07-03-2011, 11:48 PM
Ahh.. a trecut ceva timp de cand nu am mai lasat un comm, sau un fic la aceasta sectiune. :(
Oricum revin cu un fic nou si o idee destul de buna. ca deobicei primul capitol trebuie sa iasa mai .. urat sa-i spun, pana cand imi dau drumul cu adevarat. Insa sper sa va placa ideea, acum la inceputl nu prea o sa va dati seama ceea ce se intampla, poate, am spus paote .. :))
Am sa si editez acest capitol, fiindca sigur am greseli si va spun de acum ca eu ma corectez, insa Wordul meu mai are ticul de a scrie gresit, caci s-a luat dupa mine cand greaseam si a memorat prost anumite cuv. ;;)
Accept critica constructiva, chiar imi doresc sa lasati comm, fiindca asa stiu si opiniile voastre si prin asta ma pot indrepta. :-)
Ce mai am de spus este faptul ca am sa scriu din abele perspective ale personajelor, nu numai a lui Lucifer dar si al acelei copile.
Sper sa va placa, enjoy.
“Cu totii stim ce s-a intamplat cu ingerul iubit, insa care a pacatuit si s-a importrivit poruncilor Lui Dumnezeu. Lucifer a cazut in pacat, inima si gandul ii s-au infasurat in negura si intuneric, lasand in urma in sufletul sau un gol. Darul oferit de Dumnezeu a fost unul destul de mare, facandu-l pe acesta stapanul supreme al lumii mortii. Cunoscut de noi toti, iadul, plin de suflete pacatoase, ura si intuneric, foc ce arde neincetat distrugand orice fel de sentiment ce ar putea aduce fericire si bunatate. Aici isi are locul Lucifer,pedepsind cu asprime fara nici un pic de inima si mila toate sufletele cazute in pacat la fel ca si el, care in timpul vietii, pe pamant au infaptuit infractiuni, ce nu trebuiau facute vreodata.
Acesta a stat sute, mii de anii pe tronul sau din cenusa, privind cu dispret tot ceea ce-l inconjoara, inima ii sa impietrit, dar chiar si asa mereu si-a strecurat coada prin treburile Lui Dumnezeu, aducand si el tot odata raul printre copii Creatorului suprem.
Nicodata acesta nu a putut avea parte de iubire, sau de caldura oferita de catre cineva drag, a fost blestemat sa ramana pe veci in infern, ca fiind canducatorul acestei lumi infecte si intunecate.“
- Nu, nu..nu !
- Sah Mat, ai pierdut din nou Lucifer.
- Dumnezeule...
- Da asa ma cheama, Dumnezeu, spune ironic Creatorul, tipic Lui, chiar daca El era seful mie tot nu-mi convenea ca ma batea la un joc asa de banal ca si sahul.
- Firai tu sa fi..
- Acum esti pe teritoriul Meu, Lucifer, sa nu te aud spunand sau rostind tipand cuvinte ce nu sunt premise in inparatia Mea, spune acesta in timp ce isi ridica palma la mine si mi-o pune in faţa. Eu fiind mai obraznic, pentru ca asa eram eu, ii dau peste mana .
- Auzi aici Supremitatea Ta, ok am pierdut, oricum eu tot cred ca trisezi, imi pun mainile in san si ma uit la el incruntat.
- Ingerul Meu negru, tu mereu ai trisat, iti mai aduci aminte cand...
- Ok, ok lasa, nu vreu sa iti mai aud predicile legate de faptul ca ar trebui sa ma cumintesc, insa nu are sa se intample in acest secol, fiindca eu sunt Lucifer, stapanul Infernului, ma acompaniaza si cativa demoni ce urca sus spre cerul albastru pe care eu si Dumnezeu stateam si jucam sah si din nou ma incred in faţa lui, dar ca deobicei Acesta incepe sa rada. Adevarul doare, fiindca el m-a creat asa, cu siguranta se astepta ca eu sa devin diavolul. Cine era cel crud aici eu sau El ?
De mine se apropie un demon, scund si foarte bleg si ma trage de vesmintele mele negre si lungi si ma anunta ca era timpul sa mai bagam pe cineva pe foc sau sa il aruncam in cazanul cu smoala. Eu ii dau una peste faţa si il dobor, chiar nu imi pasa ce patea acest mic demon, care sa fiu al naiba ma scotea din pepeni. Nu simteam nici o mustrare pe constinta din cauza aceasta, nici din cauza faptelor pe care eu le produceam, cateodata si eu triumfam in fata Creatorului, insa de mai multe ori tot el rezolva problema si mai ales Fiul Sau, Isus. Care se baga in conflictul dintre mine si Tatal lui.
- Stapane dar trebuie, este de datoria dumneavoastra de a facea aceste lucruri, doar ne-ati interzis ca in anumite momente ..., insa nu isi termina propozitia ca deja intervin si il jignesc de mama focului, aruncandu-l de unde a venit si tip la toti, ca sa ma auda intreg taramul de dincolo, ca am treaba si ca vin atunci cand am eu pofta.
- Mereu ai fost asa Lucifer, un mare rautacios, ofteaza Acesta in timp ce-si lasa barbia pe spatele palmelor. Se uita poi la mine cu o privire serioasa si imi vorbeste:
- Intr-o zi poate ca ai sa cunosti semnificatia cuvantului: Iubire si pasiune, mila si bunatate.
Se ridica de pe scaun incet si imi zambeste, din nu stiu din ce cauza obrajii mi se inrosesc, al naiba el sa fie de zeu, mereu stie cum sa-ti dea fiori. Scot limba la el si apoi cobor si eu jos in infern, la toti supusii mei si ii anunt sa imi aduca noile vesti si noile dosare cu urmatorii ce aveau sa intre la noi in lume.
Ma asez pe tronul meu cenusiu si privesc in jur, analizand tot ceea ce ma inconjoara, nu sunt foarte uimit.
Tipetele sufletelor imi delectau simtul auzului, ma faceau sa sar in sus de fericire si imi bucurau inima, sangele ce se scurgea din acele finte moarte imi provocau sete. Ochii mi se inroseau mereu cand simteam miros de sange, iar apetitul crestea pe parcurs, intotdeauna a trebuit sa fiu servit cu ceva suflet, care dupa ce a fost sacrificat sau taiat sau alte lucruri eu, imi potoleam foamea.
Din nou acel demon scund si impiedicat mi s-a aratat in faţa, tinand in mana si fluturand in acelasi timp o bucata de hartie neagra ce avea inscriptionata pe ea, datele unei noi finte, copil dat de Creator, ce avea sa ajunga la mine. Eram asa de incantat ca trebuia sa merg la colectare de suflete, de data aceasta moartea era plecata pe alte taramuri si din fericire a trebuit sa-i tin locul.
Am luat fulgerator acea hartie si m-am uitat cu atentie: era vorba de o tanara domnisoare in varsta de saisprezece ani ce era pe patul de moarte, din cauza unei boli incurabile ce ii afectase viata. Iar in momentul de faţa aceasta zacea pe patul de spital, in asteptarea ceasului mortii.
Am zambit demonic si foarte incantat de situatie, mi-am luat pelerine neagra si mi-am tras gluga peste, acoperindu-mi chipul pana la nas si mi-am facut aparitia pe pamant, in acea camera de spital.
Am crezut ca aceasta avea sa fie singura si deodata cineva mi-a atras atentia.
In camera intrase speriata o mica copila, care avea circa opt ani, cu un par castaniu si ochii caprui inlacrimatii. S-a apropait de patul acesteia mangaindu-i cipul palid si aproape inghetat, spunadu-i si rugand-o sa nu o lase singura si ca nu doreste sa plece inca de langa ea.
M-am facut nevazut in umbra cea mai adanca a camerei, acolo unde soarele nu patrundea si am continuat sa asist la manifestarile de indurerare ale copilei ce nu parasea acel loc, ingreundandu-mi mai mult situatia, insa am asteptat momentul potrivit pentru a o lua pe acesta.
- Mio, Mio.. te rog.. nu, nu pleca... nu vreuauu.. nuu ! lacrimile ii curgeu in sireaguri de mici picaturi rotunde si transparente ce sclipeau in lumina razelor solare ce se infiltrau prin geam, in camera. Nu pleca, te rog.. am sa incer sa vorbesc, am sa ma rog de doamna moarte sa nu te ia de langa mine.. am nevoie de tine, te iubesc nespus de mult.. nu.. nuu.. plecaa.., iar glasul ei smiorcait s-a auzit in intreaga camera, m-a socat atunci cand am auzit ca doreste sa ii se adreseze moartei, doar ca sa salveze un suflet, o finta care a pacatuit atat de mult, insa cu siguranta aceasta copila ce acum statea si strangea cu forta materialul alb al cearsafului nu avea habar de ceea ce facuse sora ei mai mare.
- Nu imi pasa daca ai facut ceva rau.. doar nu pleca, te rog, te rog, iar trupul ei a picat sos, stand in genunchi si continuand sa verse lacrimi cristaline pe podea si pe cearsaf.
Ma mira, ma soca gestul acestei finite mici ce parca nu dorea sa-i dea drumul. Cu toate aceste m-am ridicat si mi-am facut aparitia in lumina aceea, ramanand nevazut, iar cand am intins mana spre acea tanara ce zacea pe pat, parca o forta ma indepartat, facandu-ma sa ma dau in spate.
M-am uitat la acea copila, ce avea ochii atintiti asupra mea si se uita cu lacrimi in ochii la mine, nici nu eram sigur daca ma putea vedea.
- Ai venit sa o iei pe surioara mea ? ma intreaba aceasta cu un calm in vorba, dar lacrimile picau pe obrajii ei rosiatici ca sangele.
- Da ! am afirmat eu zambind, in incercare de a o speria.
Se parea ca ma putea vedea, insa nu cred ca avea o putere anume, prin care avea posibilitatea de a vedea lumea fantomatica.
- Nu, nu ti-o dau.. ia ma pe mine in schimb, dar nu mi-o lua pe Mio a mea, cuvintele ei m-au lasat perplex, cu cata hotarare putea vorbi acest copil, nu stia ce spunea pe gura insa privirea ei capruie ma facuse sa ezit pentru un moment, iar dintr-un anumit motiv, un sentiment isi facuse loc in inima mea intunecata.
- Daca pui problema asa copila, am sa iti las sora inca sa traiasca, insa in schimb doresc inima ta, dragostea ta. Si fi sigura ca intr-o zi am sa vin. Dupa ce am spus toate acestea, am dorit sa-mi iau talpasita, dar trpul mi-a fost imbratisat de doua maini care m-au cuprisn asa de puternic de talie si ma strangeau destul de tare. Cand mi-am intors privirea in spate sa vad cine a facut acest gest pueril, am intalnit un chip angelic, al acelei fetite ce acum imi zambea fericita.
Am ramas atintit cu privirea la ea pentru cateva minute, iar apoi am disparut si privind din infern cum acesta isi salute sora ce incetul cu incetul isi revenea din boala.
In viata mea, atatea ani cat au trecut nu am facut asa ceva.. sa ajut un pui de om, creatie a Lui Dumnezeu...
Oricum revin cu un fic nou si o idee destul de buna. ca deobicei primul capitol trebuie sa iasa mai .. urat sa-i spun, pana cand imi dau drumul cu adevarat. Insa sper sa va placa ideea, acum la inceputl nu prea o sa va dati seama ceea ce se intampla, poate, am spus paote .. :))
Am sa si editez acest capitol, fiindca sigur am greseli si va spun de acum ca eu ma corectez, insa Wordul meu mai are ticul de a scrie gresit, caci s-a luat dupa mine cand greaseam si a memorat prost anumite cuv. ;;)
Accept critica constructiva, chiar imi doresc sa lasati comm, fiindca asa stiu si opiniile voastre si prin asta ma pot indrepta. :-)
Ce mai am de spus este faptul ca am sa scriu din abele perspective ale personajelor, nu numai a lui Lucifer dar si al acelei copile.
Sper sa va placa, enjoy.
Capitolul I
***
“Cu totii stim ce s-a intamplat cu ingerul iubit, insa care a pacatuit si s-a importrivit poruncilor Lui Dumnezeu. Lucifer a cazut in pacat, inima si gandul ii s-au infasurat in negura si intuneric, lasand in urma in sufletul sau un gol. Darul oferit de Dumnezeu a fost unul destul de mare, facandu-l pe acesta stapanul supreme al lumii mortii. Cunoscut de noi toti, iadul, plin de suflete pacatoase, ura si intuneric, foc ce arde neincetat distrugand orice fel de sentiment ce ar putea aduce fericire si bunatate. Aici isi are locul Lucifer,pedepsind cu asprime fara nici un pic de inima si mila toate sufletele cazute in pacat la fel ca si el, care in timpul vietii, pe pamant au infaptuit infractiuni, ce nu trebuiau facute vreodata.
Acesta a stat sute, mii de anii pe tronul sau din cenusa, privind cu dispret tot ceea ce-l inconjoara, inima ii sa impietrit, dar chiar si asa mereu si-a strecurat coada prin treburile Lui Dumnezeu, aducand si el tot odata raul printre copii Creatorului suprem.
Nicodata acesta nu a putut avea parte de iubire, sau de caldura oferita de catre cineva drag, a fost blestemat sa ramana pe veci in infern, ca fiind canducatorul acestei lumi infecte si intunecate.“
***
- Nu, nu..nu !
- Sah Mat, ai pierdut din nou Lucifer.
- Dumnezeule...
- Da asa ma cheama, Dumnezeu, spune ironic Creatorul, tipic Lui, chiar daca El era seful mie tot nu-mi convenea ca ma batea la un joc asa de banal ca si sahul.
- Firai tu sa fi..
- Acum esti pe teritoriul Meu, Lucifer, sa nu te aud spunand sau rostind tipand cuvinte ce nu sunt premise in inparatia Mea, spune acesta in timp ce isi ridica palma la mine si mi-o pune in faţa. Eu fiind mai obraznic, pentru ca asa eram eu, ii dau peste mana .
- Auzi aici Supremitatea Ta, ok am pierdut, oricum eu tot cred ca trisezi, imi pun mainile in san si ma uit la el incruntat.
- Ingerul Meu negru, tu mereu ai trisat, iti mai aduci aminte cand...
- Ok, ok lasa, nu vreu sa iti mai aud predicile legate de faptul ca ar trebui sa ma cumintesc, insa nu are sa se intample in acest secol, fiindca eu sunt Lucifer, stapanul Infernului, ma acompaniaza si cativa demoni ce urca sus spre cerul albastru pe care eu si Dumnezeu stateam si jucam sah si din nou ma incred in faţa lui, dar ca deobicei Acesta incepe sa rada. Adevarul doare, fiindca el m-a creat asa, cu siguranta se astepta ca eu sa devin diavolul. Cine era cel crud aici eu sau El ?
De mine se apropie un demon, scund si foarte bleg si ma trage de vesmintele mele negre si lungi si ma anunta ca era timpul sa mai bagam pe cineva pe foc sau sa il aruncam in cazanul cu smoala. Eu ii dau una peste faţa si il dobor, chiar nu imi pasa ce patea acest mic demon, care sa fiu al naiba ma scotea din pepeni. Nu simteam nici o mustrare pe constinta din cauza aceasta, nici din cauza faptelor pe care eu le produceam, cateodata si eu triumfam in fata Creatorului, insa de mai multe ori tot el rezolva problema si mai ales Fiul Sau, Isus. Care se baga in conflictul dintre mine si Tatal lui.
- Stapane dar trebuie, este de datoria dumneavoastra de a facea aceste lucruri, doar ne-ati interzis ca in anumite momente ..., insa nu isi termina propozitia ca deja intervin si il jignesc de mama focului, aruncandu-l de unde a venit si tip la toti, ca sa ma auda intreg taramul de dincolo, ca am treaba si ca vin atunci cand am eu pofta.
- Mereu ai fost asa Lucifer, un mare rautacios, ofteaza Acesta in timp ce-si lasa barbia pe spatele palmelor. Se uita poi la mine cu o privire serioasa si imi vorbeste:
- Intr-o zi poate ca ai sa cunosti semnificatia cuvantului: Iubire si pasiune, mila si bunatate.
Se ridica de pe scaun incet si imi zambeste, din nu stiu din ce cauza obrajii mi se inrosesc, al naiba el sa fie de zeu, mereu stie cum sa-ti dea fiori. Scot limba la el si apoi cobor si eu jos in infern, la toti supusii mei si ii anunt sa imi aduca noile vesti si noile dosare cu urmatorii ce aveau sa intre la noi in lume.
Ma asez pe tronul meu cenusiu si privesc in jur, analizand tot ceea ce ma inconjoara, nu sunt foarte uimit.
Tipetele sufletelor imi delectau simtul auzului, ma faceau sa sar in sus de fericire si imi bucurau inima, sangele ce se scurgea din acele finte moarte imi provocau sete. Ochii mi se inroseau mereu cand simteam miros de sange, iar apetitul crestea pe parcurs, intotdeauna a trebuit sa fiu servit cu ceva suflet, care dupa ce a fost sacrificat sau taiat sau alte lucruri eu, imi potoleam foamea.
Din nou acel demon scund si impiedicat mi s-a aratat in faţa, tinand in mana si fluturand in acelasi timp o bucata de hartie neagra ce avea inscriptionata pe ea, datele unei noi finte, copil dat de Creator, ce avea sa ajunga la mine. Eram asa de incantat ca trebuia sa merg la colectare de suflete, de data aceasta moartea era plecata pe alte taramuri si din fericire a trebuit sa-i tin locul.
Am luat fulgerator acea hartie si m-am uitat cu atentie: era vorba de o tanara domnisoare in varsta de saisprezece ani ce era pe patul de moarte, din cauza unei boli incurabile ce ii afectase viata. Iar in momentul de faţa aceasta zacea pe patul de spital, in asteptarea ceasului mortii.
Am zambit demonic si foarte incantat de situatie, mi-am luat pelerine neagra si mi-am tras gluga peste, acoperindu-mi chipul pana la nas si mi-am facut aparitia pe pamant, in acea camera de spital.
Am crezut ca aceasta avea sa fie singura si deodata cineva mi-a atras atentia.
In camera intrase speriata o mica copila, care avea circa opt ani, cu un par castaniu si ochii caprui inlacrimatii. S-a apropait de patul acesteia mangaindu-i cipul palid si aproape inghetat, spunadu-i si rugand-o sa nu o lase singura si ca nu doreste sa plece inca de langa ea.
M-am facut nevazut in umbra cea mai adanca a camerei, acolo unde soarele nu patrundea si am continuat sa asist la manifestarile de indurerare ale copilei ce nu parasea acel loc, ingreundandu-mi mai mult situatia, insa am asteptat momentul potrivit pentru a o lua pe acesta.
- Mio, Mio.. te rog.. nu, nu pleca... nu vreuauu.. nuu ! lacrimile ii curgeu in sireaguri de mici picaturi rotunde si transparente ce sclipeau in lumina razelor solare ce se infiltrau prin geam, in camera. Nu pleca, te rog.. am sa incer sa vorbesc, am sa ma rog de doamna moarte sa nu te ia de langa mine.. am nevoie de tine, te iubesc nespus de mult.. nu.. nuu.. plecaa.., iar glasul ei smiorcait s-a auzit in intreaga camera, m-a socat atunci cand am auzit ca doreste sa ii se adreseze moartei, doar ca sa salveze un suflet, o finta care a pacatuit atat de mult, insa cu siguranta aceasta copila ce acum statea si strangea cu forta materialul alb al cearsafului nu avea habar de ceea ce facuse sora ei mai mare.
- Nu imi pasa daca ai facut ceva rau.. doar nu pleca, te rog, te rog, iar trupul ei a picat sos, stand in genunchi si continuand sa verse lacrimi cristaline pe podea si pe cearsaf.
Ma mira, ma soca gestul acestei finite mici ce parca nu dorea sa-i dea drumul. Cu toate aceste m-am ridicat si mi-am facut aparitia in lumina aceea, ramanand nevazut, iar cand am intins mana spre acea tanara ce zacea pe pat, parca o forta ma indepartat, facandu-ma sa ma dau in spate.
M-am uitat la acea copila, ce avea ochii atintiti asupra mea si se uita cu lacrimi in ochii la mine, nici nu eram sigur daca ma putea vedea.
- Ai venit sa o iei pe surioara mea ? ma intreaba aceasta cu un calm in vorba, dar lacrimile picau pe obrajii ei rosiatici ca sangele.
- Da ! am afirmat eu zambind, in incercare de a o speria.
Se parea ca ma putea vedea, insa nu cred ca avea o putere anume, prin care avea posibilitatea de a vedea lumea fantomatica.
- Nu, nu ti-o dau.. ia ma pe mine in schimb, dar nu mi-o lua pe Mio a mea, cuvintele ei m-au lasat perplex, cu cata hotarare putea vorbi acest copil, nu stia ce spunea pe gura insa privirea ei capruie ma facuse sa ezit pentru un moment, iar dintr-un anumit motiv, un sentiment isi facuse loc in inima mea intunecata.
- Daca pui problema asa copila, am sa iti las sora inca sa traiasca, insa in schimb doresc inima ta, dragostea ta. Si fi sigura ca intr-o zi am sa vin. Dupa ce am spus toate acestea, am dorit sa-mi iau talpasita, dar trpul mi-a fost imbratisat de doua maini care m-au cuprisn asa de puternic de talie si ma strangeau destul de tare. Cand mi-am intors privirea in spate sa vad cine a facut acest gest pueril, am intalnit un chip angelic, al acelei fetite ce acum imi zambea fericita.
Am ramas atintit cu privirea la ea pentru cateva minute, iar apoi am disparut si privind din infern cum acesta isi salute sora ce incetul cu incetul isi revenea din boala.
In viata mea, atatea ani cat au trecut nu am facut asa ceva.. sa ajut un pui de om, creatie a Lui Dumnezeu...