[Terminat] Iubire inecata in heroina [ yaoi +18 ]

[Beatrix LaVey]

Ah, iubitele mele Scuzati-mi indelungata absenta, am avut destul de multe pe cap in ultimul timp si chiar uitasem sa mai postez, nici sa mai scriu pe la ficul asta -_-" [ Lenesa de mine! Baka, baka! ]
Sper sa nu va suparati pe mine Va multumesc mult pentru comentarii si ma bucur enorm ca va place povestea Scuzati actiunea fugarita de gaste, dar si eu sunt la fel de fugarita de Ahasverus cum e ea de gaste [ Ador expresia astaaa:X ]
Buuun, deci iata continuareaaa [ Pff, stai sa vad la ce capitol am ramas >.< ]
Ahaa!
Acum iat-o
Lectura placutaaa

P.S. [ De fapt post comentarium , nu post scriptum ]
Sper sa va placa ceea ce fac in momentul in care am draci si sunt tristaa


Capitolul 21

Tremura sub atingerea violenta a buzelor celuilalt si a muscaturilor dure, scancea de fiecare data si totusi nu reusea sa se indeparteze. Abia reusea sa isi dea seama unde e sau ce e cu el, cert era insa ca ii era scarba. Ii venea sa intre in pamant de rusine. Si nu era rusinea pentru ceea ce face el, el nu facea nimic. Era rusinea pentru Ryu. Abia cand realiza tot ceea ce se intmpla ii puse mainile pe piept celuilalt, incercand astfel sa-l impinga, insa se tinea prea strans de el si nu-i dadea alte alternative.
Gasi o portita de scapare intr-un final: ii musca limba cu putere pana ce simti lichidul cu gust metalic in gura sa, dar nici de data asta se parea ca nu avea sanse de scapare, fiindca asa-zisul sau prieten continua sa-l tina acolo, fara sanse de scapare.
- Ce dracului faci, Ryu?! urla suparat la el, insa Ryu parca nu-l asculta. Il privea cu ochi rai, ca si cand nu ar fi fost el, Yuki, in fata lui, ci un strain, un dusman adevarat. Parca nu mai era el... Si totusi el era in fata lui si el fusese cel care il sarutase cu atata violenta si ii strangea acum incheietura mainii stangi pana ce scanci.
Ryu il lovi cu putere, trantindu-i un pumn peste fata tanarului, dupa care, vazandu-l ametit, il lua in brate si pleca cu el, profitand de pustiul orasului. Destinatia? Nu stia inca, insa trebuia sa faca ceea ce avea in minte, trebuia...

- S-a trezit printesa? intreba cu rautate cand Yuki facu intr-un sfarsit ochi si il privi speriat. Nu intelegea ce e cu prietenul lui si de ce face toate astea. Nu vorbesti? intreba Ryu pentru a doua oara si il mai lovi cu palma peste fata, facandu-l sa isi intoarca privirea in cealalta parte.
'' Jeff... Unde esti? '', se intreba in mintea lui Yuki. Da, realiza asta, avea nevoie de Jeff, de iubitul lui, nu de alta persoana. Paradoxal, insa tinea la el, chair daca era baiat si chiar daca nu putea sa accepte toate acele lucruri. Sau poate doar asa gandea el, ca nu poate sa accepte. In realitate acceptase, le acceptase si era dependent de ele. Isi aducea aminte fiecare atingere a lui Jeff pe trupul sau, mainile calde si mereu tandre fata de ceea ce se intampla acum, cand Ryu il lovea peste fata.
- De ce-mi faci toate astea?! Sunt prietenul tau, cretinule! striga Yuki cu ochii in lacrimi, insa Ryu parca nu-l asculta. Isi deschise catarama blugilor si se apropia acum de prietenul sau, facandu-l sa inceapa sa tremure incontrolabil. Parca stia... Stia ca asta va urma si stia ca presimtirea proasta la asta se referise. Insa acum era prea tarziu sa mai schimbe ceva, nu mai putea decat sa se zbata, ceea ce si facea. Incerca sa se ridice de pe suprafata tare pe care se afla, insa concluziona ca nu are nicio sansa, fiindca se afla legat, tintuit jos ca un sobolan jegos. Nu-i venea sa creada. Tremura de manie si nu realiza ca tot ceea ce se intampla ii este destinat lui.
Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo. Isi duse mana de-a lungul lantului, ajungand astfel la ceva rece si rotund, ca un fel de barad e metal. Trase cu putere, insa nu avea nicio sansa. Il vedea prin semi-intunericul din incapere pe Ryu cum se apropia de el parca reluat cu incetinitorul si-i vedea fiecare miscare pe care o facea mangaindu-se acolo, intre picioare. Isi tinu respiratia cand acesta il apuca de par si il izbi cu putere de bara de meta. Abia atunci realizase si ca mainile ii sunt legate, sau cel putin mana stanga. Ba nu, si dreapta era, insa lantul de acolo parea a fi mai lung sau mai slab, nici el nu stia ce sa creada sau la ce sa se astepte.
- Ti-o tragi cu altii cand nu sunt eu pe-aici, aah?! urla Ryu la el si ii dadu um pumn in falca, fara sa se gandeasca la altceva. Tu n-ai avut idee cat te-am dorit, tu te-ai amabdonat in bratele altora, tarfa ordinara de prieten ce esti!
Yuki realiza ca Ryu e beat. Insa cand se intalnisera nu era... Si nimic nu ii explica sarutul de sub copac, sau daca aceea ce se intamplase acolo putuse fi numit un sarut, ca lui nu i se parea asa ceva.
- Omule, esti nebun?! urla Yuki la el, insa isi regreta cuvintele de cum il vazu pe Ryu ca isi da pantalonii jos. Tremura acum te teama, stiind ca ceea ce se va intampla va fi total diferit de ceea exerimentase pana acum alaturi de Jeff al lui. Ryu il apucase de par acum si dadu cu el de perete, izbindu-l cu putere de suprafata dura, apoi trupul ii cazu pe podeaua murdara, in tot praful strans acolo jos. Nu-i venea sa creada ca ceea ce i se intampla era real, era... Insa nu apuca sa se gandeasca in continuare, fiindca primi un p umn peste fata, dupa care pantalonii ii fusera trasi jos, Ryu desfacandu-i legatura de la picior doar pentru a-l dezbraca si de boxeri. Speriat si totusi alimentat de acest lucru, Yuki il lovi cu putere peste gura cu piciorul, facandu-l sa-si piarda echilibrul in betia lui si sa cada pe jos. In zadar insa incerca sa se elibereze, lanturile de la maini nu-i dadeau ocazia.
Trasese de ele pana ce isi simtea incheieturile frigandu-l, rosii si dureroase. Stia ca daca va scapa si de aici va ramane cu sechele, insa ar fi fost bine doar cu atat... Trecusera deja cinci minute de cand Ryu zacea acolo, pe jos, tusind. Si totusi se ridicase din nou. Ochii ii exprimau rautatea in acel moment si erau tulburi. Se apropie impleticindu-se de niponul ce se stransese acum, stand chircit pe jos, tremurand tot. Nu voia... Nu, ii era imposibil sa accepte si sa se resemneze. Stia ca putea sa moara, si totusi nu ii pasa, continua sa se zbata, sa loveasca si sa traga de lanturile acelea ce-l tineau legat. Imediat insa, lanturile aveau sa devina cele mai bune prietene ale lui, unica lui alinare, fiindca atat ii mai ramasese.
Ryu il prinsese cu putere de genunchi si il trasese spre el, izbindu-l cu spatele de podea. Scanci in acel moment, insa ceea ce avea sa urmeze era mult mai arau. Ryu isi dadu jos pantalonii si isi pozitiona organul la intrarea din trupul lui Yuki, impigandu-se cu forta inainte, moment in care tanarul urla de durere. Tremura din cap pana in picioare si lacrimile ii invadadsera trupul. Mainile celui de deasupra lui se indreptara spre sfarcurile sale, unde incepuse sa i le mangaie usor, sa-l sarute, insa aia nu mai era placere de mult...
- Te implor, opre... reusi sa articuleze tanarul, insa buzele i-au fost stapanite de cele ale celui de mai sus. Mirosea groaznic de tare a bautura si avea gustul acela specific, insa nici ca ii mai statea gandul la acest lucru lui Yuki, fiindca durerea din partea de jos a trupului il facea invulnerabil. Tipa in speranta ca-l va auzi cineva, insa cel de deasupra lui continua sa intre tot mai tare, taindu-i parca maruntaiele. Il lovi cu putere peste fata, apoi se afunda si mai tare in el. Era atat de adanc incat tanarul urla de durere si incerca sa-l loveasca peste fata cu mainile, insa nu avea nicio sansa, acestea fiind legate.
- Sa te-nveti minte sa ti-o tragi cu toti! urla Ryu la el si il lovi inca o data, apoi ii puse stapanire pe buze, limba ajungandu-i in interiorul gurii sale su cautandu-i-o pe a sa, dar care statea ascunsa acolo, nevrand sa participe jocului astuia nenorocit. Nu-i venea sa creada ca ceea ce se intampla era real, spera sa se trezeasca in bratele lui Jeff, sa planga pe umarul lui, insa nu avea nicio sansa, totul ii era impotriva. Scanci cand fu izbit puternic cu capul de perete, apoi cand miscarile lui Ryu, si asa incredibil de rapide, devenira si mai si. Simtea fiecare patrundere cum il taie si-l sfasie, insa totul ii era deopotriva, nu avea nicio sansa sa mai scape. Se gandea cu parere de rau ca ar putea fi gata sa isi puna capat acestor zile nenorocite, putea sa foloseasca acele lanturi si sa se sugrume sau sa-l roage pe Ryu sa o faca...
'' Sa-l rog?! Am innebunit?! '', se intreba in mintea lui, neintelegand cum de putuse sa se gandeasca la asa ceva. Sa-l roage pe tarfa aia de om, pe cel care il viola?!
Ura ii crescuse si mai tare in momentul in care incepu sa ii auda gemetele de placere a celui de sus, in timp ce el plangea de durere si nu stia cum sa mai scape de ceea ce se petrecea. Isi dorea sa dispara,sa nu se fi nascut, sa nu simta el acea durere care il sfasia. Si tipa... Tipa, si totusi tipetele sale nu erau auzite de nimeni, nimeni care sa-l poata ajuta cu ceva, nimeni care sa-l scape din mana celui ce isi batuse joc de trupul lui. Se auzira cateva gemete lungi, dupa care simti lichidul fierbinte ce provenea de la Ryu in interiorul sau.
Se simtea murdar acum si voia sa moara...
Ryu se lasa cu capul peste el, dorind sa se odihneasca, insa intr-un moment de ura profunda, Yuki ii incolaci lantul de la mana dreapta in jurul gatului si stranse cu putere, sugrumandu-l. Nu mai avea forta sa faca nimic altceva, doar strangea. Tragea cu putere si strangea pana ce Ryu incepu sa tuseasca fara aer. Dadea din maini intr-un mod jalnic, incercand fara speranta sa scape de acea stransoare, sa primeasca aerul mult dorit, insa ura lui Yuki era prea mare, nu avea sa-i dea drumul nici intr-o mie de ani, nu pana nu avea sa il vada cum isi da duhul ala nenorocit. Nu avea nicio scuza pentru ceea ce facuse si nu avea sa-l ierte cu nimic pentru tot raul pe care i-l provocase acum. Il ura!
Si cel pe care il numise prieten inceta sa mai miste. Yuki se sprijini de perete, simtindu-si lacrimile fierbinti cum ii strabateau trupul palid. Nu-i venea sa creada, insa ucisese un om. Simtea sange, stia de unde provine, insa ii era prea rusine sa recunoasca acest lucru. Se parea ca nenorocitul ala ii provocase rani in interiorul trupului. Se uita in jur cu atentie, dar ochii inexpresivi abia distingeau obiectele. Isi vazu intr-un final telefonul in acel loc si se intinse dupa el, reusind sa-l ia in mana.
- L-am omorat.. rosti primei persoane pe care o apelase.

[Addeh]

Oh, Jesus Christos! :-O Deci, pe bune acum, nu aveam nimic impotriva lui Ryu, dar acum a intrecut orice limita! X ( Cum sa-i faca asta, si tocmai lui Yuki ?! Mai intai il face tarfa, apoi il leaga cu lanturi si la urma vad ca il violeaza cu brutalitate. Jeff nu va fi deloc multumit. [ La fel cum nu sunt nici eu! ]
Da... Si zicei ceva de partea asta a ta cand esti trista si ai draci, huh? Ohh, frate, chiar esti dura!. Saracul Yuki...!
So, gata... Nu mai am ce spune, sunt mai mult decat socata.

P.C. [post comentarium] : )) Succes!

[angel cat]

dumnezeule:O! cum sa`i faca asa ceva lui Yuki?, cum?:??, bine ca l`a omorat:smart:
initial cand am citit "Isi duse mainile la oul piciorului stang, simtind fierul ce-l tinea strans acolo" ma gandeam la prostii(sti tu sa`l fi legat de...intelegi tu, o fi chiar asa pervers:sry:, dar apoi am realizat ca de fapt e vorba de glezna si am expirat usurata:X.
de abia astept sa vad ce va face Jeff:ha:, o sa ia cadavrul lui Ryu si o sa-l macelareasca:blood: , deja sunt prea sadica
sincer imi place ce scri cand esti trista si nervoasa(scri corect si perfect), dar e mai bine sa fi fericita si calma:X, e mai bine pentru sanatatea ta si a lui Yuki

gambate:X:X:X:
astept nextu:=)

[Beatrix LaVey]

Multumesc pt comentarii
Now... Next
( Daaa, mai sadica decat Mira meaa :] )

Capitolul 22

- L-am omorat...
Vocea ii tremura la telefon si lacrimile i se simteau foarte bine. Plangea si nu se putea abtine, voia sa fie langa Jeff, voia sa moara, voia sa uite de tot, sa nu mai sufere niciodata. Il durea tot trupul si acea durere nu se compara cu nimic din ceea ce simtise el pana atunci.
- Pe cine ai omorat? se auzi vocea alarmata de cealalata parte a firului. Si da, norocul facuse sa fie chair el, Jeff. Yuki, ce s-a intamplat, iubitule? intreba trist, in timp ce GPS-ul sau tocmai localiza locul unde se afla Yuki. Nu era nicio cale de intoarcere, trebuia sa vina iarasi in Tokyo, trebuia sa fie acolo, langa el. Trebuia! Yuki insa nu mai raspundea, parca nu ar mai fi fost acolo. I se auzeau insa foarte bine scancetele si suspinele. Stai unde esti, Yuki, vin eu! spuse scurt, dupa care se urca in masina, indreptandu-se spre aeroportul unde era avionul cu care venise. Ii explicase la telefon superiorului sau care era treaba si acesta, fara sa stea pe ganduri, ii daduse voie sa plece.

- Yuki... Ce s-a intamplat? rosti americanul intrand alarmat pe usa cocioabei in care ii era indicat ca se afla telefonul iubitului sau. Nu-i venea sa creada, tremura din cap pana in picioare acum. Se apropie de trupul iubitului sau si-l stranse in brate, apoi il saruta lung pe buzele muscate de celalalt.
- Nu... Sunt murdar, Jeff. Sunt jegos, spuse plangand si se intoarse cu chipul in cealalata parte, ferindu-se de sarutarile dulci ale celuilalt.
Jeff nu realiza cum poate spune asta. Privea cadavrul sugrumat de lanturi, apoi trupul agresat si gol al iubitului sau. Tremura. Daca Ryu n-ar fi fost mort l-ar fi ucis chiar el, cu mana lui. Abia acum realiza ca dragostea pentru Yuki era chiar mai mare decat ar fi crezut, cu toate ca incepuse printr-o simpla nevoie trupeasca. Desfacu rapid lanturile ca un hot, folosindu-se doar de o sarmulita. Niponul ramasese uimit de asta, insa circumstantele chiar nu ii permiteau sa faca altceva decat sa continue sa planga.
- Nu esti murdar, rosti pe o voce trista Jeff. Uita-te la mine, iubitule! Trebuie doar sa treci peste, atat. Ceea ce s-a intamplat aici... Stiu cum e, rosti si-l saruta pe frunte. Dar tu nu trebuie sa lasi acest lucru sa te distruga, da?
Yuki inclina afirmativ din cap, dupa care Jeff isi scoase telefonul din buzuar si apela un prieten, dandu-i indicatiile pentru tot ceea ce trebuie sa faca si, in mai putin de zece minute, cand Yuki deja era gata imbracat si tinut in brate de Jeff. Un tanar inalt si bine facut intra pe usa si privi atent tot ceea ce se desfasura in fata lui. Il saluta pe Jeff, apoi pe Yuki si privirea ii cazu pe cadavrul acela.
- Trebuie sa scapam de el? intreba si Jeff dadu cu seninatate din cap, apoi il ridica in brate ca pe un copilas pe iubitul lu si il duse la masina, punandu-l in partea dreapta. Era atat de obosit si capul il durea atat de tare incat Yuki adormi in doar cateva minute...

Trupul ii era pus intr-o masa de lichid cald si parfumat. Insa nu avea puterea sa deschida ochii pentru a vedea ce e acolo, era prea obosit. Scanci puternic in momentul in care simti mana unei alte persoane pe spatele sau si deschise brusc ochii, crezand ca retraieste ceea ce se intamplase acolo, ca retraieste acel viol nenorocit.
- Yuki, gata, spuse o voce calda si dulce, apoi o pereche de ochi verzi precum smaraldele il fixara pe nipon, privindu-l cu blandete. Isi apropie buzele de cele ale celuilalt, insa acesta nu indraznea sa-l mai atinga, sa-l mai sarute. Tot ceea ce se intamplase, toate acele atingeri, tot ce ii facuse Ryu... Jeff nu trebuia sa puna mana pe o astlfel de persoana.
- Jeff, ceea ce s-a intamplat a fost o greseala, spuse pe un ton neinduplecat niponul, apoi isi inchise ochii. Americanul nu stia la ce se referea, nu stia la ce sa se astepte acum, dar Yuki continua: Am fost batjocorit.. Si tu nu trebuie sa ma mai atingi. Sunt murdar si tu nu trebuie sa te murdaresti atingandu-ma pe mine...
Ceea ce spunea parea rupt din carti, rupt din alta lume. In continuare americanul il privea uimit. Intra in apa fierbinte alaturi de el si isi incolaci bratele in jurul gatului sau, atingandu-i pentru cateva momente buzele cu buzele sale. Pentru el nu conta, ceea ce se intamplase fusese doar un lucru nefericit, dar care nu trebuie sa le strice relatia, nu era atat de important acel lucru incat cei doi sa se desparta.
- Murdar? Nu, Yuki, asa te simti tu. Asa m-am simtit si eu atunci. In plus sunt si acum, insa nu e acel gen de murdarie despre care vorbesti tu, ci altul mai rau. Iti voi spune candva, rosti in soapta si-l saruta lung pe buze, apoi limba ii patrunse in gura celuilalt, cautandu-i-o pe a sa. Tremurul care il curpinse acum pe Yuki insa nu ii permise sa continue cu mai mult, ci se opri. Il mangaie usor, dandu-i fiecare suvita de par brunet de pe fata, apoi ii saruta fruntea. Te implor, uita ceea ce s-a intamplat. Viata merge inainte, insa a mea se opreste la tine, rosti in soapta, apoi lua un burete si, turnand gel de dus pe el si incepu sa-i spele cu grija trupul plin de vanatai al iubitului sau. Tremura in bratele lui si nu stia cum sa-l faca sa se linisteasca. Ceea ce se intamplase nu era grav, nu in viziunea sa - in privinta mortii lui Ryu.
Il ridica cu grija peste el, incepand sa-i mangaie trupul cu apa fierbinte, sa-l spele. Era lovit de multe ori, avea vanatai pe trup si zgarieturi sangerande, in plus, ceea ce se intamplase isi pusese ampreuna pe el. Se arcuise in momentul in care simtise ca sexul usor intarit al lui Jeff ajunge in locul acela al sau.
- Te rog, nu, nu-mi face asta! rosti alarmat in incercarea de a se ridica, insa Jeff il privea confuz. Nu stia ce sa nu faca, oricum el nu facea decat sa-l spele. Te rog, nu mai vreau s-o facem... Niciodata, rosti si incepu sa planga. Americanul schita un zambet trist si-l stranse in bratele sale, soptind cu voce calda:
- Nu aveam de gand s-o facem, ci vreau doar sa te spal. In privinta dragostei, crede-ma, va fi bine peste ceva timp. Nu te voi obliga niciodata, continua si il saruta lung pe buze. In continuare, Yuki se purta ca si cand nu era pe lumea asta. Era confuz, tremura de parca ar fi fost in Siberia si era al dracului de frig. Ochii sai caprui se roteau usor in jur, incercand sa-si dea seama unde se afla. Se lasa cu greutate peste trupul iubitului sau in apa fierbinte si isi inchise ochii, ascunzandu-si chipul in scurbura gatului sau.
Continua sa planga usor, aproape imperceptibila. Tremurul trupului i se mai calmase, insa starea era la fel de proasta ca si inainte. Jeff incepu sa-l mangaie usor, plimbandu-si mainile pe trupul sau usor, mangaindu-l cu blandete. Ii ridica usor buzele catre el si il saruta lung si cu placere, apoi il stranse in brate din nou.
- Jeff, imi cer iertare... Sunt o povara, rosti niponul incet.
- Sa nu mai spui asta niciodata! Il stranse in brate si il saruta din nou, neputandu-se satura de dulceata sa. Yuki, imi placi mult si stii prea bine asta, continua si limba i se strecura in gura celuilalt, cautandu-i-o cu blandete. Il fermeca tot ceea ce se intampla intre ei, pusese stapanire pe el. Pentru prima data stia ca e mai mult decat placere trupeasca ceea ce se intampla intre ei doi. Yuki, prin inocenta sa, prin modul de a se comporta, reusise sa se faca placut, chiar dorit de Jeff.
- Ce se va intampla acum? intreba plimbandu-si mana stanga pe pieptul lui Jeff. Vreau sa spun...
- Cadavrul va fi aruncat, politia va fi platita sa taca sau, in cel mai rau caz, amestecam Mafia. Atunci se simplifica lucrurile, nimeni nu va mai comenta nimic si chiar daca s-ar sti ucigasul nu ar mai avea nimeni curajul sa iti faca nimic. Oricum suntem putini care stim ce s-a intamplat acolo, deci stai linistiti. Voi lua vina asupra mea.
- Nu! spuse Yuki rapid, inghitindu-si un scancet, fiindca sarise in sus alarmat si din prima durerea i se facu simtita in trup. Nu vreau... Nu vreau s-o iei tu asupra ta! spuse cu vocea tremuranda, iar Jeff il saruta usor pe buze, apoi pe gat. Jeff... Tu faci parte din Mafie? inteba inchizandu-si ochii usor, asteptand raspunsul cu teama.
Venise momentul ca Jeff sa mai spuna din secretele sale pe care le ascunsese atata timp. Era uimit de-a dreptul ca nu ii era teama si stia ca poate face asta fara probleme in fata iubitului sau. Il stranse la pieptul sau si apoi, luandu-l in brate, iesira din cada plina cu apa ce incepuse sa se raceasca. Il puse pe pat, incepand sa-l stearga cu prosoape moi si fine, avand grija sa nu il raneasca in vreun fel.
- Da, rosti fara inflexiuni in voce.
Yuki se uita cu ochii mari la el, nestiind ce sa mai spuna. Desi credea ca avea sa ii fie frica, niponul nu simtea absolut nimic, doar uimire. Se stranse in cateva prosoape, apoi il trase pe Jeff in pat si se facu ghem in bratele lui, apoi il saruta usor. Jeff era mai usurat acum, ca spusese o parte din acele lucruri...

[Addeh]

Ohh, ce mi-a placut capitolul! :X Da, sunt o obsedata dupa yaoi. :]]
First, nu cred ca ti-am spus, dar iata ca-ti spun acum! Omg, ador cand scrii "al dracului", am observat in mai multe capitole sau chiar ficuri / comm`uri. xD I mean, chiar suna bine. So, revenind la faza cu acel viol, eu tot nu pot sa-mi scot din cap toata scena aia, suferinta lui Yuki. Phew, ce bine ca cel la care a apelat era chiar Jeff... : ) Cine stie, poate nimerea la altcineva.. : - ? Btw, trebuie sa spun ca Ryu [ Dumnezeu sa-l ierte... WTF? No! Sa nu-l ierte de fapt!! ] este al dracului de nenorocit! Sii stiu ca e mort, but...
Well, Gaby, abia astept sa continui! Succes!! ^^

[Zuzu XoXo]

Well, asta e cel mai tare fic si nu spun asta doar pentru ca ador sa citesc yaoi dar chiar e cul
Imi pare rau pentru Yuki dar ma bucur ca Jeff e acolo pentru el dar totusi... ciudat fapt-ul ca atunci cand a sunat i-a raspuns chiar Jeff.
Cand ma gandesc la tot ceea ce a facut Ryu mi se face rau, ma refer cum ar putea sa-i faca asa ceva lui Yuki prietenul lui pe care cica il mai si iubea. Bine ca a murit
Okay, revenind... Greseli de tastare nu ai si nici de ortografie, descrierea e buna iar actiunea e super deci intr-un cuvant e perfect.
Okey, astept next tine-o tot asa^_^
Zbye!

[Beatrix LaVey]

Va multumesc pentru comentariu, scumpele mele Se pare ca ficul nu mai e citit ca inainte... Asta e. Sper insa ca e pe placul vostru.
Trebuie sa imi cer scuze pentru lunga intarziere, am fost foarte ocupata in ultimul timp. Spre norocul meu, astazi am reusit sa-mi fac treaba.
Va multumesc in continuare ca ma cititi si sper sa va placa
Next:]

Capitolul 23

- Chiar ai vorbit serios? intreba Yuki in soapta, si Jeff se intoarse catre el, dand afirmativ din cap. Nu indraznea sa mai spuna ceva, doar statea cu ochii inchisi si se gandea. Toate imaginile cu ei doi ii reveneau in minte si-i faceau trupul sa ii fie strabatut de fiori. Trebuise sa faca atat de multe in ultimul timp... Si ajunsese sa tina la un alt baiat. El niciodata nu mai iubise si acum toate sentimentele il speriau.. Si totusi ii placea. Era incantator sa iubesti, mai ales sa fii iubit. Yuki era tot ce-si putea dori.
- Da, iubire, am vorbit foarte serios. Din pacate fac parte din Mafie. De-asta sunt mai tot timpul plecat. De asta am droguri, de-asta le vand .De-asta imi permit sa ucid, intelegi? Si totusi... Nu vreau ca asta sa te sperie, nu vreau... Nu vreau sa ne despartim vreodata, Yuki.
In vocea sa se simteam sinceritatea. Niponul se uita zambind la el, si totusi in ochi i se oglindea tristetea. Toate lucrurile prin care trecuse il schimbasera. Cat de imatur era el cand o cunoscuse pe Misa... Insa de cand il cunoscuse pe Jeff era cu totul altul, devenise un adult adevarat. In continuare ii venea sa moara, sa puna capat acestor zile nefericite pe care le avea. Tremura si voia doar sa plece departe, sa uite, sa nu fi facut nimic din ce facuse.
In ciuda faptului ca il placea pe Jeff si tinea la el, isi dorea sa nu-l fi cunoscut vreodata, fiindca se gandea ca toate necazurile se trasesera de la moartea iubitei sale si de la faptul ca il cunoscuse pe Jeff. Dar nu... Daca statea sa se gandeasca mai bine, tot ceea ce se intamplase de cand era cu el fusese doar sa faca dragoste si sa realizeze ca poate iubi un barbat. Ce se intamplase rau? Nimic. Violul nu era din vina lui Jeff, el doar il salvase. Ryu fusese vinovat si acum era mort, platise.
- Jeff, cum e sa ucizi? a intrebat si inghitise in sec deja. Stia cum e sa ucida: e groaznic. Constiinta iti face mustrari si vrei sa mori, iti e teama de pedepse, e totul o invalmaseala totala.
- Pai... Pentru mine e usor. M-am obisnuit deja, la cat a trebuit sa ucid si sa scap de cadavre, in special inainte, cand eram abia la inceput si eram nevoit sa fac treaba murdara a Mafiei. Acum isna nu mai conteaza nimic. Nu imi mai pasa, nu mai conteaza pentru mine. Vietile omenesti dispar rapid, intelegi? Haide, nu mai plange, nu te ingrijora, vom face noi ca totul sa fie bine si cum trebuie. Stiu ca e greu sa uiti, prima victima e intotdeauna cea mai greu de suprotat, insa curand te vei obisnui, iubirea mea, si va fi usor.
- Ce lucruri imi mai ascunzi? intreba Yuki in soapta si Jeff se intoarse catre el de-a dreptul uimit, nestiind ce sa raspunda. Buzele ii tremurau si inima incepuse sa ii bata mai tare. Oare iubitul sau banuia de moartea MIsei si a celui ce incercase sa-l violeze? Oare Yuki ar putea... ?
- Ce te face sa crezi ca iti ascund lucruri? interba Jeff oftand. Nu prea ii venea sa explice ceea ce facuse, spera sa ramana un secret tot timpul pentru el, insa nu era capabil de acele lucruri. Il durea inima din el, nu concepea sa il minta pe Yuki. Era unica persoana pe care nu dorea sa o simta suparata sau ingrijorata. Atatea sentimente erau in el acum. atatea multe lucruri... Cum sa ii spuna toate acele lucruri?
Isi facu insa curaj si isi drese glasul. Buzele i se intredeschisera, isna niciun cuvant nu-si facu aparitia din acel loc. Nu putea spune nimic, desi icnercase asta.
- Felul tau de a te comporta ma face sa cred ca sunt lucruri pe care le ascunzi de mine, Jeff, ceea ce ma deranjeaza. Stii, imi place sa fim sinceri unul cu celalalt. Consider ca orice greseala e pe jumatate iertata daca este recunoscuta de catre faptas si...
- Bine, iti spun... Doar ca te vei supara si ma vei uri. O fac pentru ca tin la tine intr-adevar... Eu... Eu sunt cel...
- Hm? Spune, nu te teme! spuse niponul si il saruta usor pe buze.
- Misa... A murit din cauza mea. Takashi trebuia sa o sperie, insa a violat-o si a ucis-o... Si Takashi a fost ucis dupa asta de mine insumi... Eu am facut-o pentru ca nu am vrut sa se ajunga chiar atat de departe... Doar ca te voiam atat de mult...
Yuki ramasese de-a dreptul uimit, nevenindu-i sa creada ceea ce ii auzeau urechile din partea iubitului sau.
- Jeff, spune-mi ca glumesti, te implor! ceru tanarul plangand. Lacrimile curgeau siroaie pe chipul sa bland, lasand dare ude pe acesta. Isi dorea sa nu-i pese, sa uite, sa nu mai planga. Misa era moarta. De Takashi nu-i pasa, era un detaliu neimportant pentru el, spre deosebire de prima fata din viata sa, Misa lui iubita. Rana sufleteasca inca neinchisa il facea sa vrea sa urle de durere, insa se abtinea sa faca acest lucru. Aproape ca innebunea de dorinta de a-i da una lui Jeff, sa-l loveasca, sa-l faca sa-l doara. Cum sa afle el de iubitul sau ca ucisese persoana pe care o iubise el cu adevarat? I se parea ca nu asta e realitatea, ci o alta cu totul diferita.
Voia sa i se spuna ca fusese doar o gluma banala si ca el nu facuse acele lucruri. Ceru asta strangandu-si genunchii la piept. Astepta ca Jeff sa ii spuna ca se prostise, ca voise doar sa-l sperie sau cine stie ce banalitate, ca nu facuse el asta, insa americanul isi plecase ochii in pamant, neindraznind sa-l priveasca. Scoase un sunet ca si cum ar fi vrut sa spuna ceva, insa trecuse o buna bucata de vreme pana ce cuvintele sa se faca auzite din partea lui:
- Intelege, te-am placut din prima clipa. Fara sa ma pot abtine, am reactionat fara sa gandesc. Ti-am zis, n-am vrut sa moara sau sa fie violata de Takashi, nu asta a fost planul meu, iubirea mea! intelege, eu doar pe tine te voiam si voaim sa te fac fericit, niciodata sa te ranesc!
Cu toate ca Jeff era calm si explica impecabil, Yuki nu era capabil sa inteleaga. Desi inca se resimtea in urma violului aceluia nenorocit pe care Ryo i-l facuse cadou de adio, tanarul sari in picioare, adunandu-si hainele.
- Te pomentesti ca tu ai fost cel care l-a pus pe Ryo sa ma violeze! urla enervat la culme, dezamagit. Jeff sari si el in picioare, incercand sa-l calmeze, sa il faca sa se linisteasca, insa era in zadar, niponul continua sa tipe, sa urle si sa planga: Am avut in credere in tine, nenorocitule! Am avut incredere, te-am lasat sa iti bati joc de mine cum ai vrut tu! M-ai facut sa tin la tine ca mai apoi sa platesti un prieten sa ma violeze! Tarfa de om ce esti! Jigodie!
Cuvintele grele ce ii erau adresate tanarului il faceau pe acesta sa moara de durere. Cum de Yuki putea sa ii spuna asa ceva? Mai fusese jignit si de alte persoane, insa niciodata nu se simtise asa jalnic ca si pana acum. Il durea fiecare cuvant, fiecare gest pe care il facea iubitul lui.
NIponul se imbraca acum cu viteza, refuzand sa mai stea vreun pic langa persoana pe care o iubise, insa il tradase. Oare chiar il iubise? Nici macar el nu stia cu adevarat ce simtise, insa stia ca ii era lehamite de toate relele care se petreceau acum. Dorea o doza mare de heroina, sa si-o bage pe toata in vena si sa-l ia dracu`. De ce nu murise el atunci?! Ar fi trebuit sa nu isi mai revina vreodata, ar fi trebuit sa se duca o data cu Misa, nu sa ma istea intr-o lume de rahat.
Nu-i venea sa creada cat poate sa sufere pentru tradarea iubitului sau. Nu-i venea sa creada ca el ajunsese un homosexual.
- M-ai transformat intr-un poponar infect! Jegosule, te urasc! Jeff, te urasc! Imi doresc sa nu te fi cunoscut vreodata! Imi doresc sa mor, sa nu ma fi nascut macar! Sa nu va mai vad pe niciunul! Am avut incredere in tine si tu mi-ai ucis iubita. AI ucis o parte din mine si ti-ai batut joc de trupul meu. Te-am avut in minte, te-am primit cu dragoste, iar tu ai avut tupeul sa iti bati joc de mine! Drept cine ma iei, Jeff!? Crezi ca daca tu faci parte din Mafie ai vreun control asupra mea?! Credeti ca voi toti aveti vreun control asupra mea?! Sobolanilor, nenorocitilor!
Jeff nu stia ce sa mai spuna. Se ridicase in picioare si se indreptase catre iubitul sau care era aproape imbracat. Tremura din cap pana in picioare. Isi dorea decat sa-l tina in brate si sa il sarute, insa se parea ca nu are norocul sa faca asa ceva, ii era groaznic de rau, lehamite de tot. Voia doar sa stea in pat cu fiinta la care tinea, insa Yuki, acea fiinta, acum il facea in toate felurile.
- Pleaca... spuse Jeff si lacrimile incepura sa ii curga siroaie pe fata. Daca tu crezi ca iti poti bate joc de mine in halul asta, atunci pleaca. Daca tu chiar crezi ca eu am fost cel are l-am pus pe Ryo sa te violeze nu mai privi in urma, doar du-te. Du-te, nu vreua sa te mai vad. Te iubesc, insa nu te-as tine vreodata cu forta in viata mea!
Cuvintele sale rasunara dur in urechile lui Yuki. Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''. Oftase si lacrimile de pe chipul sau nu mai era de teama, ci era de dezamagire acum, de durere. Jeff ii ceruse sa plece... Daca el credea ca il pusese pe Ryo sa-l violeze. Nu stia ce sa creada despre acel lucru. Jeff nu parea a fi un astfel de om, insa aparentele pot fi inselatoare. Isi lua geaca pe el si, desi avea o stare groaznica si abia se putea misca, iesi din camera, fara sa priveasca inapoi.
Se opri pentru cateva clipe, simtindu-l pe Jeff in spatele sau, si explica:
- Poate nu tu l-ai pus pe Ryo sa imi faca acele lucruri... Nu mai conteaza asta. Insa tu ai facut ca Misa sa isi piarda viata. Daca tu nu ai fi fost si nu m-ai fi vrut, ea ar mai fi trait. As fi putut fi al tau si asa. M-ai fi putut lua si batjocori cum mi-a facut Ryo, insa nu sa-mi omori iubita, Jeff. Te urasc... Adio.
Vocea sa era fara inflexiuni. Desi plangea si il durea ingrozitor tot ceea ce se intampla, pleca, in timp ce Jeff cazuse in genunchi. Brusc, camaera ii paru goala. Casa era goala, lumea era goala fara Yuki. Yuki era totul pentru el, era universul sau si nu stiuse sa-l aprecieze, nu stiuuse sa isi aleaga momentul oportun pentru a-i spune adevarul despre ceea ce se intamplase si acum totul era pierdut.
Totul...

[Just Me Forever]

ahh capitol nou...tin sa mentionez ca e prima data cand dau un comentariu pe acest site. Vreau sa'ti zic ca'mi place foarte mult povestea, mai ales acum cand devine asa dramatic[logic ca partile yaoi au fost cele mai "gustoase"]. Nu'mi vine sa cred ca a rectionat asa, nu trebuia sa plece, ce se va intampla? Yuki trebuie sa se intoarca la Jeff! Urat din partea lui Jeff ca a facut ce'a facut dar dragostea iarta orice si sper ca Yuki sa'l ierte. Sper doar ca Yuki sa nu inceapa sa se drogheze iar.
Abia astept capitolul urmator! Gambate!

[Ellys]

Ei bine draga mea,eu nu cred ca ficul tau nu mai e citit ca inainte.Cel putin eu am urmarit intotdeauana cand ai pus next-ul si ti l-am citit cu placere,cu toate ca nu am lasat coment..Despre acest capitol ce sa zic..Jeff a gresit nespunand-ui adevarul lui Yuki de la inceput..dar si acesta la randul sau a reactionat putin exagerat,parerea mea.E drept ca nu e usor sa afli ca cel pe care il iubesti atat de mult a fost responsabil pentru moartea iubitei tale,dar totusi jignirile pe care Yuki i le-a adus lui Jeff au fost prea mult.Nu stiu de ce am impresia ca unul dintre cei doi va face ceva prostesc,care le va cauza amadurora mari neplaceri..Sper sa ma insel.Oricum sunt sigura ca dragostea dntre ei va fii mai puternica si ii va face sa se ierte recirpoc..pentru ca in situatia asta ambii au gresit.

Spor la scris si hai repede cu next-ul! >:d<

[Addeh]

Ei bine, eu continuu sa citesc si sa dau comm`uri pentru ca ador aceste fic`uri.:X:X

Ce mod de a spune '' Te iubesc! ''

Ohh, deci.. Inainte sa explodez de furie, dar si de tristete, incep cu cateva cuvinte mai .. ma rog, nu chiar atat de .. tristeee
Btw, mi-a placut totusi aceasta propozitie, chiar daca este extrem de trista, parca are ceva ce te face sa te simti... ciudat, eu , una, parca as fi citit un citat important si esential in viata. : - ? Si ca tot vorbeam de viata, a lor chiar se inrautateste. : | Eu nu pot sa cred ca Jeff i-a spus asta lui Yuki, adica, tocmai acum ?! :[[ Iar el il uraste, eu nu-l urasc pe Jeff, stiu ca nu a vrut sa faca asa ceva, dar uneori, pentru dragoste esti in stare de orice. Wow wow! O.O Ma intreb ce-i cu vorbele metaforice...
So, cum spuneam, eu chiar sunt distrusa. Tot ce pot sa fac, e sa sper... Trebuie sa mai existe o speranta mica pentru ei Oh Doamne, fa ceva!!! m(_ _)m
Pai... Astept urmatorul capitol. :]