[Terminat] Sharingan si timpul [+18 YAOI]

[Nywa]

[center]Capitolul 5[/center]

Era asa de fain sa stau si sa lenevesc, in timp ceva cald ma mangaia pe spate, prin haine si mirosul de iarba proaspata sa imi inunde narile si umplandu-mi plamani cu aer proaspat si curat. As fi putut sa stau asa pentru totdeauna, dar pana l-a urma m-am trezit, deschizandu-mi ochii, clipind usor. Se pare ca am adormit pe iarba, care incepea usor-usor sa se usuce, aratand ca vine incurand iarna cea cruda si rea. Ma uit in jurul meu si il vad pe asa-zisa dadaca, cum statea putin mai incolo de mine si desena ceva pe un caiet special pentru desene. Vreau sa ma misc, dar ma ruga sa stau nemiscat si am facut cum mi-a spun, lasandu-mi la loc capul pe iarba, incepand sa ma uit la tanar, cum desena probabil peisajul din spatele meu.
Dupa ce termina, ma invita sa mergem la Ichiraku, pentru a manca ramen fiindca diseara e nu stiu ce carnaval in oras si ar vrea sa mergem, asta daca ma simt in stare. Zambesc amuzat si ii spun ca mergem, fiindca nu depindea de mine, daca vreau sa merg sau nu, ci de el, fiindca trebuia sa fiu cu Anki douazeci si patru din douazeci si patru de ore. Ne-am ridicat de pe iarba si dupa ce ne-am scuturat hainele, am pornit spre parcul central, ca acolo se tinea carnavalul...

- Ai talent la desene, ii spun, in timp ce ma uitam prin caietul sau de schite.
- Mersi, spuse, rosind usor in obraji si imi zambi cu toata fata.
Ii raspund la zambet, apoi ma uit la schita ce a facut-o cu mine, cand dormeam pe iarba. Parea atat de realista si de bine schitata, incat parea vie. I-am dat inapoi caietul, pe care il baga in gentuta de la state, apoi rupse din inghetata dubla si imi dadu mie un bat, atentionandu-ma sa mananc calm, ca astfel iar imi vas pe acolo plamani. Am inceput sa ne plimbam pe acolo, uitandu-ne pe la jocurile si suvenirurile ce erau prezentate. Ne-am oprit la standul de pestisori, unde i-am gasit pe tatal lui Anki, care am aflat ca il chema Kenta si pe Yune, cum plangea ca vroia un pestisor. M-am oferit sa ii prind eu, mai ales ca aveam a doua chakra de apa, deci imi va fi usor sa ii prind si asa a fost.
- Anbu, mormai Anki suparat privind o siluieta ce statea la intunecimea dintre doua tarabe.
Ne-am dus acolo, prefacandu-ne ca ne scapam de treaba mica, in timp ce luptatorul Anbu ii spuse albiciosului ca in nu stiu ce padure de bambus, au loc dispariti misterioase, iar cadavrele sunt gasite crucificate si au piroane infipte in cap. Am inchis din ochi, scuturand usor din cap, alungand imaginea sinistra ce mi-a fost indusa de vorbele idiotului aluia de luptator.
- Echipa normala imi trebuie. Il cauti pe Uzumaki si pe Hinata, le explici situatia si intr-o ora sa se prezinte la poarta mare, spuse tanarul de langa mine, pe un ton rece si de comanda. Itachi e al treilea membru! Marai si luptatorul disparu.
Am pornit la pas grabit de la carnaval, ajugand sa alergam de-a dreptul pe acoperisurile caselor, fiindca strazile erau foarte aglomerate, din cauza carnavalului. Am intrat in casa si eu era sa ma ciocnesc de Yary sau era Yuri? In fine unul dintre gemeni, dar noroc ca s-a dat la o parte. Am intrat in camera si mi-am tras pe mine vechile haine, cu care am venit inafara de pelerina si am vrut sa imi iau genata cu ustensile, dar m-am oprit, cand am simtit privirea baiatului in ceafa. Acesta era deja gata imbracat si acum isi punea la spate o gentuta mai mare, dubla si sub ea si-a prins geanta neagra, cu ustensile de doctorie. Isi puse in spate o katana si apoi arunca una si mie, spunand ca o katana e mai buna decat un kunai. Ma privi din nou in ochi si facu semnul pentru eliberare, apoi ma anunta, ca am Sharingan-ul functional.
In sfarsit. M-am simtit vurnerabil cu Sharingan-ul sigilat, mai ales ca in Akatsuki aveam mereu Sharingan-ul activat. Iesim afara din casa, dupa ce Anki le spuse gemenilor ca pleaca intr-o misiune urgenta si unul dintre gemeni ii dadu bandana, fiindca o luasera sa se joace putin de-a Chiuninul cel exigent si studentul lenes. Fratele lor cel mare le multumi pentru grija si apoi am pornit spre poarta principala.
- Uchiha, tine! Striga la mine, in timp ce saream de pe un acoperis pe altul si imi arunca ceva.
Prind si vad ca era o gentuta pentru ustensile si am deschis-o curios. In interior am gasit bomboane pentru chakra suplimentara, niste pergamente cu arme ascunse, silc si niste fumigene. Parca aveam voie cu o singura arma, dar se pare ca albiciosul nu e de aceeasi parere ca si Tsunade-sama. Imi pun gentuta la spate si pornim mai departe si in zece minute ajungem la poarta.
Acolo ne astepta o fata de saisprezece ani, cu parul albastru-inchis sau ceva de genu, lung pana aproape de fund si cu varfurile filate. Bretonul era la fel. Ochi indigo, o tradau ca era din respectabilul clan Hyuuga. Langa ea era Naruto, care mormai ceva cand ma vazu, apoi il intreba pe Anki, unde este al treilea membru.
- Itachi e al treilea membru, spuse calm Jonin-ul.
- Bun, asta insemna ca Hinata ne conduce...
- Eu voi conduce misiunea idiotule, ca sunt Jonin de la varsta de doisprezece ani si daca imi aduc bine aminte, tu ai absolvit Academia la treisprezece ani, iar eu la unsprezece ani. Mai are careva de comentat? Intreba pe un ton autoritar si rece, dandu-mi de inteles, ca era obisnuit sa conduca misiuni mai periculoase decat asta.
Am spus cu toti trei in cor ca nu, apoi am pornit dupa el, afundandu-ne in intunericul, ce se lasa peste sat, mai ales ca urma sa era amurgul...

[Addeh]

Heya manu ^^
Nu mi-l imaginam pe Anki atat de timid. Adica in inceputul acestui fic, parea sigur pe sine si era mai curajos, indraznet, dar nu ma asteptam sa roseasca la o lauda. Bineinteles, lauda aprtinandu-i lui Itachi.
Si revenind la actiunea din fic, m-a facut curioasa cazul acela cu misteriosii intrusi sau chiar ucigasi [ nu de alta, dar a adus vorba de piroane - ce crud.] * laughs *
:]]
Well, am observat eu cateva greselute, but never mind. Bafta! :]

[Vero]

Ello manu ^^ Scuza-mi intarzierea obisnuita. Stii doar cum e cu lenea >.>. So, sa revenim. Ce capitol interesant. Chiar mi'a placut capitolul asta. Descrierea a fost prezenta in cantitati mari ceea ce ma bucura. Naratiunea este la fel de frumoasa ca si descrierea, actiunea nu a fost deloc grabita, parerea mea, si dialogul nu a fost sec. Greseli de tastare am vazut dar nu sunt grave. Am vazut si una de exprimare dar nici ea nu a fost prea grava. Nu zic ca e neaparat de exprimare dar acea fraza parca suna mai bine altfel. M-a bufnit rasul cand am citit partea cu crucificatu . So, ce as mai putea spune, astept nextu si nu uita sa ma anunti. Buh bye!

[Nywa]

[center]Capitolul 6[/center]

Stateam cu toti in jurul unui foc, ce l-am facut-o pestera, care se afla din apropierea padurii aceleia de bambus si mancam niste fazani, ce i-a prins Anki, inainte sa cautam un adapost pe timpul noptii. Naruto incepu sa povesteasca nu stiu ce intamplare hazlie, care a patit-o cand era antrenat de Jirayia-sama, in timp ce Hinata era rosie la fata, dand de inteles ca e indragostita de el pana peste cap. Albiciosul se uita peste o harta si tot isi nota cu creionul grade si le stergea pe harta. Il intreb ce face si apoi am vazut ca e concentrat, am inceput sa mananc din a doua pulpa de fazan usor rumenita si numai buna, de iti lasa gura apa.
- Doar socoteam niste prosti, imi raspunse, iar eu mi-am dat rapid seama, de acele prostii.
El era obisnuit sa conduca echipe de Anbu sau de Jonini, unde trebuia sa ii duci exact unde s-a intamplat sau sa spui totul despre cel care il urmaresti. Apuc creionul cu care scria, dar nu l-am tras, ci doar pentru ai atrage atentia. Ii spun ca Naruto si Hinata nu sunt luptatori Anbu care trebuie sa ii duci exact unde s-a petrecut lucrurile. Imi zambi calduros, de ma facu sa inrosesc foarte usor in obraji, apoi anunta ca el va sta de paza restul nopti si eu sa ii stau alaturi.
- Uuu, Anki ai grija sa nu te violeze Itachi, spuse blondul, incepand sa se prapadeasca de ras.
- In primul rand, Uzumaki sunt Anki-sensei si in al doilea rand, tu maine vei fi momeala si daca e vreun monstru nu vin sa te salvez, ii spuse pe un ton rece si bajocoritor.
Cand auzi, Naruto tacu din gura si inghiti in sec si cum albiciosul se duse la intrare, ma ruga sa il conving pe albicios sa nu il foloseasca ca momeala. Am ridicat din umeri si apoi l-am dus si m-am asezat langa tanar. El scoase o patura din gentuta dubla cu ustensile si mi-o puse pe umeri, spunandu-mi ca vom merge la spital pentru radiografi, sa vedem cat de grava e pneumonia mea. Imi pun capul pe coapsa sa si inchid ochii, molesit din cauza lui, fiindca avea o mana pe spatele meu, dandu-mi din nou acea caldura. Inainte sa adorm il rog sa ma trezeasca, apoi ma scufund in somn si vise...

Simteam cum ceva ma mangaia pe fata, asa ca am deschis usor ochii si am inrosit rapid, cand am vazut ca Anki ma mangaia delicat pe fata. Imi ridic putin capul si el se uita la mine si imi zambi, urmandu-mi traditionalul "buna dimineata", apoi ma lasa sa ma ridic in picioare. Ma ruga sa ii anunt pe ceilalti doi, ca e timpul sa plecam mai departe. Naruto deja era gata de impachetat si foarte vesel, dar cand ma vazu, se facu negru la fata de frica, din cauza lui Anki-sensei, dar se linisti, cand le-am spus ca e timpul sa plecam. In cinci minute, am iesit din pestera, iar albiciosul facu niste miscari din maini si oprindu-si mainile in semnul "pasare"
- Doton*: Ascunderea urmelor, spuse si in clipa urmatoare, pestera fusese inchitita de pamant.
Interesant jutsu, mai ales ca nici nu arata ca a fost pana acum cinci minute o pestera acolo. Tanarul isi privi jutsul cu ochi critic, apoi am plecat de acolo, indreptandu-ne mai departe spre padure. Acum aveam Sharingan-ul activat, pentru a nu fi luat prin suprindere, in caz ca eram atacati. Nu eram singurul precaut. Hinata avea Byakugan-ul activat, iar Naruto isi trimise niste clone in fata, ca sa incaseze ele loviturile si Anki... era relaxat. Era ciudat pentru cineva ca el sa fie relaxat, fiindca mereu medicii echipei erau vizati asupra atacurilor mortale, iar restul membrilor, picau pe capete.
Dupa trei ore, de sarit prin copaci - Anki nu prea se simtea in largul sau prin copaci sau cand sarea de la o creanga la alta - am ajuns la marginea ei si de acolo incepea o padure de bambus gigant. Ne-am oprit si Hinata cerceta putin o parte din padure si spuse ca sunt patru ninja, ce ne asteapta. Uzumaki vru sa se avante, dar Joninul il apuca de gulerul gecii sale si il trase inapoi.
- Itachi si Hinata, fiti cu ochii pe Uzumaki, ca pe butelie. Ne vedem in cinci minute, ne ordona albiciosul si apoi pur si simplu disparu.
O intreb pe tanara daca am clipit si ea spuse ca Anki il lichidase pe un ninja, dupa nici o secunda il lichidase pe al doilea, apoi urma pe al treilea. Cand vreau sa o intreb de cel de al patrulea dusman, in fata noastra aparu albiciosul si arunca la pamant ultimul membru al echipei dusmane, ce avea o privire pierduta. Cu ajutorul Sharinganului, am putut sa vad, ca era sub controlul unui genjutsu foarte puternic, incat chiar si mie mi-ar fi greu sa ii scap de sub controlul sau.
- Daca il interogam, vom obtine ceva, spuse Naruto, facandu-ma sa ridic o spranceana.
- Itachi, ai folosit vreodata Sharinganul sa citesti prin creier? Ma intreba Anki, punandu-si mainile in san.
- Nu chiar, dar as putea incerca, raspund eu, pe un ton incet, rusinat ca nu m-am gandit niciodata la aceasta varianta.
Il privesc pe inamic in ochii si deodata pupila ii se mari, semn ca a fost eliberat de acel genjutsu, dar au devenit imediat sticlosi, fiindca pica sub influienta Sharinganului. Am intrat in mintea lui si m-am indreptat spre creierul sau si am inceput sa scotocesc pe acolo, dar imi era ciuda, ca trebuia sa o fac repede, ca ramaneam fara chakra, fiindca citirea unei minti cerea multa energie. Cand m-am hotarat sa abandonez, am simtit cum trupul mi se umplea de energie proaspata. "Am venit sa te ajutam", aud o voce cunoscuta si langa mine veni cei trei colegi ai mei de echipa. Am ramas uimit, sa il vad pe blond aici, dar acesta facu doua clone jutsu si fiecare au scos un pergament din creier - informatile erau sub forma de pergamente scrise - si au inceput sa se uite prin el.
O intreb pe Hinata cum au ajuns aici si ea imi spuse ca Anki-sensei ii aduse, ca sa ma ajute si mai ales ca Naruto ne alimenteaza cu chakra lui, iar o alta clona sta de paza, sa nu fim luati prin suprindere, incaz ca suntem atacati. Le multumesc ca au venit sa ma ajute si apoi am tacut, incepand sa ma concentrez si mai mult pe rascolitul minti tipului care l-a capturat Enkin.

____
*Doton = Pamant si este folosit pentru jutsuri de pamant

[Vero]

Hey ^^ Multumesc ca m-ai anuntat ^.^. A fost un capitol frumos nu am ce zice ^^. Mi-a placut a fost interesant si imi place stilul lui Anki. Descrierea a fost prezenta in mare parte deci nu am ce zice la ea. Naratiunea este foarte frumoasa la fel ca si descrierea. Actiunea nu mi s-aparut grabita si dialogul nu a fost sec. Greseli de astare nu a vazut asa ca e foarte bine. Se pare ca esti atenta la detaliul asta. Bravo. Ce as mai putea spune? Cred ca am spus tot ce era de spus. So, astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!

[Nywa]

[center]Capitolul 7[/center]

Stateam alaturi de Hinata si Naruto, asteptand ca Anki sa il rezolve pe acel individ care l-am capturat, ca ceilalti, care vor veni sa il caute, sa nu ii poate citi mintea sau ceva de genu. Dupa zece minute aparu si albiciosul, iar eu am vazut ca isi inchidea un compartiment de pe bratul stang, in timp ce in mana avea un pergament cam grosut, aratand ca a scris, ce am aflat. O ruga pe Hinata sa tina putin pergamentul, apoi el isi musca degetul mare, pana dadu sangele, trasa cu sangele sau, o linie in mana stanga. Facu niste semne si puse palma pe iarba.
- Invocare jutsu, spuse si din pamant iesi un nor alb.
Cand se risipi norul acela, am vazut cum fata lui statea un lup negru, cu o zgarda la gat, cu un compartiment special, unde se puteau baga pergamente sau alte lucruri.
- Buna Emn'Wa, spuse Anki, zambindu-i lupului si apoi il mangaie pe cap.
- Buna Anki, ce sa ii duc lui Tsunade? Il intreba lupul, iar eu cu restul am ramas uimit, dar ar trebui sa numai ma mire nimic.
- Acest pergament, il informa pe animal si ii puse in acel compartimen, pergamentul.
Lupul il linse o data pe obraz si pleca, afundandu-se in padure si pierzandu-se in intunecimea ei. Joninul ne facu semn sa ne miscam si asa am facut, pornind pe jos, de data aceasta, dar fiind cu ochii in patru. Eu aveam tot timpul mana pe manerul katanei, mai ales ca eu le aparam spatele, fiindca cand eram Anbu, asta era pozitia mea in echipa. Le aparam spatele, fiindca ma pricepeam foarte bine la acest lucru.
Dupa vreo doua ore de alergat, am ajuns unde a avut loc disparitia, aceasta fiind aproape de un sat, asa ca blondul a sugerat sa ne cazam in oras la un han sau ceva de genul si sa stam acolo pana cercetam locul. Anki instramba din nas, dar nu comenta nimic si am pornit spre sat, mai ales ca Geninul - Uzumaki era singurul Genin din anul sau, iar informatia asta am aflat-o de la Anki-sensei - spunea ca stie pe cineva in acel sat ca sa innoptam la el. In timp ce mergeam, il vad pe albicios cum icneste si apoi se uita ingrozit in jos. Ii urmaresc privirea si raman socat sa vad o vipera cum l-a muscat pe tanar de gamba. Scot repede katana si ii tai capul sarpelui care se pregatea sa atace a doua oara si il prind pe tanar de mijloc, asezandu-l pe jos. Ma pun pup si rup o fasie din bluza mea. Il leg strans, mai jos de genunchi, ii scot incaltamintea si ii ridic pantalonul, ca sa vad cele doua muscaturi in gamba.
- Cauta in geanta neagra, imi sopti Anki, apoi isi dadu ochii peste cap, lesinand.
Raman uimit, dar tipatul fetei ma trezi la realitate si iau geanta neagra si scot de acolo un bisturiu si o bricheta. Inrosesc putin lama la flacara brichetei, crestez pielea unde erau muscaturile, unindu-le si incep sa ii sug sangele cu veninul, scuipandu-l afara, dupa ce i-am spus tinerei Hyuuga sa caute o fiola pe care scrie anti-venin sau ceva de genu. Dupa ce am crezut ca am supt tot veninul, Hinata imi dadu o fiola, care era anti-venin, iar eu ii l-am turnat putin in rana, apoi am inrosit din nou lama bisturiului la flacara bricetei si am ars marginile mici taieturi, ca sa nu infecteze. I-am pansat locul strans si dupa ce l-am incaltat, l-am luat in brate, mirandu-ma cate era de usor. Il rog pe Naruto sa ia geanta neagra si apoi am pornit toti trei spre sat, pentru a ne caza...

- Cum se mai simte, Itachi-san? Ma intreba bruneta, pentru a cincia oara in ziua aceea.
Anki isi revenise din lesin, dar intra intr-o stare urata rau. Delira, vorbind in propozitit lipsite total de non-sens, cerandu-mi de cateva ori sa il sarut pe buze sau sa il mangai pe trup si mai facu o febra periculoasa. Il privesc pe tanar, cum respira pe gura, intins pe o saltea, invelit si cu un prosop cu apa rece pe frunte. Ii spun ca e tot asa, iar ea aproba din cap si se duse la el, udand din nou compresa si il sterse de transpiratia de pe fata.
- Hinata ma gandeam ca diseara eu si Naruto, sa mergem in padure sa cercetam, iar tu sa ramai aici, sa ai grija de Anki, spun fetei, iar ea se innegri la fata, dandu-mi de inteles ca stie ceva, ce nu stiu eu.
- Itachi, daca pleci undeva ne insotit de Anki, vei fi ucis. Sunt luptatori Anbu ce ne supravegheaza si in caz ca reusesti sa il invingi pe Anki-san, sa te elimine ei, imi spuse, apoi iesi din camera, informandu-ma ca merge ea cu Naruto.
Oftez ofticat de-a binelea si ma pun in fund langa tanar, cu picioarele in povitia lotus* si am luat mana baiatului intre ale mele si am inceput sa ma rog la Buddha sa il ajute sa lupte cu veninul din corpul sau. Nu merita sa moara, fiindca era tanar si avea toata viata inainte, dar pe langa asta, nu a facut nimic si nu a ucis decat daca era nevoit...
Simt cum ceva se joaca cu coada - imi purtam parul intr-o coada si o aveam pusa pe unul dintre umeri sa nu ma incurce - mea. Imi deschid ochii si imi cobor privirea, uitandu-ma cu ochii mari la albicios, care ma privea gales, dar si trist in acelasi timp, lasand sa se vada suferinta prin care trecea. Imi apuca chipul cu ambele maini si m-a tras in jos spre el, ignorand ca avea palmele transpirate. Imi pun mainile de o parte si alta a capului sau, sa nu pic cumva din greseala peste el, ranindu-l mai rau. Simt cum buzele sale crapate si foarte calde, se apasara peste ale mele. Am ramas suprins si m-am indepartat imediat de el, cand i-am simtit limba trecand peste buzele mele, cerand voie sa o las in gura mea. Cand m-am indepartat, am picat pe spate, lovindu-ma la cap, iar in fata mea aparura stelute de toate culorile.
Ii aud glasul spart cum ma cheama, cerandu-mi apa. M-am ridicat in picioare si m-am dus sa ii aduc un pahar cu apa. Imi treceam ca un obsedat degetul aratator peste buze, gandindu-ma intr-una la sarutul copilaresc ce l-am avut cu Anki. Nici intr-un caz era primul meu sarut cu un baiat, dar era foarte diferit, dar de ce?...

_______________________
*Pozitia lotus e asemenea cum stau turci cu picioarele incucisate pe podea

[Addeh]

"...Oftez ofticat de-a binelea si ma pun in fund langa tanar, cu picioarele in povitia lotus* si am luat mana baiatului intre ale mele si am inceput..." - Wow wow! Ajunge cu repetitia cuvantului "si" . Sper sa nu se mai intample.

Hmm... Vad ca Anki si Itachi "progreseaza". Tinand cont ca este de-abia capitolul 7, chiar ma asteptam la ceva yaoi, macar un semn micut, un indiciu. Si iata ca rugandu-ma, dorinta mi s-a indeplinit.
Manu, te pricepi si ti-am mai spus-o odata. Adu-ne un yaoi tare! ^^

[Vero]

Hey Manu ^^ Scuza-mi intarzierea dar stii cum e cu lenea asta >.< Vesnica poveste eu si scuza mea idioata. Se pare ca in sfarsit yaoiul apare ^^. Chiar voiam sa te intreb cand ai de gand sa il adaugi dar se pare ca raspunsul l-am primit acum. Asa sa revenim. A fost un capitol interesant drept sa zic dar mi'a provocat putin scarba la faza cu suptul veninului. ^^'. Nu prea suport sa aud de chestii dinastea. Descrierea a fost in cantitati destul de mari dar parca mai mergea oleaca pe la sfarsit asa. Actiunea nu a fost grabita ceea ce e bine. Naratiunea este si ea frumoasa nu am ce zice. Dialogul nu a fost sec, desi a fost putin cam multisor dar e bine si asa. Greseli de tastare nu imi amintesc sa fii vazut. Ce m'a deranjat:

Inrosesc putin lama la flacara brichetei, crestez pielea unde erau muscaturile, unindu-le si incep sa ii sug sangele cu veninul, scuipandu-l afara, dupa ce i-am spus tinerei Hyuuga sa caute o fiola pe care scrie anti-venin sau ceva de genu. Dupa ce am crezut ca am supt tot veninul, Hinata imi dadu o fiola, care era anti-venin, iar eu ii l-am turnat putin in rana, apoi am inrosit din nou lama bisturiului la flacara bricetei si am ars marginile mici taieturi, ca sa nu infecteze

Repetitie. Dupa ce ai zis in prima propozitie de fiola, in a doua se subintelegea de care este. Nu mai trebuia sa precizezi de care este.

Altceva atat am avut de spus. Ai grija la repetitii si la formularea propozitiilor. Anunta-ma cand pui nextul. Buh bye!

[Nywa]

[center]Capitolul 8[/center]

Ascultam raportul fetei, in timp ce il hraneam pe Anki ca pe un copil mic, fiindca inca era slabit. Nu imi venea sa cred cat de repede poate putin venin sa il faca dintr-o persoana puternica si invincibila, intr-una neajutorata si vulnerabila. Deci veninul e periculos pentru membri clanului Enkin, fiindca asa a putut sa ii extermine Kazekage.
- Deci ce facem? Il intreba Hinata pe albicios, dar el imi arunca priviri speriate mie.
Inca nu se intremase si sa incerce sa vina cu un plan, insemna sa se forteze, deci, nu se punea intrebarea.
- Hinata, vom vedea dimineata. Acum du-te si ai grija ca Uzumaki sa nu faca vreun drac, spun eu calm si asez blidul gol langa mine.
Bruneta aproba din cap si parasi incaperea, lasandu-ma singur cu el. S-a indins inapoi pe spate, oftand lung, usor bosuflandu-se, fiindca nu ii convenea sa stea in pat si sa nu faca absolut nimic. Ii zambesc incercand sa par vesel pentru al bine-dispune si ii spun, ca se va face bine. Imi ingana vorbele si se intoarse cu spatele la mine si imi spuse sa ii aduc ceva de mancare. Mancase acum trei minute, dar nu am spus nimic, asa ca am iesit din camera, ducandu-ma in bucatarie si punand fiertura de legume in bol. Aud niste tropaieli in tavanul de la sufragerie - tavanul era podeaua camerei unde se afla el - cea ce m-a facut sa las bolul pe masa si sa ma duc cu pasi vigilenti si silentiosi pana la usa camerei. Am tras-o usor si am ramas uimit sa il vad pe Anki cum incerca sa isi revina, stand cu piciorul ranit intins, langa usa de la balcon, care era deschisa, iar razele lunii il atingeau. O mana o avea indreptata spre luna si cealalta inconjurata de chakra verde, pe picior, pentru a-l vindeca mai repede. De unde avea chakra? Fiindca acum cinci minute nu avea strop de chakra in corp si acum are sa isi vindece piciorul si sa se poate misca in voie. Imi activez Sharingan-ul si cu ajutorul lui am putut sa vad ca in mana intinsa spre luna era chakra concentrata si un firicel de energie curgea prin trup pana in cealalta mana, unde era o alta concentratie si la rana.
Cred ca ar trebui sa imi duc Sharingan-ul la oftamologic, fiindca am inceput sa nu vad bine cu el. Ce prost mai sunt, fiindca un doctor nu poate trata un kekkei-genkai, numai daca cunoastre niste jutsuri de inalta clasa. Ma duc la albicios si pun bolul umplut cu fiertura de legume si ma asez in fata sa, privindu-l atnt, dar fara Sharingan in ochi. Imi zambi si isi lasa mana in jos, intrerupand jutsul acela uimitor si lua castronul si incepu sa manance cu lacomie, parca nu ar fi mancat de foarte mult timp. Dupa ce termina de mancat, se ridica in picioare - putin corpul ii mai tremura, dar putea sa stea pe ele - si se duse pana la saltea de unde lua perna. Reveni la mine si puse perna pe coapsa mea si apoi se aseza langa mine, gemuindu-se ca o pisica, punandu-si capul pe perna. Acum puteam sa vad si mai bine, bilutele din parul sau si am luat printre degete o suvita, pe care am inceput sa o impletesc, pana am realizat ca nu aceam cu ce sa o prind.
- Desfa acest compartiment si scoate de acolo o pungulita cu bilute de par. Alege doua, care le vrei tu si sa prinzi cu ele suvita, spuse si intinse mana dreapta, indicand ultimul compartiment micut.
- Cum se desface? Il intreb, fiindca habar nu aveam cum sa il deschid.
Chicoti si apoi imi arata sa apas putin pe el si sa il trag in exterior. Interesanta deschizatoare, n-am ce spune, fiindca in lupta nu se deschidea ca sa iti pierzi lucrurile din compartimente. Imi dadu punguta si iau de acolo o bila de culoare sorie-sangerie si alta de culoarea ochilor sai si ii le-am pus in par, prizandu-i acea suvita impletita de mine. Isi baga la loc punguta, apoi puse mana peste a mea si incepu sa faca cerculete in palma, dandu-mi de inteles ca ma doreste. Imi pun putin mana pe fruntea lui sa vad daca are febra sau nu. Fruntea era inca calda, dar nu periculos, aratand ca pericolul de moarte trecu si acum era in convalescenta.
- Nu delirez, ii aud glasul, pe un ton soptit ce plutea in aer, ca sopatele vantului din padure seara sau ca stropii de ploaie cand se lovesc usor de geam.
- Ce vrei sa insinuezi? Il intreb, batand in retragere si vrand sa ma ridic, dar se urca in poala mea, punandu-si picioarele de o parte si alta a trupului meu, stand acum cu fundul pe picioarele mele.
- Crezi ca nu mi-am dat seama ca ma vrei, imi sopti si se apleca spre mine, iar buzele noastre s-au unit.
La inceput paru un sarut copilaresc, dar am simtit cum si-a intredeschis buzele si limba sa imi facea contur buzelor mele, cerand voie pentru mai mult. Imi intredeschid buzele, iar limba sa se trecura ca un sarpe in gura mea, incepand sa o cerceteze centimetru cu centimetru, invitandu-mi limba la joaca. Ii raspund putin timid, apoi continui cu mai multa pasiune si siguranta pe mine. Imi pun mainile pe talia lui, tragandu-l mai aproape de trupul meu, in timp ce mainile sale, se aflau pe umerii mei, strangandu-i si masandu-i in acelasi timp. Cobor cu mana mai jos si il apuc de fund, strangandu-l usor, facandu-l sa geama in gura mea. Geamatul sau de placere ma aduse cu picioarele pe pamant si am rupt sarutul, intorcandu-mi capul intr-o parte.
Anki isi ingropa fata in umarul meu, gafaind usor, pentru a-si reveni din sarutul inflacarat ce l-a avut cu mine. Nu imi venea sa cred ca pana la urma am ajuns sa ma sarut cu asa zisa dadac a mea, dar trebuia sa admit ca avea experienta in sarut. Se ridica de pe mine si imi spuse ca e timpul sa dorm. Am inceput sa protestez, dar isi puse doua degete - aratatorul si mijlociul - pe fruntea mea. Simt cum privirea mi se incetoseaza si apoi pic din picioare, direct in bratele sale calde si primitoare. Ii soptesc numele, inainte sa ma scufund intr-un somn adanc...

[Vero]

Hey ^^ Merci ca m-ai anuntat. Ca de obice [mai devreme sau mai tarziu de obicei mai tarziu dar acum mai devreme ] am aparut si eu pe aici. Mi-a placut capitolul si ma bucur ca in sfarsit apar scene yaoi ^^. Descrierea a fost prezenta in cantitatii mari nu am ce zice la asta. Naratiunea este si ea frumoasa. Aciunea nu a fost grabita deci e bine si dialogul nu a fost nici pe departe sec. Greseli de tastare am vazut vreo cateva dar nu stau sa le caut pentru ca mie prea lene la ora asta. Am vazut una si de exprimare da treaca mearga. So, atat ama vut de zis. Astept nextu si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye!