[Terminat] Angel without soul - sez.1

[Rain]

Sankyu for teh comms Am venit cu nextul si de data asta vorbesc din perspectiva lui Inaru, pentru ca am vrut sa vedeti ce gandeste si el ^^. Citire placuta !


~Capitolul 17 Legaturi~



Fumul nociv ce se ridica deasupra mea, spre tavan, acel fum ce venea de la tigarea ce ar fi trebuit sa ma calmeze, se imprastia in toata incaperea, trezindu-mi toate simturile. Geamul din fata mea devea din ce in ce mai enervant caci, neavand perdea, soarele reusea a patrunde cu usurinta in camera si a-mi distrage toata atentia.
Chipul meu palid nu schita nicio expresie si, daca m-as fi uitat in oglinda, cred ca si eu ma speriam de propria fata.
Sunetul pasilor dinspre trepte ma facura sa imi indrept toata atentia spre persoana ce il provoca. Ma aflam in bucatarie fumand a patra tigare ce ar fi trebuit sa fie calea mea de scapare, dar din pacate nici acestea nu isi mai faceau efectul, ba din contra, ma enervau si mai mult.
-Ce mai faci, pisoias? intreba persoana din capatul scarilor, coborand repede jos si venind in bucatarie, spre scaunul unde ma aflam eu. Imi zambi slab apoi ma imbratisa, tinandu-si mainile incolacite la gatul meu. Blondul purta decat o camasa albastra si o pereche de boxeri negri, lasandu-i picioarele slabe dezvelite.
-Ia-ti hainele si pleaca, m-am rastit la el fara a-i trage vreo privire.
-Dar pisoias, voiam sa raman aici cu tine, se milogi acesta.
Credea ca dupa doua partide de sex nebun aveam sa locuim impreuna? Se insela amarnic. El nu insemna nimic pentru mine, ci doar o jucarie, cum insemnau multi.
-Damian, am zis sa iti iei hainele si sa pleci! m-am rastit pentru a doua oara, de data asta fulgerandu-l cu privirea, astfel incat in secunda urmatoare se dezlipi de langa mine si urca inapoi spre camera unde dormise, mai bine spus camera verisorului meu saten.
Ma tot gandeam la el in ultima vreme. Cum putusem fi asa neatent incat mi-a scapat printre degete?
-Futu-i, am marait, aruncand tigarea pe jumatate fumata pe langa scrumiera de langa mine.
Am inghitit si ultima particica de fum din gura, fara a o mai da afara, ci tinand-o acolo in plamani. Nu stiu ce m-ar fi putut calma daca tigarile nu, poate doar sa imi vad verisorul cum se intoarce la mine. Nu acceptam ideea de a spune ca fusese vina mea, poate doar ca il neglijasem in ultima vreme sau… cine stie? L-o fi amenintat nemernicul ala de Kiru cu ceva.
Mi-am asezat coatele pe masa din lemn si mi-am sprijinit fruntea in palme, lasand suvitele brunete sa imi acopere tot chipul.
-Am plecat pisoias, ma anunta Damian, dupa care iesi.
Singurul sunet pe care l-am mai putut auzi a fost acela provocat de usa de la iesire, rasufland usurat cand stiam ca acum ramasesem singur, fara blondul ala care nici macar nu ma satisfacuse. Mi-am cuprins suvitele lungi de par intre degete si am inceput sa trag usor de ele, apoi din ce in ce mai tare pentru a avea o scuza pentru lacrimile ce au urmat sa imi umezeasca obrajii. Picau fara mila din ochii mei, fara a-mi da seama cand aveam de gand sa incetez caci nu imi statea in fire sa plang.
Am dat negativ din cap, dorind sa ma ridic de pe scaun si sa o iau la fuga pentru a-l cauta pe Matsuro, caci o zi fara el mi se parea un an. Chipul lui angelic, impreuna cu buzele subtiri si rosii imi apareau mereu in minte. Ochii mari si parul saten ce ii acoperea uneori fruntea, completau desenul ce se forma in fata ochilor mei. In acest moment nu ma gandeam decat ce ar face pustiul, pentru ca, sa recunosc, mi se facuse foarte dor de el.

Am asteptat mult si bine in acea pozitie, incercand din rasputeri sa opresc lacrimile ce-mi curgeau necontenit. Pentru prima data simteam cum este sa pierzi pe cineva, pentru ca sincer, cat de mult as fi luptat nu cred ca-mi mai recuperam scumpul verisor.
Bataile insistente in suprata de lemn si niste sosote imi distrag atentia. Tresar la auzul acestora si privesc curios usa. Cine ar putea fi? Damian intra singur ca boul fara sa mai anunte, deci nu era el. M-am ridicat alene de pe scaun si m-am indreptat spre usa, nu inainte de a pune tigarea in scrumiera, pentru ca o lasasem exact langa aceasta. In timp ce inaintam, am realizat ca una din voci imi e foarte cunoscuta. Chipul meu parca se luminase cand m-am gandit ca dupa usa era chiar Matsuro. Mi-am sters fata de lacrimile sarate si mi-am frecat putin ochii. In momentul cand am deschis-o nu mi-am dat seama ca se putea observa foarte bine ca plansesem, pentru ca aveam ochii rosii si fata inca umeda.
Cum era si de asteptat, in fata mea era chiar Matsuro, insa nu era singur. Pustiul era insotit de un barbat inalt, blond cu ochii galbeni si trasaturi adevarat masculite, adica umeri lati si trup bine sculptat.
Din prost, o dadeam in si mai prost, caci pustiul era insotit de Kiru. Cum dracu nu avea nicio zgarietura? Nici macar pe fata sau pe maini, era ca scos de la cuptor. Am ramas oarecum uimit cand acesta ma fulgera cu privirea, nevenindu-mi sa cred cu ce tupeu venise aici.
-Ce dracu vreti? l-am intrebat pe blondul ala, chiar daca vorbeam la plural, dorisem doar lui sa ma adresez.
-Stii prea bine, imi raspunse, apoi il apuca pe Matsu de mana si trecu pe langa mine, inaintand in incapere.
Satenul parea putin speriat si totusi din privirea lui puteam observa ca se simte protejat de catre fratele sau mai mare. Dar ce dracu? Eu eram mai mare cu trei ani decat Kiru. De ce el? De ce l-a ales pe el?
Am injurat ceva, apoi am trantit usa de la intrare si i-am privit cu mainile in san.
-Ii vreau lucrurile, apoi plecam. Stai calm, nu am venit sa depunem nicio plangere, ma anunta barbatul inalt si blond, apoi ii facu semn pustiului sa urce sa isi ia lucrurile.
Matsuro imi tot ignora privirea, soptindu-i apoi blondului ceva la ureche care, spre norocul meu, reusisem sa inteleg.
-Nu, lacusta aia, asa cum ii spui tu, a plecat de mult ! l-am anuntat pe saten, acesta luandu-si talpasita pe scari si urcand spre camera lui.
Ramasesem doar eu cu frati-so mai mare. Ne uitam unul la altul fara a spune vreun cuvant, si totusi aveam atat de multe sa il intreb, dar nu stiam cum sa incep, apoi imi era teama ca nu voi mai termina.
In timp ce se apropie de mine, am reusit sa observ ca eram la aceeasi inaltime, ciudat era insa diferenta de varsta.
-Ar fi bine sa il uiti, pentru ca oricum i-ai facut destule, imi vorbi acesta calm, tragand cu privirea uneori spre trepte pentru a se asigura ca inca eram singuri.
-Ai putea sa uiti o persoana la care tii? il intreb pe acelas ton, dorind sa ramanem calmi pana la sfarsitul discutiei.
-Nu-mi spune ca tii la el pentru ca e imposibil. Tu chiar esti patetic! Nu i-ai facut nimic pentru a-i demonstra asta si ai pretentia sa creada ca tii la el?
Incepu a rade cu subinteles, facandu-ma pe mine sa ma gandesc la spusele lui. Avea un strop de adevar, sau poate unul mai mare. Pur si simplu nu aveam un stil anume de a arata ca tin la cineva si totusi o faceam, fara ca respectivul sa isi dea seama.
-De unde stii tu ca nu am facut-o?
-Pentru ca, vezi tu, pustiul s-a atasat mult de mine. Spre deosebire de tine, stiu ca vorbesc cu cei ca ei. Mi-a spus multe despre voi si despre trecutul vostru.
-Te-a mintit! m-am rastit eu, nelasandu-l sa isi termine fraza.
-Asta e scuza ta? rase, apoi facu cativa pasi in spate si il privi pe satenul ce coborase cu un bagaj.
Fu ajutat de Kiru, apoi micutul meu verisor il apuca de mana si ii facu semn sa plece.
Ma simteam ca un gunoi, probabil la fel de prost ca atunci cand Matsuro il vazuse pe ala in patul lui. Stiam exact prin ce trecuse, dar mi se parea atat de tarziu pentru a mai face ceva. Totusi, stiam ca sunt un luptator si nu aveam de gand sa pierd in fata blondului, chiar daca simteam ca ii va fi mai bine cu el decat cu mine, nu puteam renunta la o persoana pe care chiar o indrageam.
-Cand iti vei gasi o adevarata scuza poate. Defapt nu, nici atunci nu ti-l voi da, zise tipul inalt cu ochii galbeni, apoi imi facu scurt cu mana in semn de salut si pleca cu pustiul.
Ramasesem iarasi singur, mai confuz ca inainte, insa aveam sa ma gandesc la ceea ce spusese. Pentru prima data ma simteam un alt om, nu stiu daca in sensul bun sau rau.

[Aiwendil]

Eu sunt fana noua.Citesc povestea de mult,dar am avut ceva probleme cu contul de n-am postat.
Nu sunt experta in gramatica,timpuri si chestii din astea,dar n-am vazut nici o greseala.
Stiam eu.Stiam eu ca Inaru nu e atat de rau precum pare,desi i-a facut anumite chestii lui Matsuro,stiam ca are ceva bun in el. Imi place lupta dintre cei doi,dar nu ma pot hotari cu cine sa tin...Poate cu Matsuro!
Pai...Ce mai am de spus?O,da!Astept capitolul urmator. Bye! :bye:

[.Dudiii]

Nuuu...esti lea, lea , lea, m-ai facut sa ma indragostesc de sentimentele lui Inaru, p bune, cand ma duci la Matsuro cand la kiru,apoi la Inaru, acum si eu sunt confuza, nu stiu cu cine sa tin. E drept ca Inaru nu s-a comportat deloc bine cu Matsuro, adica intr-un fel l-a violat si nu ia pasat de sentimentele sale TT^TT, dar totusi pare ca ar face orice sa il aiba inapoi Sa trecem la gramatica am vazut vre-o doua sau 3 greseli, dar nu le mai gasesc, eh oricum nu erau importante.

-Ai putea sa uiti o persoana la care tii?

stii, macar a recunoscut . Dar tot prost ramane, adica Matsuro l-a iubit, dar daca el nu stie sa aprecieze ceva decat dupa ce pierde acel lucru, in cazul acesta acea persoana, nu e vina nimanui

[Addeh]

Ce ma bucur ca postezi atat de repede capitolele. * laughs & happy * Btw, nu mi-a "sarit" nicio greseala in ochi, cred ca am fost absorbita de citit. Si sincera sa fiu, speram la ceva yaoi intre Kiru and Matsu. :X Ofc, everyone wants some yaoi, right?
Well, a fost surprinzator sa vad ca scrii si din perspectiva lui Inaru, caci este prima data cand. ^^ Si desigur ca vroiam sa-i aflu ... xD Ei bine, poate are planuri malefice Who knows? : - "
Si... De ce a trebuit sa descrii partea cu insecta aia, Damian ?! Ohh, frate, il urasc mai mult decat pe oricine.. I think... o.o""
Darling, I hope you`ll come fast with the next chapter, like always. So, success ! * hug *

[Ellys]

Cam tarziu ,dar uite ca trec si eu pe aici Mi-a placut ca ai descris din perspectiva lui Inaru si i-am putut vedea sentimente pentru matsu,desi aveam eu o banuiala.Imi pare rau pentru el,dar si-a facut-o cu mana lui.Nu a stiut sa ii arate lui Matsu ca tine la el,l-a ranit si acum l-a pierdut.Sincera sa fiu acum nici nu stiu de partea cui sa fiu,a lui Ianru sau a lui kiru...hmm...grea alegereMa voi gandi la asta pana e vei posta capitolul urmator.
Hai repede cu next-ul si adu si ceva yaoi daca poti! zbye>:d<

[Tiusca]

asa, acum cred ca ar trebui sa mai las si eu ceva..
ce pot spunee.. interesante gandurile lui Matsu. >.> ah, daca Kiru face asta si in somn.. nu stiu cat se mai abtine *sa cedeze! sa cedeze!*. xD cum s-a mai spus si deasupra mea, ar fi dragut ca amandoi sa fie consienti de ceea ce fac, iar tu sa dai ce ai mai bun in scena aia. ^____^ oricum, ca frate, cu sau fara ganduri perverse, se descurca foarte bine, i-ai dat un oarecare contur personalitatii lui. cat despre Inaru, nu stiu ce sa-ti spun.. am impresia ca l-ai facut prea mielusel dintr-o data.. nu parea a gandi sau a fi atat de atasat ori protectiv cu Matsu inainte. mi-a placut ca ai incercat sa arati ca intr-o oarecare masura chiar tinea la saten, doar cred ai ajuns putin cam departe in a ne prezenta afectiunea lui pentru Matsu. ar fi dat mai bine daca ai fi scos unele pasaje putin cam sentimentale pentru Inaru de pana acum, diferenta bate putin la ochi. In rest, cu descrierea chiar te descurci, iar actiunea e interesanta, pot spune chiar ca ma tine in suspans. ah, sa nu uit, imi place la nebunie gelozia lui Inaru. (ma rog, gelozia *dintre personaje* in general.xD) ganbatte cu nextul.

[Rain]

Am venit cu nextul, sper ca la fel de repede ca si data trecuta Acum, revenim.. tot din perspectiva lui Matsuro vorbesc. Sper ca n-am avut greseli si.. nu stiu cand va veni urmatorul capitol pentru ca voi avea putina treaba.


~Capitolul 18 Excursie?~



Terminasem de spalat vasele si de abia asteptam ca fratele meu mai mare sa soseasca de la munca si sa il surprind cu masa pregatita, bucataria si sufrageria curate, praful sters si paturile facute in dormitor. Am crapat putin geamul, cat acel miros de la cartofii prajiti sa iasa afara, apoi am asezat cu o paleta bucatelele taiate marunt ce se aflau in tigaia incinsa cu ulei. Pentru a nu-mi murdari hainele purtam un sort ce, dupa parerea mea, imi venea chiar foarte bine. Era alb si pe alocuri avea niste linii curbe rosii ce inconjuraui talia. Noroc ca nu aveam parul mai lung caci as fi fost nevoit sa port si o bereta. Cred ca as fi aratat foarte caraghios!
Am aranjat servetelele in forma triunghiulara apoi am pus tacamurile deasupra acestora, langa farfurii. Fumul iesea din bucatile prajite de cartofi, anuntand ca mancarea inca ardea, mie insa asa imi placea mai mult, decat rece. Meniul facut de mine parca-mi facea cu ochiul si ma indemna sa mananc inainte ca blondul sa ajunga acasa, dar m-am abtinut la fel cum o facusem pana acum, si nu m-am referit la mancat.
Am presarat putina sare, apoi am asezat sticluta langa farfurii, in caz ca lui ii placea mai sarat. M-am asezat pe scaun, la masa, fiind nevoit sa il astept.
Nu trecu mult timp si am auzit usa de la intrare ce se deschise, asa ca m-am indreptat fericit spre aceasta. Barbatul inalt si blond, imbracat intr-o pereche de blugi si sacoul de un albastru inchis, isi facu aparitia in sufragerie.
-Ai venit, am constatat eu, zambindu-i copilareste.
Nici nu l-am lasat sa se schimbe caci i-am prins mana mare intr-a mea si l-am tras pana la bucatarie. Dupa expresia lui faciala, se parea ca acel miros ii dezmierdase narile, caci imediat incepu a zambi si a face un semn ca ii era foame. S-a asezat la masa, fata in fata cu mine si privi farfuria plina, apoi apuca o furculita.
-Pofta buna, Matsuro, rosti, facandu-ma sa rosesc usor.
Eram emotionat, fiind pentru prima data cand gateam in aceasta casa. Ma simteam mandru atunci cand imi spuse ca au iesit bine si ca ii plac.
Am continuat sa mancam amandoi, auzind din gura lui numai laude, apoi o gluma foarte amuzanta cum ca m-ar lua de sot. Am inceput amandoi sa radem, terminand curand cina.
Se schimba de hainele de la serviciu, apoi, dorind sa imi dau sortul jos, ma opri, spunandu-mi ca imi sta bine asa si ca ar vrea sa ii fac pe plac si sa il tin pe mine pana vom adormi, apoi ma puteam imbraca linistit in pijamale.
-Cum a fost la munca? mi-am facut eu curajul dupa cateva ezitari, sa intreb, moment in care Kiru imi facu semn sa ma asez langa el pe pat.
Isi puse mainile pe umerii mei marunti, privindu-ma de sus. Stateam fata in in fata si priveam unul in ochii altuia. Chiar daca nu faceam nimic mai mult, simteam cum chipul incepea a se face rosu si tot sangele dorea sa urce in obrajii mei. Bataile inimii le simteam atat de intense incat aveam impresia ca acel organ din pieptul meu dorea sa iasa afara.
-A fost bine, putin obositor, insa cand stii ca acasa te asteapta o masa facuta si un pusti ce iti inveseleste ziua, atunci cred ca sunt foarte nerabdator sa termin programul.
Am ramas uimit la spusele lui, dandu-mi seama destul de greu ca la mine si la mancarea facuta se referise.
Isi duse mainile pe spatele meu, incepand a-l pipai apoi a-l masa. Nu stiu daca era impresia mea, insa parea ca ma impinge mai aproape de el centimetru cu centimetru. Nu m-am impotrivit, ba din contra, m-am lasat dus de el atat de aproape incat abdomenele noastre se unira. Inca il priveam fix, fara a-l scapa din priviri, la un moment dat , buzele sale fiind prioritatea mea. Pareau asa dulci, de abia ma puteam stapani sa nu le ating, sa le prind intr-un sarut si sa le gust. De ce gandeam in halul asta? Daca el nu a facut-o pana acum, inseamna ca nu vrea. Am scuturat din cap, si totusi am revenit cu privirea asupra buzelor lui.
Chipul mi se inrosise numai cand gandul imi zbura ca i-as putea prinde buzele intr-un sarut, si de acolo l-ar continua el. Am oftat, acesta realizand imediat ceea ce ma nelinistea.
-Ce s-a intamplat? intreba, continuand sa ma tina ca o printesa in bratele lui.
-Ma gandeam la Inaru, am murmurat, fiind defapt o minciuna. Doar nu i-as fi spus ca ma gandeam la un sarut intre noi doi.
-Mi s-a parut ciudat azi. Parca plansese.
Am tresarit la spusele sale, incercand sa gasesc vreo logica in ceea ce zisese. Cum adica a plans? Niciodata, cat de mult mi-am petrecut timpul cu verisorul meu brunet, nu i-am vazut lacrimi curgandu-i din ochi. Era o persoana rece, si totusi protectoare. Nu l-as fi vazut niciodata intr-o relatie serioasa cu cineva, indiferent daca era fata sau baiat.
-Nu ti s-a parut? ma scoase din acea transa datorita tonului folosit.
-Nu, nu am fost atent. Nici nu am vrut sa il privesc.
Cu toate ca imi doream enorm sa ii vad chipul, stiam ca imi fac mai mult rau, pentru ca de cand eram cu Kiru ma simtisem asa bine, uitasem de tot, de Inaru si de tot ce imi facuse el. Ma gandeam ca asa va ramane mereu si totusi, cand am ajuns la el acasa, am vazut lacusta aia. Chiar umpluse paharul… De aceea nici n-am mai vrut sa dau ochii cu el, cu toate ca tanjeam dupa trasaturile sale atat de angelice si unice.
Nu le puteam compara oricum cu cele ale lui Kiru, parul lui blond chiar semana cu al unui inger, si nu numai aspectul, ci si sufletul sau bun. Stiu ca nu m-ar fi ranit niciodata asa cum o facuse Inaru. I-am strans materialul ce ii acoperea pieptul bine cladit, indreptandu-mi spatele si ridicandu-mi usor barbia pentru a parea ca sunt mai inalt, insa diferenta nu era foarte mare. Nu stiu de catre cine, dar parca eram impins de la spate pentru a face un pas catre buzele sale. Chipurile noastre devenira brusc atat de aproape incat ne simteam respiratia unu altuia. Chiar daca el era mult mai inalt decat mine, ma aseza pe genunchii lui incat sa fim la aceeasi inaltime.
Buzele noastre erau aproape lipite, asteptand ca fiecare sa isi guste mult asteptata dulceata, limbile noastre sa se joace iar gandurile sa ne zboare mai departe, inima batand cu putere.
Din pacate niciunul din noi nu facu primul pas, asa ca mi-am luat inima in dinti, teoretic vorbind, si mi-am impins chipul spre al sau.
Ma privi surprins, insa isi dadu seama care imi fu intentia, asa ca in clipa urmatoare ne-am inchis amandoi ochii nu inainte ca buzele noastre sa se uneasca si sa formeze un sarut atat de dulce si pasional, incat, probabil, nu l-am fi terminat foarte repede.
Sarutul nu putut fi continuat, sau macar inceput, caci sunetul deranjant al telefonului fix din sufragerie ne trezi din acel vis, ce avea sa fie foarte lung. Chil mi se inrosi imediat, stiind ca nici macar nu avusesem timp sa imi lipesc buzele de ale lui. N-am avut curajul sa imi deschid ochii nici macar atunci cand Kiru ma aseza pe pat si pleca in sufragerie sa raspunda.
Simteam cum tot trupul imi arde, nu pentru ca incepuse teelfonul a suna, ci pentru ca nu avusesem timp sa ii prind buzele in viitorul meu joc. Ma simteam penibil pentru ca stiam ca fratele meu imi cunostea intentiile, iar eu nici macar nu avusesem cum sa le pun in practica.
M-am dus in patul meu si am privit spre geam, acoperindu-mi tot trupul cu patura pana la gat, stand doar cu capul afara ca un soricel ce adulmeca bucata de branza.
Soarele deja se ascunsese dupa nori, iar cerul isi pierduse acea culoare de portocaliu specific apusului. Un aer cald intra in camera datorita geamului intre-deschis. Puteam auzi foarte clar vocea barbatului blond ce se grabise sa raspunda, insa nu o puteam distinge pe cea de la capatul celalalt al receptorului. Ma ingrijora intr-un fel tonul cu care vorbea Kiru, insa am incercat sa imi stapanesc toate emotiile si sa am rabdare pana se va intoarse. Imi era asa frica sa nu fie Inaru, pentru ca nu mi-as fi cunoscut reactiile. Totusi, nu stiam cum as putea sa imi ascund chipul imbujorat in patura, caci era ingrozitor de cald iar lipsa aerului dinauntru ma deranja.
Convonbirea nu dura mai mult de zece minute, si totusi parca trecusera zece ore. Odata cu intoarcerea blondului in camera, m-am ascuns sub patura, ca si cum as fi dormit, incercand defapt sa evit subiectul cu sarutul. N-am putut sta prea mult din cauza lipsei de aer, asa ca am iesit imediat de sub patura, insa pozitia nu mi-o schimbasem, tot ca un soricel stateam.
-S-a intamplat ceva?
-Maine o sa-ti cunosti bunica, spuse acesta, afisand un zambet multumit pe chipul sau plin de trasaturi frumoase.
Nu stiu de unde si pana unde primisem un astfel de raspuns, asa ca am ridicat o spranceana in dorinta ca imi va da mai multe detalii.
-Am vorbit cu ea la telefon si cand a auzit de tine a spus ca maine vrea sa ne vada acolo. Nu o putem lasa asa, in plus va trebui sa imi vada frumusetea de frate, rase scurt, apoi se baga si el in patul lui, ca si mine, stand pe o parte si privindu-ma atent.
Isi aseza o mana sub cap, stand cu obrazul sprijinit in palma si cu cotul indoit.
-O sa mergem la tara? am ranjit, fata parca luminandu-se atunci cand Kiru dadu din cap in semn de aprobare.
Oh, Dumnezeule, de abia asteptam! Acolo era mult aer curat, nu mai aveam rabdare pan ace trebuia sa ajungem si sa gust din acea particica de oxigen, pentru ca aici, la oras, mi se parea multa aglomeratie si in mediul urban era multa galagie.
Am adormit cu acest gand, pana la urma intorcandu-ma cu spatele la blond caci eram oboist, lasandu-l sa faca bagajele. Nu stiu la ce ora adormise el, insa eu de abia asteptam sa vina dimineata.

[Addeh]

"fata in in fata" - fata in fata
"unu" - unul
"chil" - chipul
"pan ace" - pana ce

Ei bine, te inteleg darling. Se apropie Pastele, este petrecere, banuiesc pe`acolo pe la tine. ;]] Btw, ma bucur ca ai postat capitolul 18, avansezi. b-)
Oricum, in`afara de greselile acelea minore, n-am mai observat nimic suspect. ^^ E foarte bine. xD Iar acum.... >:] Marea veste.... o.o Se duc la bunica`sa lui Kiru? Ma rog, e si bunica lui Matsu. Eh, cine stie pe cine mai intalnesc pe acolo.... : - " Ah, da. Mi-am amintit de Inaru. Vad ca Matsuro s-a cam atasat de el, cu toate ca nu prea merita asa ceva din partea dragutului de Matsu. [-9
Well, eu astept cuminte capitolul urmator. ;]] Bafta multa ! * hug *

PS: Paste fericit ! Cu toate ca mai e pana atunci...

[Beatrix LaVey]

Imi cer scuze pentru faptul ca eu nu am comentat la celalalt capitol Nu am facut-o pentru ca as fi uitat, ci am facut-o pentru ca nu aveam chef >.> Nu e o scuza, stiu, dar asta-s eu! *laughing*
Acum sunt aici si... Citesc! :]
Ma cam oftica faptul ca Matsuro se gandeste la prostii,dar nu le pune in aplicare Si Kiru ar trebui sa faca primul pas, doar el e ala mai mare, la naiba!! Vreau yaoi, pervers, detaliaaaaaaaaaaaat!
Tu chiar ma torturezi, nu gluma, Fani De ce naiba imi faci asta?? >.> Stii bine ca ador yaoi-ul, la naiba >.<" Vreau un sarut, unul mic... mic mic mic ( adica urias!!! >.<" ) I`m going become crazy

"Intre-deschis"-ul tau se scrie "intredeshis", corecteaza-te. "De fap" se scrie dezlegat! De e o prepozitie, iar fapt e un substantiv.

Ma chinui, nu gluma. De ce imi faci asta, Fani?! Ce ti-am facut? Voiam si eu un sarut lung, ceva sexy, amor pe patul de spital daca se poate *laughing*
Oricum astept un next sweet data viitoare! bafta la scris

[Rain]

Am venit cu capitolul, guys Multumesc mult pentru comentarii Voi vorbi din perspectiva lui Kiru de data asta. Capitolul este mult mai lung decat celelalte si yaoi-ul va veni imediat
Sper ca o sa va placa capitolul asta ^^
Ah, inca ceva, voi fi plecata pana incepe scoala la tara, si acolo nu am net -.- Sorry guys T^T


~Capitolul 19 Cioburi, la plural~



Trupul ii era intins pe suprafata moale a patului, nu doream sa il trezesc, si totusi i-as fi oferit o multime de sarutari mici pentru a nu-i strica somnul. Dormea ca un print pe patul acoperit cu cearsafurile de matase. Era aproape ora pranzului iar eu nu stiam cum sa imi trezesc fratele ce dormea ca un inger.
M-am asezat langa patul sau, stand jos pe podeaua incomoda. Nu am facut nicio miscare brusca pentru a-l speria, ci doar mi-am trecut usor mana prin bretonul sau lung. Era vremea sa mergem la bunici iar el nu era gata, fata de mine, care ma si imbracasem, el dormea bustean.
Miscarile mele il facura sa se intoarca pe o parte si nimic mai mult. Am oftat, nestiind in ce mod ar trebui sa trezesc un copil ca el. Ca sa ii pot zari chipul m-am ridicat in picioare si mi-am sprijinit mana pe pat, lasand usor greutatea corpului meu sprijinita in ea. Mi-am lasat capul pe o parte, astfel incat sa ajung mult mai aproape de chipul sau.
Eram atat de aproape unul de altul, incat probabil mi-a simtit respiratia calda si s-a trezit, caci in secunda urmatoare i-am vazut pleoapele miscandu-se.
Isi deschise rapid ochii, ca si cum era speriat, insa nu avea de ce. Ma privi surprins, apoi se uita spre buzele mele, observandu-i chipul ce se aprinsese dintr-o data : era rosu.
-Buna dimineata, am rostit calm, dandu-i de inteles ca nu facusem nimic inainte de a se trezi, ci doar ma apropiasem de el.
Am revenil la pozitia normala pentru a nu ne lovi cap in cap, acesta ridicandu-se in sezut si privind buimac in jur.
Cred ca era nevoie sa ii reamintesc unde trebuia sa mergem, caci parea ca nu avea nicio idee.
-De ce esti imbracat? ma intreba pe un ton caraghios, imediat venindu-mi a rade. Era asa dragalas incat as fi sarit pe el si l-as fi mancat ca pe un fursec, insa gandurile nu trebuiau sa imi fuga mai departe, caci n-as fi vrut sa il pierd. Cu siguranta s-ar fi suparat daca incepeam sa il ating intr-un mod mai, cum ar spune el, ciudat. Am oftat scurt, acesta atingandu-mi obrazul cald cu podul palmei sale cand imi observa gestul.
-S-a intamplat ceva? mormai, apoi sari din pat ca o pisica, frecandu-si ochii cu palmele.
Am dat negativ din cap, apoi i-am spus sa se pregateasca caci era aproape ora douasprezece si trebuia sa mergem la bunica. Imediat ce a auzit aceste fraze disparu de langa mine ca un fulger, ducandu-se in baie si pregatindu-se pentru micuta calatorie. O puteam numi o excursie, caci bunica noastra statea pe undeva prin zona muntilor, deci ii puteam explora si pe aceia.
Micutul meu frate nu statu prea mult sa se pregateasca, deci doar in jumatate de ora am fost gata de plecare. Am coborat dupa ce ne-am asigurat ca totul era in regula in apartament, mergand spre parcare. Odata intrati in masina am mers spre drumul corect pana am ajuns la casa bunicii.
Era la fel cum o stiam eu, chiar daca trecuse destul timp de cand nu mai calcasem piciorul pe acest pamant. O casuta mica si un peisaj montan se derulau in fata noastra. Era aer curat, iar norii incercau sa ascunda varfurile inalte si timide ale muntilor. Casa bunicii nu era singura de acolo, deci, langa ea, mai erau o multime de cabane, unele mai mici, altele mai mari.
Nu era o locuinta foarte mare, iar la exterior nu arata cine stie ce, insa la interior, in sufragerie, semineul mare isi facu aparitia in coltul camerei, avand in fata lui doua fotolii destul de mari si comfortabile, fiecare cu cate o perna pe el. Sufrageria mai avea si doua canapele, una in fata celeilalte, iar in mijloc o masuta unde obisnuiam sa servim ceaiul cald iarna. Ferestrele erau si ele micute, insa acoperite cu un material de matase, crem, ce nu lasa lumina sa patrunda in camera. Televizorul era asezat pe undeva prin celalalt colt, pe o masa mai mare, langa acesta fiind o vaza goala, unde de mult nu mai fusese ceva pus in ea. Stiu doar ca acea vaza insemna mult pentru bunica noastra, era facuta din portelan si o primise de la bunicul acum mult timp.
Dupa ce am intampinat femeia ce ma crescuse, am luat toti trei masa vorbind despre cum ne-am intalnit. Bineinteles, nu am zis tot ce trebuia spus, caci daca aduceam aminte de Inaru, femeia cu parul cafeniu ce ne pregatise masa l-ar fi chemat si pe el aici. Atat ne-ar mai fi trebuit!
-Sunteti asa frumosi si bine claditi, ne spuse femeia, asezand farfuriile in fata noastra.
Aburii ieseau din mancarea gata pregatita, eu si Matsuro, gustandu-o imediat. Ca de fiecare data meniului bunicii nu ii mai trebuia nimic, era perfect modul in care gatea.
-Gatesti la fel de bine ca atunci, i-am adresat, afisandu-se un zambet micut pe chipul bland al acesteia.
Dupa ceva timp, doamna in varsta ne spuse ca va trebui sa plece pana la o vecina ce trebuia sa ii dea aluat pentru gogosi, caci avea de gand sa ne gateasca cateva in seara asta. Aceasta doar ne ruga sa strangem noi masa, asa ca dupa ce am mancat, eu m-am apucat sa spal vasele, iar satenul sa aranjeze scaunele.
-Matsuro, du-te in camera, termin eu, i-am spus, nevenind a-mi lasa fratele sa munceasca aici, mai ales ca era pentru prima data, in fond, eu eram mai mare, deci eu faceam lucrurile mai grele, daca se puteau numi asa.
Acesta aproba, apoi se duse in sufragerie, fara a mai auzi ceva de el. De abia asteptam ca bunica sa se intoarca si sa o ajut la facut gogosi, caci si ele, la fel ca cealalta mancare, ieseau perfect.
Continuam a spala vasele, gandurile mele zburandu-mi in alte locuri, oriunde, numai la spalat nu. In fata ochilor imi aparu trupul satenului intins pe acelas pat ca cel din camera noastra, insa baiatul era complet gol. Am inghitit in sec, apoi mi-am dus o mana spre frunte, masand-o usor. De ce imi treceau toate alea prin minte? Nu trebuia sa ma gandesc la asa ceva.
Gandurile mi-au fost spulberate de un zgomot asurzitor ce veni din sufragerie, urmat de un geamat ce parea a fi al micutului meu frate. Am lasta totul in bucatarie asa cum era, grabindu-ma in marea incapere. Matsuro era asezat pe podea, impreuna cu cioburile unui obiect stralucitor. Mainile sale erau patate pe alocuri cu sange, iar chipul satenului era umezit de cateva lacrimi. Fata lui parea asa trista si incerca din rasputeri sa se abtina din nu a urla, probabil din cauza durerii. M-am apropiat de el, abia atunci realizand ca ceea ce se sparsese era chiar vaza de portelan de langa televizor. Ce mai conta daca era sparta cand stiam ca micutul meu frate suferea? Ii puteam observa pe chip modul in care era cuprins de acea durere. M-am asezat langa el, observand cum incepuse a-si linge acel lichid vascos si rosu de pe maini.
Cum ma puteam gandi in acest moment la lucruri asa perverse? Pustiul asta pur si simplu ma omora, la propriu.
Vazand cum incerca sa stranga cioburile, l-am oprit.
-Nu, o sa te ranesti si mai mult! l-am atentionat, prinzandu-i mana si indepartand-o de bucatile de pe jos.
M-am ridicat si am inceput sa le strang cu grija, punandu-le rapid intr-o punga. Cand terminasem nu aveam nici macar o zgarietura, caci am stiut cum sa le adun.
-Ah, acum sa gasim bandajul. Mai rezista putin, i-am zis, incercand sa il calmez pentru ca ii auzeam uneori usoare gemete din cauza durerii si usturimii.
Am luat tifonul dintr-un dulapior din baie, impreuna cu o sticluta cu spirt, caci altceva nu am gasit. M-am apropiat de el si am inceput a-i curata ranile. Imi venea sa ii spun sa taca, sa nu mai tipe in halul ala, pentru ca simteam cum umflatura din pantaloni se face din ce in ca mai mare.
Dupa ce i-am bandajat bratul stang si am pus spirt pe cateva rani mici, l-am asigurat ca totul e in regula. Am oftat de cateva ori, dupa care Matsuro imi multumi, apoi ma intreba din nou ce am patit, insa nici de data asta nu i-am spus adevaratul motiv.


Dupa ce am mancat si gogosile facute de bunica, ne-am putut odihni pe canapeaua din sufragerie, privind la televizor. Am inceput sa vorbim despre lucrurile facute de noi in ultimul timp, si despre cum Matsuro incheiase acest an cu rezultate foarte bune. Bunica il felicita, apoi, am decis amandoi sa ii spunem motivul pentru care satenul era bandajat. La inceput a parut putin suparata, insa nu ne-a certat, eram baieti mari, cum spunea ea.
Odata cu venirea serii, ne arata camera in care aveam sa dormim. Semana foarte mult cu cea din apartamentul meu, numai ca aceasta, in loc sa aibe doua paturi, avea unul singur, de doua personae. Eu am fost foarte multumit de acest lucru, pe cand Matsuro, parea putin morocanos.
-Noapte buna, ne sopti femeia in varsta, apoi ne lasa singuri in camera.
Ne-am imbracat amandoi in pijamale apoi ne-am ascuns trupurile sub patura moale.
-Te mai doare?
-Nu, chiar deloc, imi raspunse fericit, scotand bratul cu mana ranita afara. Nu credeam ca o sa imi treaca asa repede, imi adresa, apoi imi oferi un sarut scurt pe obraz, probabil in semn de multumire.
-E din cauza spirtului, i-am zis, facand referire la rana se ce vindecase foarte repede.
Isi dadu bandajul jos, chiar daca l-am atentionat ca o sa il suture putin la inceput. Imi spuse ca ura ranile de genul ala, la fel si bandajele, si ca oricum nu m-ar fi ascultat daca nu il lasam sa il dea jos, asa ca nu am avut de ales.
S-a asezat la loc langa mine, stand pe o parte, cu mana sub cap, privindu-ma.
-Kiru, stiu ca am tot adus aminte de asta, dar am impresia ca imi ascunzi ceva. Ce am facut? Ce s-a intamplat?
Vocea lui incepea a ma speria, mai ales ca isi daduse seama ca eu chiar ii ascundeam ceva. Nu voiam sa il mint, sa ma creada un mincinos, asa ca am decis sa ii spun si sa risc daca avea sa se supere pe mine.
-Uite, stiu ca suna ciudat, dar ti-am mai spus ca ma abtin cu greu din a te atinge. Pur si simplu simt cum incetul cu incetul scutul de pe tine crapa, iar eu sunt gata sa izbucnesc.
Doream sa ii vad chipul, sa vad daca e speriat sau ma privea normal, dar intunericul din camera nu tinea cu mine.
-Nu inteleg
-Ce anume nu intelegi?
-Nu inteleg de ce te abtii. De ce nu faci tot ce iti trece prin minte in acel moment?
-Matsuro, nu cred ca gandesti ce zici, am oftat, dorind sa ii explic ca ma abtineam cu un motiv anume. Nu vreau sa suferi, caci o sa doara, nu pentru ca asa vreau eu, ci pentru ca asa e normal.
-Nu o sa doara, ma contrazise, ramanand oarecum socat cu acel ton cu care imi vorbea, parea foarte sigur pe el.
-Dar Matsuro
-Sunt obisnuit cu durerea, in plus, si eu vreau, sopti, imaginandu-mi cum se inrosise la fata, caci chipul ii ardea foarte tare.
La auzul acelei replici parca inima crescuse in mine, si totusi ma convinsese, nu ii puteam oferi atata placere, mai ales in locul unde ne aflam.
Imi prinse mana, apoi mi-o saruta usor, urcandu-se deasupra mea dintr-o singura miscare. Ma uimise de-a dreptul si nu ii intelegeam reactiile, insa o data ce ajunse peste mine, am dat negativ din cap.
-Cel ce e deasupra domina, iar eu pe tine, pusti neatent, nu te-as vedea facand asta!
Dupa terminarea acelei fraze l-am prins de ambele brate si ne-am rostogolit, astfel incat eu am ajuns deasupra lui. Ii puteam vedea doar stralucirea ochilor, nimic mai mult. In acel moment as fi vrut mai multa lumina, sa ii vad acel chip de inger, acele buze subtiri si dulci. Totusi, daca nu le puteam vedea, le puteam gusta.
Mi-am lipit trupul de al sau, muscandu-l scurt de lobul urechii si soptindu-i :
-Esti sigur de asta?
-Sunt sigur! raspunse calm, si totusi ii simteam bataile inimii ajungand pana la cele din pieptul meu.