[Naruto] Cea mai retrasa si singura floare este si cea mai frumoasa

[DeMentă]

Hei! Am ajuns intr-u final sa comentez :D
Imi place ce-ai scris, iar ideea este intr-o oarecare masura originala, atat cat poate fi un fic SasuSaku. Descrii destul de mult ceea ce vede personajul din perspectiva caruia narezi. Actiunea mi se pare buna, de cele mai multe ori avand cursul ei normal. Dialogul nu este intotdeauna esential, ai replici ce n-ar trebui intocmai puse acolo, dar in mare conversatiile regenereaza in ceva ce ne ajuta sa descoperim chesti noi.
Capitolele sunt mari si interesante, iar P.O.V.-urile schimbatoare. (un lucru care mie imi place)
Personajele sunt si ele interesante, le descri folosind cuvintele normale, gen "are parul intr-un fel iar ochii in altul". Incearca sa te ajuti de epitete, de actiuni "isi trecu degetele prin parul asa" sau alte formulari. Mie mi se pare ca suna mai bine.
In rest, cateva greseli de exprimare, probabil cateva de tastare pe care toata lumea le face (probabil in comm-ul meu vei gasi destule) si care nu constituie o problema prea mare.
Cum am mai spus, imi place ce-ai scris pana acum, asa ca te astept cu next! >:D<

[Zouly]

Osa incep prin a spune: Hi guys! What's new?:))
Osa raspund tot eu prin a zice ca sunt cam dezamagita..:-". Nu am vazut schimbari in descrierea seaca a sentimentelor. Iar pentru a avea mai mult timp asupra reflectarii scrierii de acum in colo a acestei povesti iti dau un sfat: Nu mai pierde vremea cautand poze pt. fiecare lucru descris. Sa mor daca pe mine ma interesa cum arata sandalele nu-stiu careia. Alt lucru care m-a cam enervat de la bun inceput, titlul lung si plicticos,fara suparare. Daca nu vedeam ca e scris de tine intram numai dupa Paste sa citesc. Despre naratiune ce pot zice? E acceptabila. Un lucru ce mi-a placut a fost ca scrii capitole lungi. Si dialogul e bun. Dar iti dau niste sfaturi ce tin de estetica si alte chestii.
Nr.1. Schimba stilul scrisului.(te rog)
Nr.2. Lasa spatiu liber intre paragrafe, ar arata mai bine. (te rog)
Nr.3. Lasa la mama naibi pozele ca nu ne intereseaza, la cum descrii mobila o vad in fata ochilor.(te roooooog!!)
Nr.4. Nu scrie "FlashBack"-uri mari, am vazut unu' kilometric si nici ca l-am citit.(te rog)
Nr.5. Descrierea ar cam trebui pusa la punct, si nu ma refer la descrierea unui personaj sau a unei incaperi.(te rugam!:)))
Nr.6. Hai lasa-ma ca ma plictisi eu scriind dapai tu citind:))

Din toata inima sper sa nu te fii suparat pentru ceea ce am scris. Nu am facut nimic din rautate.
Peace guys! Peace!

[Miranda.]

Ai un fic foarte frumos, imi place foarte mult stilul tau. Actiunea a fost lenta, dar sincera sa fiu nu mi s-a parut mare actiune, ceva de zi cu zi. Descri foarte bine, incerci sa prezinti foarte bine sentimentele si gandurile, si faptul ca Sakura s-a indragostit de Sasuke nu e mare lucru, de fapt la facut dragut, asta se intampla in fiecare zi, pana si la mine. Mie de asemenea imi plac pozele, le-ai ales in as afel incat sa surprinda o frumusete uriasa, chiar le-ai ales foarte bine. Multe persoane la poze nu se gamdesc mult timp, daca arata bine, si in legatura cu ce au scris ei in fic. In fic spun ca X este frumoasa, si in poze este o ciudatenie. Poza este un plus pntru mine.
Succes la inspiratie!!!!!!!

[Rose ^^]

Buna dragilor. Va multumesc mult pentru critici, sfaturi, comenturi:* Dupa o absenta am ajuns din nou si sper sa va placa:o3 Min, my dear cousin, ma bucur ca iti plac pozele si mersi mult ca mi-ai comentat povestea. Cap e scris din perspectiva Sakurei, am sa scriu doar din perspectiva ei de acum in colo, daca imi tuna mie sa scriu si pentru Sasuke am sa va anunt, desi nu cred, poate mai tarziu:>
Deci, lectura placuta. Era sa uit ceva: Capitolul asta il dedic lui *Black~~Heart*, stie ea de ce, este o parte acolo..in fine, daca nu iti dai seama imi spui pe mes.

Cap 7 Vise ascunse...

Ma ridic cu un oftat lung dupa care ma indrept spre iesire, iar in acel moment, la o banca distanta de mine se afla acel tanar brunet, parca il cheama Sasuke. Era la banca unui tip blond si foarte activ. Se bucura din orice chestie spusa. Doamne ce par frumos, defapt el insusi e frumos. Te pierzi in parul si privirea lui neagra, exact ca intr-un labirint, ca intr-o prapastie. E ca un inger sau poate mai bine spus demon cu chip de inger, dar nu stiu exact. Sunt asa confuza. Sunt trezita din visare de catre Hinata care ma intreaba daca mergem in parc toate fetele. Dau sa-i raspund, dar mi-o ia inainte Temari.
- Nu vrem sa auzim “nu”. Tu mergi cu noi si punct. Haide. Azi ne mai putem plimba linistite ca de maine incepe adevaratul infern.

Of se pare ca nu am de ales. Accept oferta lor, mai bine spus obligatia data. Imi las o copie a orarului si o parte din carti in vestiarul de pe hol, la fel facand si fetele dupa care plecam spre “Parcul Central Konoha”. Mergem incet spre acel parc povestind diferite intamplari din vacanta. Defapt mai mult ele vorbesc. Mi-a cam pierit cheful acum.
Ma intreb de ce. Adica sunt foarte fericita ca mi-am facut prietene, da si trista ca alti rad de mine si ma barfesc pe la spate sau ma evita.

Pasesc pe poarta mare, din fier si sunt intampinata de o minunata priveliste. Totul e asa de frumos, de spui ca nimeni nu s-a atins. Mana omului nu a participat la creare, ca totul e lasat asa de la mama natura. Dar poate ca este adevarat, poate ca omul nu a facut nimic, dar nu are cum. Trandafirii, crinii sunt asezati in diferite forme. Pe margini se gasesc panselutele viu colorate, zici ca sunt stropite cu vopsea. Merg dupa fete, iar privirea imi este atintia spre acest colt de Rai. Mii de fluturi zboare deasupra noastra, culorile zbor cu ei. Pasarile ne incanta urechile cu muzica lor. Am ajuns intr-o sala de opera. Totul e asa frumos.

Mergem in spatele parcului, intr-un loc mai retras la umbra unui cires care acum isi pierde din frunzele candva verzi. Ne asezam pe banca care este chiar in fata lacului. Imi pot vedea chipul ingandurat. Este destul de cald pentru perioada asta. Soarele da impresia ca e din ce mai aproape de noi, ca in curand ne va praji.
- Cine-i tipu ala Sasuke si blondu? –tacere. Ce am spus? Cand am vazut cum se uitau fetele la mine am realizat ceea ce am scos din gura.-
- Sakura, te-ai indragostit de Sasuke? Eu iti sugerez sa nu iti bati capul cu el, nu merita.
- De ce Karin?- se pare ca devine din ce in ce mai interesant-
- Pai, ei bine..Sasuke nu-i un baiat serios intr-o relatie. El nu pune suflet si are momente cand sta cu o fata doar pentru corpul ei si doar ca are el chef de o adrenalina. El si blondu Naruto sunt cei mai populari din scoala si toate fetele lesina numai daca ei li se adreseaza. Eu iti zic din propria experienta: i-ati gandul de la brunet si blond ca vei suferi. Sa nu crezi ca m-am culcat cu el, dar pentru asta a fost cu mine si din ziua aia il urasc sa zic asa.

Am ramas socata de ceea ce mi-a spus Karin. Ea a fost cu Sasuke? Adica de ce nu ar fi, e frumoasa si chiar are un corp frumos si atractiv. Chiar asa o fi Sasuke? Pare destul de interesant. Nu stiu de ce, dar acea fata a lui ascunde un tip grijuliu sau doar e imaginatia mea. Da, chiar am o imaginatie bogata. Ce ciudat..soarele nu mai pica pe corpul meu. S-a innorat? Imi ridic privirea si o intalnesc pe Ino. Oftez usor dupa care imi intorc privirea la fete care au inceput o discutie foarte aprinsa.
- Ino, mama, nu vrei sa te duci si sa mai incerci sa te sinucizi inca o data? Nu stiu de ce, dar am impresia ca moartea chiar te vrea.
- Asculta roscat-o, tu mie nu imi spui ce sa fac. Asa ca stai cu ratele tale urate.
- Deja m-ai enervat. In primul rand eu nu-s roscata, sunt satena, bine un castaniu cu o tenta de rosu pe alocuri, iar in al doilea rand pe cine faci tu rate, rato? Ia miscati labele alea de aici si du-te si macaie in alta parte. Scuze, nu ar trebui sa ofensam ratele, ca sunt dragute. Tu esti muma padurii, o bufnita care daca o vezi noaptea te sperii.

Aww atmosfera devine tensionata, presimt ca nu va iesi nimic bun de aici. Karin joaca dur si nici macar nu glumeste, vorbeste foarte serios. Uite ce ii trebuie daca se pune cu noi, alta treaba nu are?
- Tu esti doar geloasa pe mine. Esti geloasa ca Sasuke te-a parasit si m-a ales pe mine, c***o.

Cred ca a atins o coarda sensibila. Vad cum Karin isi ridica mainile..oare are de gand sa... da asa e. Tocmai ce si-a bagat mainile in parul blondei si trage cu forta, cred ca i-a rupt cateva fire de par, mai multe. Ino, doar e blonda la creier, nu se lasa mai prejos si isi infige si ea ghiarele in parul satenei. Se trag amandoua cu putere, nu vreau sa fiu acolo. In mai putin de un minut le vad jos cu Karin deasupra lui Ino, paruind-o bine si in acelasi timp pocnind-o peste fata, ca sa nu mai spunem de minunatele cuvinte adresate ei. Se pare ca rolurile se inverseaza si tot asa se invart pe iarba verde indreptandu-se spre lac. Nu va fi chiar frumos. Chiar in ultimul moment Karin se ridic de jos, ea salvandu-se, dar blonda “innecandu-se” acolo printre nuferi. Saracele flori.
- Asa iti trebuie blondo. Pe cine mai faci tu acu “rata” si “c***a”? Sa te vad daca mai ai tupeul, data viitoare de bag in spital sau mai rau, iti fac eu o intalnire cu “Doamna Moarte”. Sa mergem fetelor ca deja m-am plistisit.

O da. Mult asteptatul verb “sa mergem”. Am inceput sa rad ca nebuna pe strada, iar lumea si fetele se uitau la mine ca la masini straine. Le-am spus motivul dupa care am inceput toate sa discutam despre lupta dintre cele doua, dar nu a durat mult deoarece eu am ajuns acasa. Imi iau ramas bun de la fete si ma indrept spre intrare. Parca presimt ca voi avea parte de un discurs ca am intarziat acasa si mai ales ca nu i-am anuntat. Dupa cum am prezis, parintii mei au o fata de-ar speria pe oricine, mai ales tata. Daca cineva il vede in starea asta noaptea are cosmaruri.
- Sakura, unde ai fost pana acum? –vine si intrebarea mamei-
- In parc cu fetele. Avand in vedere ca abia e inceputul scolii si nu am ce invata pentru maine am mers cu prietenele mele in parc. In fond invat bine si am note de zece, deci nu am motive de ingrijorare. Imi cer scuze ca nu v-am anuntat, dar am pierdut notiunea timpului si am uitat de tot. Imi pare rau.
- Sa nu mai aud scuze patetice din astea. Nu imi pasa, tu trebuie sa fii cea mai buna. Nu trebuie sa pierzi timpul cu fetele prin oras. Nu stii cate se pot intampla. Exista mafie, drogati, hoti, criminali si multi alti. Ce nu intelegi ca tu nu ai nevoie de nimeni.
- Tata, nici cand ma duc la concursuri nu esti multumit. Tu vrei mai mult si mai mult, daca s-ar putea sa devin presedinte sau savant recunoscut. In schimb cand vin acasa de la concururi internationale, pe tara si multe altele cu premiul intai sari in sus. Mereu m-ai pus cu capul in carte. Cer doar putina libertate, nimic mai mult. Si nu cred ca vreun baiat s-ar uita la mine. Imi cer scuze, nu am vrut. Ma duc la mine in camera, uitati ceea ce am spus. Promit sa ma revansez.

Am plecat din bucatarie cu ochii in lacrimi si sufletul sfasiat. Simteam cum Konan se uita la mine. M-a urmarit cat am tinut “discursul” ala si oarecum era fericita, dar cred ca am dezamagit-o. Nu pot sa fac asta. Azi era cat pe ce sa le spun tot. Nu ii pot rani, nu am forta necesara. Nu vreau, ii iubesc, imi sunt parinti. Intru in camera si ma trantesc pe pat. Nu mai am forta necesara sa imi tin lacrimile asa ca le eliberez. Azi era sa fac o prostie. Puteam sa regret, noroc ca m-am oprit la timp. Sper sa uite. Ma simt din nou ranita si inca cum. Cum adica “nu am nevoie de nimeni”, doar daca ar stii ei cat am suferit si inca sufar. Nu ma cunosc, spun ca stiu tot despre mine, dar nu stiu nici macar o farama. Cat de dura si cruda e realitatea. Nu pot sa renunt la fericirea obtinuta. Acum cineva m-a salvat din acel abis.

Singuratatea e asa rece si dura. Simti ca esti inconjurata de intuneric, doar el e cu tine, dar e frig si nimeni nu te poate salva din acel abis. Persoanele trec pe langa tine, rad de tine. Mii si mii de rasete imi vin in minte. Credeam ca nimeni nu ma va salva din acest abis, dar m-am inselat. Mai intai Isabella mi-a intins o mana, am scapat-o, am cazut din nou, dar acum am fost salvata de mai multe maini. Sper sa nu cad din nou. Am cerut doar putin mai mult spatiu, mai multa libertate si in schimb mi se ofera singuratatea.

Ii inteleg, imi vor binele, vor sa ma stie in siguranta, dar ma sufoca. Prea mult strica. Vreau mai multa libertate, nu vreau sa ma mai ia la rost pentru fiecare chestie gresita, eu trebuie sa fiu copilul perfect. M-am saturat. As vrea sa spun stop, dar nu pot, ceva ma impiedica si acea e dragostea si respectul pe care il port fata de cei ce m-au adus pe lume. Ce tot spun. As putea sa le spun, nu e ca nu pot e ca nu vreau. E foarte simplu sa zici nu pot, dar e mai greu sa zici pot si sa si faci. Aud un ciocanit la usa. Offf, nu vreau sa fie parintii mei, noroc chior e Konan. Ce bine ca a venit.
- Sakura, as vrea sa vorbesc cu tine. De ce nu ai continuat? Deja imi faceam iluzii cu noi doua in oras, la cumparaturi, tu cu mai multa liberatate, ca doar interveneam si eu daca era necesar. De ce? Zau ca nu te inteleg, puteai sa pui punct acestui “cosmar” ce il traiesti, dar esti mai incapatanata ca un catar.
- Imi pare rau, dar nu pot. Nu pot sa fac asta. Poate ca ai dreptate, dar nu pot. Nu vreau. Intelegi?
Vad cum isi lasa privirea in jos. Poate ca am gresit, dar oricum nu renunt la fericire. Nu renunt la prietenele mele, e decis.

Astept linistita foaia cu cerinte. Acum ma aflu la olimpiada pe tara la chimie. Nu am emotii, sunt obisnuita. Imi invart ochii prin sala si zeci de elevii isi repeta lectiile. Pot spune ca nu am o treba si stiu tot. De asta am fost aleasa. Normal ca trebuia sa mearga si Sasuke, dar comisia m-a ales doar pe mine, avand in vedere si concursurile castigate anterior.

Sasuke, acel brunet. In ultimele luni numai la el m-am gandit. La acei ochii abisali ce te mananca doar cand te uiti in ei. Cred ca imi place de el. Nu am mai simtit ceva pentru un baiat. Nici macar nu stiu cum e un sarut. Mi-as dori ca sa aflu totul, sa simt acei fluturi in stomac. Sa simt acei fiori prin tot corpul meu, sa tremur sub atingerile lui, dar raman doar vise. Nimic mai mult decat vise. Simple vise ce vor ramane ascunse pentru eternitate. Sa sper ca totul se va schimba, dar ma ranesc singura. Aceste vise sunt pline de venin. Ma ranesc numai cand ma gandesc la ele, dar fara vise nu poti trai. Nu esti om fara ele, esti doar o papusa. Incepi sa visezi, iti place ce vezi, dar cand te trezesti ca nimic nu va fi real iti vine sa urli, sa plangi, sa te urci pe pereti. Sunt plina de venin, doar din cauza cuvantului “vis”. Sa visezi e frumos, dar e si dureros. E placut, dar si amar. Fara lumina nu exista intuneric si vice-versa, cam asa vine si aici.

Ma opresc din gandit. Tocmai am primit foaia cu exercitii. Sa vedem: logic, subiect chimia organica. Urata cu draci, formule kilometrice, dar asta e viata. Vreau medicina, mai mult pentru parinti, invat chimie. Primul exercitiu nu putea fi mai banal de atat “Numeste hidrocarburile urmatoare:..” Asta o dai la un test. In fine. In doua ore subiectul e gata. Imi iau lucrurile si ma indrept spre scoala pentru a da bani de excursie. Peste o luna voi merge la munte cu colegii si inca o clasa. Drept cadou de Craciun sau asa de sfarsit de semestru. Presimt ca va fi interesant si in acelasi timp misterios.

~sper ca va placut. Criticile, comurile, orice e bine venit. Va anunt ca nu stiu cand postez nextu. Poate dupa Pasti, desi nu cred ca voi intra in perioada tezelor, asa ca nu ma omorati:o3~

[Dragonz Eyez]

Heya ^^ Locu' meu :P Dau edit dupa ce citesc :D (Bla bla bla bla...)

Edit: Bine ca mi-am pastrat locu' intai :P Merci ca m-ai anuntat si scuze ca nu am dat mai inainte comentariu, dar ma batea o fata la cap sa iesim afara...
So, sa revenim la fic. Prea multa descriere, deja ma plictisesc citind acelasi lucru din nou si din nou. Nu zic ca nu e bine sa o ai, dar pe mine una m-ai cam plictisit cu ea. Actiunea e in regula, dar totusi la sfarsit ai grabit-o, pana atunci fusese perfecta. Dialogul e foarte bun si nu e sec. Mai am un singur lucru sa-ti reprosez:

Sa simt acei fiori prin tot corpul meu, sa tremur sub atingerile lui, dar raman doar vise. Nimic mai mult decat vise. Simple vise ce vor ramane ascunse pentru eternitate. Sa sper ca totul se va schimba, dar ma ranesc singura. Aceste vise sunt pline de venin. Ma ranesc numai cand ma gandesc la ele, dar fara vise nu poti trai. Nu esti om fara ele, esti doar o papusa. Incepi sa visezi, iti place ce vezi, dar cand te trezesti ca nimic nu va fi real iti vine sa urli, sa plangi, sa te urci pe pereti.

Prea multe "vise"...pe primele doua le inteleg...dar restul sunt in plus.
Deci atat cu criticile.
Povestea imi place mult. Ai dinamism si lupta celor doua a fost geniala. Imi place mult caracterul lui Karin. Sakura e cam tembela daca intelegi ce vreau sa spun. Adica, naiba, sa spuna odata ce are de spus. Cam atat cu acest capitol. Astept continuarea si sunt nerabdatoare sa vad ce se va mai intampla. Spor la scris si sa ma anunti cand vei posta urmatorul capitol :D

Cya^^

[*Black~~Heart*]

Hey deci merci pentru dedicatie si ca m-ai anuntat :*. Pai descriere ai si e frumoasa, dar se mai poate pune, actiunea pe la sfarsit mi s-a parut putin grabita, dar e ok si asa, naratiunea e foarte ok ;), greseli de tastare nu am vazut, si nici de ortografie sau de exprimare. Ideea mi-se pare originala, dar trebuie sa recunosc ca nu mai rezist, cand e transformarea Sakurei? In fine: pe scur un capitol bun ca si celelalte. Astept cu nerabdare next si sper sa ma anunti bye :*.

[DeMentă]

Hei >:D<
Ei, ei, as putea spune ca face parte din topul meu 5 cu capitole preferate!
Descrierea ai imbinat-o destul de bine cu naratiunea, iar dialogul a fost in unele locuri foarte interesant, iar in altele putin cam fara esenta.
Bataia dintre Karin si Ino... am sorbit fiecare cuvintel, pentru ca de mult n-am mai citit o astfel de scena! Sakura a rabufnit, in sfarsit! Ma asteptam sa zica tot ce are pe suflet, dar nooo... are un control ce ma lasa masca! Mi-a placut si faptul ca Saku are aceeasi parere despre chimie exact ca mine! Parintii Sakurei mi se par exagerati. Dupa mintea mea ar trebui sa-si ia o carte cu 10002100541 de pagini si sa nu scoata capul dintre pagini pana nu termina :-w
Cam atat am avut de spus >:D< Spor la scris si vacanta placuta in continoare! :X
PS: Multumesc ca mai anuntat, sper sa ma atentionezi si cand apare next-ul :-h

[Sho-Yo]

Hey, merci ca m'ai anuntat si de cant astept sa pui continuarea... Deci imi plashe cum ai descris sentimentele Sakurei si sunt suparata pe ea ca si Konan ca nu i'a spus parintilor ei tot. Dar poate o sa poate sa le spuna intr'o zi si asta sper sa fie cat mai curand. Si Sasuke vad ca e destul de rau iar prima data cand ai zis despre el mi'am facut o parere buna dar acum s'a mai subrezit. Ehh nu conteaza, daca pe viitor o sa se poarte frumos cu Sakura. Descriere ai avut si ai facut lucrurile mai interesante.... Sasuke nu numai ca e frumos dar si destept daca ar fi trebuit sa fie si el ales dar number one e Sakura la invatat! Si sper ca intr'o zi sa citesc ca se plimba cu Konan, Karin si Hinata prin oras si prin magazine.... Deci astept continuarea si s'o pui cand ai si tu timp ca si eu o sa intru in examene:(( Spor la scris si succes la examene!:)

[Miranda.]

Interesant capitol. Descrierea a fost buna si bine realizata, dar cateodata o duceai in extreme, ai descris atat de mult visul, era mai bine pe scurt, dar l-ai descris cum trebuie. Dialogul este bun, imi place ca te gandesti inainte sa scri, sau cel putin asapare. Actiunea a fost buna, dar cam repede ai trecut de la plansul lui Sakura in camera la olimpiada, trebuia sa scri si tu "***Peste x zile***, asa este prea grabita actiunea. Mie imi pare rau ca nu are poze, mie alea mi-au placut foarte mult, sper ca vor mai aparea personaje.
Succes la scris!!!!!!!!!

[Kayla.]

Hello. Am ajuns si eu pe aici. Scuze pentru intarziere, dar nu m-ai anuntat si a trebuit sa vad eu singura. Anyway, sa comentam. Daca la anteriorul capitol a fost suspansul mare, aici e de doua ori mai mare. Sunt foarte curioasa cand va avea loc aceasta transformare a Sakurei. Am vazut mici greseli, dar nu le-am dat atentie, am fost prea captivata sa citesc capitolul. Nice chapter and good work. Descrierea a fost prezenta si am simtit foarte bine sentimentele. Bravo. Naratiunea si dialogul au fost si ele bune. So, eu iti urez multa bafta cu next si please, anunta-ma! >:D<