Secret love

[Sasha.]

Buna tuturor. Avand in vedere ca la acest fic am cateva capitole in avans, m-am hotarat sa-l postez. Sper ca o sa va placa si v-as ruga sa nu faceti spam.
Acum o sa postez doar prologul si imi pare rau ca nu are diacritice, insa atunci nu obisnuiam sa le folosesc.
Lectura placuta!

Edit:
Varsta minima: +16... +18
Gen: Romance
Limba: Romana
Observatii cu privire la continut:-
Tipul de comentariu solicitat: Critica avansata

Secret Love

Disclaimer: Nu detin niciun personaj din anime-ul / manga-ul „Naruto"ť [ cu exceptia celor create de mine] si nu fac profit de pe urma acestor personaje / intamplari.


Prolog

A iubi este insasi legea vietii. Este una dintre cele mai sublime actiuni pe care o poate realiza o fiinta umana. Iubirea poate sa insoteasca toate celelalte acte fundamentale ale noastre. Daca invatam plini de iubire vom memora si vom intelege mult mai usor. Daca ascultam cu iubire, vom auzi mai multe si mult mai bine. Daca vorbim cu dragoste, cuvintele noastre vor capata o forta neinchipuit de mare. Daca vom adormi cu dragostea in suflet, somnul nostru va fi odihnitor si profund ca al unui copil. Daca vom gandi atunci cand suntem plini de iubire, gandurile noastre vor capata profunzime si stralucire. Gandurile care se cladesc prin iubire vor fi mai luminoase decat razele soarelui si mai patrunzatoare decat sagetile lui Arjuna.

Toate acestea si multe altele apar atunci cand iubirea este prezenta in fiinta noastra.
A iubi inseamna a trai viata celuilalt. Sa uiti de tine si sa te daruiesti cu totul celuilalt fara a astepta vreodata ceva in schimb, aceasta este adevarata iubire care te inalta si te purifica de tot ce e murdar in lumea aceasta.

Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practc ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta niciodata, dar absolut niciodata, nimic in schimb! Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarata.

Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de sine.
Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egoisti, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate.
Sa invatam sa iubim cu adevarat, fara a cere vreodata ceva in schimbul iubirii noastre. Ba din potriva, sa ne bucuram ca ni se permite sa manifestam iubirea. Par nebunesti aceste cuvinte astazi cand o asemenea iubire este aproape de negasit. N-o mai intalnim nici in filme, dar atata timp cat cineva o mai pomeneste si isi doreste din toata inima sa o manifeste, mai exista o speranta ca ea sa renasca. Iubiti-va din toata inima pe voi insiva si nu va fie rusine de aceasta iubire. Foarte multi oameni se urasc pe ei insisi, de cele mai multe ori fara un motiv real, doar din plictiseala sau o ignoranta grasa. Iubiti-va asa cum sunteti daca doriti sa va transformati. Nu asteptati sa va transformati pentru a ajunge sa va iubiti, pentru ca nimic nu poate fi transformat in bine, in lipsa iubirii.

"Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?
Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.

Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si se intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in noi, nu exista nicio reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina ne vor conduce cu siguranta acolo unde dorim, dar trebuie sa dorim asta din toata inima ta, din tot cugetul si din tot sufletul nostru.

[Rose ^^]

buna sweetie am aterizat aici si inca sunt buimaca de la cazatura, dar mai ales socata de acest nou fic, mai exact primul capitol prologul O_O, asta esti tu? esti sigura ca nu te-au furat extraterestri si te-au inlocuit? Nu pot sa cred. Ai avut atata descrire ca eu nici nu stiu ce sa spun aici, deci nu te supara daca aberez de la subiect uneori, sunt cam nebuna de felul meu:)). Back, vezi la ce m-am referit? deci...ai descris iubirea cum nu a mai facut-o nimeni pana acum, cred ca e prima oara cand vad asemenea descriere...este absolut minunata. Respect dear!:*
Mi-a placut cum ai pus opusul fata in fata:

finitul nu poate sa se compare cu infinitul
intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.
reflexe limitate ale iubirii nelimitate

Te-as ruga sa nu mai scrii cu majuscule cuvintele, ca sa pui in evidenta poti folosi semnul exclamarii sau numai prima litera sa fie scris mare. Daca scrii asa da impresia ca tipi la noi:D

Bravooooo!!!! Astept next si te rog sa ma anunti:pls: vezi ca te bat daca o iei pe aratura:??
:bye: si spor la scris

[Sasha.]

Buna din nou! Ma bucur ca macar voua va place ficul meu.
Ei bine, capitolele le voi posta la diferenta de doua-trei zile, dar nu vor fi prea mari. In acest capitol, nu am prea multa descriere deoarece, nu am considerat ca e nevoie.
Ei bine, acest capitol e din perspectiva lui sasuke, iar urmatorul din cel al Sakurei si tot asa.
Lectura placuta si sper sa primesc mai multe comentarii, insa fara sa faceti spam. Multumesc!

Capitolul 1

O noua zi plictisitoare era pe punctul de a-si face aparitia. Soarele se arata incet, incet incercand sa trezeasca pamantul cu razele sale palide, specifice pentru luna Martie. Eu inca eram afundat in lumea viselor, doar ca asta nu dureaza mult, deoarece soneria enervanta a ceasului ma anunta ca e timpul sa ma trezesc. Oftez resemnat si cu miscari usoare ma ridic din pat oprind ceasul. Ma indrept cu pasi domoli spre fereastra dand perdelele la o parte lasand soarele sa-mi lumineze camera. Meditez putin, privind pierdut peisajul de afara, dar ma dezmeticesc brusc dandu-mi seama ca daca voi mai continua asa voi intarzia.
Imi fac un dus rapid dupa care ma imbrac cu o pereche de blugi inchisi la culoare, o camasa si o cravata rosie cu dungi negre. Asta era politica liceului: mereu sa purtam cravata si camasa. Nu as putea sa spun ca ma deranjeaza lucrul asta pentru ca pot sa spun ca arat destul de bine in ea. Imi aranjez parul de o culoare abisala dupa care imi iau jacheta si ghiozdanul si pornesc spre liceu. Pana acolo fac, aproximativ, zece minute asa ca nu sunt in intarziere mai avand jumatate de ora la dispozitie. Imi introduc mainile in buzunare luand o pozitie degajata continuand sa merg incet, aveam destul timp la dispozitie asa ca ma puteam bucura de natura ce tocmai revenise la viata. Ciripitul pasarilor era mai frumos ca orice melodie, iar razele destul de calde ale soarelui imi mangaiau fata transpunandu-ma intr-o lume paralela. Imi deschid incet ochii, ce pana acum ii avusesem inchisi, si observ ca am ajuns in fata liceului. O cladire mare, cu trei etaje se inalta in fata ochilor mei. Era o cladire impunatoare, foarte frumoasa, ce-i drept, dar nici curtea ce o imprejmuia nu se lasa mai prejos. La cate cinci metri distanta era asezata cate o banca unde te puteai relaxa in pauze, iar gazonul ce abea prinsese viata facea totul mai colorat.
Inca nu se sunase asa ca majoritatea elevilor erau afara bucurandu-se de aceasta zi insorita. Plimbandu-mi privirea prin multimea de copii, inevitabil, ochii mi-au cazut pe o fata inalta, supla, cu parul de un roz minunat ce-i ajungea pana la solduri si ochii de un verde crund, exact ca iarba in aceasta perioada. Era pur si simplu superba, mai frumoasa ca niciodata. Nu stiu de ce, dar in acesta dimineata radia pur si simplu. Da, ea era Sakura Haruno, superba fata de care eram indragostit in ascuns si, implicit, prietena mea cea mai buna. Ea nici macar nu banuia cat de mult o iubeam si, sincer nici nu vroiam sa afle. Stiu ca ea nu simte acelasi lucru pentru mine, asa ca prefer sa o iubesc in tacere decat sa pierd si prietenia ei. Asta nu as putea suporta, probabil as innebuni daca s-ar intampla ca ea sa nu-mi mai vorbeasca.
Zambesc atunci cand observ ca si ea m-a vazut si pasesc in curtea scolii, deoarece pana atunci statusem pironit in fata portii. Aceasta incepe sa fuga spre mine sarindu-mi in brate.
-Sasuke ! Cat ma bucur sa te vad ! Astazi... astazi mi s-a intamplat ceva incredibil, absolut minunat ! imi spune cu vocea radiindu-i de fericire. Nu stiu de ce, dar sunt sigur, insa as spera sa ma insel, ca e vorba despre Gaara, tipul pe care il placea inca din clasa a cincea, insa care pana acum nu i-a dat nici cea mai mica atentie.
Ne-am asezat pe o banca mai departe de vazul lumii si am intrebat-o curios despre ce e vorba. Orice mi-ar spune, atata timp cat ea e fericita, asa sunt si eu oricare ar fi pretul.
-Bine, deci... Azi-dimineata, chiar nu stiu de ce, cred ca a fost destinul, am venit la scoala pe la ora sapte, cu o ora mai devreme decat trebuia. M-am dus in clasa sa-mi las ghiozdanul si, ghici ce, nu eram singura, acolo mai fiind si Gaara si...
Da, ei bine, se pare ca am avut dreptate, se pare ca e vorba de el. Ei bine, nici nu a fost greu de dedus asta. Datorita cui ar mai fi ea atat de vesela decat dintr-a lui.
- ...Si asa am ajuns sa fiu iubita lui.
Tresar, auzind doar ultimele cuvinte. Fusesem atat de cufundat in ganduri incat nici nu i-am auzit mica povestioara. Nu am mai intrebat-o din nou - si sincer, atat timp cat era fericita nu ma mai interesau detaliile - deoarece se sunase si trebuia sa mergem in clasa.
In timp ce eu mergeam linistit, fata zburda in jurul meu neputandu-si stapani fericirea. Imi imaginez ce simte. Adica, mi-a vorbit de atatea ori de cat de mult il iubeste pe roscat si cat si-ar dori ca el sa o bage in seama, incat am crezut ca m-am indragostit si eu de el.
Acest gand m-a face sa zambesc nemaiputandu-ma stapani.
Ajunsi in clasa, ne asezam in a treia banca de la fereastra continuand sa vorbim. Bine, mai mult ea despre, evident, Gaara ce statea pe randul paralel cu al nostru, cu o banca mai in fata. Un zambet amar mi-a aparut pe chip atunci cand am vazut cum se privesc. Ah, ce n-as da sa ma poata privi si pe mine asa, ińsa stiu ca asta nu avea sa se intample si m-am resemnat, sau cel putin, incerc sa o fac. Complicata e viata, nu-i asa?

[Katniss]

Ello dear am venit si eu pe la ficul tau si chiar daca nu am lasat comm sa stii ca am citit inca de la inceput. Anyway sa revenim la acest fic:
Titlul este foarte bine ales si acum dupa ce am citit primul capitol inteleg si de ce.
Ideea mi se pare originala, asa ca vreau sa te felicit pentru asta, dar si pentru modul in care descrii, actiunea nu este deloc grabita iar dialogul este reusit. Greseli nu am vazut nu cred ca au fost. Cam atat astept nextu te rog sa ma anunti.

A da, am o mica nemultumire, acest capitol a fost prea scurt.
Primaaa:ha::ha:

[Rose ^^]

buna dear, mersi ca mi-ai spus:* asa sa revenim aici...iata ca nu sunt prima, my twin sys mi-a luat-o inainte. Back. Nuj de ce ai zis la inceput ca acest capitol nu are descrirere, ai avut. Adica fara descriare capitolul ar arata urat, ar fi trebuit sa felosesti doar naratiunea si dialogul si nu era bine. Ca veni vorba de naratiune e buna, dialog ok si se imbina toate 3 frumos. ce-i drept e cam mic capitolul ,dar e bun.
Asa personajele, pai imi place ca Sasuke e cel indragostit de Sakura, in secret:> si mai ales ca e prietenul ei cel mai bun. Am crezut, cand ai facut descrierea rozaliei, ca o pui drept fata cea noua, dar nu a fost asa. Interesant si faza cu Sakura indragostita de Garra.. mi-a placut foarte mult:
"incat am crezut ca m-am indragostit si eu de el. " misto faza:)) am ras =)) bravo ma bucur ca pui si chesti amuzante in fic:P
Cam atat astept next si anunta-ma:pls:
Bye si spor la scris:*:*

[Sasha.]

Heii! Ma bucur foarte mult ca va place ficul meu. Pai, sincer, nu cred ca o sa fac capitole mai mari. Eu le fac mai mici si le poste din trei in trei zile asa ca eu cred ca e bine marimea lor avand in vedere la cat de des postez. Adica... asta daca nu vreti sa asteptati saptamani pentru un capitol mai mare:))
Dupa cum am precizat atunci cand am postat capitolul 1, acest capitol e scris din perspectiva Sakurei.
Ah, si... [ioanayoanna Te-as ruga sa-ti editezi postul sa scrii macar trei randuri intregi. Multumesc.
Sper sa va placa. Lectura placuta!

Capitolul 2

Nu imi vine sa cred. Pur si simplu mi se pare ca visez. Adica, cum as crede altfel ca cel mai mare vis al meu mi s-a implinit? Acela de a fi observata de Gaara, dar nu numai asta, insa mi-a marturisit ca ma si iubeste. Parca as trai intr-un vis din care nu as vrea sa ma trezesc niciodata. Ma simt de parca as fi purtata pe aripile dragostei pana intr-a-l noualea cer. Nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt acum. L-am iubit pe baiatul asta din clasa a cincea, insa pana astazi nu mi-a acordat nici cea mai mica atentie, sau... asta credeam pana acum. Se pare ca el doar se prefacea ca nu ma observa. Din ce motiv? Nu stiu, insa, sincer, nici nu as avea curajul necesar sa il intreb. Mereu am fost o fata ce spune lucrurilor pe nume si nu ii e teama de nimic, insa in prezenta lui lucrurile se schimba radical. Nici macar eu nu ma mai recunosc atunci cand se apropie de mine.
M-as mai fi gandit un timp nemasurat la el daca nu as fi fost intrerupta de Sasuke. Sasuke Uchiha. Cel mai bun prieten al meu ce imi e ca un frate. Are ochii de un negru abisal, parul de acceasi culoare ce ii era mai mereu ciufulit dandu-i o aura rebela. Pielea ii e alba, aproape inuman de alba, iar corpul perfect. Ce sa mai, tipul perfect de care orice fata s-ar putea indragosti, ceea ce se si intampla. Majoritatea fetelor din liceu sunt indragostite de el. Una mai frumoasa ca alta, insa el nu da niciuneia atentie. Nu am putut intelege niciodata de ce, iar atunci cand il intreb, imi raspunde ca nu il atrage niciuna in mod special, insa stiu ca nu e doar asta, dar nu-mi pot da seama. Ei bine, recunosc faptul ca intr-un timp l-am placut si eu, insa el se comporta cu mine doar ca un prieten, nimic mai mult, asa ca mi-am zis sa nu distrug asta si incet, incet l-am uitat.
-Haide Sakura, sau vrei sa ramai inchisa in scoala? spune Sasuke razand.
Abea acum ma dezmeticesc observand ca doar noi doi mai suntem in clasa. Oftez si ma ridic din banca cu zambetul pe buze. Ce poate face dragostea asta din om.
Imi pun cartiile in geanta si ies din liceu impreuna cu Sasuke. Il invit pe la mine, insa acesta refuza spunandu-mi ca are treaba. Il privesc suspicioasa ridicand din spranceana.
-Imi pare rau Saku, insa chiar nu pot, dar cred ca tu... ai lucruri mai importante de facut acum. imi spune aratandu-mi din priviri poarta scolii. Il privesc ridicand suspicioasa o spranceana dupa care ma intorc spre locul indicat de el unde il vad pe nimeni altul decat pe Gaara facandu-mi cu mana. Inevitabil, un zambet imens imi apare pe fata. Nu cred ca as putea fi mai fericita de atat. Ma intorc spre brunet sarutandu-l pe obraz dupa care plec spre roscat. Cu fiecare pas ce ma ducea mai aproape de el, inima incepea sa imi bata din ce in ce mai repede, incat atunci cand am ajuns langa el aveam impresia ca o sa-mi iasa din piept. Atunci cand acesta m-a luat de mana dandu-mi un sarut scurt pe buze am crezut ca am luat foc. Nu pot descrie ceea ce simt in aceste momente. Oricat as incerca, nu cred ca o sa pot sa ma comport ca de obicei in preajma lui.
-Vino, vreau sa-ti arat ceva.
Sunt trezita din vise de catre vocea lui blanda ce imi dadea fiori. Il urmez cu pasi mici pana in parcare unde intram in masina, acesta incepand sa goneasca pe strazile aglomerate ale Japoniei. Nefiind capabila sa spun ceva, stateam cu capul lipit de geam privind cum aglomeratia incepea sa se estompeze.
Abea atunci cand masina s-a oprit am constintizat ca defapt iesisem din oras, acum fiind la marginea unei paduri dese. Imi indrept privirea confuza spre Gaara ce ma privea cu ochii plini de dorinta.
Vreau sa-l intreb ce cautam aici, insa roscatul se aseaza peste mine incepand sa ma sarute salbatic. Raman inmarmurita, inima inghetandu-mi de frica.
Nu, asta nu se putea intampla, nu mie. Cand constientizez mai bine ceea ce avea sa se intample, incep sa ma agit in incercarea disperata de a scapa din mainile acelui dement ce nu semana deloc cu acel baiat de care eu ma indragostisem. In zadar, in zadar incercam sa scap din mainile sale, era prea puternic.
Inchid ochii, iar cand credeam ca nu mai am nicio cale de scapare, acesta slabeste stransoarea, iar eu profit de ocazie si il imping cu putere si desfac portiera masinii incepand sa alerg. Simt cum lacrimi fierbinti imi invadeaza ochii scurgandu-mi-se pe obrajii ce capatasera o nuanta palida.
Nu puteam sa cred ceea ce tocmai mi se intampla. Speram sa fie un cosmar din care sa ma trezesc cat de curand, insa din pacate nu e asa.
Inima imi ingheata in timp ce incerc sa alerg din ce in ce mai repede. In spatele meu auzeam urme grabite de pasi. Mi-am intors o clipa capul pentru a vedea ce distanta e intre noi. Greseala fatala. In urmatoarea secunda m-am prabusit pe pamantul rece din cauza unei crengi cazute de care m-am impiedicat.
Il simteam pe Gaara din ce in ce mai aproape. Am inceput sa tremur incontrolabil incercand sa ma ridic. Aproape reusisem cand am fost prinsa de par si trantita inapoi.
Imi deschid ochii, iar privirea baiatului ma ingrozeste. O privire nebuna, obsesiva.
-Gaara, ce s-a intamplat? De ce te porti asa? il intreb disperata, iar acesta incepe sa rada ironic pregatindu-se sa-mi raspunda...

[Katniss]

Eu prima dau edit imediat ce termin de citit va rog sa nu stergeti
Edit:
In primul rand multumesc ca mi-ai spus esti o scumpa, so revenind la acest capitol care a fost surprinzator, ei bine da cred ca asta este cuvantul potrivit Gaara este un nesimtit ma gandeam ca o sa isi dea arama pe fata in cele din urma, vezi cum faci sa o scoti intreaga intreaga.
Descrierea este reusita, ma bucur ca nu folosesti prea mult dialogul, iar actiunea nu este grabita. Well cam atat am avut de spus astept nextu my dear sper ca o sa ma anunti. Bye, bye.

[Juneko]

Un singurul lucru am de comentat. Faci frazele extrem de lungi.(Eh, stai calma, de parca eu nu le fac:)) ) Si ai putea sa incerci totusi sa tii totul mai in suspans. In rest e bine :D
Abia astept continuarea si multumesc ca m-ai anuntat. >:d<
PS: Imi place si acest capitol, insa imi place mai mult cum descrii din punctul de vedere al lui Sasuke. :D Ma rog, imi place ficul, in intregime. Iti sugerez sa nu dai pe fata prea curand dragostea lui Sasuke, va fi mai palpitant....ma rog, faci cum crezi :D

[Rose ^^]

buna scumpa...scuze ca vin asa de tarziu, dar am fost la tara. Mersi mult ca mi-ai spus si acum sa incepem: un nou capitol, foarte frumos:> asa deci imi place mult. vad ca stii de descriere, ai descriere in fiecare moment, naratiunea buna si dialogul la fel, e suficient, ca sa nu mai spun ca se imibina foarte frumos. greseli nu ai si actiunea e ok.
mi-a placut faza "am crezut că am luat foc" =)) chemati pompieri ca Sakura a luat foc:)) foarte tare. nu pot sa cred ce vrea sa faca Garra..vai ce-l omor:die: hai Sasuke nu faci pe super-eroul, arata-i tu roscatului:yes: cine-i cel mai tare, salveaza printesa din castel:ha:...sunt crazy:))
gata ca spun numai bazaconii, astept nextu si anunta-ma..spor la scris:*
:bye:

[Sasha.]

Buna din nou! Ma bucur nespus de mult ca va place ceea ce scriu. Ei bine, stiu ca am zis ca postez capitolele din trei in trei zile , insa nu m-am putut abtine si il pun acum. Sper ca ma iertati:))
Ah...*Just4you* am scris ingrosat inainte de a posta capitolul anterior ca acel capitol e din perspectiva Sakurei.
Acesta e din perspectiva lui Sasuke.
Lectura placuta!

Capitolul 3

Schitez un zambet trist privindu-i pe cei doi. Mi-as dori atat de mult sa fiu macar pentru o secunda in locul lui Gaara. Sa simt cum acele buze moi si dulci le ating pe ale mele, fie si pentru putin timp. M-as multumi doar cu atat, insa stiu ca asta nu se va intampla niciodata. Stiu mult prea bine sa-mi ascund sentimentele. Uneori, acesta e un lucru bun, insa alteori... ajungi sa urasti aceasta calitate ce, in apropierea persoanei nepotrivite se poate transforma foarte usor in defect.
Ii mai urmaresc cu privirea pana se urca in masina roscatului, plecand. Imi iau ghiozdanul ce pana acum fusese asezat pe banca ce cu cateva minute in urma statusem si eu si plec cu pasi domoli spre casa. Nu aveam de ce sa ma grabesc. oricum stiu ca nu ma asteapta nimeni. Parintii mei sunt niste oameni foarte influenti si mai mereu sunt plecati. Daca imi dau bani si tot ce am nevoie, pe plan material vorbind, asta ii face sa creada ca sunt fericit, insa as prefera sa nu avem nimic, dar sa fim impreuna. Bineinteles ca nu le-ma spus lor asta. Sunt mult prea orgolios sa o fac si, in plus, nu imi place sa imi arat sentimentele in fata tuturor. Cu exceptia Sakurei, nimeni nu stie cum sunt eu cu adevarat. Chiar si persoanele ce mi-au dat viata ma cred un tanar rece ca un cub de gheata ce uraste aproape totul si, sincer, nu-i invinuiesc. Asta e masca ce obisnuiesc sa o port in fata tuturor, mai putin in cea a rozaliei. Defapt, cu ea nici nu mi-as dori sa fiu asa. Consider ca in preajma ei nu are rost sa mentin acea masca. Nu m-ar ajuta cu nimic.
Oftez datorita telefonului ce ma trezise din ganduri. Murmur niste injuraturi la adresa persoanei ce ma suna dupa care scot telefonul din buzunar, iar spre surprinderea mea, cea care ma suna e mama. Schitez un zambet ironic gandindu-ma la ceea ce-i zisesem, totusi, nestiind ca e ea, dupa care raspund cu un simplu „Da?"ť
-Sasuke, dragul meu, in sfarsit raspunzi. Te-am mai sunat de cateva ori... - mda, probabil eram prea afundat in ganduri, asa cum mi se intampla mai tot timpul - In fine, vroiam sa-ti spun ca am venit in vizita si avem o surpriza pentru tine, asa ca daca te-ai putea grabi putin ar fi perfect.
O surpriza? Mda... ce ar mai putea fi de data asta? Inchid telefonul, insa nu inainte de a-i spune ca voi ajunge imediat, si am marit pasul.

Intru cu pasi domoli in sufragerie, acolo gasindu-i pe parintii mei, iar indata ce m-au vazut s-au ridicat de pe canapea zambindu-mi. Nu am putut sa nu o observ pe tanara ce tocmai se ridicase zambindu-mi. Era inalta, cu parul pana la umeri, blond si ochii albastri. Avea trasaturi frumoase, nu neg, insa nu ma atragea intr-un mod special. Personal, prefer alt tip de fete.
Ma apropii incet de ei pastrandu-mi acea fata indiferenta. Imi salut parintii dupa care ma intorc spre tanara privind-o si ridicand suspicios o spranceana. Nu imi amintesc sa o mai fi vazut pana acum asa ca sunt oarecum curios sa aflu ce cauta aici.
Am ramas tacut asteptand ca cineva sa inceapa conversatia. Probabil ca si cei trei asteptau ca eu sa fiu primul ce va spune ceva deoarece se tot uitau insistenti la mine, insa cand a vazut ca nu am de gand sa scot nici cel mai mic sunet, mama a inceput sa vorbeasca.
-Sasuke, da-mi voie sa ti-o prezint pe Charlotte Holle, fiica celui mai cunoscut om de afaceri din Franta si viitoarea ta sotie.
Viitoare ce? Doamne Dumnezeule. Deci asta era surpriza?! Eu ma asteptam la o noua masina, orice, dar nu la o femeie. Da, a fost o surpriza, insa una deloc placuta. Cum oare crede mama ca eu o sa ma casatoresc cu ea. Adica, abea am cunoscut-o, nu ma atrage deloc si, in plus, am doar nouasprezece ani, pentru numele Domnului. Cat de batut in cap sa fi incat sa-i aranjezi o casatorie fiului tau cu o persona cu care abea i-ai facut cunostinta?! Nu mai suntem de mult in perioada in care casatoriile aranjate erau ceva obisnuit.
Cateva minute am ramas nemiscat cu gura intre-deschisa incercand sa procesez ceea ce mama mi-a spus. Dintr-o data incep sa rad ironic privindu-i pe cei prezenti.
-Viitoare sotie? Voi nu cred ca va auziti ce spuneti. Nu o sa ma casatoresc niciodata cu o persoana pe care nu o iubesc si in plus am doar nouasprezece ani. Nu vi se pare ciudat? Oricum... decizia mea e luata asa ca va puteti intoarce de unde ati venit. Nu o sa ma leg cu ea la cap pentru nimic in lume si nu ma puteti obliga, sunt major, pot lua singur decizii. spun pe un ton hotarat dupa care urc in graba scarile nelasandu-i sa mai spuna ceva.
Intru intr-o incapere mare, mult prea mare pentru o singura persona, cu peretii vopsiti intr-un albastru pal, ce-ti relaxa simturile. Camera mea. Singurul loc unde ma puteam relaxa, departe de ochii lumii.
Ma trantesc nervos pe patul din mijlocul camerei si imi pun antebratul drept peste ochi oftand. Din nou, gandul ma purta catre Sakura ceea ce m-a facut sa ma relaxez. Avea darul ca, de fiecare data cand eram nervos, doar gandindu-ma la ea sa ma calmez.
Aud cateva batai in usa si spun un „intra"ť plictisit chiar daca nu aveam chef sa vad pe nimeni in acel moment. De dincolo de usa apare mama ce ma privea usor nervoasa. Tot ea, tot ea e nervoasa? Eu atunci cum ar trebui sa fiu?
Se aseaza langa mine, sta putin pe ganduri dupa care incepe sa vorbeasca.
-Daca nu te casatoresti cu Charlotte, vei merge cu noi in Franta si nu-ti voi mai da voie sa o vezi pe Sakura. imi spune direct, pe un ton atat de simplu dupa care pleaca lasandu-ma socat. Cum poate face asta? Chiar ii face atat de mare placere sa ma vada suferind? Sunt fiul ei pana la urma. Adica, sunt major, acum pot face tot ce vreau, dar chiar si asa, dupa cum o stiu eu pe mama, nici acest lucru nu o va impiedica sa faca ceea ce si-a propus.
Ah, azi, mai mult ca oricand, blestem ziua in care i-am spus ce simt pentru rozalie. De atunci, mereu cand nu vreau sa fac ceva, ma santajeaza cu asta.
Ce voi face in continuare?