Nu merge în stânga, e diferit.

[Lust.]

Bună .
Să nu aud replici gen „ Uite la ea, de la yaoi a trecut la yuri ! ” . Da ? Că vreau şi eu să încerc ceva nou. Din nou, dar nu contează. Accept orice gen de critică, părere dar nici una în batjocură.
Btw, după cum v-aţi dat seama fic-ul e yuri. Să nu mai lungesc discuţia degeaba ~
Lectură plăcută !

Capitolul întâi.

- Nesuferit mai eşti, Gabriel ! Sunt frumoasă şi nu mai comenta atâta ! Zice şatena pe un ton plăcut şi începe să ţopăie prin dormitorul plin de tablouri colorate, cu pereţii albi şi plini de pete ba mov, ba verzi sau albastre, şi nu în ultimul rând, cu zecile ei de perne mari şi pufoase. Desigur, toate în culori care mai de care mai deschise şi parcă pline de veselie, cum era şi ea, de altfel. Se opri brusc în faţa băiatului de optsprezece ani şi afişă un zâmbet dulce şi gingaş, începând să se joace cu brăţările de pe mâna dreaptă.

Gabriel o privi amuzat şi surâse uşor, studiind-o parcă din cap până-n picioare.
- Da, da, Abigai, eşti absolut superbă ! O aprobă băiatul şi-şi ciufuli părul brunet, cu mici reflxi de şaten.
Tânăra îşi păstră zâmbetul şi i se văzu în ochii căprui, înţesaţi de-o pereche de gene mari şi întunecate , o mică sclipire de veselie.
- Gabriel, îmi răspunzi la o întrebare ? Şatena se aşeză jos, dându-şi părul puţin ondulat pe spate. Brunetul dădu din cap în semn că da şi zâmbi finuţ, urmărindu-i atent mişcările
- Bine. Dacă mâine, sau în orice altă zi, aş deveni faimoasă, ai mai fi drăgălaşul meu şi cel mai bun prieten ?
- Ce întrebare e asta, Abby ? Sigur că aş fi. Nu eşti tu pitica mea ?
O alintă acesta şi ea doar chicoti inocentă, aşezându-se pe covoraşul alb şi pufos.
- Când mergem la cursul de actorie ? Întreba Gabriel şi se uită în treacăt la ceasul de pe perete. Mări ochii şi înjură şoptit, ridicând-o brusc pe fată în picioare.
- Am întârziat sau ce ? Abby se uită şi ea la ceas şi oftă. Nu întârziaseră, dar nu peste mult timp cursul avea să înceapă.

Îşi luă mai mult leneşă jacheta de pe scaun şi-l urmă pe băiatul care o luase la fugă pe scări. Amândoi ieşiră afară fără umbrelă, şi începuse să ploauă cu găleata. Dar pe niciunul nu-l interesă. Râseră amuzaţi şi începură să alerge grăbiţi spre teatru sub picăturile reci de ploaie. Se opriră la staţia de autobuz, crezând că nu l-au pierdut, dar era greşit. Prin faţa lor trecu o maşină în viteză, udându-i leoarcă. Se priviră un timp, înjurându-l pe şofer şi o luară din nou la fugă.

După multe minute ajunseră la teatru. Intrară cu paşi timizi, fiind uzi din cap până în picioare, buclele lui Abby fiind făcute praf, iar tricoul de abia cumpărat a lui Gabriel cam la fel.
- Noi, ne pare rău...Începură amândoi când intrară în amfiteatrul gol. Nimeni nu era în el, doar două fete şi profesoara. Femeia, în vârstă de treizeci de ani, îi privi lung şi clătină dezamăgită din cap. Nu spuse nimic, doar întinse degetul spre vestiar şi îşi întoarse privirea către fetele de pe scena. Abigail se strâmbă, începând să comenteze , Gabriel încercând de fapt să o calmeze pe fată.
Şatenă îşi trase repede pe ea alţi blugi şi un tricou negru, strângându-şi părul într-un coc dezordonat, câteva şuviţe căzându-i pe gâtul lung şi albicios.
Gabriel se schimbă şi el, măcar nu fuseseră atât de tonţi încât să-şi uite rucsacele cu haine de schimb. O urmă calm pe fată, rugând-o să se calmeze, dar nu era chip.

Abigail tot mormăia, dar îşi închise brusc gura când auzi un glas nou inundând încăperea imensă. Se duse cu paşi mai mari spre scenă şi afişă cel mai drăgălaş zâmbet al ei, privind-o ciudat pe fata cea nouă. Gabriel se aşeză pe un scun, lângă profesoară şi femeia zâmbi mulţumită, întinzându-i nişte fişe.
- Abby, ea este Aimee . E venită din Franţa şi va fi colegă cu tine pe roluri, adică până se împart rolulile ca sfârşit, tu vei rămâňe Alice, iar ea Regina. Comentarii ? Profesoara le priveşte pe ambele fete atentă şi zâmbeşte mulţumită când vede că niciuna nu spune ceva. De fapt, ele erau ocupate să se holbeze una la alta. Aimee avea un zâmbet mic şi drăguţ pe chip, părul întunecat şi drept căzându-i pe umeri. O privea atentă pe Abigail care rămăsese cu buzele între-deschise. Adică ea va lupta pentru Alice cu una ca ea ? Hăh, fata asta nu ştia cu cine se pune ! Abigail pufni şi-şi drese glasul, dându-şi o şuviţă de par de pe frunte la o parte.

- Abigail Heriette , mai pe scurt Abby. Pot spune că sunt încântată să te cunosc, Aimee. Zice ea şi se duce cu paşi drepţi înspre marginea scenei, cerându-şi scenariul .
- Aimee Bell . La fel, Abby . Spuse şi bruneta, şi la fel ca Abigail, îşi lua scenariu.
Răsfoi o clipă, apoi se ridică , ingorându-i totaul pe profesoară şi Gabriel . Se duse la Abby şi afişă un zâmbet adorabil, plin de energie.
- Ce-i ? Şatena îşi ridică privirea din scenariul ei şi îi văzu zâmbetul . Se încruntă, nimeni nu-i fura zâmbetele, decât ea însuşi, dacă aşa ceva era posibil. De accea, Abigail schiţă un zâmbet gingaş şi inocent, unul asemenător cu al unui copil mic.
- Vreau să repetăm împreună. Dacă vrei şi tu, desigur. Ne putem duce la cafenea, după curs ? O întrebă pe un ton plăcut şi dulce Aimee, aşezându-se lângă ea.

Abigail doar aprobă din cap şi îşi coborâ privirea înspre scenariu, păstrându-şi zâmbetul. Tipa asta avea să afla cine era scumpa de Abby. Nimeni nu se punea cu ea, de fapt, nimeni nu încerca să se pună cu ea. Poate că toţi ştiau sfârşitul. Abigail câştiga.

____
Capitolul este necorectat, deci îmi cer mii de scuze pentru greşelile posibile de tastare/exprimare. Sper , totuşi, c-o să vă placă.
Lectură plăcută again.

[Tiusca]

hei, mie îmi place. parcă am vazut micuțe greșeli, nu mai știu sigur. ce vreau totuși să-ți spun e că ar trebui să începi cu alineat după ce respectiva persoana își termină replica- se înțelege că vorbeste în continuare. părerea mea. în rest mi se pare ok. mi-a plăcut că pe parcursul capitolului ne-ai descris personajele, ai făcut-o bine. Abby sună așa cute! :)) hm, mă îndoiesc că s-ar lega cineva dacă ai trecut de la yaoi la yuri, atâta timp cât o faci bine, corect? :* deși iubesc yaoi-ul, sunt deschisă și la yuri, deci îți aștept următoarele capitole, și, după cum ai început, sunt sigură că ne vei surprinde din ce in ce mai plăcut! ganbatte! ^ ^

[Drama Queen]

In primul rand, de ce ar comenta cineva genul ficului? Daca nu-i place sa nu citeasca.
Revenind:
1. imi place titlul la nebunie ( el este cel care m-a convins sa citesc)
2. imi plac numele alese
3.imi place personajele
4. imi place ca nu ai grabit deloc actiunea ( cel putin dupa parerea mea)
5. ai cateva greseli de tastare dar nu moare nimeni din cauza asta avand in vedere ca ficul e scris pe calculator. ( fiecare dintre noi face greseli-mai ales eu)

Bafta multa! Spor la scris in continuare!

[Lust.]

Mulţumesc pentru păreri şi sfaturi , girls. Am să încerc să ţin cont de ele şi sper că şi acest capitol vă va plăcea. Cum nu mai am ce comenta, şi să nu mai lungesc degeaba discuţia...
Lectură plăcută !

Capitolul doi.

- Abigail ! Abigail !
Şatena se întoarse brusc pe călcâie, auzindu-şi veselă numele. Ce se mai bucura când lumea îi pronunţa numele. Clipeşte des, pentru a se obişnui cu lumina din vestiare şi-şi umezeşte buzele. Repetiţia se terminase, dar tipa aia nouă, căreia îi mai uitase şi numele, încă se lupta cu ea pentu rolul lui Alice. Şi Gabriel nici nu era cu ea ! Avea treabă acasă, sau ceva de genul ăsta. O sărutase ca de obicei pe obraji şi intrase în maşina iubitului său, Axel sau altfel. Nu-i reţinuse numele, ce-i drept tânărul nici nu staătea de mult timp cu tipul ăla. În orice caz, era treaba lor, nu a ei şi nu merita să-şi strice neuronii pe astfel de chestii. Şi că tot venii vorba de neuronii, ai ei erau extrem de importanţi ! Doar erau ai ei, ce naiba ? Dacă unul ar fi dispărut, se ducea toată bogăţia lumii. Iar ea, Abby, scumpa şi adorabila Abby, rămânea aceeaşi persoană dulce şi inteligentă pe care-o ştiau toţi, doar lumea se schimba. Nu şi ea, desigur.


Abigail văzu o brunetă, cu un trup zvelt şi îmbrăcată în nişte pantaloni scurţi cu un tricou pe care scria " f**k off, dear ! ” . Se holbă la tricoul ei şi clătină din cap. Totuşi, îi plăcea. Era alb, şi scrisul era absolut superb, după ea. Dar nu avea să recunoască aşa ceva.
- Ce e ? Abby zâmbi gingaşă şi flutură inocentă din genele negre şi dese, în timp ce-şi punea rucsacul pe umăr.
- Ai uitat că repetăm împreună ? Adică, am spus că mergem la o cafenea. Zice Aimee şi afişează un zâmbet contagios, parcă războindu-se cu şatena pe aşa ceva.
- Nu, eu nu uit !
Abigail chicoti cristalin şi trecu pe lângă ea, privind-o peste umăr.
- Păi şi. . . mai mergem ?
Bruneta o urmă cu paşi săltăreţi, senini şi îi căută braţul fetei.
- Ce faci ?! Eu nu mă ţin de braţ, drăguţo ! Ci de mănă ! Spuse Abby pe un ton de copil mic şi-şi împleti degetele cu ale brunetei , timp în care ajunseră afară.

Aimee lua reacţia fetei ca pe-un da şi zâmbi mulţumită, îndreptându-se cu fata către o cafenea. Nici una dintre ele nu scotea o vorbă. Abigail era ocupată să privească cerul, şi din când în când să-şi mai verifice telefonul, iar bruneta făcea cam acelaşi lucru. Dar evitau să deschidă gura şi să spună ceva.
Norocul lor că aleea pe care mergeau era luminată de felinare, şi lumina lunii. Altfel, cine ştie ce puteai păţi.

- Aimee. . . tu vrei să fi Alice ?
O întrebă Abigail brusc pe fată, zâmbiind larg şi deodată veselă când văzu cafeneaua ei favorită. Nu aşteptă răspunsul ei, doar o trase în fugă după ea şi intră copilăroasă în local, salutându-le pe chelneriţe cu zâmbetul pe chip.
Localul era unul de fiţe, logic. Plin nu mai cu persoane îmbrăcate cu haine scumpe, cu mesele din lemne puternice, şi pe jos o gresie de-un alb pur, cu mici modele florale. Peste tot erau afişe cu tot felul de cafele, sucuri sau ceva de genul, iar scaunele pe care se aşezaseră cele două fete erau confortabile după expresia mulţumită a şatenei, care imediat luase meniul şi începuse să-l răsfoiască energică.

Aimee rămăsese oarecum mască la tot ce se întâmplase. Nici nu-şi putea da seama cum de Abby mai putea avea atâta energie în ea, sau cum da dovadă de atâta veselie într-un timp aşa scurt.
- Nu, Abby. Adică încă nu ştiu. La curs nici nu am apucat să studiez bine personajele, aşa că nu prea ştiu.
Abigail îşi ridică privirea spre fată. Aprobă din cap şi îşi scoase scenariul, lucru pe care-l făcu şi bruneta.
- Păi şi atunci...Erhm, ce crezi despre scena sărutului ? Amândouă ştim că Alice se sărută cu Regina, aşa a spus profa. Cam idioată gândire, dar mă rog.
Zice şatena şi comandă un cappucino cu lapte, iar Aimee îşi comandă o cafea tare, cu puţin zahăr.
- Da, ştiu. Cred că partea aia va trebui s-o repetăm cel mai mult. Adică, nu ştiu ce să zic, dar mi se pare ciudat să ne sărutăm în faţa unui public de sute de persoane !

Aimee surâse dulce, dând paginile scenariului până ajunse la partea cu sărutul.
Abigail clătină din cap, începând să bată cu degetele în masă, parcă brusc nervoasă.
- Nu în public, Aimee ! Mâine, la mine acasă . E bine ? Poate să vină şoferul lui tati să te ia, dacă vrei. Sau vin eu.
Şatena ridică din umeri la fel de veselă şi îşi luă comanda, sorbind energică din lichid.
Aimee aprobă scurt din cap şi finuţ, bău puţin din cafeaua comandată.

- Atunci aşa rămâne. Azi doar bârfim şi noi, şi mai aflăm chestii depsre cealălantă. Ca exemplu, nu-i aşa că am cel mai adorabil zâmbet din lume ?
Spune pe un ton plăcut şi dulce Abigail, fluturându-şi genele în joacă.
Aimee surâse amuzata şi chicoti cristalin, lăsând ceaşca pe masă.
- Erm, ce să spun. Poate că îl ai, sau poate nu. Dar după figura feţei, e cu siguranţă cel mai adorabil, pe lângă al meu !

Aimee îşi flutură genele la fel, uitându-se în jurul ei câteva clipe. Abby o priveşte cu sprânceana ridicată. Tipa asta chiar voia să se lupte cu ea. Acum, nu mai conta care era premiul. Abby îşi dăduse seama. Ea trebuia să rămână pe primul loc. Cea mai bună, dintre cele mai bune ! Şi nimeni, dar absolut nimeni, nu o va învinge.

[Tiusca]

hei, hei. ce capitol interesant, promite multe. xD greșeluțe nu am zărit, asta e binee ^ ^, îmi plac lucrările curate. haa, e o oarecare competiție între cele două, nu am ce spune. =) mi-a plăcut în special ideea de a fi trecut în scenariu și un sărut între cele doua; e o portiță bună pentru a... cum să-ți zic..?.. pentru a le face să se sărute, acesta nepărând un gest atât de deplasat. foarte drăguț. nu grăbești acțiunea, iar eu cred că e mai sănătos așa, avem timp să cunoaștem mai bine personajele, iar tu ai mai multe oportunități de-a le contura personalitățile. atât vezi să nu o faci pe Abby prea narcisistă; adică e ok atitudinea ei până acum, dar să ai grijă să nu exagerezi, e posibil să devină iritantă. Dar mă rog, astea sunt detaliile detaliilor, și nu știu cât e atât de inspirat să asculți chiar tot ce spun, e posibil s-o mai iau și pe arătură. Cam atât ar fi, zic eu. Merci că m-ai anunțat, să vedem cum continuă povestea. Ganbatte! <3

[Rain]

Rezerv aici un locÅŸor ca sa pot comenta dupa ce citesc, nu vreau sa mi-o ia careva inainte. So... dau un edit dupa :*

______________

Edit: Asa, deci am citit. pana acum nu am un personaj favorit, dar pot spune ca Aimee imi cam face cu ochiul xD cred ca prin unele locuri ar mai emrge putina descriere, in rest mi-a placut mult. Vrei sa fiu sincera? E primul fic yuri citit de mine ;)) Acum nu stiu daca il faci +18 sau... +16, ar fi bine sa ma anunti si pe mine, chiar daca ai mai spus, sunt ametita si nu citesc intotdeauna comentariile ;))
In fine, Abby e un nume dragut, chiar l-ai ales bine, dar personalitatea ei mi se pare, pff, nu stiu, cred ca e o tipa foarte bogata, plina cu fite, sau poate doar ea vrea sa fie pe primul loc si nimeni altcineva :-??
Ciudata partea cu sarutul. Adica pana si regizorul voia ca doua fete sa se sarute?? tare ! xD So, tot ce pot spune e ca astept urmatorul capitol ^^
Bafta >:D<

[Ichigo.]

hey
scuzescuzescuze ca am ajuns ataat de tarziu, dar nu am avut timp.
asaa...capitolul e foarte dragut, dar voiam mai muult :)))) oricum nu ma prea pricep.. nu am mai citit yuri pana acum.
scenariul e chiar funny:)) ce regizor ar fi vrut ca intr-o sceneta sa faca ceva atat de deplasat?:> [bine.. mie imi convine *evil laugh*
ah.. descrierea e asa de draguta.. nu e multa, dar nicidecum plictisitoare:x
`ai noroc! =)))

[Drama Queen]

Doamne ce tarziu ma trezesc si eu sa comentez. Oricum, capitolul a fost bun. Iar acum sa incep cu numerotarea mea clasica.
1. in primul paragraf a fost cam greu de inteles, cel putin dupa parerea mea. Nu am inteles nici pana acum cine iubitul cui era
2. greseli de tastare nu am vazut
3. nu ai alternat timpurile verbale
4. imi place cum i-ai construit caracterul lui Abby, rasfatat dar, totusi o luptatoare
5.imi place ideea cu sarutul dintre cele 2 personaje
6.astept nextul chuu

[Lust.]

Bună, fetelor. Vă mulţumesc pentru sfaturi şi păreri, şi fiindcă îmi citiţi ficul. Mă bucur că vă place. : ) Btw, ca să ştiţi mai bine cum arată personajele, m-am gândit să pun nişte imagini. Eniuei, să nu lungesc discuţia mai mult decât trebuie. . .
Lectura plăcută !

Personajele:
Abby.
Aimee.
Gabriel.

Capitolul trei.

N-o să se trezească. Ştie în sinea ei că razele soarelui vor fi acoperite de perdeaua verde. Da, aşa se va întâmpla ! Cu mintea, va trage perdeaua şi razele soarelui vor muri. Iar ea va putea să doarmă liniştită. Hm, dar se părea că aveau tupeu. Nişte luminiţe aiurite care ies în fiecare dimineaţă şi-i intră dormitor.

- Duceţi-vă naiba !

Strigă brusc Abby, când se ridică în şezut. Îşi plimbă privirea somnoroasă prin încăpere, fulgerând fereastra. De ce trebuia să fie dimineaţă ?
Îşi umezi buzele şi căscă lung, dându-şi seama că nu va reuşi nimic dacă mai face-aşa. Îşi frecă ochişorii cu pumnul, şi sări din pat, ajungând ca o împiedicată să cadă pe covoraşul alb şi pufos. Azi, scria mare pe fruntea ei „ghinionistă” .
Nu făcuse nimic rău. De fapt, nu-şi amintea să fi făcut. Ei îi era somn, şi ceasul arăta doar şapte dimineaţa şi câteva minute.
Oftă, în timp ce se ridica. Îşi aranjă cămăşuţa albă, până la genunchi, şi cu paşi mai mult târâţi, ajunse la baie.

Intră în camera de un alb imaculat, unde - logic - trebuia să fie câte ceva de-al ei. Prosoape verzi, bleu, galbene şi violet stăteau frumos chitite într-un dulăpior. Desigur că Abby le alesese. Şi ca-n fiecare dimineaţă, acele prosoape - chiar dacă erau banale - o făcuseră pe şatenă să afişeze un zâmbet dulce şi dintr-o dată vesel.
Ţopăi până în faţa oglinzii, unde-şi trecu degetele lungi şi fine prin părul încâlcit.
Dădu drumul la apa de la robinet şi se spălă pe faţă, după pe dinţi. Lua peria şi-şi pieptănă parul încruntată, în tot acest timp căutând cu privirea ondulatorul.

Trecând peste ritualul obişnuit al lui Abby de dimineaţă, când ieşi din baie , dădu buzna la dulapul plin cu haine. Deschise ambele uşi, şi aruncă hainele pe jos până găsi ce dorea.
Blugii negri, cămaşa albastră în carouri. Da, era perfectă. Desigur, nu putea uita de acei superbi ochelari albaştri. Şi-i puse în părul ondulat, doar până va ieşi din casă.
Îşi făcu patul, că de, nu avea servitori - păcat - apoi trase perdele, lumina aurie a soarelui intrând în dormitorul colorat.

Abby schiţă un zâmbet drăgălaş, dându-şi seama că ziua ei era mai bună. Îi dispăruse eticheta de ghinionistă.
Chicoti delicat, şi cu paşi mai veseli, îşi luă rucsacul pe umăr, plus telefonul în mână. Îl butonă în continuu, timp în care cobora scările. Când ajunse în living, îşi ridică privirea pentru a vedea dacă era cineva în casă.
Nimeni. Din nou singură, din nou obligată să nu vorbească cu cineva. Era sigură că ambii ei părinţii plecasera ca de obicei la firmă.
Logic, de ce să-i intereseze de superba lor fiică ? Până la urmă, putea foarte bine să se descurce şi singură.

Abby îşi alungă gândurile şi avu grijă să le închidă cu un lacăt. Mda, ura să-şi aducă aminte că era mai mult singură.
Intră în bucătărie , unde măcar avea micul dejun pregătit. Se aşeză pe-un scaun, şi începu să mănânce cerealele, după ce termină luând o gură din sucul natural de portocale.

Îşi auzi telefonul sunând şi răspunse imediat, afişând la fel de repede un zâmbet larg şi vesel.
- Da ?

- Abby ! 'Neaţă, scumpa mea. Ăăăh, vi la şcoală, nu ?

La celălalt capăt era Gabriel. Ce bucurie ! Se ridică, se încălţă în timp ce îi zicea tânărului ce dimineaţă penibilă avusese, şi ieşi afară din casă. O zi la fel de frumoasă ca ea, îşi spuse.
Soarele strălucea puternic, chiar dacă cu două zile în urmă plouase, iar cerul nu avea vreun nor pe el. Era senin, ca şi ea - logic.

- Logic că vin. Auzi, Gab' , unde eşti ?
Îl întrebă în timp ce-şi punea ochelarii cu mâna liberă. Afişă un zâmbet de milioane pe chip, şi-şi plimbă veselă privirea prin jurul ei.

- La colţ. Unde vine autobuzul de obicei, Abby. Cam ar trebui să te grăbeşti, apropo.

Ea doar surăse, grăbind pasul şi începu să se joace cu o şuviţă de păr.

- Ştii, azi vine Aimee la mine. Vom repeta pentru scenă.
Îi spune Abby, începând să-şi fluture genele în joacă, chiar dacă nimeni n-o vedea. Nu-i păsa, atâta timp cât ei îi plăcea, şi se credea cea mai bună, cea mai adorabilă şi scumpă, era totul bine ! Iar dacă fetişcana aia, Aimee , cu care îşi jucase rolul de cea mai bună prietenă, se punea cu ea, greşea amarnic. Din păcate, ea n-o cunoştea pe Abigail Heriette. Superba, frumoasa, scumpa, dulcea, inteligenta şi scorpia de Abby. Logic, ca orice fată, avea momente când trebuia să fie o scorpie în toată regula.

- Aimee ? Parcă n-o suportai. Ce ţi-a venit acum de-o aduci şi la tine acasă ?

- Drăguţule, decât vreau să mă împrietenesc cu ea. Sau ceva de genul. Nu sunt foarte sigură. Mă rog. Tipa asta vrea să fie drăgălaşă, şi din păcate pentru ea, nu ştie că eu sunt cea mai bună la asta ! Nu-i aşa ?

Şatena clipi des, chicotind cristalin. Îl zări într-un sfârşit pe tânărul care stătea cu spatele, şi o mână băgată în buzunarul blugilor albaştrii.
O lua la fugă, şi fără să-i audă răspunsul, sări în spatele său, razand dulce.
Gabriel surâse, întorcându-se cu faţa spre ea. O îmbrăţişă călduros, privind-o mai atent.
- Da, scumpa mea, tu eşti cea mai drăgălaşă !

Îi spuse el, şi Abby îşi de-te jos ochelarii, privindu-l de data aceasta mai bine.

- Logic.
Chiţăi ea, luându-l ca un copil mic de braţ, vizibil mai veselă.

Dar ce să vezi ? Când îşi întoarse privirea, o văzu pe ea. Cu paşii ei eleganţi, cu zâmbetul dulce, şi părul brunet drept, căzându-i pe umerii. Cu ochlelarii albaştrii ! O copia.
Abigail se încruntă, enervându-se. Îşi muşcă buza, abţinându-se să nu înjure.
- Gab', mă laşi s-o bat pe Aimee ?

Gabriel surâse amuzat, dar când se întoarse, îşi dădu seama ce avea şatena.
- Nu, fetele ca tine nu se bat. Las-o, Abby. Hai, salut-o cu zâmbetul pe buze !

Îi şopti, împingând-o de la spate. Ea, involuntar, făcu un pas în faţă. Afişă un zâmbet larg, drăgălaş şi adorabil, privind-o pe Aimee.

- Bună, Abby ! Ce mai faceţi, mergeţi la şcoală cu acelaşi autobuz, aşa-i ?

Îi spuse bruneta pe un ton plăcut, imbrăţişând-o pe şatenă, chiar dacă-şi imagina cum o ia de păr.

- Bună şi ţie, Aimee ! Mda, ce chestie , nu ? O să mergem împreună ! Ăh, la clasă ai nimerit ?

O întrebă Abigail, timp în care Gabriel o salultă amabil pe brunetă, schiţând un zâmbet finuţ.
Aimee îşi păstră zâmbetul, dându-şi ochelarii jos şi îi puse în păr.

- La 10-C. Am aflat că e o clasă foarte bună în liceu, nu ? Parcă din ea fac parte nu mai copii cu media zece !

Îi răspunse Aimee, pe un ton oarecum mândru.
Abigail mai avea puţin şi-o arunca la pământ. După ce că venise la teatrul ei, purta ochelarii ca ai ei, mai venea şi în clasa ei !

Fata asta o enerva. Rău de tot ! Parcă făcea tot posibilul să i-a faima şatenei. Tot ce construise ea în atâţia ani, era încetul cu încetul doborât de-o fraieră cu părul...drept ! Care mai fura şi ochelari !
Va vedea ea. Abigail câştiga, mereu. Indiferent de situaţie , de loc sau persoană, Abby nu era cea învinsă !

___________
Sper c-o să vă placă. Btw, vă rog să iertaţi greşelile ce sigur sunt. Capitolul nu-i corectat. ._.'
Uhm, vă urez încă o dată lectură plăcută !

În următorul capitol vor apărea:
James.
Roberta.

[Rain]

Rezerv un loc aici, vreau sa fiu prima ^^ dau edit dupa :)

*nustiuaspama_nustiuaspama_nustiuaspama_nustiuaspama_nustiuaspama*

Edit:
Hey, hey, am reusit sa termin de citit ficul si acum m-am hotarat sa editez postul si sa las comentariu. Mi-a placut capitolul, chiar daca nu s-au intamplat prea multe, mai mult ai povestit si descris casa lui Abigail. Cum am zis si eu, este o tipa foarte bogata si... cu fite, sa zic asa. Saraca Aimee, imi place mult personalitatea ei, e dulce si amabila. Daca ar stii defapt ce crede Abby despre ea. Apropo, sper ca scenele yuri sa se intample intre cele doua fete pentru ca s-ar potrivi, mai ales ca satena nu o suporta pe Aimee.
Imi place si de Gabriel, nu numai aspectul lui dar si comportamentul. Sunt curioasa daca pana la urma bruneta ii va fura faima lui Abby, asa ca spor cu nextul >:D<:*