adaug, serioasă şi mă îndrept spre holul imensei vile pentru a mă încălţa. Îmi iau în picioare teneşii. Nu mai aveam răbdare. Vroiam să plec, să ajung în Londra cât mai repede. Îmi iau valizele şi ies afară. Trag aer în piept, minunându-mă de acel peisaj divin. Mireasma proaspătă de iarbă în care mai străluceau încă picăturile de apă începuse să se amestece cu mirosul dulce al florilor şi cu cel uşor amărui al frunzelor bătrânilor stejari. Mă îndrept spre maşina ce ne aştepta în faţa porţii. Şoferul mă salută scurt, apoi deschide port-bagajul, luându-mi bagajele din mână. Privesc strada pustie la acea oră destul de matinală şi oftez. Îmi vor lipsi minunatele locuri ale Florenţei. Aici se afla tot trecutul meu. Îmi trec mâna prin păr, apoi mă întorc în curte, dar nu intru în vilă. Mă aşez pe leagănul din grădină, jucându-mă cu căştile ipod'ului. După ceva timp uşa de la intrare se deschide, iar Beth şi Eric ies afară. Mă ridic cu greu în picioare şi merg spre ei.
-Începem o nouă etapă a vieţii noastre surioară, spune şatenul şi mă îmbrăţişază. Zâmbesc şi aprob scurt din cap, negăsindu-mi cuvintele. Nu aveam ce să spun, de fapt avea, dar ştiam că dacă deschideam gura voi începe să plâng. Urma să las în urmă locurile pe care le iubeam, inclusiv pe mama. Cum o voi mai vizita? Trag aer în piept. Mă întrebam de ce tata fusese de acord să o înmormânteze aici, în Italia. Ştia că vom pleca de aici şi totuşi alesese acest loc.
-Eşti bine? vocea caldă a mătuşii mele, mă trezi din visare. Am aprobat scurt.
-Să mergem, spun şi privesc scurt cerul, apoi mă îndrept spre maşină. Urc pe bancheta din spate, nerăbdătoare. După ce Eric şi mătuşa mea urcară şi ei, şoferul porni maşina, plecând din faţa vilei. Puţin câte puţin, pagini ale vieţii mele se risipeau în vânt, rămânând simple amintiri pe un fundal abstract. Mi-am întors privirea, privind parbrizul, apoi am oftat. Era timpul să mă desprind de aceasta lume de vis, pentru că Florenţa asta era acum, o lume de basm, un vis ce se destramă. Am ajuns în scurt timp la aeroport. Am coborât din maşină şi am privit uriaşul aeroport. Şoferul ne luă bagajele şi se îndreptă spre intrarea în clădire, în timp ce Beth ne îmbrăţişa. Ne-am luat rămas-bun, iar eu cu Eric am mers spre terminal. Am urcat în avion, aşezându-ne la locurile noastre. Închid ochii, lăsând somnul să mă cuprindă uşor, uşor. Nu ştiu cât timp a trecut, dar vocea lui Eric mă trezi. Deschid ochii, privind în jur.
-Trezeşte-te, trebuie să aterizăm, spune cu o voce joasă şi eu aprob mecanic, încă procesând ce îmi spunea el. Îmi duc mâna la gură şi casc încet, apoi îmi aranjez părul ciufulit. Trag aer în piept şi privesc pe mica fereastră din stânga mea nereuşind însă să văd ceva. Era înorat. Oftez scurt iar apoi îmi pun centura. Nu durează mult până să aterizăm. Eric se ridică şi mă priveşte zâmbind. Îi răspund la zâmbet, urmându-l. Ieşim din avion şi ne îndreptăm spre un taxi după ce ne luăm bagajele. Ne urcăm în maşină şi şatenul îi indică şoferului adresa unde trebuia să meargă. Tata ne cumpărase o casă în apropierea liceului, în cartierul Notting Hill. Eram încântată că mă afla aici. Visasem de mult să pot învăţa aici, iar acum eram aici. Am zâmbit larg când am ajuns acasă şi am coborât din taxi fugind spre intrare. Eric mă urmă, ducând bagajele împreună cu şoferul. Am intrat înăuntru şi am privit în jur. Deşi vroiam să văd casa nu aveam timp. Trebuia să ajung la liceul. Mi-am luat geanta pe care o lăsasem jos şi l-am sărutat pe şaten pe obraz.
-Am plecat, ne vedem diseară, spun iar acesta încuviinţă. Ies din casă şi urc în acelaşi taxi, rugându-l să mă duc la liceul "Heaven". Acesta aprobă şi porneşte maşina. Ajungem rapid acolo şi îi plătesc, ieşind afară. Intru în curtea liceului şi privesc în jur. Atât de mulţi adolescenţi. Mă îndrept grăbită spre clasa unde urma să învăţ şi când ajung la uşă mă lovesc de cineva. Mă dezechilibrez şi aproape cad, dar cel în care am intrat mă prinde de mână trăgându-mă spre el. Tresar când acesta mă priveşte.
-Scuze domnisoara, spune pe un ton destul de rece. Îmi dă drumul la mână după ce observă că mi-am recăpătat echilibrul. M-am înroşit uşor din cauza emoţiei şi a stânjenelii.
-Nu-i nimic, imi cer scuze, spun şi după câteva clipe el deschide uşa lăsându-mă să intru. Păşesc din clasă, toţi elevii privindu-mă curioşi. Dirigintele mă priveşte dur.
-Domnisoara Alessandra, sunteti noua si totusi ati intarziat? întrebă, vocea lui groasă răsunând în toată clasa. Am tresăt şi mi-am lăsat privirea pentru moment în jos. Mi-am ridicat-o după câteva clipe, văzând că profesorul privea undeva în spatele meu oarecum speriat.
-Domn' diriginte, eu am retinut-o pe hol, vre-o problema? spune băiatul de care mă lovisem la uşă, iar bărbatul clătină din cap în semn negativ şi apoi ne pofti la loc. L-am obervat pe brunet îndreptându-se spre o bancă din fundul clasei şi m-am aşezat şi eu jos. Trebuia să mă prezint şi nu aveam niciun chef. am oftat, lăsându-mi capul pe bancă.


Alessandra.
Eric.
[Imagine: tumblr_m5081nasq41qi2adeo1_r1_500.gif]
Love? No, I prefer vodka <3

#5
Heya there [again] Ma bucur ca ai pus nextu' atat de repede ^^
Revenind, imi place extrem de mult cum descrii si narezi.Actiunea nu mi se pare grabita, dialogul nu e sec si descrierea e buna, desi puteai sa mai descrii putin [parerea mea]. Anyway, imi plac pozele, sunt kawaii si personalitatile lor sunt la fel, din cate am inteles eu.Greseli nu cred ca am vazut si chiar am citit atenta tot capitolul.Oricum, mi-ati starnit curiozitatea cu ficul vostru asa ca astept nextul cat mai curand.Sper sa aveti multa inspiratie ^^
Zbye~
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#6
Multumim de comuri:d
Cap3 Alex P.O.V


Cap2.

Muzica din casti ma facuse sa adorm fara sa vreau pe tablia de lemn, cu capu peste mainile ce erau intinse pe banca. Imediat insa aud un foc de arma in strafundul mintii mele, undeva departe,
ma trezesc imediat, la auzul pe fundalul mintii a bubuiturii ce coincidea cu focul de arma. Bubuitura provenise de la diriginte ce lovise banca mea cu o carte foarte groasa cu coperta neagra. Usor debusolat il privesc, acesta ranjeste imediat cu ura.
-Frumos Alex, pentru ca esti asa dornic sa dormi, poti dormii dupa ore in camera de detentie!
Perfect. Nici nu trebuia ceva mai bun. Imi dau ochii peste cap scotand castile din urechi, realizand ca cineva vorbea imediat dupa ce barbatul se departeaza de banca mea catre centrul clasei.
-Ma numesc Dellacroce Alessandra si am 18 ani. ridic privirea putin intetosata de somn catre locul de unde auzisem vocea si privesc persoana ce se prezenta. Aceiasi tipa pe care o izbisem pe hol si o prinsesem inainte sa cada. Din lumina ce batea pe ea o facea sa para extrem de frumoasa, insa asta ma face sceptic.
Cativa colegi si normal ca gasisera ceva de comentat, la adresa fetei ce parea in totalitate inocenta si prea prietenoasa. Nu intelegeam de ce vedeam parca dincolo de aparentele acelei fiinte blande cu parul argintiu si cu ochii ce facea mereu parca sa crezi ca zbori fara aripi si pici in acelasi timp in gol.
Ma ridic din banca plictisit imediat ce aud soneria ce anunta o pauza bine meritata.Ceilalti colegi, dupa ce o abordeaza de cateva ori pe noua colega ies si ei pe usa, unii sa fumeze in curte, altii chiar sa plece de la ore. Nu ii acuzam , erau plictisitoare.
Ies si eu cu gandul de a ma duce la baie. Imi era lene sa merg pana in curte sa fumez, deci preferam baia baietilor. Ies din clasa lasand-o pe colega noua cat si pe diriginte in clasa. Acesta parea sa nu ii dea atentie fetei ce se pare ca era putin cu capu in nori.
Dupa 5 minute petrecute in baia rece , lipit de unu din peretii plini de gresie, arunc restul tigarii, realizand ca am o durere ingrozitoare de cap. Oboseala deja devenise peste limita normalului meu, peste ce as putea indura eu, iar nevii imi erau prinsi ca un elestic tras si intins aproape de rupere.
Ma indrept catre clasa, observand ca inca nu se sunase de ora. As mai fi putut ramane pe hol, sau altundeva dar nu ma mai tineau bine picioarele,iar somnul ma facea sa merg ca un zombi.
Ajung in fata usii clasei,si dau sa apas pe clanta pentru a intra. Insa auzul ascutit ma face sa ma opresc cu mana pe clanta, fara sa o apas. De dincolo de usa, se auzeau tipete si ignete cred. Iar vocea barbateasca o cunosteam dintr-o mie. Era dirigintele ce se pare ca incerca avansuri cred cu cineva. A doua voce de pe fundal ma trezeste la realitate imediat.
Era vocea fetei noi, a colegei ce se prezentase in ora. Si nu parea ca ar accepta acele avansuri. In general nu ma bagam, nu era problema mea ce faceau profesorii si cu cine. Insa ceva din mine ma facea sa cred ca totusi fata asta nu merita acest tratament, si mai ales din partea unui nenorocit ca Fire, dirigintele de chimie al nostru, ce mereu era artagos, zgarcit si mai ales afemeiat.
Stau cateva secunde in ganduri, sa intervin sau nu. Insa sunt trezit din nou de vocea fetei ce incercase sa tipe cred si fusese brusc oprita. Intrecuse limita, oricine mai filtreaza sau face avansuri, dar nu e nevoie de fiolenta daca fata te refuza.
Apas pe clanta din prima si intru ca un fulger in clasa. Scena ce o vad ma loveste in plin ca o bata dupa ceafa, desii nu era interesul meu ce patea ea defapt.
Asa zisul meu diriginte o lipise pe tanara de tabla din spatele ei, acesta parea ca plange si vreia sa fuga. Acesta o tinea de mana tare si o brusca. Se pare ca era asa de concentrat ca nu auzise usa. Imi ciufulesc parul nervos, ma simteam penibil ca baiat sa vad acea scena. Facea de ras rasa masculina.Si nu aveam de gand sa privesc si sa ignor asta.
Ma duc repede catre el cand vad ca o mana o ridicase sa o loveasca. Cand era gata ca fata sa isi primeasca o "pedeapsa" fara vina, ii prind mana profesorului din spate si o intorc imediat cu putere facandu-l sa igneasca si sa-i dea drumu fetei.
Dupa ce ii intorc mana, il intorc cu fata catre mine punandu-ma in fata fetei. Il prind de gulerul camasii si il privesc cu o ura , ura oceanica, una interminabila parca.
-Nenorocitule, faci de ras barbatii corecti din lume, meriti sa mori pe loc, spun rece si plin de nervi, tinandu-l suspendat in aer cu putere pe barbatul ce avea o diferenta fizica mai mare ca a mea. Dar se pare ca propriul corp reactionase din instinct si din initiativa dura de a salva o fata ce nu merita un tratament josnic.
-Alex...da-mi drumul...o sa ai probleme grave, incearca el sa ma ameninte.
-La dracu cu tine cu tot, am deja problema de care tu habar nu ai sontorogule, crezi ca ma mai afecteaza ceva? asculta bine la mine, daca cineva sau ceva o mai atinge pe fata asta, il bag la doi metri sub pamant in doar o secunda...s-a inteles?
Acesta ma priveste si incearca sa se elibereze dar nu poate. Scap din nou de sub control si il lovesc cu putere in fata, dupa care ii dau drumu sa pice la cativa metri de mine. Aveam de gand sa il ucid clar, din cauza furiei deplasate ce-mi intunecase mintea.
Sunt insa prins in brate din spate cand dau sa mai fac un pas in fata catre el . Ma opresc brusc si intorc capu cat de mult pot, observand-o pe fata ce isi incolacise puternic mainile pe langa talia mea si incerca sa ma tina. Acest gest ma face sa ma cutremur scurt, orice gand rau si furie acumulata sa dispara. O privesc in ochii realizand cerul angelesc din privirea ei inca speriata, dar citind undeva in ei multumirea fata de mine.
-Gata, il las in pace, spun incet de tot, mai mult pentru a fi eliberat de fata ce imi da drumul incet. Ma intorc catre ea si spun scurt sperand sa ma asculte.
-Vrei sa te duc acasa? o intreb direct, realizand ca starea ei fizica dupa acest incident nu mai era asa de buna cum era inainte. Traise un mic cosmar, in care orice fata putea fi prinsa, dar nu orice fata avea norocul de a fi salvata.
Acesta ma afirma din cap speriata. Stiam acesta reactie. Oftez scurt si ma indepartez de ea in timp ce profu se ridica stergandu-si cu mana sangele de la gura ce se pare ca incepuse sa curga ca urma a loviturii mele. Ma priveste urat dar se da din fata mea si a fetei ce vine repede dupa mine, aproape lipindu-se de spatele meu de frica. O simteam. Ii simteam frica, dar nu doream sa ii arat ce sunt cu adevarat.
Ii iau din mers geanta de pe banca si o las sa iasa din clasa, in timp ce la usa ne intalnim cu cativa colegi. Intre timp o las sa coboare incet si cu grija scarile liceului, gandindu-ma unde auzisem numele asta. Imi parea familiar numele ei,insa nu stiam de unde.
Ajungem in curtea mare si ma indrept catre masina ce ma astepta in curte. O deschid din mers cu alarma si ii deschid portiera din drapta lasand-o sa intre prima.
Ocolesc masina si intru si eu suindu-ma la volan. Parfumul ei se imprastia in intreaga masina facandu-ma sa il adulmec putin, dar sa cred ca ma aflu intr-o masina straina fata de a mea.
Pornesc si ies din curte cu scartait de roti,incercand sa par cat mai calm. Deja era speriata nu doream sa o sperii mai tare cu reactiile mele violente.
O tacere sumbra sa lasa intre noi. Nu o cunoasteam, nu ma cunostea dar numele ei si unele structuri fizice mi se pareau familiare. Ori o mai vazusem undeva, ori era cunoscuta cuiva important pentru mine. Insa oboseala nu ma face sa gandesc deloc in acel moment.
-Sa-mi indici te rog drumul catre casa ta, spun incet spargand pentru moment linistea rece dintre noi. Desii eram plin de draci, incercam sa stapanesc asta, poate pentru prima data in viata.
Priveam inainte, mergand prudent si incet, prea incet pentru masina violenta ce cerea viteza. Eram insa constient ca oboseala imi scazuse grav reflexele si atentia si nu doream sa dau de necazuri cu o tanara nevinovata in masina.
Aceasta imi indica cateva stradute, citind in vocea ei tremuranda frica, ii era frica si cu mine se pare.
Sunt insa trezit de celularul ce-mi suna si vibreaza pe bordul masinii. Il iau si raspund cu un ton rece.
-Da?
-Alex , sefu vrea sa te vada cat mai repede, vocea lui Nate parea suparata si dezorientata. Nu imi venea sa cred ca dau iar de alte probleme cand abia iesisem partial din una.
-E la sediu acuma?
-Nu, e acasa la el, strada "Angel"Nr 33.
-Perfect, in directia aia ma duc acuma, spun incet realizand ca directiile fetei ma duceau pe strada "Angels".
-Pai ce cauti acolo? tu in general nu calci prin zona aia rezidentiala, tu ai vila in celalalt capat al orasului.
-Da stiu, dar... trebuie sa duc pe cineva acasa, iti explic eu mai incolo.
-Tu? duci pe cineva acasa? pitipoanca nu? aud un chicot in telefon si ma face sa zambesc pentru o secunda.
-Nu tantalaule, o colega de clasa a dat de necazuri cu dirigu si acuma o duc acasa, e cam speriata deci tine-ti gura si lasa-ma sa conduc.
-Din curiozitate...care e adresa la care te duce?
Nu stiam sa raspund, insa simt cum ma trage de bluza facandu-mi semn sa opresc. Opresc in fata unei porti mari si vad emblema de pe poarta ce ma face sa albesc imediat.
-Alex..mai esti la telefon?
Pierd comtactul cu receptorul cand vad emblema. Era casa sefului meu, iar ea ma oprise fix in poarta.
-Da..Nate, discutam mai incolo. spun scurt si inchid imediat clapeta telefonului realizand defapt. Fata ce o izbisem in fata usii, ce o salvasem de dirigintele meu de doua ori intr-o zi si ce era cu mine in masina privindu-ma speriata era fata sefului meu ce se ocupa cu trafic de arme si droguri, iar eu eram cel mai bun din agentia lui.
Raman in soc scurt si mut privirea catre ea. Nu stiam ca sefu meu, ce imi devenise ca un tata, avea defapt o fata. Si inca un mai frumoasa ca oricare. Iar temperamentul ei parea linistit ca si cum nu ar sti cu ce se ocupa tatal ei.
Ma priveste cu acei ochii senini si sclipitori si o vad pentru cateva secunde in ceata. Scutur capu rupand contactul vizual cu ea si portile mari se deschid imediat lasandu-ma sa intru in curte. Mai fusesem la casa lui,insa niciodata nu o vazusem pe ea.
Intru in curte incet si parchez in fata conacului.Ies din masina si o ajut si pe ea sa iasa deschizandu-i portiera. Parea ca ii tremura genunchii si ca era speriata chiar daca era imbujorata in obrajii ei ce dadeau impresia de copil.
O las sa paseasca prima catre casa ei fara sa scot un sunet . Acesta deschide usa mare a conacului unde apare din prima tatal fetei. Cand ma vede la usa zambeste, insa cand o vede pe fata lui intr-o asa stare ii piere zambetul si o intreaba imediat pe fata ce patise.
Acesta tace se pare dar ii sare in brate barbatului bine facut si inteligent. Parea un tata iubitor, si un camarad de incredere in viata. Ii invidiam familia, insa ma resemnasem la ce eram eu.
-Buna seara domnule Leon, imi cer scuze ca am venit aici, am adus-o pe fata dumneavoastra acasa, spun eu scurt, incercand sa par cat mai respectuos cu cel ce in general ma ajuta sa trec peste orice.
-Buna Alex, imi pare bine sa te revad, dar ce sa intamplat?
-Domnul nostru diriginte se pare ca s-a dat la fiica dumneavoastra, am reusit sa intervin inainte sa fie mai rau, imi cer scuze ca este speriata, spun incet de tot.
-OF...multumesc Alex, multumesc mult.
-Nu aveti de ce, va rog sa ma scuzati, ma duc acasa.
-Nu ramai la cina?
-Nu multumesc, mai bine a-ti avea grija sa se linisteasca, spun incet de tot si ma intorc cu spatele iesind pe usa imediat respirand greu.
Acuma realizam defapt ca necazurile mele abia incepusera, dar poate si lucrurile bune isi facusera loc intre acele mici probleme.
[Imagine: chibi_9234.gif]
chibi-ul lui Ingeras


[center][Imagine: pizapz.jpg][/center]

#7
Heya there [again ;)) ] si bine v'am gasit, iar.Oricum, ma bucur ca ai postat nextu' atat de repede xD
Ai spus ca ai corectat capitolul, insa ai sarit peste cateva greseli, cea care mi-a atras cel mai mult atentia a fost "filtreaza" in loc de "flirteaza" :)) Oricum, mai aveai cateva[ mai multe] dar nu le enumar, probabil ca iti era si foame caci ai manacat cateva litere.Actiunea e ok, dialogul nu e sec si descrierea e buna, desi puteai sa descrii mai mult personajele.Anyway, cum ziceam, ideea imi place si astept sa vad cum evolueaza lucrurile.
Zbye~
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#8
Mersi geamăno pentru comentariu >:d<. Ne bucurăm că îţi place şi te mai aşteptăm pe aici.

Capitolul 4.
Alessandra P.O.V.

Nici nu am apucat să-mi bag căştile în urechi, că profesorul mă chemă în faţa clasei pentru a mă prezenta. Am înjurat printre dinţi. Numai de ata nu aveam eu chef la ora asta. Mă ridic totuşi din bancă, lăsând căştile să îmi atârne pe piept şi mă opresc când ajung lângă catedră. Dirigintele se ridică şi merse spre fundul clasei, lovind cu putere o bancă. Am tresărit, ca toţi ceilalţi de altfel şi l-am privit. Deja nu îl suportam pe acest om. I-ar fi stat bine cu un glonţ în cap. Am oftat scurt, înlăturând acele gânduri.
-Frumos Alex, pentru că eşti atât de dornic să dormi, poţi dormi după ore la detenţie, spune pe un ton ironic, apoi se întoarse spre catedră. Îmi făcu semn că pot începe să mă prezint şi mormăi ceva cât pentru mine. Afişez un zâmbet dulce.
-Mă numesc Dellacroce Alessandra şi am 18 ani, spun clipind des. Câţiva colegi începură că comenteze, dar nu le-am dat atenţie. Să rămână în lumea lor plină de cretini că eu ştiu ce am de făcut şi singură.
-Mulţumesc Alessandra, poţi merge la loc, spune dirigintele şi am aprobat scurt din cap, apoi m-am aşezat din nou în bancă. Mi-am băgat căştile în urechi şi imediat ce se sună majoritatea colegilor se strâseră la banca mea. Le-am răspuns uşor absentă şi fără chef, apoi toţi au ieşit afară. Mi-am lăsat capul pe bancă, plictisită. Vroiam să plec acasă, să mănânc ceva şi apoi să lenevesc. Mă ridic din bancă, cu gândul de a ieşi afară, dar sunt prinsă de mână şi lipită de tablă. Scâncesc uşor din cauza impactului, apoi ridic privirea. Dirigintele meu mă privea rânjind. Îşi lăsă privirea în jos, analizându-mi trupul. La dracu, mi se făcea greaţă. Mă priveşte în ochi.
-Sunteţi foarte frumoasă, domnişoară Alessandra, spune şi începu să îşi plimbe mâinile pe trupul meu.
-Lasă-mă, spun şi încerc să îl împing, dar fără succes. Acesta îmi prinde incheieturile cu o mână, continuând cu cealaltă să mă pipăie. Am început să mă zbat şi să plâng. Morţii lui de idiot. Mi-am smucit capul cu violenţă când acesta încercă să mă sărute.
-Dă-mi drumul, idiotule, spun privindu-l cu ură şi acesta mă trânteşte şi mai tare de tablă. Icnesc scurt, înjurând printre dinşi. Mă doare cretinule, murmur şi acesta începe să râdă. Mă lipi de el, una dintre mâinile lui coborându-mi pe spate. Am încercat să ţip, dar am fost oprită de cealaltă mână a acestuia ce îmi astupă gura. Am auzit uşa şi am început să mă zbat mai tare. Bărbatul ridică braţul pentru a mă lovi, dar chiar atunci Alex, îl prinse de mână şi i-o întoarse la spate. Mi-am dus mâinile în jurul trupul, tremurând. Abia mai puteam să respir. L-am privit pe brunet, care stătea acum în faţa mea, speriată.
-Nenorocitule, faci de râs bărbaţii din lume, meriţi să mori, spune pe un ton rece şi îl ridică de la pământ. Mi-am dus o mână la gură, clipind de câteva ori.
-Alex... dă-mi drumul... sau vei avea... mari probleme, spune bărbatul cu greutate, ameninţându-l.
-La dracu cu tine şi cu tot, am deja destule probleme de care tu habar nu ai. Ascultă-mă bine acum, dacă cineva se mai atinge de fata asta îl bag la doi metri sub pământ, spune Alexander şi apoi îl loveşte. Scap un mic icnet şi tresar când băiatul vrea să se îndrepte spre profesor. Mă apropii de el şi îmi pun braţele în jurul taliel lui, vrând să-l opresc. Chiar dacă nu eram eu cea mai puternică, reuşisem totuşi să-l fac să stea în loc. Îşi îndreaptă capul şi mă privi în ochi. Încă eram speriată, nu zic nu, dar mi se citea în privirea mulţumirea ce îi era destinată.
-Gata, îl las în pace, spune încet, iar eu îi dau drumul, făcând un mic pas în spate. Vrei să te duc acasă? mă întrebă după câteva clipe. Am dat scurt din cap. Nu mai eram în stare de nimic. Tremuram ca naiba şi tot ce vroiam acum era să merg acasă şi să dorm. Oftează şi se îndepărtează de mine, mergând spre uşă în timp ce bărbatul ce încă mai se afla jos, îşi stergea sângele de la gură. L-am urmat rapid, şi aproape că m-am lipit de spatele lui când am ajuns în dreptul profesorului ce se ridică într-un final. Alex îmi luă geanta de pe bancă şi ieşi din clasă. Am coborât scările împreună, iar când am ieşit din clădire acesta îşi deschise maşina. Am intrat în ea fără a spune nimic şi mi-am rezemat capul de geam, privind în gol. Nici nu am mai simţit când băiatul urcă şi el şi porni. Am tresărit scurt când acesta mă rugă să-i indic pe unde să meargă. M-am gândit o clipă şi m-am hotărât să merg acasă la tata. Nu aveam chef de faţa şi arfele fratelui meu. I-am spus adresa, apoi mi-am rezemat capul de spătarul scaunului. După scurt timp telefonul brunetului sună şi acesta răspunde. Deşi nu o arăta era nervos, se cunoştea din tonul lui. Începe să vorbească cu persoana ce îl apelase, conducând cu grijă. Nu mă interesa distuţia lui, aşa că nu îi dădeam atenţie. Continuam să privesc pe geam, absentă, fiind doar puţin atentă la drum. În câteva minute casa tatălui meu, apare în peisaj şi îl trag încet de bluză. Acesta mă priveşte şi observ că se albeşte la faţă. Rămân puţin mirată, dar îmi revin rapid. Nu ştiam de ce reacţionase aşa, dar nici nu vroiam să întreb. Uriaşele porţi din fier forjat se deschiseră, iar Alex porni din nou maşina intrând în curte. Am aşteptat să oprească, apoi m-am dat jos, intrând în imensa vilă. Brunetul mă urmă tăcut. Tata ne ieşi în cale şi zâmbi când îl văzu pe băiat. Mă privi şi imediat zâmbetul îi dispăru. Mă întrebă ce am păţit dar nu am spus nimic, doar l-am îmbrăţişat, ascunzându-mi chipul la pieptul lui. Nu vroiam să vorbesc despre asta, ştiam ce poate face tatăl meu, aşa că preferam să tac.
-Bună seara domnule Leon, spune Alexander. Îmi închid ochii, obosită. Tata îi răspunde la salut, întrebându-l ce s-a întâmplat. Ah, la naiba! Îmi îndrept privirea spre brunet.
-Domnul nostru diriginte a încercat să se dea la fata dumneavostră, dar am intervenit la timp. Îmi pare rău că este speriată, spune el, iar tata îi mulţumeşte. Băiatul aprobă, spunând că nu este nimic şi apoi se scuză, dorind să plece acasă.
-Nu rămâi la cină? întrebă tata.
-Nu mulţumesc, ar fi mai bine să o faceţi să se liniştească, spuse el şi se întoarse cu spatele la noi, ieşind imediat pe uşă. Tata mă privi blând. Am schiţat un mic zâmbet, apoi am intrat în living. M-am trântit pe canapeaua maro, privind tavanul.
-Nu mi-e foamne, deci nu mănânc, spun calmă răspunzând înainte la o întrebare nerostită. Şi oricum, nu stau mult, merg acasă, adaug şi mă ridic în fund.
-Alessia, spuse tata privindu-mă. Nu aveam chef de discuţii şi de sfaturi, nu acum.
-Nu am chef tata, te rog, spun şi mă ridic în picioare, aranjându-mi tricoul. Mă îndrept spre uşă, ieşind afară. Îi fac semn la unul dintre şoferi, iar acesta aprobă scurt, urmându-mă. Mă urc într-o maşină şi îmi bag căştile în urechi, fără a mai da atenţie la nimic din jurul meu. Probabil că tata ieşise după mine, dar nu-mi mai păsa. Nici nu am simţit când şoferul a pornit maşina şi mai ales când am ajuns acasă. Tot ce făceam era să priveasc într-un punct fix pe fereastră, fără a fi atentă la nimic. M-am dat jos din maşină şi am intrat în casă. Eric apăru în faţa mea zâmbind larg. Îi pieri zâmbetul când îmi văzu expresia feţei şi privirea goală şi îmi făcu loc să trec. Vru să spună ceva, dar am clătinat scurt, oprindu-l. Am urcat scările şi am intrat în camera mea. Mi-am lăsat geanta pe scaunul din faţa biroului şi m-am trântit pe pat. Eram obosită, iar în scurt timp somnul mă cuprinse în braţele lui, rupându-mă de lumea reală.
Sunetul strident al ceasului mă trezi din dulcele meu somn. Am mormăit o înjurătură şi m-am ridicat din pat, oprind alarma. Am intrat în baie, scăpând rapid de hainele ce îmi încătuşau trupul, apoi am păşit în cabina de duş. Am închis ochii, abţinându-mi un căscat. Nu a durat mult timp până am ieşit. Mi-am şters corpul rapid, apoi mi-am luat pe mine o pereche de colanţi, o fustă de blugi şi un tricou. Am ieşit din cameră, coborând scările şi m-am îndreptat spre uşa de la intrare.
-Nu mănânci? întrebă Eric, calm. Clatin scurt din cap şi mă încalţ.
-Am plecat, spun scurt, apoi ies afară. Îmi bag căştile în urechi, aranjându-mi geanta pe umăr. Afară ploua, dar nu atât de tare pentru a-mi face griji că mă voi uda. Oricum nu-mi păsa prea tare de asta. Am oftat. Se anunţa o zi foarte cretină, probabil din toate punctele de vedere.
[Imagine: tumblr_m5081nasq41qi2adeo1_r1_500.gif]
Love? No, I prefer vodka <3

#9
Heya girls, bine v-am regasit >:D<
Asa, revenind la capitol, am remarcat cateva greseli de tastare, probabil din neatentie, so te rog sa ai mai multa grija pe viitor.Actiunea nu mi se pare grabita, dialogul e oke si descrierea e buna, desi pe alocuri puteai descrie putin mai mult.Cum ziceam, imi place ideea si cred ca faceti o treaba minunata amandoua.Sper ca nextu' sa vina cat mai curand caci mi-ati starnit curiozitatea.
Zbye~
Time you enjoy wasting, was not wasted.

#10
Am venit si eu cu nextu:D

Cap 5
Alex P.o.v.




Ma urc in masina oftand ciufulindu-mi putin parul. Numai de probleme nu-mi ardea. Dau drumu la muzica in surdina si conduc cu grija catre casa uitand parca unde stau. Opresc in fata curtii mele, intrand pe portile mari parcand masina in garaj.
Nu-mi mai ardea de nimic, asta era vizibil din orice unghii din care eram privit.Intru in casa cu o stare de nervi destul de coplesitoare si o oboseala crunta. Deja vedeam in ceata la intervale de timp,iar asta deja devenea suparator, banuind ca o sa ajung sa lesin.
-Buna seara domnule Alex!
-Buna Zora, ce ai mai facut astazi?
-Treaba desigur, v-am pregatit cina!
-Nu multumesc, nu imi este foame, ma duc sa dorm,spun incet ,pastrandu-mi firea linistita.
Acesta zambeste si isi vede de treburile ei. Ma duc imediat sus si intru direct in baie, dorind cu ardoare un dus mai mult decat fierbinte. Sub jetul de apa calda, simteam cum tot corpul meu amorteste, si incepe sa cedeze somnului incurabil.
Ies de la dus imbracandu-ma in pantaloni scurti largi si ma trantesc neglijent pe pat, adormind in doar cateva minute. Se pare ca zilele astea fusesera prea mult pentru mine.
*******
Telefonul imi suna ca toti draci, cand se lumineaza de ziua, facandu-ma sa injur cu voce tare. Nu dormisem toata noaptea cum trebuia, ma mai trezisem de cateva ori din cauza cosmarurilor, iar faptul ca ma trezise telefonul cand imi era somnul mai dulce, ma scosese din limita bunului simt.
Ridic telefonul si raspund mecanic fara sa ma uit la numar.
-Da, cine p...
-Alex, sunt Leon. Ma ridic in fund instantaneu auzind vocea sefului meu.
-Imi cer scuze, spuneti domnule spun incet cascand lung.
-Vroiam sa iti multumesc pentru ajutorul acordat cu fiica mea, si mai doresc sa te rog sa vii la sala de interogatorii, trebuie sa discuti cu cineva.
-Nu aveti de ce sa imi multumiti,pur si simplu m-am nimerit unde trebuia, cat despre interogatoriu vin in cateva minute.
-Mersi Alex, apropo cel ce il vei interoga il vreau si mort dupa asta. Vocea lui suna suparata, sigur nu era prea bine.
-Sigur, o sa rezolv tot.
-Mersi Alex, daca ai probleme ma contactezi.
Zambesc doar si inchid. Eu probleme? nici intr-o mie de ani, ucideam tot ce-mi statea in cale fara sa gandesc. Si o faceam cu o placere sadica greu de inchipuit.
Ma ridic din pat observand prin draperiile ferestrei faptul ca ploua. Nu ploua tare dar norii negri acopereau astrul stralucitor, iar asta devenea deranjant.
Ma duc la baie, si dupa 10 minute petrecute sub apa fierbinte, aleg din dulap o pereche de blugi albastri inchis, o camasa alba ce se asorta frumos cu acel albastru cat si cu culoarea ochilor mei , peste care iau o vesta neagra. Imi aranjez fugitiv parul doar cat sa stea bine si ies pe usa camerei mele.
Zora ma intampina imediat insa nu apuca sa zica nimic, ca se pare iesisem pe usa casei prea rapid ca ea sa mai poata spune ceva. Scot masina din garaj si ies rapid din curte mergand catre centrul orasului.
Aprind pe drum o tigare, fumand cu patima, inspirand aerul pur al diminetii deloc insorite. Imi placea cateodata ploaia, cateodata insa nu-mi placea, diferentia de starea mea de spirit.
Ajung la sediu in doar cateva minute si merg pe holul lung vopsit alb si pustiu, fumand inca. Intru pe o usa de fier ce avea un zavor de otel foarte mare pe ea.
Intru si scap tigara din mana cand observ cine era legat de scaunul "calaului" , cum ii spuneau cei din banda noastra.
In fata mea statea dirigintele clasei noastre. Zambesc lasciv aducandu-mi aminte de problemele create fetei si arunc tigara departe de mine.
-Imi pare bine sa va vad aici, domn' diriginte, spusesem asta ironic, nici de cum nu il mai vedeam ca dirigintele meu de 3 ani incoace.
-Alex, iti jur ca te omor.
Incep sa rad sadic, ma amuzau mereu replicile celor prinsi. Desii erau invechite majoritatea, ma faceau sa rad.
-Eu zic sa tii ciocu inchis si sa raspunzi la intrebarile mele, daca mai vrei sa ai sanse 1% sa iesi de aici, spun sarcastic apopiindu-ma de el.
-Intrebarile tale? niciodata copilas.
Mai face si pe desteptul, o sa savurez moartea lui .
-Vreau sa stiu ce aveai cu fata noua din clasa ? intreb direct, realizand ca motivul pentru care fusesem adus de sef aici, era sa il ucid pe cel cei atacase fiica. Si eram dispus sa o fac cu placere.
-Pai ce vrea orice barbat, nu e logic, sau tu ai alte inclinatii?
Zambesc lasciv si in scarba si il lovesc in fata cu dreapta imediat facandu-i maxilarul sa pocneasca. Scuipa sangele pe jos si continua sa zambeasca amuzat.
-El tea trimis nu? tatal fetei, spune el convins de vorbele sale.
-Nu are importanta de ce sunt eu aici, spun scurt si din spatele blugilor scot pistolul negru incarcat si gata sa fie descarcat in capu cuiva. Tanjeam dupa sunetul armei, mai ales cand o descarcam in cine trebuia.
Ma priveste cu groaza dar tace si inghite sec.
-Uite, nu am de gand sa mint, o sa te ucid deci spune-ti rugaciunea ca oricum mai am si alte treburi mai importante decat sa omor un vierme, spun scurt incarcand arma auzindu-se clicul ce ma incanta.
Ma priveste cu ura, as recunoaste acei ochii plini de sageti cu venin oriunde.
Pun pistolul la tampla sa, si trag privind cu sadicitate actul meu de ucidere. Acesta isi lasa capu in jos, sangele incepand sa ii curga din cap pe haine. Oftez scurt, in general ma distram mai mult, dar acuma trebuia sa ajung la scoala.
Scot o tigara din pachet si ies pe usa sunandu-l pe Nate .In general el se ocupa cu"stergerea" urmelor.
Acesta afirma imediat ca se va ucupa si ma sui in masina, vrand sa merg la liceu imediat. Odata ajuns la liceu, parchez si ma indrept catre scoala plictisit ,iar la usa de la intrare arunc tigara.
Urc scarile si ajung la clasa mea, realizand ca intarziasem putin. De parca ar conta. Dirigu oricum nu mai exista, deci aveau sa il caute mult si bine pana sa il gaseasca.
Intru in clasa direct, fara sa bat sau sa spun ceva, simtindu-ma privit imediat. Ma asez in banca mea, dorind ca timpul sa treaca cat mai repede printre toti ratatii si cretinii astia plini de bani si fara creier.
Eram gata sa intru in lumea viselor cand usa clasei se deschide lasand la iveala fata cu parul argintiu si ochii de smarald albastru. Insa dupa ea, intra un baiat ce o tinea de mana si zambea. Acel zambet ma face sa ma cutremur scurt. Uram acel zambet fals, acele sentimente josnice. Speram sa ma insel, sa nu fie iubitu ei sau cineva apropiat, insa cand se pune in banca cu el si observ cu coada ochiului micul sarut scurt dintre cei doi ma trece o greata enorma. Observam de la distanta defapt falsitatea, se vedea ca nu tine deloc la ea. Ori statea pentru banii ei, ori dorea sa ajunga cu ea in pat. Dar avea oricum sa se termine rau.
Simteam asta. Eram baiat si stiam cum este sa stai cu cineva doar de dragul altui lucru. Iar fata lui nu-mi inspira incredere deloc, si cel mai rau era ca ma simteam mai mult decat ciudat la vederea celor doi. Oftez scurt si ma ridic din banca, dorind sa plec din clasa.
Insa sunt oprit de vocea ei ce ma face sa ma intorc si sa o privesc cat mai calm posibil.
-Alex, poti venii putin te rog? Intrebarea ei ma incanta , dar ma incanta mai mult daca tipu nu era deja lipit de ea intr-o postura indecenta ce ma facea sa ma simt din ce in ce mai ingretosat de fata lui de pampalau.
Ma duc plictisit cu mainile in buzunarele blugilor catre cei doi fara alte gesturi sau sa schitez vre-un zambet.
-Vroiam sa iti multumesc pentru ajutorul acordat ieri, spune ea afisand un zambet ce intuitiv devine molipsitor parca. Schitez un zambet doar si o privesc calm, privind-o in ochii cateva secunde.
-Nici o problema,oricum dirigintele nu te va mai deranja deacuma, spun scurt si dau sa plec de la banca celor doi. Ma intorc cu spatele gata sa plec insa sunt prins de incheietura mainii destul de tare, insa nu destul cat sa ma sperie. Intorc privirea si il vad pe tipu cu niste ochii negri abisali si un par voluminos dar destul de dragut ce dadea impresia de baiat rau, chiar daca déjà stiam ca e un gura sparta fara pic de inteliganta. Ma priveste in ochii urat, incercand sa citeasca dincolo de aparenta verdelui meu sticlos. Nici o sansa, unu ca el nu avea nici o sansa sa-mi citeasca comportamentul sau sa treaca de bariera de sticla a ochilor mei puternic ferecati de raceala, furie si tristete cat si de ura fata de cei ca el. Era prea slab, mult prea slab, dar era puternic sa manipuleze o fata ca Alessandra. Iar asta ma deranja, desii nu era problema mea, ma deranja acel tip de barbat. Desii incearca sa ma citeasca, cele cateva secunde in care ma tinteste in ochii, reusesc sa il citesc eu pe el. Era asa descoperit in fata mea incat ma face sa zambesc strengareste cand citesc defapt frica din ochii lui. Bariera de sticla ce ascundea acel negru confuz, ma facea parca sa rad din ce in ce mai tare. Era déjà pierdut, stiam ce tip este, ce fel de om este, insa preferam sa nu ma implic mai mult decat sunt déjà implicat. Nu era problema mea cu cine iasa Alessandra, doar era viata ei.
Imi smucesc incheietura din mana baiatului, bufnind scurt. Eram déjà ingretosat peste masura de acest tip, si speram ca pentru binele ei fata sa vada si ea prin prizma ochilor mei daca era nevoie, cine era defapt acest tip, inainte sa dea de necazuri mai mari, din care sa nu mai poata iesii fara inima franta.
Ma indrept catre iesire mai mult decat plictisit, vrand sa plec de la ore, poate sa ma duc undeva la un bar. Ma duc catre usa cand aud iar glasul fetei. Parea ca se certa cu “iubitul” ei. Ma pune pe ganduri din nou, nu intelegeam “Oare ea nu vede dincolo de aparentele astea?” . Ma opresc si intorc privirea catre ei, observand ca tipu o tinea strans de mana pe fata, parand ca o bruschiaza.
Ma intorc pe calcaie si ma duc la banca lor, privindu-I cateva secunde.
-Lucas termina si da-mi drumu la mana, am mai discutat asta. Fata spunea asta parand usor speriata, stau langa ei observand cateva secunde ca nici unu nu realizeaza ca ii privesc. Colegii de clasa tac si fac liniste observandu-mi toti privirea rece si plina de nervi adusa la adresa baiatului.
-Haide, te rog, sti ca vreau….
-Vrei ce, pustiulica? Intreb ironic, oprindu-I fraza ce déjà parca o cunoasteam si stiam ce va spune.
Muta privirea la mine, si se ridica din banca dandu-I drumul fetei la mana.
-Ai vre-o problema cu mine copilas?
Copilas? Pe cine face coate goale asta copilas?, il privesc indiferent, acesta reflectandu-se in sticla ochilor mei verzi.
-Am o gramada de probleme cu tine, dar una foarte importanta este faptul ca ma deranjeaza ca esti magar,spun direct ranjind.
-Magar? Si de ce anume sunt magar?
Asta chiar e prost de bubuie. “Pentru ca fata asta, daca ii spune tatalui ei cum te comporti te ucide fara sa te priveasca macar” , insa fraza asta o tin pentru mine si spun privindu-l cu scarba.
-Pai pentru ca nu sti sa te comporti cu o fata, spun scurt. Acesta se enerveaza imediat. Ii lovisem orgoliul in plin si in public. Se repede la mine cu pumnul, insa il prind si il tin langa fata mea.
-Ar fi ultima ta greseala, spun incet si cu mana libera il lovesc in abdomen facandu-l sa cada in genunchi la picioarele mele.
Nu mai spun nimic, o privesc scurt pe fata ce ma privea si ea mirata, oglindindu-ma in ochii ei albastri cateva secunde. Trec pe langa tip indiferent bagand mainile in buzunarele blugilor si ies pe usa clasei trantind-o in urma mea.
Cobor scarile liceului si aprinzand o tigara ma duc catre masina, vreand sa ma duc la o plimbare pentru a ma relaxa. Dar gandul imi este putin deplasat. Daca tipu ala vrea sa profite de ea? Daca o va ranii in vre-un fel? Intrebari ce incepeau cu “Daca” ma lovesc continuu.
Decisesem insa sa nu ma bag, cel putin deocamdata, astfel ca ma sui in masina si plec din curte tinta catre o cafenea, unde o cafea fierbinte cu o tigara fumata printre ganduri era metoda perfecta de a face ca ziua sa treaca mai repede.
[Imagine: chibi_9234.gif]
chibi-ul lui Ingeras


[center][Imagine: pizapz.jpg][/center]



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Demon si inger DanteObs3ssion 1 2.491 30-06-2013, 03:52 PM
Ultimul răspuns: CyBeR
  [Yaoi] Inger cazut.. Rissu. 2 2.493 19-08-2012, 12:39 PM
Ultimul răspuns: Peppers
  Inger fara aripi Kyandi. 2 2.443 31-03-2012, 10:32 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Demonul devine inger ohaio_angel 5 3.443 08-03-2012, 10:22 PM
Ultimul răspuns: Me_Samy
  Lacatul unui inger razbunator RinMi♫♪ 39 19.858 27-07-2011, 10:33 PM
Ultimul răspuns: Sasame
  Aripile unui inger cazut sia 1 2.502 03-05-2011, 11:37 PM
Ultimul răspuns: Dragonz Eyez
  Åži aripile cad Mrs. Iclemyer 11 5.754 04-04-2011, 11:32 PM
Ultimul răspuns: Ama'
  Rolul unui inger Aimi 1 2.332 13-09-2010, 04:55 PM
Ultimul răspuns: matzaplouata
  Inger Vs Demon yaoi maniac 0 2.229 27-06-2010, 05:46 PM
Ultimul răspuns: yaoi maniac
  Un vals si-un tango cu un inger mort Crazy Person 2 3.677 13-05-2010, 10:54 PM
Ultimul răspuns: Erina Ozaki


Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)