Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place acest fic ?
Da
100.00%
13 100.00%
Nu
0%
0 0%
Total 13 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Un indiciu ca la carte

#1
Capitolul 1 : Åžocul
Partea întâi.


Răcoarea dimineţii se lasă peste aglomeratul oraş Cordoba. Soarele fiind mai palid ca de obicei debea se zăreşte prin norii alburii. În apartamentul meu, de la periferia unui oraş, dorm dus. Nu am nici o treabă cu ce se petrece afară, pe străzile aglomerate, pline de maşini şi de trecătorii ce mişună de colo-colo. Am un somn profund şi liniştit. Dar nu pentru mult timp. Somnul îmi este perturbat de alarma enervantă a ceasului, ce îmi reaminteşte că trebuie să mă trezesc la realitate şi odată cu asta, pentru a începe o nouă zi. Mă îndrept spre baia decorată cu bun gust, pentru a-mi face nevoile.

Apăs pe clanţă şi intru. Albul gresiei contrasta perfect cu albastrul marin al faianţei. Îmi dau hainele jos şi intru în cabina de duş. Jetul călduţ de apă se loveşte de trupul meu. Iau un burete şi torn pe el puţin spumant cu aromă de căpşuni, apoi încep să-mi frec corpul cu acel burete, mai apoi clatindu-l de spuma ce îl acoperea. Ies din cabină, iar un curent rece îmi loveşte corpul, făcându-mă să tremur. Îmi iau halatul albastru pe mine şi încep să mă spăl pe faţă şi pe dinţi, iar apoi ies din baie, revenind în cameră.

Observ că este abia ora nouă. Deci, mai am destul timp la dispoziţie pentru aceea întâlnire. Mă îndrept spre sufragerie şi mă trântesc pe canapeaua maro din piele. Caut telecomanda pentru a aprinde televizorul, dar nu e niciunde. Parcă a înghiţit-o pământul, nu alta. După zece minute de căutări disperate, în care mi-am făcut nervi, am observat că era chiar lângă mine, pe canapea. Cât de aiurit pot fi. După ce m-am calmat, mă aşez pe canapea şi aprind televizorul. Dau pe un program de ştiri, pentru a urmări ce mai este nou. Ca de obicei, nimic interesant, doar aceleaşi porcării ce se difuzează mereu pe posturile de ştiri. Am schimbat canalul şi am mutat pe unul de muzică.

Am ascultat muzică până s-a făcut ora unsprezece. Am închis televizorul şi m-am îndreptat spre dormitor, mai exact spre dulapul de haine, de unde mi-am ales o pereche de blugi negri, un tricou alb şi m-am încălţat cu o pereche de adidaşi de la nike. Mi-am dat cu puţin parfum, mi-am luat jacheta, telefonul, cheile de la apartament şi de la maşină. Am ieşit din apartament şi am încuiat uşă, iar mai apoi am coborât scările. Ajuns în faţa blocului, m-am urcat în maşină şi am pornit spre apartamentul persoanei cu care urma să mă întâlnesc.

După un drum de aproximativ zece minute am ajuns în faţa unui bloc de patru etaje şi am urcat la etajul al treilea. Ajuns în faţă apartamentului cu numărul nouăsprezece am ciocănit la uşă şi am aşteptat să mi se deschidă.

Åžocul.
Partea a doua.


Stau la masa de sticlă aşteptând cafeaua să se răcească. Cred că ziua va fi normală, dar un telefon ascuns printre pernele răvăşite de aseară ma face să cred că nu este ziua mea norocoasă. Mă ridic de la masă şi cu neatenţia mea de aur dau jos ceaşca de cafea. Mă holbez preţ de câteva secunde la ea şi mă aplec să strâng. Telefonul tot sună, iar eu simt că o iau razna. Las rafala de cafea pe gresie şi mă duc în fugă spre canapea. Când dau să răspund, micul aparat negru se opreşte din vibrat. Îl las acolo şi mă întorc la dezastrul bucătăriei mele.

Aud iar ceva ce mă face să ies din calmul meu sinistru, dar de data aceasta era soneria. Mă duc mai în fugă spre uşă, mai împiedicându-mă şi deschid poarta realităţii. Pe ea intră David. Omul acesta mereu mă lasă cu gura căscată, dar de cele mai multe ori într-un mod negativ. Mă ia în braţe încercând să mă sărute, dar nervoasă întorc capul. Acesta, temperamental ca de obicei, începe să ţipe la mine. Acum chiar că totul merge prost. Îi trag o palmă pentru a se opri. După ce l-am oprit din scos aburi, îmi spune :

- Kira, ce ai ? Mă enervezi de dimineaţă ! Asta şti să faci cel mai bine !

Nu îl bag în seamă şi iau dosarul din mâna lui. Îl răsfoiesc rapid şi arunc cu el în perete. Încep să mă învârt alert în jurul mesei. David, deja scos din pepeni de la atitudinea mea debordantă mă întreabă din nou ce am. Nu îi răspund, dar în schimb îmi iau sacoul cel negru din cuier şi plec închizând cu putere uşa după mine.

Iau primul taxi ce îl am în cale şi plec la apartamentul familiei Cervantes. Mă uit la ceas şi simt cum acea ceaşcă de cafea îmi stă pe creier. Repede ajung la reşedinţa acestora şi urc cu liftul până la etajul patru. Bat la uşă şi îmi răspunse domnul Cervantes. Mai era puţin şi plângea. Îl întreb ce se întâmplă şi mă invită înăutru.
Când păşesc în mica încăpere rămân stupefiată : fiica lor, Lavinia era moartă pe covor. Credeam că va fi doar o simplă vizită de curtoazie, dar se pare că nu este aşa.

Mă aşez lângă mama ei pe canapea şi o întreb cum s-a putut întâmpla aşa ceva. Doamna Cervantes îmi spuse doar că ei debea acum au ajuns acasă. Ah ! Prea puţine informaţii. Nu mai stau pe gânduri şi ies ca un uragan din apartament. Aveam de gând să merg la David, el ar trebui să mă ajute, dar cine ştie? I-am făcut prea mulţi nervi pentru o simplă dimineaţă.
______________

Ca sa fie mai simplu :

Prima parte -> Kayla -> Personajul David.
A doua parte -> Eu -> Personajul Kira.

P.S.: In Weekend facem nextu. AM hotarat ca toate capitolele sa fie cu doua parti ;;).
[Imagine: Jun0xCa.png]

#2
Off: Era sa scuip floricelele din gura! =))

On: Fic nou a la Zuzu & Kayla. xD De ce am senzatia ca va iesi ceva uluitor? Poate pentru ca asa va fi ^^. Titlul ficului este atragator si asta imi place. Imi da senzatia ca va fi mult mister si sper ca asa va fi ptr ca eu ador ficurile cu mister. Si titlul capitolului e foarte bine ales, mai ales ca am fost atat de socata sa imi vad nickul prin fic incat era sa scuip floricelele din gura :))))). Ideea mi se pare foarte interesanta desi nu ati dat prea multe detalii despre ce este vorba si ce se va intampla. Descrierea este frumoasa. Ma face sa vreau sa citesc mai mult ^^. Naratiunea este buna. Dialogul nu a fost sec. A fost doar o replica asa ca nu prea am ce comenta la ea. Greseli de tastare nu am vazut deci e bine.Inca ceva, Zuzu te rog frumos sa nu mai pui space in fata ,,!", ,,?". Gata am terminat ^^. Astept nextu` si nu uitati sa ma anuntati cand il puneti! Buh bye! :*


Edit: Primaaaaaaaaaaaaaaaaaaa
[Imagine: EnvYQ.png]

#3
Kira XD Ti'ai gasit. Dar de fapt, ce ma bag eu? Chiar suna bine... ;))
So, mi-ar fi placut sa pui Socul #1 intr-un capitol, si Socul #2 intr-altul. Dar trebuie sa recunosc ca mi-a placut mai mult cum ai facut tu, cuprinzand doua parti intr-un capitol :D

Imi place cum ai delimitat fragmentele. Cu spatiu intre ele. Eu m-am axat mai mult pe partea de a pune 5 space-uri in fata fiecarui fragment ( ) Doar ca pe Zup, imi apar de la capat, si de aceea, o sa incep si eu sa fac la fel ca tine :D

Asept nextul!!!

P.S.: Vezi ca eu nu comentez des la ficuri/nexturi etc. De aceea, in cazul in care nu apuc sa las comm, nu te supara, pentru ca, in ciuda faptului ca n-am lasat, am citit :D Te pwp dulce dulce dulce :*:*:*
[Imagine: SIGN.png]
Thanks ^Ciresica^
SasuSaku fics || Miky`s Smile Zone

#4
In primul rand trebuie sa comentez numele. Kira. Ah, chiar Kira? In fine.
deabea=de abia
aceea=acea
Alte greseli nu am vazut, doar ceva semne de punctuatie puse aiurea. Hmm, sincer nu am inteles mare lucru din capitol si nici nu mi-a prea placut. Se vede foarte usor cum ati evitat dialogul. Pentru mine suna aiurea sa narezi cand ai putea sa folosesti o linie sau doua de dialog, in fine, e alegerea voastra. Ah, scuze, ati avut o linie de dialog pentru care fac matanii acum, ca am observat-o.
Nu stiu de ce dar nu am simtit nici un fior cand ati pomenit de fiica moarta pe covor. Chiar nimic.
In fine, probabil capitolul doi va fi ceva mai palpitant. As vrea sa fie ceva mai palpitant de fapt.
SUcces.
[Imagine: ak8THBQ.png]


#5
Ok. Trebuie sa-i multumesc lui Kira ca mi-a zis de fic. Pare deja foarte interesant. Imi place.

Deci.. ce as putea spune? Am o presimtire ca ficul va fi cu crime? Sau ceva de genul acesta? Nu stiu, insa asa mi se pare. Titlul e misterios si imi place. Sper ca o sa reusesc sa ma tin de fic si sa citesc tot. Ahh, pai.. descrierea imi place. Ce nu-mi place e ca m-ati lasat sa mor de curiozitate! Asta nu-i corect. Ok.. imi place naratiunea. Este foarte buna. Imi place cum narati amandoua. Dialogul.. a fost o singura replica.. care nici ea nu a fost seaca. Si, am vazut o singura greseala care ma cam seaca sa o spun si pe ea.

'aceea' - acea
Asa cred ca este corect. :-?
Pai, astept capitolul urmator. ^^
Bafta si muuuuuu~lta inspiratie amandurora.
:bye:

#6
Rândul meu. [ Kayla sunt aici aşa cum ţi-am promis xD ]
Ai folosit cuvântul " burete " de două ori în aceiaşi frază -> nu e bine.
În rest greşeli nu au fost, nici în partea întâi, nici în a două.
Descrieţi bine amândouă, ceea ce e de apreciat, dar nu vă bazaţi doar pe asta, va ajunge să fie plictisitor la un moment dat.
Cum a spus şi DeDal evitaţi dialogul şi mie mi s-a părut asta :|.
Next-ul vă rog fast ^^' >;d<.
[center][Imagine: 2isxfr.jpg][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.

[center][Imagine: lh4lc.gif][/center]

#7
Helău girls.
Probabil că dacă nu aş fi fost atât de încântată de idee, aş fi fost foarte supărată pe voi, de ce? Pai este simplu nu mi-a spus nimeni despre acest fic, oricum să revenim.
Pentru un prim capitol pot spune că a fost destul de reuşit. Titlul mi se pare atractiv şi sunt sigură că pe parcurs o să se creeze o legătură între el şi fic. Descrierea este bună, dar ar, mai merge pe ici pe colo. Acţiunea nu mi s-a părut grăbită, ci sunt de părere că a fost chiar liniştită.
Dialogu, tot ce pot să spun este să puneţi mai mult data viitoare, astfel să puteţi dinamiza acţiunea şi să faceţi capitolele mai lungi.
Greşeli de tastare în afară de cele care au fost menţionate altele nu am văzut. Sunt de acord cu DeDal N sper ca nextu să fie mult mai palpitant. Cam atât succes în continuare. Bye, bye.
P.S. Aripioara de plumb vă iubeşte girls.

#8
AÅŸa, la cererea publicului, Ang e aici.
Din ce am citit pot spune că acesta se anunţă a fi un fic genial, dacă o ţineţi tot aşa. Prima parte m-a plictisit, dar imediat ce am început s-o citesc pe a doua mi-am dat seama că e ceva interesant aici ce trebuie să citesc până la capăt. După părerea mea, dai prea multe detalii. Descrierea e foarte bună, dar în exces devine deranjant. Să dau un exemplu: Mă îndrept spre baia decorată cu bun gust, pentru a-mi face nevoile. ~ mie aici îmi sună că îşi face nevoile în bunul gust.
Încă o chestie, din câte stiu eu "debea" nu există. Ori "abia" ori "de-abia" .
Ai făcut foarte bine că ai postat ambele părţi ale primului capitol. Cum am spus şi mai sus, prima parte este banală. Se petrece cotidianul. În timp ce a doua parte e menită să îţi capteze atenţia şi să citeşti "fără să respiri" până la capăt. Nu cred că e bine că ai concentrat toată acţiunea în a doua parte, însă faptul că ai postat ambele părţi te-a salvat.
Sper să nu fi repetat ce au spus şi fetele în comentariile anterioare. Nu am stat să citesc tot. [Bine, n-am citit deloc, m-aţi prins.:-L]
Secvenţa finală din partea a doua mă duce cu gândul la Agatha Christie. OMFG Kayla, grăbeşte-te cu next-ul. Aveţi o fată aici dornică de a devora cât mai mult mister şi aventură.

So, un început foarte bun de fic. Spor la scris amândurora şi multă imaginaţie! >:D<

Xoxo, Ang.
Angilicious|dA
[Imagine: pikachu___batman_by_mnrart-d58f68d.gif]
Nothing I shoot gets back up again.
Drawings.| Photos.

#9
Îmi place mult titlul; e foarte inspirat. Aşa... O să încerc să fiu obiectivă şi să vă critic pe amândouă la fel.
Prima parte mi-a plăcut mai mult, e făcută cu mai mult profesionalism. Kayla are deja un stil conturat, deşi am găsit mici scăpări.
debea - l-am văzut la amândouă, i-am spus deja lui Zuzu: nu există. Nici "deabea" nu există *am precizat ca să nu-l văd în următorul capitol*.
În apartamentul meu, de la periferia unui oraş, dorm dus. - Topica e destul de ciudată aici. Puteai spune "Dorm dus în apartamentul meu de la periferia unui oraş." Ar fi sunat mai firesc şi mă voi lega mult de acest "firesc" când voi comenta partea a doua.
Am un somn profund şi liniştit. Dar nu pentru mult timp. - Evită să începi enunţurile cu "dar". E conjuncţie coordonatoare, face relaţia în frază. Chiar nu era necesar să faci dintr-o frază două enunţuri separate.
Mă îndrept spre baia decorată cu bun gust, pentru a-mi face nevoile. - Nu sună deloc bine, ne puteai lipsi de detaliul ăsta. În plus, în paragraful următor descrii cum intri în cabina de duş, deci până la urmă pentru ce te-ai dus la baie?
Albul gresiei contrasta perfect cu albastrul marin al faianţei. Îmi dau hainele jos şi intru în cabina de duş.
Înainte de "albul gresiei" aveai timpul prezent, apoi ai trecut la imperfect numai pentru câteva cuvinte ca apoi să treci iar la prezent. Pe viitor, încearcă să fii constantă în folosirea timpurilor *ăsta e un alt lucru de care mă voi lega când voi comenta partea a doua*. Nu e grav, dar e păcat să nu ai un capitol perfect din cauza unor detalii.
aceea întâlnire. - acea*.
Cât de aiurit pot fi. - !*
Am schimbat canalul şi am mutat pe unul de muzică. - Nu sunt două acţiuni diferite, pur şi simplu ai mutat pe un canal de muzică. Puteai să spui aşa.
Mi-am dat cu puţin parfum, mi-am luat jacheta, telefonul, cheile de la apartament şi de la maşină. Am ieşit din apartament şi am încuiat uşă - Dacă spuneai direct că ai încuiat uşa se înţelegea că mai întâi ai ieşit din apartament şi evitai repetiţia.

Partea a doua. >:)

Ţi-am mai spus ce cred despre primul paragraf. Încă din primul rând întorci topica pe dos pentru a evita cacofonia şi asta pentru o amărâtă de cafea la care puteai renunţa şi pe care o descrii în cinci rânduri în timp ce cadavrul de la final ocupă doar juma' de rând.
Mă ridic de la masă şi cu neatenţia mea de aur dau jos ceaşca de cafea. - Sună exagerat "neatenţia de aur". De regulă, când narezi contemporan, descrii folosind neologisme, descrii mai rece. Construcţii "de aur" nu-şi au locul aici.
Mă duc mai în fugă spre uşă, mai împiedicându-mă şi deschid poarta realităţii. - Dai în filosofie şi aici nu-şi are sensul. Ai un stil aparte, dar pur şi simplu trebuie să-l moderezi.
După ce l-am oprit din scos aburi, îmi spune : - Ţi-am mai spus de timpuri. Ai o problemă cu asta. Trebuie să te uiţi de mai multe ori peste capitol şi să modifici timpurile înainte să postezi. Desigur, ideal ar fi să scrii direct aşa cum trebuie. E chiar deranjant să sari de la un timp la altul. Îndepărtează şi mai mult acel firesc despre care am vorbit.
- Kira, ce ai ? Mă enervezi de dimineaţă ! Asta ştii să faci cel mai bine ! - Nu mai folosi Italic la dialog. Ai pus linie de dialog şi asta ajunge. Un text bun e la fel de bun şi fără floricele pe marginile foii.
Nu îi răspund, dar în schimb îmi iau sacoul cel negru din cuier şi plec închizând cu putere uşa după mine.
"Dar" şi "în schimb" sunt sinonime. "În schimb" e locuţiune conjuncţională. E ca şi cum ai spune "dar însă", deci pleonasm.
Iau primul taxi ce îl am în cale - Ce era aşa de rău în "mă urc în primul taxi"?? Se înţelegea perfect că e "primul taxi ce îl am în cale". Sună deplasat.
Mă uit la ceas şi simt cum acea ceaşcă de cafea îmi stă pe creier. - Poate prima dată suna logic şi inteligent, dar minţile noastre inferioare nu pot străpunge într-atât barierele abstractului. :))
Mai era puţin şi plângea. - E ilogic. Ar fi trebuit să plângă în hohote, doar îi murise fiica.
Ţi-am spus deja asta, dar poate îi ajută şi pe alţii: ca să nu mai trebuiască să descrii cadavrul trebuia să închei capitolul acolo, brusc, să tragi linie după moartea Laviniei; spun asta pentru că tu ai motivat că vrei să o descrii în capitolul următor. Pasajul ăla strică tot şi nici măcar nu e necesar. Eu nu văd nimic special în el.
Ai înghesuit acţiunea, ai ajuns prea repede la ea. Puteai începe direct cu imaginea cadavrului, poate aşa ar fi fost mai bine. Asta sună mai mult a introducere decât a capitolul 1.
Ai trecut de la cotidian la crimă cu seninătate, ca şi cum ar fi fost vorba de un vis povestit unei prietene. Fiind real, există anumite emoţii, anumite sentimente care trebuie implicate, e o atmosferă pe care ar fi trebuit să o creezi. Părea ceva banal, parcă ai fi spus "şi când am ajuns, soţii Cervantes luau masa de prânz".

Cam atât la capitolul ăsta. Succes la următorul!

#10
Multumim pentru comentarii. O sa tinem cont de sfaturi. Am adus next. Speram sa va placa. Lectura placuta.

Capitolul 2: Veştile noi circulă repede
Partea întâi

După ce mi se deschide, mă apropii de femeia ce mi se postase în față și încerc să o iau în brațe, sărutând-o, dar mă trezesc cu o palmă, drept ’’răsplată’’. Femeia aceasta e nebună de legat. Mereu când mă apropii de ea, numai să mă plesnească știe. O întreb ce are, dar nu primesc nici un răspuns. Îmi ia dosarul din mână, îl răsfoiește în grabă, apoi îl aruncă în perete. Enervat de atitudinea ei, o întreb din nou ce a pățit, dar în loc de răspuns, își ia sacoul pe ea și pleacă, trântind cu putere ușa. Mereu mă gândeam că e ciudată, dar acum e mai ciudată ca oricând. Nu cred că voi ajunge să o înțeleg vreodată.

Ies din apartament și cobor din bloc, îndreptându-mă spre mașină. Pornesc motorul și plec spre casă. După un drum de zece minute, ajung acasă. Mă așez pe canapea și dau drumul la televizor, gândindu-mă ce a fost cu acea plecare bruscă. După cincisprezece minute, aud cum ușa se deschide și pe ea intră ca o vijelie, nimeni alta decât Kira. Mă întreb ce dorește.

Mă ridic leneș și îmi târăsc picioarele în direcția în care se afla aceasta. Plictisit o întreb:
-Acum ce mai vrei?
Enervată la culme de atitudinea mea, începe să țipe, spunându-mi:
-Cum poți fi așa de indiferent? Știi măcar de ce am plecat așa brusc?
Dau să îi răspund, dar nu apuc, fiindcă mi-o taie rapid:
-Ascultă bine. Am primit un telefon și a trebuit să plec de urgență, fiindcă familia Cervantes și-a găsit fiica moartă. Acum înțelegi idiotule de ce am acționat așa?
Am auzit cumva cuvântul ’’idiot’’ ? Revoltat, îi reproșez:
-În primul rând, nu trebuie să țipi la mine și să mă faci idiot. În al doilea rând, calmează-te și ia un loc, ca să discutăm mai pe îndelete.

O văd cum se așează pe canapea, și îi urmez exemplul, așezându-mă lângă ea. Începe să-mi povestească cum a ajuns acasă la familia victimei și aceștia au invitat-o înăuntru, pentru a vedea cadavrul. Îmi mai spune că părinții ei nu știu cum s-a putut întâmplă așa ceva, fiindcă ei abia au sosit acasă și au găsit-o moartă. După ce termină tot de povestit, o întreb:
-Și acum ce ai de gând să faci în legătură cu asta?

O tăcere enervantă se lasă peste noi.Nici musca nu se aude. Doar ticăitul ceasului se aude în încăpere. Tic-tac. Secundele se scurg încet-încet, creând o atmosferă apăsătoare. Încep să urăsc această tăcere. Brusc, gheaţa este spartă de Kira:
-Păi la asta mă tot gândeam. Dar am nevoie de ajutorul tău, dacă bineînţeles doreşti. Adică după cum am procedat mai devreme, nu cred că ai mai vrea să mă ajuţi. Am cam exagerat. Îmi cer scuze.
Rămân perplex. Nu mă aşteptam ca ea să îşi ceară scuze. E pentru prima dată în viaţă când o aud că îşi cere scuze. Asta e o nouă premieră.
-Desigur că te voi ajuta! Îi răspund, zâmbindu-i.
Aceasta îmi zâmbeşte la rândul ei, şi începe să-mi spună ce are de gând să facă.

Veştile noi circulă repede
Partea a doua

Mă grăbesc pentru a ajunge mai repede la apartamentul lui David. Ştiu că graba strică treaba, dar nu mi-am imaginat că mă va face să mă împiedic în halul ăsta. Oricum, ziua merge din ce în ce mai rău, nici nu vreau să îmi imaginez ce morală îmi va face când voi ajunge la el. În orice caz, vreau să aflu ce s-a întâmplat cu Lavinia. Ajung la uşa apartamentului şi bat cu putere. David deschide uşa, iar eu intru agitată şi nervoasă în micul vestibul. După ce îmi trânteşte tipica lui întrebare: ''Ce s-a mai întâmplat? '' încep să ţip iar la el, cum am făcut acum câteva ore în urmă. Până la urmă ajungem să ne aşezăm pe canapea şi să îi povestesc totul: cum am ajuns la familia Cervantes şi cum fata lor, în vârstă de douăzeci de ani era moartă pe covor.
Acea scenă încă mă bântuie: faţa ei palidă, săngele de lângă ea şi acel şerveţel pe pieptul ei, care şi el la rândul lui era murdar de la lichidul roşu, numit sânge. Rămân câteva secunde cu gândul la acel moment, dar David, cu chef de glume proaste îmi spune:
-Te voi ajuta, păpădie rătăcită.
-Cine vorbea, pinguinul din munţi, îi răspund uitându-mă urât la el. Nu pot să cred că i-am răspuns cu aceeaşi monedă, dar ar trebui să îşi dea o dată şi-o dată seama că nu are haz, umor sau pic de ironie în el.
Mă ridic de pe canapeaua rigidă, parcă făcută să fie incomodă şi îi spun că plec din nou la familia Cervantes să mă uit mai bine. Acesta mă trage de mână şi mă ţine strâns în braţe zicându-mi:

-Parcă eram soţ şi soţie ...
-Parcă, bine spus, îi răspund, iar după ies pe uşă fără să mai spun ceva. Ah! Viaţă de cuplu, ce prostie, niciodată nu am avut parte de ea, iar acum îmi mai face şi reproşuri. Cum am mai spus: ziua asta este un dezastru.
Nici nu ies bine din scara blocului, că acel aparat negru, numit telefon a început să vibreze în geantă. Mă opresc şi dau să răspund, dar se închide, ca de dimineaţă. Îl bag înnapoi şi îmi continui drumul. Merg lent pe poteca prăfuită şi nu pot să îmi dau seama ce s-a întâmplat cu Lavinia. Era o tânără frumoasă, inteligentă şi nu din cele din urmă, tânără. Nimic nu se leagă, dar mă voi asigura că acest caz nu va rămâne nerezolvat. Cu siguranţă, fără ''doar'' şi ''poate'', voi descoperi cine este făptaşul, totul este în mâinile mele. Mda, şi a le lui David, dar sigur va creea mai multe probleme decât să mă ajute. Oricum, ştiţi ce se zice: '' Bănuiala prelungită descumpăneşte inteligenţa şi se uzează prin durata sa inutilă. '' Totul se va afla, chiar dacă asta va dura mult, poate mult prea mult.
____________________

Partea intai -> Kayla -> David.
Partea a doua -> Zuzu -> Kira.
[Imagine: j5atg3.png]




Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Nu judeca o carte dupa coperta Fallen Angel 1 3.066 25-01-2012, 10:27 PM
Ultimul răspuns: CyBeR


Utilizatori care citesc acest subiect:
4 Vizitator(i)