Durerea dragostei[Oneshots]

[Rose ^^]

hey sweetie...deci am trecut pe la tine intamplator, dar am ramas aici pentru ca mi-a atras atentia titlu si dupa logic ca am inceput sa citesc si continutul. Imi place cum descrii sentimentele fetei, ar trebui sa iau lectii de la tine:)), desi vor fi si la mine, tac, ce-i care doresc sa afle sa citeasca;) sa revenim la oile noastre :)). Deci am zis de sentimente si acum iti zic de naratiune..ce ar trebui sa zic? aa nimic. Se imbina perfect tot. Atata am avut de zis
ps: anunta-ma de next :bye:

[Daria v2]

Iubire am revenit, cam tarziiu dar am facut- o. Deci :

Stii cat ador ca le faci asa de lungi, inteleg totul, si vreau si mai mult. Descrierea mi s- a parut perfecta, dar e trist , dar si frumos. Greseli gramaticale nu am vazut. Nu ai dialog, uneori poate o replica doua sub forma de monolog ar prinde bine, ar mai prinde bine sa iesi din acest anonimat, imi place ca ai naratiune dar poti sa o mai imbogatesti si sa mai scazi descrierea, ca poate pe unii ii plictisesti. In fine, cam atat, te iubesc =))

[Kayla.]

Multumesc mult pentru comentari tuturor si am revenit cu un nou oneshot, cu care am participat si la concursul de la fan art. Sper sa va placa. Lectura placuta!

Prea iubita mea Aisa,

Îți scriu cu drag și cu speranța că vei citi aceste rânduri în care mi-am așternut propriile-mi sentimente pentru tine.
Când tu ai apărut în viață mea totul s-a schimbat. Până atunci nu știam ce înseamnă cu adevărat cuvântul ''te iubesc''. Dar tu ai avut grijă să-mi arăți, m-ai învățat să iubesc, mi-ai arătat ce înseamnă iubirea și mi-ai încălzit sufletul cu iubirea ta. Iubirea noastră era atât de pătimașă. Ne mistuia cu pasiunea și dorurile ei. A apărut atunci când ne așteptam mai puțin, a apărut inocentă, la ușile inimiilor noastre, a intrat fără să bată și s-a cuibărit adânc. Ne-a alintat sufletul, l-a făcut să vibreze.

Îmi aduc bine aminte și acum întâlnirea cu tine. Magie, doar atât pot spune. Mi-ai atins sufletul, reușind să treci de toate plasele lui. Tu, un înger rătăcit printre nori, m-ai ales pe mine, neștiind că te invocasem cu dulci incantații. M-ai ales, ca să îmi dăruiești fericire, să nu mai trăiesc incompletă, decimată. Ai fost singurul meu gând, singura senzație, singurul suflu ce mă mai anima. Eram ca un munte una pentru cealaltă. Ne plimbam amândouă pe malul oceanului iubirii, alergam desculțe ca doi copii prin ploaia fericirii. M-ai iubit cum n-ar face nimeni altcineva, m-ai ridicat când am căzut, ai fost îngerul meu, nu mi-ai lăsat vreodată ochii fără culoare, mi-ai schimbat lacrimile în zâmbet, mi-ai închis ochii și m-ai făcut să visez cât mai profund, ai pictat cu mine amintiri pe o stea, nu ai lăsat ploaia să cadă peste zâmbetul meu, mi-ai încălzit sufletul, mi-ai fost mereu alături, nu m-ai rănit, mi-ai demonstrat totul printr-un simplu gest, ai zâmbit doar pentru mine, într-un cuvânt m-ai făcut cu adevărat fericită.

Am rătăcit de atâtea ori pe drumuri pustii, au rătăcit și sentimentele mele prin trecut, prin singurul trecut din viața mea. Plec capul și iubesc, iubesc cu patimă, cu durere, cu nebunie, cu ură, dar iubesc curat. Nu sunt bună de nimic, dar sunt în stare de orice pentru tine. Am întâlnit singura iubire pe care o întâlnești în viață, singura adiere de iubire, care m-a prins cu porțile inimii deschise. Lângă tine am descoperit comori ascunse ale lumii în care trăim, lângă tine am aflat cât de minunată este luna, cât de plăcut e să o privești cu persoana iubită lângă tine.

Azi, vreau să îți mulțumesc! Să îți mulțumesc că exiști în viața mea. Ai apărut când credeam că totul e pierdut pentru mine, mi-ai zâmbit odată și mi-ai luminat sufletul, inima mea a început să bată pentru tine și o va face mult timp de acum înainte. Îți mulțumesc pentru că ai avut încredere în mine, că m-ai ridicat atunci când am căzut, că m-ai iubit și că nu ai ascultat lucrurile rele pe care le spunea lumea despre relația noastră, doar că era mai diferită ca a celorlalți. Îți mulțumesc că ești atât de iubitoare și specială, că ai reușit să mă faci să zâmbesc. Te-am privit în ochi și am înțeles că tu, tu ești dragostea pe care am căutat-o mereu, dragostea pe care am visat mereu să o am și pe care tu mi-ai dăruit-o fără ezitare.

Chiar dacă sufletul mi-ar fi sfâșiat, mereu voi găsi puterea să te iubesc pe tine, mereu voi putea să-ți dăruiesc iubire. Te voi păstra în inimă și în sufletul meu, pentru că te iubesc cum n-am mai iubit pe nimeni, iar povestea noastră de iubire, mereu va avea un loc aparte în inima mea. Mereu o voi păstra ca pe o comoară de neprețuit pentru că tu ești comoara sufletului meu. Fără tine viață mea e goală, inima mea doar pe tine te vrea. Pentru tine aș atinge stelele de pe cer, aș despica pământul, aș desface marea, aș face în așa fel încât soarele să nu mai apună niciodată, doar pentru tine aș fi în stare de toate acestea pentru că te iubesc enorm.

Îți mulțumesc iubirea mea, pentru că ai fost în tot acest timp lângă mine, că mi-ai oferit dragostea ta, cel mai de preț lucru pe care îl am, lucru pe care nu îl voi pierde niciodată. Eu te iubesc, ești soarele din viața mea, ești lumina ochilor mei, ești motivul pentru care eu mă trezesc, zâmbesc, trăiesc, iubesc. Pe tine, iubire, nu am să te las nicicând, am să te fac mai fericită ca niciodată și nimeni în lumea asta rea nu ne va putea despărții vreodată. Am să-ți ofer dragostea mea nemărginită și necondiționată, dragoste pe care o poți avea doar aici. Nu te-aș înlocui cu nimeni, pentru că tu ești unică şi specială și dacă ar fi ceva la care ar trebui să renunț, aș renunța la mine, pentru tine.

Cu multă iubire, a ta pentru totdeauna, Aiko.

Astept critici/pareri/sugesti, orice e binevenit! :)

[Katniss]

Ello my love new oneshot şi eu nu am lăsat nici un comentariu, ruşine să îmi fie cum de nu l-am văzut, anyway să ştii că a fost foarte frumos, felul în care ai descris totul a fost minunat, greşeli nu am văzut, diacriticile au fost puse la locul lor.
Ideea este interesantă şi destul de bine pusă în evidenţă. Felicitări acest oneshot a fost foarte reuşit, plin de descriere şi de sentimente.
Aştept şi alte lucrări bye bye.

[Daria v2]

Iubire, scuze ca nu am trecut pana acum aici. Lasa ca iti spun acum ce am de zis, sper sa nu te superi pe intarzirea mea =.=.

L.ai facut lung si frumos. Ai un talent nativ. Nu am vazut greseli, imi place ca esrti foarte atenta cand scrii. Ai o descriere impecabila , ma inveti si pe mine ? Ma faci sa fiu in al noualea cer cand iti citesc lucrarile. Ma emotioneaza si ma fac sa ma gandesc la cat de talentata esti. Ai o naraiune si ea fermecatoare. Asa te iubesc ca nu ai dialog. Sper sa ramana asa si in continuare. Oricum esti perfecta la fal ca si lucrarile tale. Nu am ce sa critic. Love yah.

[Kayla.]

După o îndelungată absenţă am revenit cu un nou oneshot. Nu e cine ştie ce, fiindcă e făcut la repezeală mai mult. Ţin să vă mulţumesc din suflet pentru comentarii. Apreciez că aţi trecut pe aici. So, să nu o mai întind mult şi uitaţi noul oneshot:

Asemeni izvorului sunt ÅŸi eu

Soarele apune roșu ca o flacără eternă în depărtare, lăsând pe cer urma unei iluzii nestinse.
Încă nu e seară, dar nu mai am mult de așteptat până să-și pună cerul mantia neagră și să se lase așteptat până a doua zi.
Cufundată în gândurile mele, merg de-a lungul unei poteci și mă opresc lângă un izvor interminabil chemându-mă parcă să ne povestim amărăciunea.
Pe jos sunt numai pietre ascuțite și parcă otrăvite, dar tot mă așez și ascult susurul izvorului. Pietrele mă tăie. Dar tot nu vreau să plec. Durerea străpungerii pielii nu e la fel de mare ca durerea ce-o port în suflet.
Privesc fermecată la curgerea apei și parcă mi-e frică s-o ating. Curge prea frumos ca s-o întrerup eu doar pentru propria-mi plăcere și curiozitate.
Deja se lasă seară și prima stea de pe întinsul cer se oglindește în izvorul care-mi calmează gândurile provocând parcă scântei înăuntrul apei curgânde.
Mi s-a aprins o lacrimă alunecându-mi ușor pe obrazul uscat și deshidratat cum cad și stropii izvorului și se împreunează curgând neîncetat.
Lacrima mi-a căzut. S-a unit cu izvorul, ducându-mi-o departe și rugându-mă cu blândețe să plec. Dar nu de tot. O să revin să admir din nou frumusețea curgerii izvorului care mi-a șters lacrima.

Acesta este. Ştiu că nu e cine ştie ce. Oricum, aştept critici/sfaturi/aprecieri/sugestii, orice este binevenit. ^_^

[Kayla.]

Dupa mult timp am revenit si eu pe aici. Va rog sa imi scuzati absenta, dar nu am prea mai avut inspiratie pentru noi oneshot-uri. Abia azi am reusit sa scriu unul. Sper sa va placa. Lectura placuta >:D<!

Aripi frânte…

Cel mai rău este când persoana iubită îţi frânge aripile, îţi curmă visele, apoi te abandonează de parcă ai fi o păpuşă care s-a uzat…

Şi abia acum realizezi cât eşti de singură. Simţi că sufletul îţi plânge într-o disperare surdă, iar lângă tine nu mai e nimeni care să te strângă în braţe, să-ţi spună nişte cuvinte care să alunge tristeţea şi care să întipărească pe faţa ta măcar un zâmbet fals. Şi îţi pleci capul, iar din ochi ţi se desprind mii de lacrimi. Stai singură şi dezamăgită în monotonia camerei reci. Cauţi cu disperare un răspuns, vrei să găseşti puterea de a spera, dar constaţi că nimic nu mai are sens. Viaţa a devenit asemenea unei ambarcaţiuni goale, fără pasageri, iar trecutul s-a transformat într-un prezent etern.

Ciudat e că nu ştii dacă acum visezi, dacă e doar un coşmar din care te vei trezi sau dacă aveai un vis frumos. Cert este că adevăratul zbor se află undeva între aceste două visări. Şi începi să speri, că, poate, încă mai ai aripi. Că nu le-ai pierdut definitiv. Şi începi să rătăceşti, să îţi cauţi aripile pierdute, neavând siguranţa că vrei să le mai găseşti. Poate, iar, ţi le va frânge cineva. Se spune că drumul e mai frumos decât posibil loc în care ai ajunge. Atunci să fie oare mai frumoasă căutarea insăţi decât zborul în sine? Ţin să cred că nu.

E posibil să crezi într-un vis? E posibil să crezi în ceva ce nu există? Înseamnă atunc, că, visul se ridică la rang de realitate? Şi abia acum realizezi că e totuşi doar un vis. Şi acesta e momentul când aripile dispar… Uneori poţi zbura şi fără aripi. Zbor ce nu durează decât o clipă, zbor ce nu te înalţă, ci zbor care te doboară. E asemenea unei căderi de pe o clădire foarte înaltă. După toate acestea tu încă îl iubeşti şi nu reuseşti să uiţi şi să nu te mai simţi aşa legată de trecut, încerci să rupi aceste lanţuri şi să o iei de la început, dar nu poţi fiindcă tu încă crezi că se va întoarce înapoi. Încă eşti naivă şi crezi că te iubeşte şi că totul va fi bine. Şi aşa trece lună de lună, tu tot aştepţi, dar el nu vine…

Nu mai există nici o speranţă, a pieri…Însă, în drum spre năruirea ei, încerci să te agăţi de urmele abia trasate… O vezi cum se transformă în nisip şi ţi se scurge prin simţuri. Nu te alegi decât cu aripi frânte şi cu un grăunte de nisip. Poate, cândva, acest grăunte de nisip va rodi şi va înflorii alt grăunte…