[Terminat] O ciudata si un nebun

[crazy little red]

Ma apucat o dragoste subita de scris asa ca am incercat cv... sper ca ii cv de el :P
De fericitul cuplu o sa va dati seama mai clar in al 2-lea cap.
Cam atat....
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul / manga-ul Naruto si nu fac profit pe urma acestor personaje




Capitolul 1

Hinata pov.

E tarziu si intunericul noptii a ucis cu o usurinta impresionanta si ultimul strop de lumina din camera si totusi, nu dormeam, inca o noapte pierduta intr-o incercare absurda de a-mi intelege proprile ganduri si sentimente. Dar cum as fi putut sa ma gandesc la ceva, cum as putea sa-mi deslusesc proprile taine cand nici macar bezna aceasta totala nu reuseste sa stearga imaginia lui din capul meu, dimpotriva, imaginea lui imi apare atat de clara in tot acest intuneric infinit incat am inceput sa ma intreb daca el nu este chiar aici, in fata mea, tacut si pasiv, un lucru totusi prea neobisnuit pentru el, sau poate... poate am adormit fara sa realizez si imaginea lui atat de angelica nu este decat rodul unui subconstient inundat de prea multa iubire pentru el. Imi deschid incet ochii, nu era un vis si totusi, nu era nici realitate caci in fata mea vedeam doar aceiasi intindere neagra de care am invatat de curand sa nu ma mai tem.
Imi apare in cap aceiasi intrebare stupida :"poate il iubesti? " pe care mi-o pusesem de atatea ori in ultimele saptamani asteptand in zadar un raspuns care intarzie mult prea mult. Si totusi, daca era atat de usor sa te indragostesti, de ce nu am mai facut-o niciodata?... de altfel, poate scotocindu-mi printre milioanele de amintiri ce acum imi par mult prea indepartate de mine insumi, poate ca am iubit inainte fara sa realizez macar ce se intampla cu mine. "Gandesc prea mult", mi-am spus asta de nenumarate ori in ultimul timp si totusi nu renuntasem la obiceiul de a ma gandi in exces la lucruri care oricum nu mai pot fi schimbate, mi-am propus de atatea ori sa las lucrurile sa vina de la sine si totusi...
Imi e teama, poate de reactia lui, poate de proprile sentimente sau poate de diferentele dintre noi, caci el a fost mereu considerat un nebun datorita energiei copilaresti de care da dovada in fiecare zi, iar eu... eu sunt doar o ciudata neinteleasa, poate din cauza stilului meu vestimentar, a muzicii pe care o ascult sau a timiditatii mele de care reusisem sa scap doar partial dupa toate eforturile mele. Si poate nimic din toate astea nu conteaza, precum si existenta noastra atat de vaga care ne permite tot mai putin sa visam sau sa speram ca lumea aceasta va deveni mai buna. Mintea mea iar merge prea departe pana cand totul devine parca aburit de o ceata densa iar atat trupul cat si mintea mea ajung in sfarsit sa se odihneasca.
Razele soarelui aparute parca prea devreme in dimineata asta ma trezesc cu atata usurinta dintr-un somn prea scurt si nu destul de odihnitor pentru a ma simti in stare sa-mi traiesc inca o zi din propria-mi viata. Constienta totusi ca nu am de ales ma ridic cu greutate din patul de doua persoane cu asternuturi portocali si galbene si ma indrept spre usa verde inchis ce ducea spre baie. Dupa un scurt dus imi aranjez parul brunet si ciufulit fara sa arat un interes prea mare insa, imi scot din dulap o rochita mov cu cateva floricele negre pe care insistase sa o cumpar prietena mea cea mai buna, Ino, zicand ca se potriveste cu ochii mei movali. Imi mai iau o gentuta mica neagra pe o parte si sandalele negre si pornesc spre liceu pe jos.
Cand am ajuns in clasa se sunase deja pentru prima ora dar am ajuns cu cateva secunde inaintea profesoarei asa ca nu prea conta. In timpul orelor se asterne o liniste apasatoare, acel gen de liniste care imi face mintea sa zboare aiurea... la el. "Nuuuu!", incercam in zadar sa-mi detasez gandurile de imaginea lui mult prea apropiata de mine, pana la urma statea doar cu doua banci in spatele meu, in spatele surori lui si prietenei mele Ino. Cu siguranta trebuia sa fac ceva.
Dintr-o data imi pare absurd tot ce gandesc si imi las capul pe banca scapand un oftat incet "Imi bat capul aiurea cu lucruri inutile, probabil el nici nu stie ca sunt aici".
Imi las balta toate gandurile si incerc sa fiu atenta la profesoara... degeaba, nu intelegeam nimic din ce miorlaia aia pe la tabla, in ritmul asta notele mele vor ajunge la fel de mici ca ale lui si spre surprinderea mea nici macar nu-mi pasa.
Un biletel din partea lui Ino care aterizeaza pe banca mea ma trezeste din starea mea de "aiurita incurabil". Iau hartiuta si o despachetez incet, parca cu teama si incep sa citesc continutul: "Ce ai patit? ", scurt si la obiect cum are ea obiceiul, intorc hartiuta si incep sa scriu pe ea "Nimic, stai linistita, sunt doar putin bulversata. O sa-mi treaca" dupa care ii plasez bucatica de hartie inapoi. De obicei ii spuneam totul dar de data asta nu gaseam rostul de ami deschide gura degeaba, mai ales ca era vorba de fratele ei iar eu nu eram prea sigura de ce simt. In sfarsit, sper ca am convins-o desi stiu ca ma cunoaste mai bine decat mine insumi si mici sanse sa se multumeasca cu atata.

[Twisty Emerald]

Heloo
Sunt prima,pentru prima data<he-he-he>.Imi place ca dialogul lipseste,iar descrierea face regurile,descri bine sentimentele,esti profunda ceea ce e foarte bine.Am o presimtire ca stiu care este cuplul,dar imi tin gura si astept confirmarea sau contrazicerea.Gandurile Hinatei sunt neintelese,cred ca ne asemanam si eu sunt ca ea.Ming!Hinata nu stie daca este indragostita de el,dar il vede tot timpul chiar si unde nu este,interesant.
Ce mai pot sa zic doar vreau next,m-ai facut curioasa,poate nu o sa pot sa dorm la noapte(nya), deci cand il pui anuntama si pe mine
Bye!

[hiimera]

Aww zaresc un fic nou, ahoi marinari ridicati panzele.. !! :))
Gata uite ca am aterizat eu pe acest uscat. ;))
Incep cu inceputul si iau fiecare particica in parte.
Cu bune, dar si cu rele. :3

1`Titlu & Idee.

Deci deja mi-am dat seama ce cuplu este.. ce greu a fost. :))
Titul, eu una cred ca este promitator, insa sper sa atraga destule persoane. :]
Caci ideea inca nu o am clara, dar sunt sigura ca are sa fie un fic bun si frumos, doar ca asta inseamna sa astept pana ai sa vi tu cu nextul. :3
dar tot ceva nu merge la titlu.. ok, gata nu te mai crizez. ;))

2`Descriere & Actiune.

Stai bine cu amndoua, nu mi s-a parut nimic grabit, descrierea a coperit lucru asta, deci totul este bine.
Te-ai axat vad ca mai mult pe gandurile ei, mai putin pe sentimente, deoarece nu le-ai amplificat sensul, ai uitat poate.
Data viitoare sa incerci sa te infigi in ele si sa faci in asa natura incat sa le descrii mai amplu, pentru ca cititorul sa simta mai bine, ceea ce simte bruneta. ^^

3`Greseli.

Nu ai prea avut, doar ca ai scris o mare prostie si nici macar nu exista acel cuvant, eu una nu l-am auzit si sunt 100% sigura ca nu este.:))
"Movali" eu cred ca mergea mai bine : "ochii mei de un mov sters", sa spunem.

Pai in mare parte mi-a placut, te descurci bine, nu ai probleme foarte mari.. astept nextul. :3
Ceau !

[crazy little red]

CApitolul 2


E din nou seara, inca o zi monotona plina de emotii si totusi lipsita de actiune luase sfarsit, intr-un fel inca asteptam sa se intample ceva, orice. Stau singura in statia de tramvai de minute bune si incep sa cred ca am pierdut ultimul tramvai si totusi nu aveam curajul de a ma uita cat ii ceasul, preferam sa traiesc cu iluzia ca totusi avea sa vina un tramvai la un moment dat, pana la urma nu aveam nici o sansa sa ajung pe jos acasa, ar fi insemnat patruzeci de minute de mers si nu ma simteam in stare.
De curand a inceput sa ploua, cu fiecare minut ce trecea imi parea ca stropii de ploaie sunt tot mai uniformi, mai anosti dandu-mi o stare de somnolenta acuta, pana la urma nu am dormit nici noaptea trecuta. Fara sa opun rezistenta imi las capul pe sticla care inconjura statia ca niste pereti transparenti si imi las ochii sa se inchida incet fara sa adorm imediat insa.
Ce o fi fost in capul meu sa pierd ore in sir intr-o cafenea aproape goala si nici macar sa nu observ ca afara se intunecase. Prea tarziu pentru regrete. Imi las mintea sa se odihneasca uitand pentru o clipa ca sunt singura intr-o statie de tramvai la o ora tarzie, ca ploua sau ca vantul batea tot mai tare si probabil ma voi alege cu o gripa ingrozitoare, vroiam doar sa dorm nepasatoare imaginandu-mi pentru o clipa ca sunt acasa, lungita pe patul meu mare, la caldura, era atat de bine, mult prea bine. Imi pare ca deslusesc sunetul unor pasi inceti care disturba acea muzica pe care o cantau stropi de ploaie prin caderea lar monotona, totusi ma hotaresc sa nu-mi deschid ochii.

- Ce faci aici? Vocea lui ma trezeste din motaiala mea, facandu-ma sa revin la o realitate atat de dulce ce se putea atat de usor confunda cu un vis.
Imi deschid ochii incet cu o teama pe care nu o pot intelege. Il privesc absenta de parca nu ar fi fost nimic mai mult decat o holograma, o iluzie, in timp ce parfumul lui imi inunda narile inghetate. Parul lui blond era chiar mai ciufulit ca de obicei, ochii lui albastrii ma privesc mirat in timp ce buzele lui formau un zambet ironic. Tresar cand ochii nostri se intalnesc. Surprinzator, nu ma intimideaza la fel de mult ca atunci cand suntem inconjurati de alti zeci de oamenii. Probabil ca somnul ma pastreaza calma.
- Greu de spus. Cred ca am pierdut ultimul tramvai.
- Si banca ti se parea confortabila asa ca te-ai hotarat sa tragi un pui de somn. Imi zice acesta abia abtinandu-se sa nu rada ca un copil.
Ridic din umeri si privesc in gol pentru cateva secunde dupa care imi scot telefonul din geanta pentru a ma uita cat e ceasul dar spre surprinderea mea este "mort".
- Ai un ceas? Il intreb pe blond indreptandu-mi iar privirea spre el. Acesta doar da afirmativ din cap si isi scoate telefonul din buzunar zicandu-mi ca e unsprazece jumate. Nu mai zic nimic, doar imi lovesc fruntea cu palma.
Il vad pe Naruto cum cade pe ganduri pentru cateva secunde dupa care ma priveste cu un zambet mare pe fata. Nu vreau sa stiu la ce se gandeste desi ar fi putut fi colacul meu de salvare.
- Stii? Ai putea sa dormi la mine acasa... adica, esti prietena cu Ino, nu? O idee mai buna decat ma asteptam, pentru un moment am uitat ca e fratele prietenei mele cele mai bune.
- Cred ca e in regula. Ii raspun zambind, pana la urma salteaua prietenei mele parea mult mai confortabila decat banca din statie.
Fara sa mai zicem nimic ne ridicam de pe banca si pornim spre casa lui care era la vreo cinci minute de mers. Ploaia sa oprit, ciudat, nici macar nu am observat pana acum.
Cand ajungem Naruto ma conduce spre camera surori lui care spre surprinderea mea era perfect treaza. Dupa ce ii explicam situatia prietenei mele care ne privea mirata, amandoua ii uram noapte buna blondului.
- Deci... tu si Naruto? Ma intreaba Ino imediat ce fratele ei s-a indepartat, punandu-si mainile pe umerii mei si zambind larg. Se vede ca sunt fratii.
- Nu. Ii raspund sec fara tristete dar nici cu incantare.
- Dar te privea de parca...
Nu si-a mai continuat ideea si poate e mai bine asa. Nu vroiam sa imi fac sperante false.
Dupa ce am mai vorbit cateva prosti de ale noastre, eu si Ino ne-am culcat, in sfarsit somn...


CAm mult dialog?? ;;)

[hiimera]

Eu una cred ca dialogul nu este in exces, din contra ai facut foarte bine ca ai pus, nu este de loc sec.
Chiar mi-a placut acest capitol, ai avut doar o greseala, in rest totul a iesit foarte frumos.

Descrii bine, fara griji, te joci gingasi cu expresiile si cu epitetele. :]
Actiunea nu este grabita, pentru ca ai descris incet si totul nu a fost asa de brusc, cu toate ca nu s-au intaplat foarte multe...
Trebuia sa combini mai multe idei, ca sa aduci dinamism in capitol.. dar chiar si asa te-ai descurcat de minune. *hug*

Nu prea am ce sa critic, fiindca de descurci foarte bine.
Nu am ce sa-ti reporsez, so stay calm. -^^-

[Twisty Emerald]

Frumos capitol,sunt deacord cu Kt.Kat,nu este in exces si nici sec,fata de dialogurile mele;))
Naruto o privea frumos pe Hinata?;;) Ai descris bine sentimentele si cand se gandea Hinata la patul ei,mi s-a facut dor sa dorm:)),asa imi trebuie daca ma emotionez prea repede.TOtul a fost lent ceea ce e bine(cred ca pe mine ma fugaresc gainile, in comparatie cu tine;))).
Cum a zis Kt.Kat,abia de am reusit sa trec de trei randuri sa nu fac spam:D
Deci succes in continuare,astept nextul caci sunt rabdatoare dar te rog sa ma anunti>:D<
Bye
P.S.Imi place poza ta:X
Last post:Era sa uit sa-ti multumesc ca m-ai anuntat,mersi:*

[crazy little red]

nu prea reusit, dar l-am postat acuma datorita timpul liber limitat


Capitolul 3

Hinata pov.

Sunt trezita din somnul meu adanc si fara vise de o perina care face contact cu fata mea.
- Tu n-ai somn? O intreb pe Ino cu vocea mea de somnambula.
- Nu am de gand sa-mi ratez viata dormind.
De cand a devenit timpul atat de pretios pentru ea? In orice caz, nu am nici o intentie sa ma trezesc asa ca imi afund capul in perina si ma prefac ca am adormit iar, poate totusi o sa i se faca mila de mine. Nici o sansa, inca trei perinii ajung sa ma loveasca si sa ma trezeasca de tot.
E timpul pentru razbunare, iau o perina si o tintesc drept in fata pe Ino. Am mai continuat asa cateva minute dupa care am inceput sa sarim in pat ca doi copii tembeli si sa radem in prostie insa ne oprim cand ne trezim cu Nauto in pragul usii.
- Voi n-aveti somn?
Zambesc gandindu-ma ca cu cateva minute in urma am pus aceiasi intrebare iar acum eram cat se poate de treaza.
Blondul ne priveste pe amandoua cu ochii semi-deschisi, din cauza somnului probabil, dar si mareste imediat ce se uita mai atent la mine. Motivul era evident, pijamaua pe care mi-a imprumutato Ino, mai exact niste pantaloni scurti, prea scurti dupa parerea mea si un maieu decoltat si aproape transparent. Incep sa cred ca le-a ales intentionat.
Blondul isi lasa pentru cateva clipe capul in jos dupa care ma priveste iarasi cu o intensitate ciudata in ochii.
- Incepe sa-mi para rau ca nu te-am invitat la mine in camera aseara.
Rosesc instantaneu. Daca replica ar fi venit din partea altui baiat probabil mi s-ar fi parut de prost gust dar spusa de el...
Privirea lui inca ma fixeaza de parca ar astepta ceva, poate vreo reactie cu care e obisnuit. Eu doar stau si privesc podeaua de teama ca privirile noastre sa nu se intalneasca si sa ma pierd in fata lui ca o fetita neexperimentata ce sunt. Cu siguranta obraji mei sunt inca rosii si nu-si vor revenii la normal atata timp cat el avea de gand sa ma priveasca in continuare. Incep sa cred ca trupul meu nu va mai rezista vitezei cu care imi bate inima, totusi se pare ca Ino are sa ma salveze, probabil incanstient, pentru ca sparge tacerea ce se asternuse deja de cateva secunde, secunde prea lungii.
- Copii, tocmai mi-am amintit ca trebuie sa ajung la o prezentare de moda in mai putin de o ora, Naruto o s-o conduci tu pe Hinata.
- Mie imi convine.
Ce mai salvare, fata asta face totul intentionat sau mi se pare mie. Nu conteaza sau poate nu-mi mai pasa. Vreau doar sa ajung acasa, am nevoie sa fiu singura pentru un timp, departe de el. Zambesc.
Cine ar vrea sa stea departe de persoana de care s-a indragostit intr-un mod absurd, poate sunt chiar mai ciudata decat credeam, dar acum pur si simplu nu-l vreau aproape de mine, ma face sa ma simt slaba, vulnerabila, gata sa-i cad la picioare de cate ori mi se adreseaza, indiferent de ce spune.
Ma doare prezenta lui iar acum tot el urmeaza sa ma conduca si pana acasa, as vrea sa-i spun ca ma pot duce si singura dar ceva ma opreste, imi e teama, o teama pe care nu o inteleg inca si probabil nu o voi face niciodata. Pana la urma toate sentimentele mele au devenit ceva mult prea abstract chiar si pentru mine.
- Mergem?
Vocea lui ma aduce la realitate. Ma limitez la a da din cap. Inconstient, ma schimbasem deja in hainele obisnuite asa ca fara sa mai pierdem timpul pornim spre casa mea.
Drumul este linistit, aceea pustietate tipica diminetilor de sambata predomina peste tot orasul, inclusiv in tramvaiul care ma ducea acasa insotita de blond care nu rata nici o ocazie ca sa ma faca sa rad cu el. Poate ca prezenta lui imi face bine pana la urma, ma face sa nu ma mai gandesc la ce reactie vor avea parinti mei cand voi ajunge acasa.
Dupa vreo cincisprezece minute de mers coboram din tramvai si mai avem putin de mers pe jos pana la casa mea. La inceput Naruto nu zice nimic, ciudat, acum cateva minute nu-l mai puteam oprii din vorbit nici macar cat sa i-a aer iar acum tace pur si simplu. Mai facem cativa pasi si blondul ma priveste cu un zambet urias pe fata si se apropie de mine punandu-si mana stanga peste umerii mei. Cred ca deja am rosit, imi simteam capul arzand. "Ce as face daca s-ar apropia mai mult? Mda... cred ca as lesina la el in brate". Sirul gandurilor imi este intrerupt de vocea lui.
- Stii Hina? Imi esti draga, cred ca am putea fi prieteni buni.
- Mda, sigur.
"Draga"... "prieteni buni", ce ii in capul lui. Daca as fi privit toata scena din afara probabil ca ar fi fost amuzanta, eu ma rosesc ca proasta si auzi la el "prieteni buni", cred ca o sa inebunesc. Si ce e cu zambetu asta tamp pe fata lui, parca s-ar forta sa zambeasca, in fine, de ce-mi mai bat capul, nu are rost.
Mergem inainte fara sa ne mai spunem nimic. Ajunsi la cativa metri de casa mea, vad o silueta foarte cunoscuta care ma asteapta in fata porti zambindu-mi cu veselie.

Restu in urmatorul capitol :))) ce reaaaa sunt
ii relativ necorectat... :D

[Twisty Emerald]

Multumesc ca m-ai anuntat, iar eu am venit cu un comisor ;;)
Ce capitol! Nu prea ma prind de ce vroia Naruto sa spuna prin "prieteni buni" adica ea roseste aproape tot timpul si el sigur vede asta, adica trebuie sa fi orb ca sa nu-ti dai seama de ce simte hinata pentru el si nu prea poti fi prieten cu cineva care te place.
Descrierea e ok , dialogul nu este in exces, actiunea curge lin.
Am vazut o greseala,sau asa cred nu prea am vazut scris "perini" prin cartile citite de mine, adevarat ca stiu persoane care il folosesc dar oamenii folosesc si "faaa!" in loc de "tu!":)) deci:perini-perne, suna si mai bine:)
iti urez succes cu nextul si te rog sa ma anunti:pls:
P.S.:eu nu cred ca esti reaaa, dar imi place ca nu dezvalui tot, tine-o tot asa:*
:bye:
Last Post:Pimaaa!

[crazy little red]

dupa putin cam mult timp am aterizat cu un nou capitol :P
faza cu putin timp liber (notele mele sunt intr-o continua scadere si noh...)


Capitolul 4

Hinata pov.

Ajunsi la cativa metri de casa mea, vad o silueta foarte cunoscuta care ma asteapta in fata porti zambindu-mi cu veselie. Ma apropiu cu pasi repezi si totusi cu o ezitare ciudata lasandu-l pe blond putin in spate. In fata mea se afiseaza un baiat cam de aceiasi varsta cu mine, saten si cu niste ochii caprui care trezesc mii de amintiri care imi circulau prin cap si... inima. Imi sterg figura de socata si afisez un zambet urias.
- Kibaaa!
Ii strig numele satenului in timp ce ii sar in brate ca un copil nerabdator care nu si-a vazut parintii de zile intregi si abia astepta sa-i stranga in brate. L-as strange in bratele mele minute intregi dar deja incepusem sa-mi pun problema ca il las fara aer si chiar nu vroiam sa-l ucid dupa ce nu l-am mai vazut dupa atata timp asa ca il eliberez din stransoare pastrandu-mi totusi mainile pe dupa gatul lui si il privesc fix in ochii incercand parca sa citesc in acestia tot ce tinea de baiat si spre surprinderea mea am regasit aceiasi ochii calzi, timizi, frumosi si plini de iubire pentru tot pe care i-am lasat in urma acum cativa anii, poate prea multi. Obrajii satenului erau rosiatici, probabil din cauza calduri ca doar nu... nu, nici gand, pana la urma obisnuiam sa fim cei mai buni prieteni cand eram doar niste prichindei.
Zamebetul de pe fata mea dispare la fel de usor cum a aparut si fata mea ia o expresie ingrijorata.
- Naruto?
Ma intorc brusc cu fata inspre strada de pe care venisem dar privirea mea se pierde in gol la vederea unei strazii fara nici o urma de viata.
- A plecat!... Esti in regula?
Vocea lui Kiba ma face sa-mi revin. Si totusi…
- Nu conteaza, hai sa intram in casa. Cred ca o sa ploua.
Ne uitam amandoi la cerul care capatase o culoare intunecata, dupa care intram in casa si incepem sa povestim ore in sir, pana la urma aveam vreo patru anii de recuperat.

Naruto pov.

Vad ca Hinata a uitat deja de mine dupa ce a sarit in bratele tipului ala Kiba, acum se privesc in ochii de cateva minute bune si chiar incep sa ma simt in plus asa ca ma intorc si o pornesc spre casa, oricum parea cam inorat si mi-a ajuns dusul rece pe care l-am facut aseara cand am cules-o pe bruneta din statia aia de tramvai, nici macar nu am intrebat-o ce cauta acolo dar poate e mai bine asa.
Ma opresc brusc amintindu-mi de gafa ce am facut-o cu cateva minute bune inainte. Cum am putut sa-i zis ca vreau sa fim prietnii cand de fapt vreau cu mult mai mult de la ea, poate mai mult decat ar trebuii. Pana la urma ce drept am sa ma bag in viata ei si sa o complic, parea atata de fericita cu acel Kiba.
Stropii de ploaie incep sa ma loveasca cu o brutalitate placuta trezindu-ma din starea de rahat in care ma aflam. La naiba, tot nu am scapat de prostia asta de ploaie.
Fara sa mai stau pe gandurii prea mult o iau la fuga si in mai putin de doua minute eram deja in tramvaiul care urma sa ma duca acasa. Un tramvai prea pustiu in care bantuia linistea aia idioata care imi permitea sa-mi aud proprile gandurii, gandurile alea absurd de directe si de sincere care imi zbierau in cap ca gresesc si ca o sa regret totul mai tarziu si care aveau mereu dreptate.
Pana la urma constientizez si eu ca nu o sa pot stapanii la nesfarsit sentimentele acelea puternice pe care mi le trezeste bruneta printr-o singura privire, printr-o simpla fraza spusa de ea sau printr-un singur gest specific ei din acela cu care m-am obisnuit atat de usor, sau altfel spus acele sentimente ce mi le trezea tot ce tinea de ea. Imi amintesc ca la inceput am vrut sa ignor acel tremurici interior pe care il simteam de cate ori ma apropiam putin mai mult de ea din intamplare, acei fluturasi care imi bantuiau stomacul de cate ori o gaseam la mine acasa in vizita la sora mea si traiam cu acea dorinta si impresie prosteasca ca a venit sa ma vada pe mine. Si totusi ea nu pare sa observe nici una din nelinistile mele sufletesti, poate prea prinsa in proprile ganduri si emotii.
Si cate sperante mi-am facut din cauza rositului ei atat de copilaresc la care am impresia ca apeleaza uneori doar pentru a scapa de situatii inconvienente la care nu le poate face fata, sau poate totul este doar in capul meu, o analizasem prea mult in ultimele saptamanii si aveam impresia ca o cunosc prea bine cand de fapt nu stiu nimic despre ea, totul a ramas in final o enigma si probabil asa va ramane mereu.
Am ajuns in statia unde trebuia sa cobor si se pare ca am avut noroc cu niste oamenii care m-au trezit la realitate cu vocile lor, altfel nu vreau sa stiu pana unde ma ducea troaca asta. Se pare ca ploaia s-a oprit, nici macar asta n-am realizat. Macar drumul pana acasa a devenit relativ mai placut.


ps: ii rog pe cei care citesc fic-ul sa lase un comentariu ca nu ii chiar asa mare lucru si sigur ii ceva de comentat, ca sa stiu si eu daca are rost sa-l continui, nu astept zeci de comm-uri da macar vreo 3, 4.
ms anticipat
a da, nu ii chiar corectat capitolu, numa in mare deci...

[Twisty Emerald]

Pai daca ai rugat asa frumos cititorii sti cum sunt eu, daca citesc ceva comentez, deci >:D<
Trebuie sa subliniez ca s-a potrivit perfect cu muzica pe care o ascultam:X asa de bine incat nici nu-mi mai amintesc melodia:))
Capitolul acesta a fost foarte profund :o3
Ma intreb cine este mai greu de inteles, baietii sau fetele?
Zic asta pentru ca sunt la fel de confuza ca naruto ?" eu, cea care nu prea intelege semnele baiatului de care imi place dar inteleg semnele altuia caruia cred ca ii place de o colega:)) zi ca nu-s culmea, dar sa revenim la sarmalele noastre( mi-e foamee!)
Nu prea am vazut greseli, eu nici nu le prea vad :))
Dialogul destul de putin si in prima parte, totul este leeent, descriere aii, nu prea am ce sa comentez:))
Iti doresc succes la scoala, la toata lumea mai scad notele uneori, dar pastreaza-te pe o linie, zice eu care nu prea a reusit sa ramana pe linie din clasa a sasea =))
Naruto, vezi ca Hinata roseste pt ca...[hai ca nu o dau de gol;)]
Daca nu poti sa stai pe o linie la scoala, atunci te rog, nu grabii ficul :o3 scrie cand poti!
Anunta-ma si pe data viitoare, o sa raman cititoare fidela:*
P.S.: mersi de anunt 8->
II P.S.: Primaa!