Un nou trandafir infloreste la Kaleido star

[Rose ^^]

Mama, ce personalitate are Andreea(exact Leon). M-au amuzat fazele tale. Mai ales aia cu Kalos=))
saracu, mie mila de el. Ce multa iubire exista intre Leon si Andreea. Si chiar asa cu usa?=))
Layla insarcinata cu Yuri?;;) Ce interesant si intens. Sunt curioasa de ce intrare ii vei face Sorei:>
Abia astept sa o "revad" mama mor de nerabdare, dar ma calmez eu. Imi place la Andreea faptul ca o pui vesela si alea alea cand face un act si cand totul a laut finish e rece. Ce combinatii:X
Abia astept sa vad de ce roscata se comporta asa de rece cu toti. Oare ce nebunii ai in creierasul tau?>:) Poate ca o fi ea buna la acrobatii, dar nu o intrece pe Sora...ea are ceva ce se pare ca Andreea nu mosteneste. Spiritul ala rebel, fericirea ce o emana mereu indiferent de situatie si faptul ca nu se considera superioara nimanui si ca e politicoasa, dar aici il mosteneste pe Leon.
Ceva am de obiectat, la descriere, stiu ca mai poti pune. De aceea insist. Inca se mai poate. Sfat: axeazate pe sentimente. Poti citi si poezii de Eminescu, vorbesc serios.
Astept next si sper sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<


Edit : dar chiar nu ne interesează că tu ai fost plecată honey, nu mai faci off topic. Ai chef de conversaţii messengeristice, te duci pe mess.

[Sasame]

Capitolul V
Prima zi de antrenament; colegii


Inca de la primele raze ale soarelui pe malul marii puteai vedea o fata de nu mai mult de saisprezece ani alergand. Imbracamintea sumara, picioarele goale pe nisipul umed, parul roscat fluturandu-i in urma o facea sa arate precum o nimfa a zorilor. Fata cu pricina nu era alta decat Andreea Oswald.
Motivul pentru care adolescenta se afla la aceea ora pe plaja era antrenamentul. Vroia sa se asigura ca-i in forma maxima si nu va fi nevoie sa faca alt tip de antrenament. Fata avea propriul ei program zilnic pe care il respecta cu strictete, fara abateri si fara exagerari.
Cand era la New York avea propria sala de antrenament dar acum s-a vazut nevoita sa improvizeze, data fiind si ora. La Kaleido totul era cufundat in liniste si n-avea cum sa patrunda in interior.
Dupa cateva ore bune s-a intins pe nisip obosita, inchizandu-si ochi, lasandu-se purtata de zgomotul valurilor ce se spargeau la mal. Era atat de relaxata incat nu auzi ca cineva o striga:
- Hei, roscato, ce cauti aici?
O intrebare pusa in van dat fiind faptul ca Andreea nu o auzise. Persoana cu pricina se cobori pe genunchi si puse mana pe umarul adolescentei haltacaind-o putin. Andreea tresari nervos si dintr-o saritura se ridica in picioare.
- Te-am intrebat ce cauti aici, repeta persoana, care se dovedise a fi un tanar.
- Nu e treaba ta! ii raspunse Andreea pe un ton iritat. In fond, tu ce cauti aici?
- Ma plimbam si am dat peste o domnisoara foarte tafnoasa in dimineata asta. Apropo, eu sunt Basil, se prezenta baiatul incercand politicos sa-i sarute mana.
Basil era un tanar de nouasprezece ani, brunet cu ochii caprui. Zambetul sau perfect trada faptul ca fusese model, cat si corpul sau bine lucrat. Purta o pereche de pantaloni de trening cu un tricou maroniu si o bluza legata in jurul taliei.
- Hn, nu e nevoie de atata galanterie Cassanova ce esti, spuse fata amuzata de intentia lui. Eu sunt Andreea Oswald.
- Oswald…unde am mai auzit eu numele asta? In plus figura ta imi este foarte cunoscuta.
- Nu stiu unde ai auzit numele…Poate in intreaga lume? In ceea ce ma priveste ma indoiesc sa ma cunosti de undeva.
- Gata, mi-am amintit. Tu esti pustoiaca aceea de la auditie care a indraznit s-o infunte pe afurisita aia de Vivian Artmoss. Felicitarile mele daca ai fost in stare sa-i vorbesti asa! In plus ma mir ca nu ti-a zis nimic.
- Hn, si-o merita! Nimeni nu-mi spune mie ce sa fac, mai ales una ca ea.
Deodata se auzi soneria unui celular. Basil se cauta prin buzunare si spuse ca nu-i al lui. Atunci Andreea cauta in gentuta ei si-si scoase mobilul. Cu multa sila deschise clapeta si-l tinu la o distanta de un metru de ureche.
- Andreea Oswald, pe unde umbli? se auzi vocea groasa si nervoasa a unui barbat. Am vorbit ca la ora noua voi fi la tine sa te duc la Kaleido, iar eu ca un prost te astept in fata usii de o jumatate de ora!
Cand zbiaratul inceta Andreea apropie mobilul de ureche si raspunse pe un ton foarte indiferent:
- Nu-mi amintesc sa fi vorbit ceva nasule! In plus aproape am ajuns si nu mai este nevoie de tine. La revedere! incheie fata si inchise clapeta.
- Se pare ca nu esti numai tafnoasa ci si tupeista, o complimenta Basil.
- Stiam, nu era nevoie sa-mi spui. Acum, imi pare rau dar trebuie sa ajung la Kaleido, nu ca mi-ar pasa daca intarzii.
- Hei, asteapta! Si eu merg in aceiasi directie, sunt acrobat acolo. Stai o clipa, si tu?
- Da si eu! Ce te mira baietas sau ti-e frica de o fata?
- Mie, de o fata, niciodata. Si pentru tine sunt Basil si nu baietas cum mi-ai spus.
- Atunci nici eu nu sunt o pustoaica! ii dadu Andreea peste nas.
Cei doi au inceput sa mearga spre Kaleido fara a-si mai vorbi o clipa. Andreea pur si simplu nu simtise nevoia sa mai spuna ceva unui necunoscut, iar Basil era satul de raspunsurile ei sarcastice.
Cand au intrat in marele circ au fost intampinati de catre doua fete si un baiat cat si de Yuri care parea foarte nervos. Acesta o trase usor pe Andreea intr-o parte si-i spuse printre dinti:
- Data viitoare cand spun ca ne intalnim, ne intalnim! Si nu ma face sa regret mai mult decat regret ca am acceptat sa am grija de tine.
- Am inteles, acum da-mi drumul! spuse Andreea aproape tipand atragand atentia celor patru tineri.
In acest timp Basil se alaturase celor trei, care pareau ca pe el il asteptasera.
- Pe unde ai umblat? il intreba una dintre fete pe nume Veronika.
Fata parea a-l cunoaste pe Basil. Cel din urma nici macar nu se sinchisi sa-i raspunda drept urmare tanara se enerva.
- Te-am intrebat pe unde ai umblat Basil? intreba ea inca o data accentuand cuvintele tintuindu-l cu privirea.
- Ce-ti pasa tie surioara! ii raspunse Basil nemultumit. Si nu te mai uita asa la mine ca sti ca nu-mi place.
Intr-adevar Veronika nu avea tocmai o privire blanda datorita ochilor sai aurii si rautaciosi. Cu usurinta se observa ca-si vopsise parul intr-o nuanta nu foarte umana si anume un roscat-ciclame, dar totusi ii statea foarte bine si asa, incadrandu-i perfect fata un pic ascutita.
- Sa va prezint pe cineva, spuse Basil, uitandu-se spre Andrea care tocmai se despartise de Yuri. Ea este Andreea Oswald, la fel ca noi, o acrobata.
- Hn, poate oi fi acrobata, dar nu la fel ca voi! spuse Andreea. In fine, ma bucur de cunostinta.
- Eu sunt Andrew, se prezenta celalalt baiat intinzandu-i politicos mana.
Andreea se multumi sa-l observe putin, realizand ca se asemana destul de bine cu Basil decat ca este ceva mai mic. Parul la fel de rebel, poate ceva mai lung si acelasi zambet caracteristic cuceritorilor.
- Eu sunt Neris, se prezenta o fata mai miniona dar foarte draguta.
Avea parul prins in doua codite care ii dadeau un aer foarte inocent, chiar copilaros si o privea foarte incantata pe Andreea, mai mai sa inceapa sa planga.
- Te rog, imi dai si mie un autograf! izbucni Neris dintr-o data vrand s-o imbratiseze pe tanara din fata ei.
- Ei, acum Neris, ce te-a apucat? o lua la rost colega ei. Apropo, eu sunt Veronika. Neris, de ce trebuie sa ceri autografe unei astfel de fete?
- Pentru ca este ea Veronika. Nu-ti mai amintesti? A concurat ca si tine la “L’etoille vivante” in Franta acum doi ani si a si castigat la o diferenta de zece puncte de toti ceilalti.
- Acum mi-am amintit! spuse Veronika. Se pare ca esti destul de cunoscuta. Dar nu inteleg ce legatura ai cu domnul Yuri, care spumega pe aici inainte sa ajungi.
- Nu cred ca te intereseaza asa de mult, nu-i asa? raspunse Andreea evitand s-o priveasca.
- Sti, cred ca iti face cineva cu mana, o atentiona Andrew aratand cu degetul spre o femeie bruneta ce ii facea semne.
Cand se apropie destul Andreea auzi ca femeia ii spune Sora. Pentru a doua oara era incurcata cu mama ei si nu ii prea convenea. Femeia ajunse langa ea si ar fi fost in stare s-o ia in brate daca adolescenta n-ar fi spus stop la timp.
- Nu sunt Sora! spuse aceasta plecand de langa cei patru tineri. Nu te cunosc si nu ma cunosti.
- Domnisoara Wong, s-a intamplat ceva? intreba timid Neris.
- Nu, nimic, vorbi femeia calmandu-se. Ochii mi-au jucat o festa atata tot. Am crezut ca prietena voastra este o veche cunostinta de-a mea.
Domnisoara Wong cum o numise Neris nu era decat May Wong, fosta acrobata la Kaleido. Acum era o femeie implinita si mama a trei copii deosebiti. Ocazional mai aparea in spectacolele de la Kaleido, dar numai in cele importante. Folosea apelativul « domnisoara » pentru a nu se simti diferita fata de restul acrobatiilor.
Andreea isi dadu ochi peste cap si pleca. Se mai uita o data peste umar dar vazandu-i pe cei cinci discutand se razgandi si-si continua drumul.
Imediat dupa ce a plecat a aparut Ken respirand greu, ochelarii venindu-i stramb pe nas.
- Ati vazut-o pe Andreea Oswald? intreba acesta alarmat. A vazut-o cineva?
- Da, raspunse Basil. Tocmai a plecat in aceea directie.
- Slava cerului, macar stie c-o asteapta. Pasul unu rezolvat, mai ramas ceilalti trei.
- Ken, ai spus cumva Oswald? intreba May mirata.
- Da. Probabil n-ai aflat inca dar fiica Sorei este aici pentru cel putin doi ani.
- Am vazut-o si am confundat-o cu Sora. Doamne cat ii seamana. Abia astept s-o cunosc.
- Cat ii seamana la infatisare Sorei, atat ii seamana la comportament lui Leon, spuse Kalos care iesise din birou pentru o clipa. Unde e acum?
- A plecat, raspunse dezamagit Ken. Sa speram ca se vor intalni.


Capitolul VI
Spiritul scenei, Fool


Andreea se plimba fara nicio tinta pe culoarele de la Kaleido nestiind ca o persoana importanta din viata ei o astepta in biroul lui Kalos de mai bine de trei ore. Fata nici macar nu se sinchisise sa se opreasca la strigatele lui Basil care se indrepta in fuga spre ea.
- Sefu’ a zis ca vrea sa te vada in birou! spuse acesta scurt si la obiect incetinind pasul din momentul in care mesajul fusese transmis. Se astepta la cel putin un multumesc dar Andreea nici macar nu-l privi pentru o secunda.
- Halal fel de a-mi multumi, spuse acesta nepasator intorcandu-se in camera lui.
Adolescenta o lua spre biroul lui Kalos, dar fara prea multa graba. Desi nu facuse nimic rau, mergea incet pentru a-i lasa suficient timp lui Kalos sa se calmeze.
Usa se deschise cu un scartait usor, iar inauntru era ceva mai intuneric decat atunci cand semnase contractul. Kalos nu era in birou, singura persoana fiind cea asezata pe scaun cu spatele la Andreea.
- Sti, mi-a fost dor de tine, Andreea! se auzi vocea slaba a unei femei.
Andreea ramase pironita in pragul usii in timp ce femeia se ridica intorcand-se spre ea. Pentru o clipa ai fi crezut ca se priveste in oglinda, femeia infatisand o Andreea mai matura, mai zambitoare. Femeia cu pricina era Sora Oswald, mama ei, pe care nu o mai vazuse de cateva luni datorita deselor concursuri la care participa in toata lumea.
- Cred ca si mie mi-a fost un pic dor de tine, spuse adolescenta imbratisandu-si mama cu caldura.
Acesta parea cel mai uman gest facut de tanara in ultimul an. De cand plecase de acasa nu mai aratase nimanui sentimentele ei, consolidand in timp masca rece si indiferenta ce i se imprimase pe chip.
- Andreea, ma bucur ca faci parte dintre cei de la Kaleido, spuse Sora. Acum poate vei intelege sensul povestilor mele, care atat timp mi-ai zis ca sunt inventii.
- Si inca mai cred, ii raspunse Andreea rece tragandu-se din imbratisare.
Cand vazu chipul impasibil al fiicei sale in ochi ii aparura cristale de lacrimi. Incerca s-o mai imbratiseze o data dar fata facu un pas in spate.
- De ce-mi faci asta? Ma faci sa regret ca l-am lasat pe tatal tau sa te antreneze si ti-a transmis si tie raceala lui, spuse femeia izbucnind in lacrimi.
Andreea se intoarse cu spatele si-i spuse peste umar cu mult sarcasm:
- Si daca nu m-ar fi antrenat acum as fi un nimeni, caci nici tu n-ai fi facut-o. Nu plange pentru mine doar pentru ca am refuzat sa te imbratisez. Te iubesc, esti mama mea, dar aleg sa nu-mi mai arat sentimentele in fata nimanui.
Spunand aceste o lasa pe Sora in urma cu lacrimile siroindu-i pe obraji. Femeia se prabusi neputincioasa, ranita fiind de cuvintele Andreei care taiau in carne vie, privind cum fiica sa se indeparta.
Lasa capul in jos pentru cateva clipe, dar atentia i-a fost atrasa de o aparitie mai mult sau mai putin cunoscuta. O ploaie de pulbere de stele cazuse pe podea si un spirit fantomatic plutea la o mica distanta de capul ei.
- Deci te-ai intors? intreba spiritul Fool. Ma intrebam cand o vei…
- Nu m-am intors Fool, nu am venit aici pentru ca vreau sa urc pe scena din nou, ci pentru fiica mea.
- Ai o fiica!!! spuse Fool ochii marindu-i-se considerabil. Cand o pot cunoaste?
- Nu-ti dau sanse. Nu cred ca te va vedea vreo data caci ii seamana prea mult lui Leon, raspunse Sora descumpanita.
- Mama, cu cine vorbesti? se auzi vocea Andreei din spatele usii. Mai ai de gand sa plangi mult, caci nu mai stau mult pe aici. Poate ar fi mai bine sa mergem la apartament.
Din cate se parea Andreea o asteptase si chiar o invitase la ea acasa. Fata intra in birou si-l vazu pe Fool plutind lejer in aer.
- Sa nu-mi spui ca mi-ai adus si o papusa? intreba ea cu sarcasm.
Sora isi ridica privirea din pamant si si-o indrepta spre fata care era vizibil amuzata de vederea lui Fool. Micul spirit se apropie de ea si-o cerceta cu atentie pret de cateva secunde pentru a se asigura ca este o persoana vie si nu o reflexie a Sorei. Intr-un tarziu Sora avu indrazneala s-o intrebe:
- Il poti vedea pe Fool? in acelasi timp aratand cu degetul spre locul unde plutea.
- Mare chestie, acum hai sa mergem! raspunse Andreea pentru a doua oara. Vii sau plec singura?
~ Daca ma poate vedea inseamna ca destinul ei este aici, iar visul ii va deveni realitate cat tu vei continua sa crezi~ spuse Fool disparand treptat.
Sora se ridica de pe scaun si-si urma fiica. Stia ca Andreei ii va fi greu sa se acomodeze cu micul spirit, mai ales daca acesta isi pastrase vechile obiceiuri. Totusi era bucuroasa ca-l poate vedea, dorindu-si din toata inima ca visul fetei sale, oricare ar fi acela, sa se indeplineasca pe scena.

[Rose ^^]

Buna dear. Vai ai adus nextu, nu pot sa cred. Ce fericire pe mine, iupi... si ce mi-a placut:X Mersi ca mi-ai spus si acu sa incepem. Stop ca scriu eu si nu-mi pasa sunt prima:yes:
Un capitol minunat si cu descriere, destul de lung si fara greseli. Vad ca te descurci si imi place, iti ador povestea...desi nu prea o inghit pe Andreea, cum sa fie asa rece si cu mama ei. inacceptabil [-( Sora inca il vede pe Fool?O_O o mama, asta inseamna ca timpul ei nu sa terminat inca:d ce bine.
Andreea il vede pe Fool, Sora il vede stii la ce ma gandesc? La aceiasi tehnica realizata de Sora si Layla sa o faca ele doua ca mama si fiica, ar fi genial....vise.8->
Zicea ceva Fool de visul Andreei, daca am citit eu bine la inceput visul ei e acela de a realiza Acrobatia Ingerului si sa-si faca parinti sa simta din nou acea placere de a fi pe scena, desi sper ca se va implini. mama ce idei am:>:>
Astept next si sper sa ma anunti. Ti-am devenit fanul nr 1 si iti raman cititoare fidela:P. Spor la scris si bye>:d<

[RinMi♫♪]

De ci in primul rand imi place ca ai pus atat comedie cat si drama.
Dupa care faptul ca ne-ai aratat ca Andreea are o latura ascunsa.
Semnul de intrebare ce visuri avea fata.
Si ca ai mai adaugat personaje noi, sper ca acestea sa aiba un rol important totusi si sa mai apara in povestea ta.
Nu uita sa ma anunti si la urmatoarele capitole. ^^

[Tweety]

Heey, buna surioara :X imi pare rau ca nu am lasat comm mai devreme. Deci voi zice acm tot ce am de zis.
In primul rand ma bucur ca ai o idee interesanta si originala.
Imi place ca ai mai adaugat descriere. Fata de primele capitole se vede o mare diferenta.
La capitolul dialog stai destul de bine, deci nu am ce reprosa.
Actiunea mi s-a parut putin grabita, insa sunt sigura ca o vei remedia pe parcurs.
Cu naratiunea stai bine, deci din nou nu am nimic de zis :))
Imi place mult ficul tau si sper ca vei aduce continuarea cat mai repede.
Spor la scris!

[Sasame]

Capitolul VII
Lacrimi desertice



Sora n-a mai stat mult la apartamentul Andreei avand deja rezervata o camera de hotel. Desi adolescenta a insistat sa ramana nu a raspuns cererii ei, plecand, lasand-o singura pe Andeea in apartamentul imens ce pentru prima oara i se parea gol.
Fata n-a putut pune geana pe geana in aceea seara tot gandindu-se la aparitia acelui spirit, Fool, cum il numise Sora. Ascultase cu drag povestile mamei ei cand era copil, dar niciodata nu crezuse ca erau tocmai adevarate.
- Trebuie sa inceteze! isi spuse Andreea cu voce tare dandu-se cu capul de perete pentru a opri sirul de amintiri.
Dar acestea nu incetau, ii treceau prin fata ochilor precum poze inramate, surprinzand un anumit moment. Adolescenta se prelinse pe perete si-si apuca fata in maini.
- Fa-le sa inceteze! tipa inca o data fata.

~flashback~

- Mami, mami, ascunde-ma sa nu ma gaseasca tata! vorbi o Andreea mai mica.
- Ce s-a mai intamplat de data aceasta? intreba Sora luand-o in brate.
- Tati e suparat si a zis ca ma va pedepsi.
- Andreea, unde esti? se auzi o voce hotarata de barbat venind din camera opusa. Soricel mic, iar ai dat iama in dulceturile mele?
La scurt timp intra in camera Leon cu un borcan de dulceata aproape gol intr-o mana si o lingura murdara intr-alta privind foarte suparat spre fetita. Incerca sa se apropie mai mult de ea, dar usor disparea dupa picioarele Sorei.
- Sora, da-te la o parte ca am de prins un soricel care mi-a golit borcanele. Sa vada el daca il prind ce pateste.
Cu un tipat usor Andreea parasi camera ascunzandu-se dupa coltul usii de frica sa nu pateasca ceva rau, dar totusi sa poata auzi conversatia.
- Leon draga, las-o, e si ea mica, incerca Sora sa-l linisteasca. Presupun ca si eu cand eram mica faceam acelasi lucru, continua aceasta zambindu-i sotului sau.
Inima rece a lui Leon se inmuie pentru a mia oara la vorbele Sorei luand-o in brate cu drag. O saruta scurt pe buze si apoi ii sopti usor cu parere de rau:
- Dar totusi, maine nu vom mai manca clatite.
- CEE?? Adica nu mai e nici un fel de dulceata? De nici un fel?
- Nu, de ce crezi ca sunt suparat. Daca ar fi fost doar un borcan, ar fi fost o nimica toata, dar azi am descoperit ca nu mai este nici unul.
La remarca lui Leon, Andrea fugi in camera ei, direct in pat, ascunzandu-se sub plapuma. Stia totusi ca nu va fi pedepsita, era prea bun cu ea ca sa-i reproseze ca a mancat dulceata.

~end of flashback~

Andreea inca statea gemuita langa perete sustinandu-si capul in maini. Lacrimi siroiau din ochi ei goi. Doar ochii ii sangerau, caci inima era prea sfasiata pentru a mai simti durerea unor amintiri. Erau lacrimi desertice, pline de durere, dar in acelasi timp nu exprimau durerea ei. Ele curgeau fara noima.

~~~~~~~~~~~~~~


Din sala de antrenament se auzeau mai multe voci. Alec le ceruse acrobatiilor sa vina la prima ora la antrenamete deoarece dorea sa faca un fel de introducere noilor veniti. De asemenea ii ceru si lui Vivian sa vina, sa fie de fata, cu toate ca aceasta nu era deloc de acord cu orele sustinute de el. Din acest motiv, probabil si intarziase intentionat.
- Acum ca suntem toti aici putem incepe, spuse Alec. Pentru inceput vreau sa-i cunosc mai bine pe noii acrobati, sa le cunosc domeniul de activitate.
Basil, Veronika, Andrew si Neris au facut un pas in fata. Pe rand fiecare s-a prezentat si a numit la ce se pricepea. Surprinzator a fost faptul ca Neris se pricepea la Diablo, desi din felul ei de a fi mai copilaros, n-ai fi crezut-o in stare.
- Din cate imi dau seama ceea ce faceti nu este atat de dificil, dar atat barna, jongleriile, exercitiile la sol si Diablo cer echilibru, spuse Alec. Ne-ati putea face o demonstratie de echilibru. Sa zicem la barna.
- Sigur ca da, raspunse Andrew care nu mai astepta o secunda si urca pe barna incercand sa-si mentina echilibrul stand intr-un picior, apoi in maini.
Pentru Andrew aceasta era specialitatea lui. De mic luase lectii la barna, iar acum totul era mai mult o joaca pentru el decat antrenament. Acesta era si motivul pentru care venise la Kaleido. Sa invete si alte acrobatii sa poata merge inainte.
Dupa el au urmat Basil si Veronika, cei doi executand un exercitiu de echilibru impreuna. Ce-i drept ei se cunosteau mai de mult, caci avusesera ocazia sa mai lucreze unul cu celalalt ca echipa la un circ ambulant. Erau chiar buni, se completau reciproc, lipsurile unuia fiind atuurile celuilalt si invers.
Visul lor era sa urce impreuna la trapez ca si parteneri. De aceea drumurile li s-au incrucisat inca o data si tocmai la Kaleido. Pentru ca amandoi stiau ca aici visul lor pot deveni realitate.
Cand a venit randul lui Neris aceasta a ezitat o clipa, dar s-a dovedit a fi mult mai indemanatica pe barna decat Basil si Veronika. Era stapana pe sine, fiecare miscare era bine calculata, sansele sa fi cazut au fost minime. Ea venise la Kaleido deoarece isi dorea sa urca pe scena mai importanta decat cele pe care urcase pana atunci.
- Se pare ca va descurcati foarte bine amanpatru, spuse Alec cand s-au terminat demonstratiile, dar, din cate imi amintesc erati cinci si nu patru. Domnisoara Andreea n-a binevoit sa ne faca o demonstratie de echilibru?
Dintr-un colt al salii cineva pufni nesatifacut. La intrebarea sarcastica a barbatului, Andrea nu s-a putut abtine. Pana atunci nimeni n-a observat-o, daramite s-o bage in seama. Isi lasa saculetul cu haine jos si inainte spre mijlocul salii unde se afla Alec.
Se opri abia in clipa in care intre ei mai erau un spatiu de cativa centimetri si-l fixa cu privirea, incercand sa mentina contactul vizual cat mai mult. Ochii ei negri ardeau in adevaratul sens al cuvantului in timp ce ai lui pareau sa fi inghetat.
Dupa cateva clipe stanjenitor de linistitoare Alec isi cobori privirea in pamant intrerupand contactul. Andreea zambi intr-un fel satisfacuta de gestul lui.
- Las ca-ntotdeauna, nu-i asa Raoul? intreba ea apasat. Intotdeauna ai renuntat primul, chiar si acum, fapt pentru care n-ai avut si nici n-o sa ai curajul sa ma infrunti.
- Cu ce drept imi spune o pustoiaca rasfatata ca tine pe cel de-al doilea nume? spuse Alec parand destul de nervos. Si nu ti se pare ca ai inceput sa vorbesti prea mult?
- Hm, n-am ce discuta cu persoane care ma fac “pustoaica rasfatata”, spuse Andreea intorcandu-se cu spatele. In ceea ce priveste demonstratia de echilibru n-ai decat s-o faci tu in locul meu, atat timp cat in urma cu doi ani nici nu ma egalai.
- Se pare ca ai devenit mai nesuferita decat erai in urma cu doi ani Sophie, ii raspunse in schimb Alec accentuand numele. Semeni prea mult cu Leon Oswald.
Numind-o Sophie, numele dat de tatal ei, pe care numai acesta indraznea sa-l pronunte, cea din urma picatura a umplut paharul pana la refuz facandu-l sa se reverse. Din pricina ultimilor intamplari Andreea nu era tocmai stabila din punct de vedere emotional ceea ce a declansat toata furia pe care o acumulase de cand libertatea ei de miscare i-a fost micsorata considerabil.
- Nimeni, dar nimeni nu are voie sa-mi spuna asa, izbucni ea incepand sa-l loveasca pe Alec cu pumni.
Desi nu parea o persoana puternica datorita infatisarii firave, Andreea chiar stia sa loveasca si in acelasi timp sa si raneasca daca lovea destul de tare. Avea destula forta, mai ales ca era si furioasa.
- Daca l-ai auzit pe tata spunandu-mi asa la antrenamente nu inseamna ca poti sa-mi spui si tu asa. Si nu seman deloc cu el, nu seman deloc cu Zeul Mortii.
Cu aceste cuvinte o lua la fuga si deschizand usa salii cu forta, o dadu de perete. Fara a mai verifica daca era cineva pe culoar fugind dadu peste cineva. Pentru o clipa nici nu indrazni sa deschida ochii.
- Usurel, usurel, auzi Andreea vocea linistita a lui Fabiol. Aaa, tu erai! Se pare ca ai inceput sa-ti faci un obicei in a da peste mine, spuse acesta apucand-o usor de incheieturile mainii.
- Da-mi drumul! se smuci fata din stransoare. Nu ai niciun drept! se rasti aceasta cand barbatul insista.
Incepu sa se zbata cat mai violent, il lovea cu pumnii in piept in disperata incercare sa-si scape mainile din stransoarea lui. Loviturile ei nu aveau o tinta anume deoarece tinea ochii strans inchisi, dar totusi avea destula forta incat sa-l indeparteze.
Fabiol incerca s-o imbratiseze pe Andreea incat sa-i blocheze mainile sa nu-l mai loveasca, dar si s-o linisteasca. Cand barbatul reusi sa-i cuprinda spatele cu bratele Andreea inceta sa se mai zbata, izbucnind in plans. Fabiol o mangaie usor pe spate spunandu-i:
- Gata, gata, lininsteste-te, nu mai plange! Sunt aici acum si nu voi lasa pe nimeni sa-ti faca rau.
Toata scena fusese vazuta de toti acrobatii din sala, uimiti fiind de reactia violenta a Andreei. Alec incerca sa se apropie de cei doi, dar s-a oprit la un semn discret al lui Fabiol, inchizand in acelasi timp usa. Andreea inca plangea pe umarul lui Fabiol cand acesta a spart tacere:
- Te simti mai bine? Vrei sa te duc undeva?
- Da, vreau acasa. Dar, mai stai, nu-mi da drumul, te rog, nu ma lasa singura.
Treptat lacrimile incetau sa mai curga si adolescenta ii raspunse la imbratisare punandu-si mainile in jurul gatului sau. Pentru o clipa au fost numai ei pe culoar, auzindu-se doar suspinele Andeei.
Brusc tanara il impinse in perete pe Fabiol si-si sterse rapid urmele lasate de lacrimi de pe obraji inrositi. La scurt timp dupa gestul fetei se auzi clar vocea lui Leon discutand cu Yuri. Ea le sesizase din timp pasii usori, fapt pentru care l-a indepartat pe Fabiol de ea.
Se uita spre barbatul din fata ei, ce parea foarte nedumerit de reactia ei. Cu cateva clipe in urma plangea si-l ruga sa nu-i dea drumul, iar acum era la fel de rece si indiferenta ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.
- Pentru ce s-a intamplat mai devreme, imi cer scuze, spuse Andreea pe un ton putin agitat. Nu-mi sta in caracter si te asigur ca nu se va mai intampla. In alta ordine de idei iti multumesc ca ai fost alaturi de mine! Acum cred ca ar trebui sa plec.
Spunand acestea Andrea il saruta usor pe obraz si o lua la fuga pentru a nu se intalni cu Yuri si mai ales cu Leon.

[MaDy^^]

hi dear...sorry ca nu am dat comentariu la celalalt capitol insa am uitat...oricum dau edit dupa ce termin de citit ca sa fiu prima;)
EDIT:pai acest capitol a fost reusi ca si toate celelalte adica ai avut descriere,nu ai prea abuzat de dialog iar in rest totul e bine...singurul lucru pe care nu il inteleg este acel [i]flashback[i\] adica nu inteleg ce legatura are faptul ca Andreea isi aduce aminte de cand era mica cu faptul ca e vroia sa isi scoata imaginea lui Fool din minte...daca poti atunci imi explici:-/ ...cam atat si astept continuarea...sa ma anunti:*

bye,bye:bye:

[Rose ^^]

Buna scumpa mea. Uite ca am venit de la scoala si am trecut pe la tine. Mersi ca mi-ai spus. Let's see:
Pai ce sa intamplat cu descrierea? A papat-o cineva?;)) Nu prea este descrierea sentimentelor, iar noi asta incercam sa cautam. Vrem sa simtim acele emotii, trairi ale personajului cat de cat. Nu crezi? Incearca sa descrii mai mult sentimentele, aici cand Andreea plangea nu ai descris foarte mult. Daca nu poti la persoana a treia, treci la persona intai(povesteste din perspectiva Andreiei daca crezi ca iti reuseste mai bine) defapt poti povesti din perspectiva a mai multor personaje daca crezi ca asa poti pune mai multa descriere. Dialogul e ok, naratiunea la fel. Greseli nu cred ca sunt. Actiunea multumesc Doamne e linistita si nu trebuie sa fug dupa ea.
Mi-a placut faza cu "soricel mic" =)) si Leon asa de iubitor cu Sora?O_O In anime, mai avea oleaca si o omora la antrenamente, da imi place:)) Sunt foarte curioasa de ce se va intampla in continuare. Daca Sora si Leon vor mai urca pe scena inca o data? Vai ce tare ar fi. Deci nu mai am rabdare. Saraca Andreea...sper sa nu ramana asa de rece mereu:cry:
Cam atat. Sper ca nu te-am suparat, dar stiu ca poti mai mult:* Astept next si te rog sa ma anunti. Spor la scris si bye>:D<

[Sasame]

Capitolul VIII
Probleme si solutii



Andreea parasi Kaleido Stage si se duse direct acasa. Lasase in urma scena, singura care i-ar fi putut linisti tumultumul sufletesc. Stia ca nu trebuia sa reactioneze asa, mai ales in fata atator persoane, dar pur si simplu nu si-a mai putut infrana lacrimile. Lovi cu pumnul in perete pana acesta amorti din pricina durerii facand-o pe adolescenta sa se prabuseasca in genunchi. Isi acoperi fata cu mainile incercand sa-si stapaneasca lacrimile.
Lupta din rasputeri cu ea insasi, lupta cu latura ei sensibila, pe care o lasase in urma cand parasise casa ei parinteasca. Se ascunsese dupa o masca placata cu indiferenta si raceala pentru a nu suferi din pricina vorbelor rautacioase si privirilor invidioase.
Fata nu observa praful de stele ce curgea pe podea. Cand ridica privirea vazu o silueta ciudata plutind in aer, nesustinuta de franghii. Dadu sa se departeze dar micuta faptura isi desprinse bratele formand un arc de cerc, dand la o parte pelerina.
- Cine esti? intreba Andreea mai sigura pe ea.
~ Cine sunt eu? ....Sunt, Fool, Spiritul Scenei si cine ma poate vedea ii destinat sa-si indeplineasca visul pe scena. Dar, doar cei care isi doresc din toata inima acest lucru vor reusi sa straluceasca precum o stea.
- Am auzit de tine. Mama mi-a spus multe, despre cum i-a fost alaturi un spirit. Am crezut ca sunt doar povesti sa ma adoarme cat am fost copil, niciodata nu am dat crezare vorbelor sale.
~ Drumul tau va fi zdrumicat cu piedici si capcane, dar daca vei privi mereu inainte vei reusi sa le depasesti, spuse Fool serios. Si nicio masca nu va mai putea sa ascunda adevarul mult timp, caci se va sfarama in fata celui drag.
- Ce vrei sa spui cu asta? Hei, unde te duci?
Fool devenise transparent, semn ca in curand avea sa dispara. Facu o plecaciune ampla in fata tinerei in semn de respect, apoi adauga:
- Se pare ca de-acum inainte voi locui aici si trebuie sa-mi iau la revedere de la o anume persoana. Pe curand, Andreea Oswald, si disparu lasand in urma praf si pulbere de stele.
Tocmai atunci doua batai puternice in usa o trezira pe Andreea la realitate. Se ridica agale de la podea, inca frecandu-se la ochi si deschise usa. Pentru o clipa inlemni in pragul usii cand vazu cine o vizita.
O femeie blonda pasi pragul si intra in apartament. Nu era nimeni alta decat Layla Hamilton, decat ca acum arata total diferit. Prin bluzita semi-transparenta burtica ii era proeminenta, semn ca era insarcinata. Vru sa spuna ceva, dar adolescenta i-o lua inainte:
- Buna ziua Layla! Sau mai bine iti spun nasa?
- Am vrut sa vorbim! spuse Layla intrand in apartament. N-am crezut ca voi fi nevoita sa vin atat de curand aici, dar se pare ca ai starnit cateva persoane impotriva ta.
Intre timp Andreea se calma si se aseza pe un fotoliu. Cu o privire dezaprobatoare o urmari pe Layla pana lua loc pe canapea. Stia ca n-ar fi putut sa-i intoarca propriile cuvinte asa ca nici macar nu incerca.
- Yuri, Vivian, Alec….ai macar idee ce faci? Nu-mi vine sa cred ca este adevarat ce mi-a spus Sora, te-ai schimbat mult, mult prea mult. La inceput cand am vorbit cu Yuri am crezut ca glumeste cu mine, dar auzind-o si pe Sora mi-am dat seama de adevar. Amandoi au dreptate, semeni prea mult cu el. Am venit sa te intreb de ce faci toate astea.
- Nu e vina mea, incerca adolescenta sa se explice. Daca ei nu ma pot suferi, eu de ce sa-i suport. N-am nimic impotriva nimanui, vreau doar sa fiu lasata in pace. N-am nevoie de Yuri pe post de bona, nu trebuie sa ascult ordinele unei acrobate insignifiante si nu in ultimul rand nu trebuie sa ma duc la antrenamentele impuse de Alec. Stiu ce e bine pentru mine si nu am nevoie de nimeni sa ma dadaceasca si sa-mi spuna ce sa fac.
- Daca tu crezi asta, atunci eu nu te pot ajuta in niciun fel. Daca vrei sa fi lasata in pace, vei fi lasata in pace, incheie Layla pregatindu-se sa plece. La revedere, Andreea!
- Stai, nu pleca! Vroiam sa te intreb cum decurge sarcina.
- Suntem bine, atat eu cat si copilul. Ayuko a intrebat de tine acum cateva zile, dar i-am zis ca esti din nou plecata. Ii este dor de tine si vrea sa te vada. Poate ar trebui sa-l mai vizitezi si tu.
- Cand ma voi duce acasa o sa-l vizitez, caci si eu vreau sa-l vad. Pana atunci ai putea sa-i transmiti salutari din partea mea. La revedere Layla!
Andreea inchise usa in urma femeii si-si indrepta pasi spre baie. Decise sa faca un dus care s-o revigoreze sa se poata intoarce la Kaleido. Stia ca orele de antrenament nu se terminasera si vroia sa beneficieze intr-un fel cele ramase.
Vrand sa-si dea bluza jos auzi un ras infundat. Asculta cu atentie incercand sa-si dea seama care este sursa acelui ras. Deschise usa dulapiorului suspendat pe perete si-l vazu pe Fool ghemuit.
- Tu ce cauti aici? il intreba Andreea cu o privire dubioasa. Inteleg ca voi fi nevoita sa impart apartamentul cu un spirit, dar nu si ca fantomele au nevoi personale.
~ Nu te pripi in a trage concluzii, spuse Fool. Vroiam doar sa te vad, atata tot.
- La dus?! Asteapta aici! spuse Andreea si iesi din baie.
~ In fine, poate am o sansa, spuse Fool cu ochii stralucindu-i. Andreea, unde te-ai dus?
Fata se intoarse cu o banda adeziva si cu o cutie de bijuterii goala. Insfaca micuta fantoma, o infasura in banda adeziva din cap pana-n picioare si o inghesui in cutiuta.
- Acum mi-am amintit cine esti, spuse Andreea inainte sa inchida capacul, o fantoma perversa.
Isi lua gandul de la dus si pleca din apartament. Nu parea a avea vreo tinta anume, pasii fiiindu-i inceti. Vrusese sa se duca la Kaleido, dar conversatia cu Layla a pus-o pe ganduri cat si cuvintele spuse de Fool. “Drumul tau va fi zdrumicat cu piedici si capcane, dar daca vei privi mereu inainte vei reusi sa le depasesti. Si nicio masca nu va mai putea sa ascunda adevarul mult timp, caci se va sfarama in fata celui drag.”
- Oare ce a vrut sa spuna cu asta?

Scuze, este cam scurt , dar data viitoar o sa il fac mai lung ;)

[MaDy^^]

hi dear...pai acuma observ si eu ca nu prea ai descrierea sentimentelor...adica ar trebui sa te axezi mai mult pe ele decat pe dialog....imi place cum povestesti adica ai un vocabular bine dezvoltat...dialogul este si de data asta ok...actiunea nu este grabita ba chiar dupa parerea mea este ok...in rest totul ii bine...c-am ata sa ma anunti si pe mine te rog dulce ca o savarina:pls:

bye,bye:bye: