Kisaeng

[Sho-Yo]

acum e randul meu sa postez si sper sa va placa la fel de mult ca si la Venus-Roseta:)

Capitolul VIII O intalnire neasteptata



Sakura:

O servitoare vine la mine si ma anunta ca a venit regele lui Baekje. Nu stiam cine e deoarece acest regat este nou si este destul de puterbnic. Nu as fi vrut sa plec de langa comoara mea dar acum imi mai lipsea o lupta cu un regat puternic, nu la fel de puternic ca Silla dar oricum chiar daca am fi castigat as fi avut mult de pierdut. Cu greu ma dezlipesc de patul scumpului meu smarald si ma duc in sala tronului.
In curtea palatului servitorii alergau de colo-colo si cand ma vedeau se opreau si ma salutau iar prin spate auzeam vorbe de genu ".... oare printesa v-a trai?..." sau "...ce suflet de gheata are regina cu propria fiica.... cred ca printesa a incercat sa se omoare din cauza ei..." . Ma dureau asa de tare aceste vorbe dar eu trebuia sa conduc regatul cu o mana de otel.
Ajunsa in sala tronului, o sala mare cu un covor negru pe mijloc care se termina cu tronul, care candva era ocupat de Pein, scumpul meu Pein. Imi scutur capul dupa care intru in sala cea mare care aproape tot timpul este plina cu dregatori si ministri care discuta despre problemele statului.
Ajunsa acolo ma indrept spre tron dupa care ma asez jos si spun unui eunuc sa il pofteasca pe musafir. Acesta isi pleaca capul dupa care il pofteste pe musafirul meu care nu era altul decat....
Eu asteptam sa vad cine e deoarece ma gandeam ca o sa fie o fosila de rege care ar sa-mi propuna nu stiu ce alinanta dar cand il vad un mic zambet isi face apritia .
El era cel mai bun prieten din copilarie cu care ma jucam in timpul meu liber si care mereu m-a sustinut, el si cu Hina, desigur.
Nu se schimbase deloc. Aceeasi ochii negri ca abisul, si desi majoritatea coreenilor au ochii negri si parul la fel , acest negru difera.Iar parul il avea saten inchis. Ochii lui erau reci dar cand m-a vazut s-au umplut de caldura.
Cand eram mici el era mai mic ca mine dar acum este mai inalt ca mine cred ca cu un cap si bine facut. Se vede cat de mult se antreneaza si cred ca intr-o buna zi regatul lui ar sa devina mai prosper decat al meu deoarece el este al doilea cel mai bun in arta sabiilor.
Eu sunt ai treia si desi sunt femeie nu spune nimeni ca femeile nu au dreptul sa invete arta sabiilor. Primul cel mai bun cred ca ati ghicit... Sasuke.
Dar sa revenim la treburi serioase.
-Ce te aduce aici, Gae-Doo-La?
-Pai.... am auzit ca regina Sillei este cea mai frumoasa femeie si cat traiesti ar trebui macar o data sa o vezi si sa-i vezi acei ochii care te ucid. spune acesta amuzat de situatie, deoarece nu se gandea ca o sa ma gaseasca aici cum nici eu nu ma gandeam ca o sa-l mai vad vreodata.
-Ma bucur de ce se aude, dar sa trecem la treburi serioase.
-Cum doresti, dar eu as vrea sa ne plimbam deoarece mie unu nu-mi place sa vorbesc despre regate decat in plimbari.
-Bine. dupa ce spun asta ma ridic dupa tron si iesim amandoi din sala tronului si ne indreptam spre gradina mea despre care scriu poetii ca este asa de mare incat nici eu nu stiu pana unde se intinde si ca este plina cu toate florile cunoscute vreodata.
Poetii au dreptate in faza cu cat de mare este si eu vreau sa am o gradina cu toate sortimentele de flori vreodata existente deci ce sa mai... ar trebui sa fiu fericita dar nu sunt.
Deodata gandul imi zboara la Sachiko care daca se va trezi am sa o aduc in gradina deoarece ea niciodata nu a venit aici deoarece nu stie de ea si am sa ma comport cu ea bine deacum incolo.
-S-a intamplat ceva, Sakura? ma intreaba acesta cu o urma de tristete in glas.
Nu mai puteam sa ma abtin si incep sa dau frau liber lacrimilor iar acesta ma ia in brate si imi spune sa-i spun tot ce am pe sufel.
Mereu a avut rabdare cu mine si desi eu mereu ii ziceam ca e prostut si ca e prea bun cu lumea si ca oamenii buni niciodata nu castiga....

Flashback

Gae-Doo-La, ce ti-am zis eu?! strig eu nervoasa la saracul baiat care a lasat capul in jos.
De ce mereu trebuie sa fii atat de bun cu oamenii? Nu stii ca cei buni niciodata nu au ceva de castigat de pe urma celor saraci?
-Dar, Sakura-chan...
-Nici un dar, daca esti bun toti oamenii ar sa te ia de prost si iar ar sa te pedepseasca doamna Jung ca ai dat din mancarea care trebuia sa o aduci acasa .
-Dar le era foame.
-Si...tu la tine nu te gandesti? iar ai sa fii biciuit si poate mai rau... ar sa te dea afara! Tu nu te gandesti ca daca te da afara toti ar sa-ti intoarca spatele?
-Si ...tu si Hina?
-Sigur ca nu....dar noi nu putem avea grija de tine doar cu banii nostri deoarece nici de noi nu putem avea grija.
Baiatul mai avea oleaca si incepea sa planga deoarece era foarte sensibil. Cand il vad asa il iau in brate si ii spun ca data viitoare sa nu se mai repete.
Acesta imi promite ca nu o sa se mai repete si incepe sa rada dupa care pleaca cu alimentele in casa.
-Off, Hina... de ce nu intelege ca lumea e rea si degeaba ii zic sa nu mai faca asta ca maine iar o sa-i zic acelasi lucru.spun eu suparata dand din cap negativ.
Fata incepu sa rada si imi spuse ca el este bun si ca nu toata lumea e asa cum cred.
End Flashback

Baiatul cand ma vede pierduta ma scutura de doua ori pana imi revin. Dupa ce imi revin imi sterf lacrimile si incep sa-i zic cum de am ajuns eu regina si toate lucrurile prin care am trecut.
-Dar tu ce ai mai facut dupa ce ai plecat cu Seol-Hee?
Pai... cand am ajuns in Hanyang...

Flashback

Doamna Seol-Hee a coborat urmata de mine si servitorul ei.
-Doamna, ce o sa facem?
-Pai mai intai hai sa mergem sa cautam adapost si mancare dupa care maine o sa mergem la un prieten de-al meu care lucreaza la un birou de pictura si daca ai sa devii pictor in deveire poate intr-o zi ai sa lucrezi si la palat. spuse aceasta zambindu-mi cu blandete.
Cred ca spunea asa, deoarece cineva cu statulul meu social nu cred ca imi permite sa devin pictor la palat oricut de talentat as fi decat daca m-ar lua vreun nobil influent.
...
Dupa opt ani

Se pare ca Seol-Hee a avut dreptate-am ajuns pictor regal si am strans destui bani si acum am sa parasesc palatul deoarece vreau sa-mi fac visul realiatete- acela de a forma un regat puternic ce ar putea rivaliza cu Goguryeo.
Dupa ce am strabatut apatea pamanturi noi m-am stabilit cu un grup mic de oameni ce mi se alaturasera in cauza mea mareata si am format un mic regat cu ajutorul unui prieten. Acel prieten al meu era nimeni altul decat Pein. Fara ajutorul lui nu cred ca as fi fost azi cine sunt.
End Flashback

-Dar...Sakura Pein?
La auzul acestiu nume mi-au tremurat picioarele si am inceput sa ma balbai.
Baiatul m-a vazut si la inceput nu a inteles de ce ma comport asa.
La cativa metri era o banca asezata sub un cires batran.
-Hai s mergem sa stam jos si poti sa-mi povestesti tot.
Ne-am indreptat spre acea banca si ne-am asezat jos.
-Deci? vrei sa imi spui ce s-a intamplat?
Mi-am stapanit lacrimile si i-am spus trista mea poveste.
El asculta si din cand in cand ma mangaia si imi spunea ca totul ar sa fie bine si ca Sachiko ar sa-si revina iar eu am sa ma pot revansa pentru greselile pe care le-am comis asupra ei.
Cand spunea asta imi dadea sperante si imi reveneau fortele.
-Multumesc! spun eu cu un zambet mare pe buze.
De cand nu am mai zambit si nu am mai fost asa fericita. Se pare ca cerul are un destin maret pentru mine si nu vrea ca eu sa ma alatur lui Pein prea devreme.
-Deci, acum ca ma simt mult mai bine hai sa trecem la treburi serioase! spun eu serioasa.
Pentru ce ai venit?
-Pai, acum sa fiu sincer regatul meu e intr-o criza si ma gandeam ca Pein ar sa fie aici si venisem sa-i cer o mana de ajutor.
-Pai, daca erai cel mai bun prieten am sa o fac eu in locul lui.
-Multumesc mult!
-Si nu ai vrea sa mai ramai pe aici o vreme?
-Mi-ar face placere.
Dupa ce am discutat mi-am cerut scuze si am chemat o servitoare ca sa-i arate camerele si daca doreste sa se plimbe are un ghid.
Dupa ce am parasit gradina m-am indreptat catre viata mea .

Hinata

Stateam langa patul lui Sachiko care inca nu dadea semne de viata, si ma uitam la fiinta care nu demult zambea si alerga sprintena iar mama ei care o invata bunele maniere.
-Deidara...nu stiu de ce dar Sakura mi-a zis ca ar trebui sa nu mai fim prietene...
-Cred ca a facut-o cu un scop.
-Care scop? intreb eu mirata
-Pai toate persoanele la care a tinut au murit si de asta a inceput sa se comporte urat cu tine si Sachiko. Nu vrea sa va piarda si s-a gandit ca mai bine sa o urati decat sa planga si la mormantul vostru cum plange la mormantul lui Pein.
-Dar...eu si Sachiko nu o vom parasi niciodata!spun printre lacrimi.
-Sakura a suferit mult si pe tine si pe fiica ei va pretuieste si nu vrea sa va piarda, deasta a devenit rece si distanta. Este doar o femeie speriata si inocenta sub acea masca dura. A suferit prea mult si nu mai poate indura.
M-am gandit la ce spunea Deidara si cred ca are dreptate. Oricum el poate citi pe toti ca o carte deschisa indiferent cat de tare esti el vede adanc in inima ta.
-Auuu...
Ma uit de unde a venit zgomotul si observ ca Sachiko s-a trezit.
Am inceput sa plang de bucurie si am luat-o in brate dar Deidara ma luat de langa ea deoarece mai aveam oleaca si o sufocam.
-Unde sunt?
-Esti in camera la tine. Stii cine sunt?
-Matusa....Hinata
Cand am vazut ca m-a recunoscut am fost bucuroasa.
-Acum stai linistita deoarece ai pierdut mult sange si odihnestete.
Dupa ce spun asta o saruto dulce pe frunte si ies din camera cu Deidara.
Pe holul lung ma lovesc pe fiul nostru care se grabea spre camera lui SAchiko imediat ce a auzit vestea.
-Daca vrei sa o vezi acum nu poti deoarece trebuie sa se odihneasca.
-Dar mama...
Nu l-am mai lasat sa zica nimic si l-am trimis in camera lui sa mai studieze.
Ma indrept spre apartamentul Sakurei s-i zic vestea cea buna dar sunt oprita de o voce cunoscuta mie.
-Hinata...
Ma intorc cu fata catre persoana care m-a strigat si il vad pe vechiul meu prieten Gae-Doo-La.
Am alergat spre el si i-am sarit in brate aproape sufocandul.
-Ce mai face si de cand esti aici?
-Pai am fost in gradina cu Sakura si m-am plimbat cu ea dupa care si-a cerut scuze si s-a dus la fiica ei iar eu ma indreptam spre apartamentul meu deoarece am sa stau cateva zile aici.
-Deci Sakura s-a dus la Sachiko?
-Mie asa mi-a zis ca vrea sa faca.
-Bine.Ai vrea sa vii la mine sa servim un ceai dupa care sa-mi povestesti ce ai facut in tot acest timp?
-Mi-ar face placere.
Dupa aceasta scurta convorbire am mers toti trei la mine si am baut un ceai de crizantema, preferatul lui Gae-Doo-La.
Si el mi-a povestit cum a avuns el rege al Baekje.
Toate bune si frumoasa dar ma gandesc inca la Sakura care cand ar sa afle ca fiica ei traieste si ar sa se faca bine oare tot la fel ar sa se comporte?


Sachiko

Stateam in patul meu cel moale , bandajata la cap ca o mumie si ma uitam pe tavan gandinduma daca mama mea a fost ingrijorata, daca stie in ce stare sunt, cine m-a gasit , oare tot la fel ar sa se comporte cu mine. Aceste ganduri imi treceau prin minte si nici nu observ ca cineva se uita la mine de cateva minute.
Dupa ce observ asta ma intorc catre acea persoana gandinudu-ma ca era matusa Hina , unchiul Deida sau poate cel mai bun prieten al meu, Tobi.
Tobi era fiul Hinatei si al lui Deidara, era un baiat foarte energic si mereu vesel, avea parul negru si ochii albastri. Ma intelegeam de minune cu el. Cand ma uit mai atent observ cu stupoare ca era mama care ...zambea?!
De cand zambeste mama? nu am vazut-o niciodata asa. Ma frec la ochi crezand ca am vedenii iar aceasta cand observa comportamentul meu incepu sa rada.
-M...ma...mma?
-Da scumpa mea?
Credeam ca am halucinatii, vedenii , dar se pare ca era real ce vedeam.
S-a apropiat de mine si m-a luat in brate si mi-a spus ca niciodata nu ar sa se mai comporte asa cu mine si si-a cerut scuze.
-Nu trebuie sa-ti ceri scuze.spun eu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat deoarece eu asa faceam mereu, treceam peste lucruri si ma impacam si iertam pe orisicine.
-Ba trebuie, deoarece tu nu meriti nimic di ce ti-am facut eu. Deacum de cate ori ai sa ma intrebi orisice am sa-ti raspun.
La auzul acestor cuvine imediat imi vine in minte o intrebare ce ma macine de multa vreme : " de ce eu am parul negru si nici mama si nici raposatul meu tata au parul negru".
-Pot orice?
-Da, spune ce doresti fara sfiala.
-De ce eu am parul negru si nici tu si nici raposatul meu tata nu au parul negru?
La auzul acestei intrebari a tacut.

[Kayla.]

Bun, deci am trecut si eu intr-un sfarsit pe aici. Imi place, e destul de interesant. Ideea e buna, nu am mai intalnit-o sunt curioasa cum o s-o dezvoltati. Ma voi lega in special de acest capitol. In primul rand estetica lasa de dorit, nu imi place absolut deloc. E o invalmaseala de fraze, unele nici nu prea le-am inteles. In al doilea rand ai extrem de multe greseli de tastare, ortografie si probleme cu virgula. Fa ceva repede cu ele, nu e bine sa ai asa multe greseli. In al treilea rand, naratiunea e la pamant, descrierea pe ici si colo, iar dialogul e singurul care iti tine in picioare fic-ul. E atat de mult dialog, incat la unele parti am renuntat sa citesc, fara suparare. E mult si sec, incearca sa reduci din el si sa il inlocuiesti cu naratiune. Hm, pai nu mai am ce spune, decat, succes Cornelia cu next-ul si sa ma anunti!*hugs*

[Rose ^^]

buna lume..v-am adus nextu.. Dupa o absenta si o insistare(nu m-am suparat:D) am sosit aici. Sper sa va placa si ca m-am descurcat...scuze daca mai sunt greseli si credeti-ma ca l-am corectat de vreo 5 ori. Deci Lectura placuta:X

Cap IX Minciuni la orice pas...

SAKURA:

“-De ce eu am parul negru si nici tu si nici raposatul meu tata nu au parul negru?”
Intrebarea asta o aud incontinu. Ce as putea sa-i spun. Nu pot sa-i zic adevarul. Nu pot. Cum ar fi sa-i zic “ Stii, Sachiko ca Pein nu e tatal tau. Sasuke e tatal tau si m-a alungat de la palat, iar cand am vrut sa-i zic ca astept un copil nu m-a primit..” Ar fi prea crud. Nu pot sa-i sfasii inimioara ei. Totusi credeam ca nu va intreba asta niciodata, dar temerile mele se adeveresc. Pein ajuta-ma. Sper sa nu gresesc, dar nu pot. A rascolit trecutul si eu care credeam ca l-am ingropat. Nu pot sa evit intrebarea la nesfarsit, poate banui ceva sau si mai rau sa traga alte concluzii si sa ma urasca. Nu, nu vreau sa o pierd din nou. Nu vreau sa mai pierd persoanele dragi mie.
- Credeam ca nu vei pune intrebarea asta.- am hotarat sa-i vorbesc. Era destul de speriata de ceea ce am zis- Pai, draga mea, tu nu ai parul ca mine sau tatal tau, deoarece... – ce sa-i zic? M-am blocat. Nu pot sa-i spun ceea ce am fost eu. Nu pot sa-i zic adevarul. S-ar ingrozi sau m-ar ura- Pai tu il mostenesti pe bunicul tau de pe tata. El avea parul negru, iar la ochii ma mostenesti pe mine. Intelegi? Acum odihnestete, diseara vreau sa fii aranjata, deoarece a venit un vechi prieten si va lua cina cu noi.
- Sigur mama. Pot sa te mai intreb ceva? – dau din cap ca poate continua- Putem merge maine la tata la mormant? Te rog mult.
- Bineinteles. Vei alege tu aranjamentul floral pentru Pein. I-am sarutat fruntea alba dupa care am iesit din camera brunetei, avand directia baie pentru a ma schimba de rochie. Doamne ce ma bucur ca bruneta mea si-a revenit si nu a avut nimic grav.

Acea intrebare, acel raspuns. Nici nu stiu cat de mult am lamurit-o, dar sper sa nu mai intrebe si mai important sa nu ma mai intalnesc vreodata cu Sasuke. Il urasc. A zis atunci ca vrea sa-i devin sotie, iar apoi nici ca ma primeste sa-i zic ca va fi tata. Ei bine, Sasuke stai acolo gandintu-te daca eu mai traiesc, adica daca copilul tau traieste sau daca e bine. Suferi, ca si eu am suferit. Mi s-a rupt inima in mii de bucatele. Desi nu cred ca-ti pasa tie, daca ti-ar fi pasat mai fi cautat, macar pe copil. In schimb, daca intrazneai sa mi-l iei deveneam o adevarata fiara, o leoaica gata sa-si apere puii.

Langa usa neagra de la dormitorul meu o vad pe Hinata. Sigur vrea sa discutam. De ce tot se intampla azi? De ce? Hinata, cu toata durerea in suflet pe care o am trebuie sa fac si pasul asta. Nu vreau sa te pierd. Esti prietena mea, nu as suporta sa patesti ceva. Ma cunosti, te cunosc si stiu ca esti in ceata de ceea ce ti-am spus, dar tot ce fac e pentru tine, pentru voi. Sunt asa rece cu toti pentru ca nu vreau sa va pierd. Prefer sa ma urati decat sa stiu ca v-am pierdut. Mi-a ajuns ca inima mi-a fost rupta in bucati de doua ori, nu mai vreau.
- Sakura, as dori sa vorbesc ceva cu tine.-ofetez si o poftesc la mine in camera. Ne asezam la masa rotunda de langa geam dupa care ii fac semn sa continuie- Te rog explica-mi ce au fost cu acele vorbe spuse de tine? Nu te inteleg.
- A fost purul adevar. Nu v-a pasat de mine. A-ti continuat cu viata voastra fara sa stiti cat de mult sufeream si plangeam.
- Nu, Sakura! Tu nu stii nimic! Nu stii cat ma durea sa te vad asa. Nu te-am mai intrebat nimic, am incercat sa nu mai rasucesc cutitul in rana, sa nu te mai fac sa suferi. Dar vad ca m-am inselat. Poate ca am gresit, dar ti-am vrut binele. Nu stii cat plangeam si cat ma durea sa te vad asa de rece chiar si cu fata ta. Nu stii cat am plans pentru tine. NU STII NIMIC! Poate ca esti regina si conduci un stat, poate ca dai ordine bune si alegi corect, dar in materie de sentimente nu stii nimic.

Tipa la mine cat o tineau plamani. De unde a capatat forta asta? Trebuie sa recunosc ca ma simt mandra sa o stiu asa de puternica si faptul ca nu-i frica sa spuna ce gandeste. Poate are dreptate. Poate ca nu am stiut prin ce a trecut, poate ca nu stiu nimic in ceea ce privesc sentimentele, dar nici ea nu stie ca mi-e greu sa o mint. Nu stie ca nu-mi place sa fiu asa rece, dar prefer ura lor decat sa bocesc dupa persoanele la care tin. Mi-a ajuns cat am plans la mormantul lui Pein si inca plang. Nu vreau sa mai trec prin ceea ce am trecut atunci. Nu pot descrie ceea ce simti cand pierzi o persoana draga tie.
Iti vine sa urli si sa arunci tot ceea ce prinzi. Simti cum lumea ta s-a prabusit peste tine, simti ca nu poti respira, ca viata ta s-a incheiat aici. Nu are rost sa continui. Pe moment nu vrei sa realizezi ca aici s-a terminat ciclul de viata al unei persoane. Nu vrei sa accepti, dar dupa ce vezi cum il da in groapa adanca, rece si umeda, atunci, abia atunci simti durerea adevarata. Atunci realizezi. Incepi sa vresi rauri de lacrimi amare si pline de durere. Doresti sa te arunci dupa el/ea, dar nu esti lasata.
Te simti ca o leguma, neputincioasa. Simti cum totul trece peste tine, iar tu ramai pe loc si nu faci nimic. Poate ca intra traiesti, dar asta e doar de fatada. Corpul e acolo, dar ii lipseste spiritul, care e plecat intr-o lume mai buna. In cautarea fericirii ce pare ca nu vrea sa fie de partea ta. Ai impresia ca viata te uraste si ca nu ai nici un rost pe acest pamant, dar si cele mai mici insecte au rolul lor. Deci suntem aici pentru ca avem un rol de indeplinit. Esti intr-o prapastie si nu te mai poti ridica, dar trebuie sa incercam. Fiercare om are o misiune pe acest pamant. Cu durere trebuie sa mergem mai departe. Cine nu cunoaste siguratatea, tristetea, suferinta.. nu poate spune ca a trait cu adevarat. Abia dupa ce simti ca te-ai dus la fund si ai incercat sa te ridici, abia atunci poti spune ca ai trait cu adevarat. Nu totul e roz. Sunt mii si mii de culori, iar fiecare cu semnificatia ei. Rosul ce semnifica pasiunea, albul puritatea, galbenul gelozia si multe altele...
Se spune ca daca si vremea e morocanoasa in ziua unei inmormantari, atunci persona respectiva regreda ca a murit si ca natura il/o plange. Asta inseamna ca Pein a regretat ca a murit. Si avea si motiv. M-a lasat singura cu fata in aceasta lume cruda, ce incearca sa supravietuiasca. Pentru asta Pein te urasc, dar iubirea mea pentru tine ramane inchisa intr-un cufar. Nu mai sunt de dragoste, e prea multa durerea ca sa o obtii. Nu cred ca mai suport. Prefer sa ma lupt cu un rege ce vrea sa ma vada moarta. Prefer sa simt o sabie ce imi strapunge sufletul. Macar atunci stiu ca mor cu adevarat si nu mai sufar.
- Daca asta vrei Sakura, foarte bine. Iti voi indeplini dorinta. Te voi lasa singura. Voi incepe sa-mi vad doar de viata mea si nu ma voi preocupa pentru tine. –s-a ridicat de pe scaunul maroniu indreptandu-se spre usa. Stau cu capul intors spre ea si vad ca sa oprit si si-a intors foarte putin capul spre mine- Adio surioara.

Asta e. S-a incheiat si prietenia noastra. Aici s-a spus stop. O privesc cum iese din dormitorul meu si usa sa trantit in urma ei provocand un zgomot nu prea placut. Exact ca o voce ce spune “Adio”. Acel sunet persista in mintea mea. Siroaie de lacrimi au izbucnit din ochii mei. Tocmai s-a rupt lantul dintre noi, totusi prefer asta. Ma ridic oftand dupa care sun din clopotel pentru a veni o servitoare sa-mi pregateasca vana. Nu dureaza nici cinci minute ca deja a sosit. Ii dau indicatiile necesare si continui sa privesc cerul albastru. Pasarile zboara linistite, fara nici un gand de durere. Sunt libere sa faca ce vor. Cateodata as vrea sa fiu si eu asa.

Sirul mi-a fost intrerup de Mikia, servitoarea care ma anunta ca pot intra timp in care ea imi va pregati rochia pentru cina. Intru in baie si un miros de levantica imi inunda narile. Imi dezvelesc trupul alb dupa care intru in “ritualul de purificare” a corpului. De as putea purifica si sufletul. Ma bucur enorm ca am reusit si mi-am pastrat vaduvia. Nici un barbat nu s-a mai atins de mine inafara de Pein si cel ce mi-a furat fecioria, iar dupa m-a alungat ca o carpa folosita. Regred un lucru: ca Pein nu a fost primul si singurul barbat din viata mea.

Ies din baie cu un halat alb din satin pe mine fiind gata de a-mi lua rochia pregatita pentru cina. Dupa o ora sunt gata pentru a cobora la masa, dar inainte de toate voi trece pe la Sachiko.

SACHIKO:

Stau si privesc tavanul alb fara a avea un punct anume. Iti multumesc Doamne ca m-ai lasat sa traiesc si ca o schimbi si pe mama cat de cat. Trebuie sa recunosc ca mi-a placut sa vorbesc asa deschis cu ea fara ca sa tipe la mine. I-am vazut din nou acei ochii blanzi, desi nu stiu cat va dura. Am avut curajul sa o intreb ceva ce ma macina de foarte mult timp. Eu sa seman cu bunicul meu? Ciudat. Nu stiu de ce, dar nu sunt multumita de raspuns. Simt ca ma minte, ca imi ascunde ceva. Ceva din trecutul ei ce nu ar dori sa aflu eu. Ma intreb de ce si ce?

Ma ridic brusc din pat si simt ca ametesc. Parca tot se invarte cu mine. Ma sprijin repede de perete, nu as vrea sa mai am o intalnire cu podeaua. E cam dura si rece. Nu ar fi trebuit sa ma ridic asa de brusc. Merg incet catre baie, pentru a-mi curata corpul de sange si praf, deasemenea trebuie sa ma pregatesc si pentru cina.

Stau in fata oglinzii in timp ce mama mea imi prinde parul usor ondulat. Mi-l prinde intr-o parte cu un trandafir alb. Ma ridic usor, iar rochia roz, lunga pana in pamant si cu diamante se potriveste cu rochia mamei mele de un mov cald. Iesim impreuna din dormitor, mai apropiate ca nici o data. Coboram usor scarile si pline de gratie dupa care ne indreptam spre sala de mese, iar toti servitorii fac o plecaciune imediat ce ne vad.
- Buna seara, printesa! Eu sunt Gae-Doo-La, prieten foarte bun cu tatal dumneavoastra. Condoleante pentru pierderea acestuia.

Trebuie sa recunosc ca e un adevarat domn. Totusi nu trebuia sa il pomeneasca si pe tata. Incepe sa discute cu mama de diferite sibiecte, ceea ce pentru mine e chiar plictisitor. Stai asa.. ceva nu e bine aici. Atmosfera e prea incarcata. Adica de ce nasa mea Hinata nu a salutat-o pe mama? Ceva e ciudat aici. Care e motivul? Simt ca traiesc in miciuna, dar voi afla eu. Nu ma las batuta asa usor.

SAKURA:

Doar in cateva ore am devenit foarte apropiata de fata mea. Ce inger puteam sa pierd. Ochii imi umbla in sala pana ce o vad pe Hinata. Draga prietena, iarta-ma, dar prefer asta. Ofetz usor dupa care inaintez spre capul mesei cu Sachiko langa mine. Incep sa vobesc cu Gae-Doo-La despre ce a mai facut, iar din greseala sau poate ca nu e greseala, e destinul pun accent pe ce s-a intamplat cu statul lui de are nevoie de ajutor. Vad cum se uita in alta parte si incearca sa imi evite privirea. Oare ce imi ascunde?
- Gae, te-am intrebat ceva. Nu ai de gand sa imi raspunzi, azi? Sa stii ca nu am multa rabdare.-liniste. Nimic nu se aude. Nici musca. Oare mai respira careva? De ce nu imi raspunde? Gata mi-a intins nervii la maxim, ei aproape.- De ce nu imi raspunzi? Ce ascunzi? Gae-Doo-La!
- Sakura, scuze, dar nu ai de ce sa te ingrijorezi. Orice stat are problemele lui, nu crezi asta? Trec si eu printr-o perioada mai dificila, dar sigur se poate remedia cu un mic ajutor.

De ce am impresia ca imi ascunde ceva? A ezitat prea mult sa-mi raspunda. Nu stiu de ce, dar ceva imi spune sa nu-l cred. Ca totul se v-a intoarce pe dos. O infruntare e foarte aproape. De ce? Simt ca sunt mintita si de consiuliu. Ce se intampla? Vreau un raspuns si vreau adevarul.

http://www.rochiiseara.ro/Rochie-Blush-9...-p7377.htm -rochia Sakurei

~sper ca m-am descurcat la descriere si mai ales atunci cu pierderea unei persoane dragi. Am incercat sa o spun din propria experienta(binicul:() asa ca sper ca e bine:D~

[Yin]

Minunat ! Ce pot sa spun altceva?:)) A , da ! Bravo , amandurora , sunteti niste fete extraordinar de talentate si sper sa postati cat mai repede nextu ' . Eee , asa sunt eu , prea nerabdatoare :pfiu: In fine , imi place foarte mult cum va combinati voi doua in scris , cine a avut ideea ca voi doua sa faceti acest fic mirific fic impreuna , a fost o idee geniala ! Descriere , actiune , se imbina asa de frumos toate ... Gresili de tastare are toata lumea , dar ca sa nu mai fie :)) puteti sa va corectati de doua ori inainte sa postati si , em ce mi-a placut e ca ati adaugat personaje din imaginatia voatra , mereu e un loc pentru un surplus de curiozitate pentru cititori , nu-i asa ? Pai eu persnal , asa cum am mai spus , sunt nerabdatoare sa aflu ce se va intampla mai departe ;;)

Cireasa de pe tort e mereu gustoasa , nu ? Pai cireasa voastra de pe tort a fost mai mult decat gustoasa , a fost ..a fost delicioasa ! Adica ce frumos ati stiut sa descrieti sentimentele Sakurei de prietenie pentru Hinata , foarte frumos ! Apropo , ador personalitatea Sakurei :)) Parca imi seamana putintel..:P

Asa , succes in continuare amandurora si mult noroc ! Si felicitari ! Le meritati ! :X:X
:bye:

[Sho-Yo]

Heyy.... cum au zis mai sus am sa zik si eu:
- ideea este originala si foarte interesanta
-descriere si actiune ai cu caru
- dialogul nu e sec si nici mult
-personajele in plus cum au spus si mai sus fac ficu mai interesant
Deci din toate cele de mai sus rezulta prin Teorema ficurilor bune ca astept continuarea si vreau sa vad ce idei mai ai deoarece mie imi plac ideile tale si ficurile tale cum s-a mai spus au la baza idei originale si cu aceasta idee ai ajuns la inima mea ( deoarece mie imi plac ficuri cu teme din trecutul Coreei, Chinei, Japoniei, Tibetului, Thailandei, Filipinei, Indiei, Malaysiei).
Nu in ultimu rand iti multumesc ca m-ai anuntat si te rog sa ma anunti cand pui continuare.
Te :* si mai vorbi p mess
P.S: nu stiu cand mai intru pe mess dar cred ca daca e o sa intru duminica asta 10.04.2011 dimineata cred ca pe la 09:00. Dar nu sunt sigura 100% . Deci gomenasai daca nu intru.

[Kayla.]

Am ajuns si eu intr-un sfarsit pe aici. Imi cer mi de scuze pentru marea intarziere. Hm, acum sa revenim la acest capitol. A fost un capitol lung, deci am avut ce citii, slava domnului. Naratiunea a fost perfecta, nu am ce comenta de rau aici, la fel si descrierea. La dialog cred ca nu strica daca mai lucrai putin. Greseli am vazut cateva, dar se pot remedia pe parcurs. In rest estetica a fost buna. Imi place mult actiunea, nu a fost grabita. Sunt chiar foarte curioasa de ce se va intampla in continuare, suspansul asta, ma omoara. So, eu va urez bafta cu next si sa ma anuntati! >:D<

[Sho-Yo]

Buna, se pare ca eu voi pune capitolul si desi ar fi trebui ca Venu... Fara alte introduceri:


Capitolul X Adevarul (partea I)



Sakura

Dupa aceast raspuns am plecat deoarece nu imi era foame, dar motivul adevarat era ca ma gandeam la ce a spus Gae Doo-La. Nu il credeam deoarece simteam ca ma minte ca si ceilalti. Dupa ce a venit Gae toti slujitorii au inceput sa vorbeasca pe la colturi si toti dregatorii par ingrijorati de ceva ce eu nu stiu si o sa aflu. Sunt regina pe acest taram si ar trebui sa stiu tot ce se discuta si tot ce are legatura cu mine, poporul meu, prietenul meu si care este adevarata problema a statului lui.
Asa mergeam prinsa printre ganduri prin gradima mea cea mare care nici pana acum nu i-am gasit fundul. Acum ma rascolesc amintirile...amintirile cu Pein. Cum ma plimbam eu cu el si vorbeam, ne tineam de mana si ne sarutam. Dar aceea zi frumoasaanunta o furtuna.... o furtuna in inima mea. Daca... daca... atata pot spune. Daca faceam ceva....daca ii ziceam sa nu se duca. Dar degeaba zic acest "daca" pentru ca orice as face nu se va mai intoarce niciodata. Doar eu sa ma duc la el dar el la mine nu prea poate sa vina decat in vis. Doar in vis... Cat imi doresc ca acum sa vina si sa ma ia in brate si sa-mi spuna " nu-ti face griji, eu voi fi langa tine" . Dar astea sunt doar vise...ata doar vise si dorinte ce nu se vor putea implini decat in vis.
Dar intr-o zi o sa ma duc la el si o sa fim impreuna, fericiti si o vom privi pe Sachiko de acolo de sus.
Pana atunci va trebui sa privesc cerul si doar atat. Dar mai bine asa decat sa o las singura pe lume pe micuta mea floricica.
Merg singura prin gradina, doar luna mai sta cu mine si ma asculta fara sa zica nimic. Vreau ceva si stiu exact de ce am nevoie.
Alerg pe cararea pavata cu pietre masi si mici de diferite culori, cum ar fi ald, negru si gri. Aceste culori monotone dar care fac aceasta carare mai plina de viata decat daca ar fi numai gri.
Ajunsa in apartamentele mele ma indrept spre sifonier si de acolo scot o rochie neagra lunga iar pe deasupra o manta cu luna pana in pamant cu gluga si alba. In picioare imi iau o pereche de pantofi albi.
Ies din apartamente furisandu-ma cum ma furisam cand eram cu Pein si vroiam un moment intim. Ies din palat nevazuta si ma plimb pe aleile intunecoasa. Dar nu mi-e frica de nimeni deoarece am sabia la mine si cine se apropie o sa aiba de suferit. Par o femeie inocenta si fragila dar cum se spune "그 표지로 책을 판단하지 마세요".
Ma indrept spre locul unde mi-a spus Pein ca mi-a ascuns cadoul si mi-a zis sa nu ma uit pana nu se intoarce el. I-am promisi m-am tinut de promisiune.Nu m-am uitat la el pana nu s-a intors, pacat ca nu s-a intors pe picioarele lui ci intr-o caruta si nici macar in viata. Cand ma gandesc la acea zi imi curge o lacrima pe obraz dar mi-am promis ca nu o sa-i mai plang moartea si stiu ca si mi-ar fi spus la fel daca ar mai fi fost in viata cateva clipe.
Ies din oras si iau cararea spre munte caci acolo este acel ceva ce nici nu stiu ce este. Ar putea fi o floare, o scrisoare, orice poate sa fie.
Ajunsa in padure o i-au pe alta carare mai veche si ajung pe munte. Vantul sufla florile din pomii infloriti si le trimitea la mine. Era un peisaj foarte magnific si iesit parca din basm. Luna stralucea deasupra mea iarflorile de cires pluteau cu licuricii in adierea vantului. Intru si.....

***La palat***

Sachiko:

In palat toate lumea facea o zarva infernala. Ies din camera mea sa vad ce se petrece deoarece nu mai pot dormi. Afara toti servitorii alergat de colo-colo, nu stiu pe unde in cautarea nu stiu cui. Opresc o servitoare si o intreb ce se petrece si de ce toti servitorii servitorii alearga. Aceasta imi spune ca toti o cauta pe regina si nu o gasesc nicaieri dupa care incepe sa alerge iar.
Oare ce face mama, unde a disparut?
Dupa cum o stiu eu, sigur se plimba in afara palatului asa ca ma duc si incep sa tip sa se opreasca toti servitorii. Acestia se opresc si se uita la mine dupa care incep sa le zic sa-si vada de treburile lor si sa nu mai caute deoarece mama mi-a spus mie ca se plimba. In spatele meu vine lordul Kakashi care imi era cel mai bun prieten din palat si le spune servitorilor sa faca cum le-am zis. Il invit la mine in camera sa vina sa vorbim. Acesta accepta si ma urmeaza in apartamentele mele. Ma pun la masa si il invit sa mi se alature mie. Acesta se aseaza jos si se uita atent la mine.
-Multumesc ca m-ai ajutat!
- E de datoria mea sa te ajut, Inaltimea Ta!
El era cel mai influent om din palat si ma ajuta foarte mult deoarece imi este cel mai bun prieten si este si secretar regal care este cea mai inalta functie.
Chem la mine o servitoare si ii zis sa-mi aduca un ceai de crizantema. Aceasta disparu iar in cateva momente veni cu o tava in mana si pe ia un ceainic si doua paharele. Ii spun ca poate pleca si aceasta lasa tava jos dupa care face cum i se spune. Iau paharele si unu il pun in fata lui iar celalalt in fata mea, dupa care iau ceainicul si ii torn ceai al fel procedez si la mine dupa care il indem sa bea. Acesta gusta si imi spuse cade unde stiu cei place iar eu spun ca prietenii ar trebui sa stie dupa care ii zambesc.
-Bunatatea Inaltimii Tale ma copleseste!
Aceasta fraza de cate ori o aud incat stiu deja ce vrea sa zica dupa ce zic ceva de bine sau il ajut cu o problema minora pentru mine si majora pentru el.
Dupa ce bea ceaiul mai vorbim oleaca dupa care se scuza deoarece mai are si alte treburi de facut. Eu dau din mana in semn de poti sa pleci iar acesta se ridica si isi lua ramas bun de la mine dupa care parasi incaperea.

Rochia cu care era imbracata Sachiko cand a iesit afara:
http://www.karena.ro/mireasa/rochii-mire...istoria-ei
( a 4 rochie)

Pantofii Sakurei:
http://koreafilm.ro/blog/2010/08/gomusin...iuc-17844/
( a 3 poza)

Rochia Sakurei:
http://www.infomariaj.ro/stiri-interesan...gotic/895/

그 표지로 책을 판단하지 마세요 - Nu judeca cartea dupa coperta

[*Black~~Heart*]

Hey deci am venit si eu pe aici cu un com. Pai descriere ai dar poti sa o mai dezvolti, descrie mai bine sentimentele. Actiunea mi s-a parut putin grabita, dar e ok si asa pentru ca dupa ma plictiseam. Naratiunea e foparte ok, iar greseli de tastare nu prea am vazut si nici de ortografie, poate unu doua dar nu le-am dat importanta. Cu exprimarea stai bine, iar dialogul si el e bunicel.
Si apropo nu mai folosi cuvantul "oleaca" suna urat, puteai punea acolo 'putin' sau un cuvant sinonim. Cam atat am de comentat si va rog sa ma anuntati cand puneti next. Bye :*.

[Kayla.]

Am ajuns si eu pe aici. Cu parere de rau spun ca acest capitol m-a dezamagit total. Ai o mare problema cu scrisul. Ce sa mai, iti spun direct: nu stii sa scrii corect. Inteleg ca mai e cate o mica greseala de tastare, dar la tine e prea de tot. Cred ca nu exista fraza in care sa nu gasesc o greseala de tastare, de ortografie, de exprimare etc. Ratezi unele cuvinte si nu se mai intelege nimic. Ai probleme si cu greselile de ortografie. Cea mai mare greseala ce m-a secat pe creier a fost ''ia''. Se scrie ''ea'', nu cum ai scris tu. Cu descrierea esti la pamant, lucreaza la asta, fiindca tot ce ai incercat sa descrii tu acolo pe mine una, m-a lasat complet rece. Nu am simtit nici un sentiment. Naratiunea e cea care iti mai tine in picioare capitolul. In rest dialogul si descrierea sunt praf. Ai probleme si cu virgulele, uiti unde sa le pui, remediaza acest lucru pe viitor. Cam atat am avut de comentat. Succes Venus-Roseta cu next-ul si sper ca tu sa faci o treaba mai buna. Bafta! >:D<

[Rose ^^]

o mica absenta..am revenit..scuze.am sa incerc sa fiu mai punctuala avand in vedere ca am terminat cu tezele [aproape, mai am la bio, dar nu-i bai] asa v-am adus next. Sper sa va placa, scuze de dialog, dar l-am vazut neceras. Lectura placuta.

Cap XI
Adevarul partea a II-a

HINATA:

Privesc cerul instelat, iar mintea imi zboara la prietena mea. Am avut o discutie foarte aprinsa, ce a rupt lantul dintre noi doua, exact ca un cutit ce a taiat o funie. Credeam ca vom trece peste tot impreuna, ca ne vom ajuta si vom ramane unite indiferent de situatie, nu ne vom ascunde nimic. Vom trece si prin foc si prin apa, ca unde-s doi puterea creste.
Insa, ea a uitat de toate aceste promisiuni. Acum cred ca sunt promisiuni facute in vant. Ca pentru ea nu a contat nimic.
Am trecut impreuna peste orice si ne cunoaste foarte bine. Mereu i-am fost alaturi, dar acum..acum ne-am despartit. Simt ca aceasta ruptura e definitiva, desi nu vreau, vreau sa-i mai vad inca odata acel zambet dulce, dar nu se mai poate, stiu prea bine.
Din ziua aia nenorocita, care a marcato pe viata. Acel tanar, viitor rege al Goguryeo, Sasuke Uchiha, frumos, toate fetele ii erau la picioare, insa una...una nu i-a cazut din prima in plasa. Una care e deosebita, speciala, unica, sungura floare ce la iubit cu adevarat si ia daruit un copil, chiar daca el nu a vrut sa auda.
Ma intreb ce mai face, dar Tenten, ea ce mai face. Nu am mai tinut legatura, au trecut foarte multi ani, nici macar nu stiu daca mai e vie sau daca s-a maritat. Cine stie? Decat Dumnezeu.

Ceea ce e ciudat e faptul ca Sakura nu e in camera ei, adica stiu ca se mai plimba, dar deja e exagerat. E aproape miezul noptii si ea nu e in camera ei. Am o vaga banuiala, dar as putea sa ma insel, sper sa nu faca ce banuiesc eu. Daca da, atunci nu stie in ce pericol se baga. Noaptea e cel mai probabil sa fii rapita, omorata, violata. Stiu ca ocupa locul trei ca spadasina, dar totusi... Sakura ai grija...

SAKURA:

Inca stau si ma uit la intrarea in pestera. Ceva imi spune sa intru, insa cealalta parte imi spune sa plec, sa ma duc la palat. Cantecul greierilor sparge aceasta liniste din jurul meu, cate un urlet de lup se mai face auzit de iti da fiori. Luna sta si ea pe bolta cereasca alaturi de ficele sale, parca se gandeste si ea.
Trebuie sa o fac, am ajuns pana aici, nu pot da inapoi. Cu pasi marunti intru si sunt intampinata de un peisaj minunat. Un lac in care se oglindeste luna ce patrunde prin crapatura tavanului. Langa se afla petale de flori ce nu s-au ofilit, exact ca dragostea dintre noi, nu va muri nicioadata. Nici moartea nu ne poate desparti.
Mai incolo se afla o lenjerie alba din satin, cred ca a vrut ca ma aiba in acest loc minunat. A vrut sa sarbatorim aici. Pe lenjerie se afla o mica cutie, ma aplec si o deschid iar acolo se afla un minunat pandantiv cu o stea neagra. Observ ca langa perna se afla un trandafir negru si o scrisoare. Deschid mica scrisoare, pagina alba este acoperita de un scris citet si elegant, iar parfumul de trandafir persista in continuare.

“ Draga mea sotie, iubirea mea,

Stiam foarte bine ca vei veni in acest loc. Totul a fost pregatit de mine, doream sa venim aici si sa petrecem o noapte impreuna, sa sarbatorim, sa fii a mea in acest colt de paradis. Insa stiu prea bine cu cine ma voi lupta si deasemenea stiu ca toti iti vor ascunde adevarul, doar ca tu sa nu cauti razbunare, dar nu meriti sa fii mintita, nu are rost. Insa te rog eu, promite-mi ca nu te vei baga in gura leului... ca vei muri si nu vreau. Vreau ca tu sa conduci statul Silla, stiu ca ramane pe maini bune si de fier. Acum iti voi spune adevarul: razboiul acesta nu e usor, nu e o simpla disputa.
Iubirea mea, acest razboi va decide totul, va hotara destinul meu si al tau, al tuturor.
Ma voi lupta cu o parte din Imperiul Chinezesc. Ei se refac si ca sa nu ii lasam vom incepe o lupta, vom incerca sa ii oprim, am presimtirea ca voi veni pe scut acasa, dar asta e. Tin sa te anunt sa statul Goguryeo ni se alatura si el, adica Sasuke Uchiha va lupta si el alaturi de mine.
Mica mea rozalie iarta-ma ca nu ti-am spus, dar nu doream sa te fac sa suferi mai mult, aveam nevoie de concentrare. Stii cat de mult te iubesc si te voi iubi indiferent de situatie si pe tine si pe Sachiko, care te rog sa-i dai lantisorul din a doua cutie. Acel pandantiv al tau e doar o simpla amintire, dar se spune ca poarta noroc si...
Te iubesc ingerul meu.

Cu cea mai mare dragoste,
sotul tau Pein”

Simteam ca totul sa prabusit, ceea ce am construit pana acum sa darmat. Lacrimile au inceput sa-si faca loc pe fata mea. Suspinele veneau una cate una, am cazut in genunchi in timp ce picaturile de ploaie nu incetau sa iasa din sufletul meu. Am jurat ca nu am sa mai plang, dar cum, cum daca sotul meu a murit intr-o batalie crancena. A fost un adevarat erou, a murit pe campul de lupta. Daca stiam, nu-l lasam.
Iubire, si eu te iubesc, nimic nu s-a schimbat. Au ramas aceleasi sentimente puternice ce ai resit sa mi le castigi cu blandetea ta, bunatatea. Tu ai fost raza mea de lumina ce ma scos din acea grota in care am cazut.
Sasuke, tu..tu te-ai luptat alaturi de sotul meu. Nu puteai sa il salvezi? Macar asa din respect, dar ce spun, el nici nu stia ca eu sunt sotia lui. Oftez usor si imi sterg lacrimile. Iau si cea de-a doua cutie, o deschid si privesc minunatul lantisor din argint, medalionul in forma de scoica avea in interiorul ei un trandafir roz. Pein mereu ai stiu ce ne place.

Imi sterg lacrimile dupa care ma ridic cu cadourile in mana. Am de gand sa te razbun, iarta-ma, dar nu pot, trebuie sa ma intelegi. Am nevoie, acum sufletul meu cere doar sange, am aceasta dorinta nebuna de ai vedea la picioarele mele pe toti. Vreau sa-i vad tarandu-se, cerand mila. Jur, in acest loc cu luna martora...jur ca imi voi apara poporul si voi distruge Imperiul Chinez.

***

Intru in palat ca furtuna si ma duc direct in apartamentul lui Gae, vreau niste explicatii. Simt ca el stie de tot si de asta are probleme. Trantesc usa camerei de am cutremurat si peretii palatului, iar Gae a aterizat jos. Se uita buimac la mine, in timp ce figura mea nu exprima decat nervi si dorinta de dreptate si sange.
- Sakura, ce-ai patit? Ataca cineva?
- Gae, vreau adevarul. Acum! Si nu incerca sa ma minti, ca nu va tine. – se uita la mine cu semne de intrebare, desi stiu prea bine ca dupa acea masca stie foarte bine la ce ma refer- Nu fa fata aia de nestiutor. Bine, iti spun. Vorbesc despre refacerea Imperiului Chinez, cel mai mare dusman al nostru. Zimi stiai? De asta ai tu probleme? –incearca sa-mi evite privirea. Ma apropii de el, cu fiecar pas facut furia mea crestea si mai mult- RASPUNDE-MI! NU STA CA IDIOTUL SI TE UITA LA MINE! –nimic.

Pun mana pe sabia ce se afla la brau, o scot si o indrept spre gatul sau. Se uita la in ochii mei uimit de ceea ce fac, in acel moment mana lui incerc sa fereasca lama, dar il lovesc puternic cu piciorul in burta. M-am lasat condusa de furie, acum tot ce fac e doar la impuls, nu gandesc si nu-mi pasa. Vad cum isi ia sabia de pe masa maronie. Il atac din nou, dar imi pareaza lovitura. Fac pasi inainte si inapoi, de zici ca dansam vals, in timp ce sabiile noastre scot scantei. Intr-un moment de neatentie il lovesc puternic, se da inapoi cativa pasi.
Stiu ca e mai bun ca mine in manuirea sabiilor, in fond e pe locul doi, dar acum nu-mi pasa. Acum eu sunt cea mai puternica, cea care il va dobora.
Continuam asa, incep sa tip la el cum ca de ce mi-a ascuns tot, de ce nu mi-a spus. Incearca sa ma calmeze, sa ma faca sa las sabia jos, dar tot ce face e sa-mi accentueze furia.

Totul in camera e devastat, de zici ca a trecut un uragan. Fierb de nervi, am explodat, exact ca un vulcan ce tocmai a erupt. Aud un tipat, iar ochii mi se indreapta spre usa. Acolo o vad pe Hinata, impreuna cu Sachiko, Deidara si pe Shou, fiul brunetei. Mare greseala am facut, Gae a avut ocazia perfecta sa ma imobilizeze. Mainile imi erau la spate, nu puteam sa fac nimic.
-Da-mi drumul!
- Nu pana nu te calmezi. Inceteaza, daca tot vrei atat sange hai omoara-ma.
Mi-a lasat mainile libere, din nou mi-am dus sabia spre gatul sau. El ma privea superior, fara nici macar o frica. Stiam ce face si reusea, nu puteam sa o fac. Mereu ma invins la chestia asta.
Mi-am lasat mana sa cada liber pe langa corp, iar sabia cadea parca cu pasul melcului pana ce s-a auzit acel sunet ca un tipat de ajutor semn ca a atins podeaua.
- De ce?
Siroaie de lacrimi incep sa iasa din ochi mei. Plang, plang din nou, iar acum in fata tuturor. Vor crede ca sunt slaba, ca sunt un copil mic ce nu stie sa se apere, dar se inseala. Acea fata a murit acum multi ani.
- Sakura... –vocea melodioasa a Hinatei ma aduce cu picioarele pe pamant. Ma uit in jurul meu si acum imi dau seama de ce am facut. Puteam sa-mi ucid un vechi prieten, doar petru ce? Pentru a-mi calma eu sangele infierbantat.- Sakura...ce..ce ai aflat? Ce ai patit? – o cunosteam, ii era frica sa imi vorbeasca. Nu de la cearta noastra, ci de la starea in care eram si la ceea ce a vazut. Nici nu ma mir.
- Gae, imi pare rau, doar ca..cand am aflat ca cel mai mare dusman al nostru se reface am simtit ca am luat foc. De la inceput aveam o banuiala ca ma minti, iar totul a inceput sa devina si mai clar. Mi-am dat seama ca si batranii consiliului imi ascund ceva, am incercat sa caut raspunsuri. Iarta-ma. Sachiko, asta e de la tatal tau, ti-a lasat-o tie inainte ca el sa moara. –fata ea cutia si priveste uimita continutul ei.-
- Sakura, eu ar trebui sa-mi cer iertare. Credeam ca daca ai sa ma ajuti totul va fi bine si nu avea rost sa te ingrijorez. Nu-i nimic, ma bucur ca te-ai calmat. Sa stii ca da. Consiliu batranilor stie de imperiu, nu ti-au spus pentru ca banuiau ca asa ai sa reactionezi, dar s-au inselat amarnic. Acum Imperiu Chinez e si mai puternic ca inainte. Ne va fi greu.

Nu..nu ii las sa ne distruga. Ii voi invinge, pe toti. Voi taia radacina dusmanului, nu va ramane decat scrum in urma mea. Pe unde voi trece totul va fi devastat de furia mea, dorinta de razbunare si dreptate, dorinta de a-mi apara poporul, familia. Sper, cred, stiu ca pot. Alaturi de Gae totul va fi bine, stiu asta. Jur, ca ii voi distruge.
- Gae, lasa scuzele. Vom invoca o reuniune imediat, vreau sa discut problema in fata consiliului si sa luam o decizie. Vei fi cu mine?
- Sakura, mereu sunt cu tine, dar consiliu are deja o solutie sa zic asa, dar nu stiu ce e. Deasemenea la reuniune trebuie, neaparat, sa vina si Sasuke Uchiha, cel mai puternic spadasin si regele statului Goguryeo.

pandantivul Sakurei
lantul lui Sachiko