Nu pune la indoiala gandirea femeii

[MooN.]

Salut guys. Mda... pai cum este opt martie ma gandeam sa postez si eu un nou fic inchinat tuturor femeiilor. Sper sa va placa ;)

Prolog

O femeie are forta sa surprinda un om! Poate controla certuri… poate sa duca sarcini grele! Mentine frumusetea, iubirea si opiniile. Surade cand ar trebui sa planga, plange cand e bucuroasa si rade cand e speriata! Iubirea ei e incontrolabila… unicul lucru gresit de ea, e ca de multe ori uita cat de mult “vaolreaza”!


O camera goala, o minte pustie. Vantul suiera prin creierul meu. Aruncata-ntr-o prapastie para de scapare. Ma simt atat de inutila. Vocile lor imi rasuna in minte. Atat de aproape si totusi atat de departe. Cuvintele mele nu valoreaza nimic. Existenta mea nu are valoare. Ce folos mai am eu, daca unica-mi sansa s-a spulberat? Daca singura-mi portita de scapare din acest loc s-a inchis odata ce el a iesit pe aceea usa? Ah, simt cum nervii imi cedeaza incet incet, aruncandu-ma si mai adanc. Simt nevoia sa lovesc, sa spulber tot ce-mi iese-n cale. Prima mea urcare pe scena se pare ca este si ultima. Totul s-a terminat mai repede decat as fi crezut vreodata. Cat de oarba am fost... cu toti stiau ca asa se va intampla.

Flashback
- Crezi ca merita? M-a intrebat ea ingrijorata...
Am dat din cap in semn afirmativ, astfel pregatindu-mi pozitia. In scurt timp sunetul corzilor se aude in sala de concert, oprindu-se brusc.
- Doar pentru a straluci o data, iar dupa aceea...
- Prostii, prostii.
Repetam eu facand tot felu de semne. Pentru un moment fata i s-a intristat, ca dupa aceea sa loveasca clapele pianului.
End Flashback

Cata dreptate a avut. Stau si ma gandesc cum credeam ca acest vis va devenii realitate candva, iar acum iata... este un adevarat esec. Ani irositi exersand pana tarziu s-au dus pe apa Sambetei. Copilaria mea a fost luata de catre valurile timpului. S-au izbit de mal, prefacandu-se in cioburi.
Un singur reflector este atintit asupra mea. Ma uit incet in jur, dar sala este complet goala. Orele lungi de practica nu sunt de nici un folos. Miscarile pe care le-am exersat zile intregi doar ca sa fie perect, fara pic de gresala, au fost in zadar.
Oare voi mai urca pe scena vreodata? Oare, visul meu se opreste aici? Oare... . Doar intrebarile imi mai colinda mintea bolnava. Au stiut cu totii ca aici se termina, si totusi nu m-au avertizat. Spuneau ca este perfect, cuvintele lor au fost doar minciuni. Proasta am fost... proasta. Cum am putut a ma increde in acesti oamnei? Pana si ei, familia mea, mi-au spus ca nu mai am nevoie de exercitiu. Si totusi nu a fost suficient. Ar fi trebuit mult mai mult. Ar fi trebuit sa depasesc linia imposibiluli. Linia pe care mi-am tras-o de una singura. Linie ce mi-a distras prea mult atentia. Linie ce m-a distrus complet.
Acum... ce sa mai fac. Am investit ce aveam eu mai scump pe lume in acest asa numit vis, copilaria. Anii mei de bucurie au trect, in timp ce eu stateam si exersam. Am crezut ca am o sansa. Nu mi-ar fi pasat nici daca era una la un milion, dar nici atat nu a fost.
De ce trebuie sa fiu mintita? De ce toti cred ca ma pot pacali cu vorbe prea usoare? De ce?
- De ce? Am strigat in timp ce lacrimile nu au intarziat sa apara.
Nu imi mai dores aceasta viata. Vreau doar sa pot da timpul inapoi. As vrea sa fi stiut ca acest vis este defapt un moft. Un moft pentru care am sacrificat prea multe. Ce rost mai are? Intreb din nou... acum tot ce mai pot face este sa sper la o a doua sansa. O a doua sansa pe care as rata-o. Pur si simplu nu ma mai simt la fel de capabila si plina de energie asa cum eram.
Dar intrebarea finala este, cine sunt eu?


Deci cam acesta este primul capitol. Sper sa fie o idee cat de cat originala si sper sa va placa. Imi cer mii de scuze pentru eventualele gerseli ;)).

[Katniss]

O sa dau edit după ce termin de citit
Edit:
Well dear mulţumesc că mai anunţat, drăguţ din partea ta, anyway să revenim la fic.
Titlul este interesant, puţin cam lung, dar merge. Acel prolog a fost destul de dragut, la fel si primul capitol care a fost prea scurt. Descrierea a fost bună, însă ar mai fi mers puţină pe ici, pe colo. Dialogul nu mi s-a părut sec iar acţiunea nu afost grăbită.
Am văzut ceva greşeli de tastare, dar nu mai stau să le caut acum.
Ideea nu mă pot pronunţa încă asupra ei, aşa că aştept nextu să nu uiţi să mă anunţi bye, bye.

[LoLix]

Hey multumesc ca m-ai anuntat si pe mine. Pai titlul e interesant mai eles ca nimeni nu prea tine cont de ce are o femeie de zis asa ca sincer m-a impresiont. Am vazut cateva greseli de tastare dar nu mai stiu pe unde parca era una in titlu si una pe la sfarsit dar in fine. De ideea ficului nu imi pot da cu parerea e doar primul capitol asa ca nu prea stiu ce ai de gand sa pui in continuare. Sincer pana aici mu-a placut si astept next-ul ca sa pot intelege mai multe pai eu sper ca ma vei anunta si pe mine
:bye:

[Nixu]

Hey multumesc ca mai anuntat:*
Foarte interesanta ideea si chiar ma bucur ca ficul pune in evidenta calitatile unei femei... care asa cum ai spus si tu de cele mai multe ori sunt uitate pana si de ele. Destul de greu mai gasesti pe cineva care sa aprecieze valoare unei fiinte asa de... firave as putea spune si pe langa asta as mai adauga si intelegatoare, blande si intelepte si lista ar putea continua, dar nu vreau sa ii supar pe cei de sex masculin.
As fi apreciat mai multa descriere sau poate ca sunt foarte curioasa sa aflu cum arata fata? da probabil ca asta este:))... anyway am observat doua greseli in prolog(erau mai evidente si mi-au sarit in ochii:))).
Poi nu prea mai am ce comenta asa ca astept nextu :*:bye:

[Tweety]

Buna....Titlul m-a atras asa ca am intrat :))
Sincer imi place mult ideea. Este una originala si frumos pusa in valoare.
Prologul este unul destul de reusit.
Actiunea nu este grabita si asta imi place. Ai folosit descriere,dialog, in proportii bine definite.
Deci, in concluzie nu am ce sa iti reprosez la acest fic (avand in vedere ca sunt destul de noua :)) )
Succes in continuare... si astept nextul.:)

[MooN.]

Hey! Am adus next-ul! Ştiu că este destul de târziu, dar şcoala asta îmi ocupă prea mult timp. Înca o data scuze, sper să mă pot revanşa cu acest capitol. Promit că următor îl voi posta mai repede.
Lectură plăcută!

Nu pune la îndoială gândirea femeii
-Capitolul I-

O briză a verii se strecoară prin geamul întredeschis. Razele puternicului soare intră în cameră, mirosul apei sărate îmi inundă nările, sunetul valurilor îmi bucură auzul. De pe balcon se mai aude ciripitul pasarelelor, ce sunete fascinante scot pe acel mic cioc. Vocea lor subţire îţi face ziua mai bună, cantecul lor te calmeaza.

Lumina zilei îmi deschide ochii. Un miros specific oceanului se simte peste tot în cameră. Instinctiv mâna stânga mi-o duc la ochi, încercând sa blochez lumina soarelui. Picioarele-mi albe ating timid podeaua rece. Mă îndrept spre balcon cu intenţia de a deschide uşa, dar mă răzgândesc repede. Privirea mi se mută dintr-o parte în alta a camerei mele de hotel. În momentul de faţă sunt atât de dezordonată încat nici nu mă mai recunosc. Stresul şi emotiile parcă mă consumă. Cu paşi lenţi mă îndrept spre baie. Parcurg cinci paşi în aproximativ zece minute. Aş vrea să stau în pat şi să dorm tot restul zilei, dar acest lucru nu este posibil ( momentan ). Baia de culoarea infinitului se asortează perfect cu mobilierul de un alb pur. O oglindă mare ce stă deasupra chiuvetei ţine ascuns in spatele său pasta de dinti, periuta şi cremele. Cada cu picoare este umplută cu spuma, iar deasupra sunt presărate mai multe petale de trandafir galben. Florile mele preferate. Halatul ce-mi ferea corpul de ochii curioşilor este frumos asezat pe cuier în timp ce mă îndrept leneş spre cada cu apa care mă aşteaptă. Degetele piciorului drept ating usor suprafata apei care nu este tocmai fierbinte. Un oftat se strecoară printre buzele-mi uscate. Cu mişcări mici, dar sigure corpul meu este adâncit în apa cu miros înebunitor. Corpul meu se răsfaţă cu apa călduţă cel învăluie. Cu degetele-mi lungi ating câte o petală, simţindu-i gingăşia cu care a fost înzestrată. Cât de fascinant este să priveşti cum o simplă fică desprinsă de către mama sa încearcă să supravieţuiască, ştiind că efortul ei este şi aşa în zadar. Stau şi visez la marele meu debut, în timp ce apa se răceşte o dată cu temperatura băii. Un fior îmi străbate trupul firav, neatins de către timp, ceea ce îmi dă de înţeles că momentele mele de răsfăţ se termină aici. Ce n-aş fi dat pentru încă două minute în acel Paradis, înconjurată de către superbele petale. Fără tragere de inimă mă ridic din cada ce pentru câteva minute a creat magie, şi fără să mă mai uit înapoi ies din baie, auzind parcă strigându-mă să mă întorc. Mă îndrept spre dormitorul meu ce pare atât de dezordonat încât îmi vine să pălesc. Cărţi, schiţe, creioane, pixuri aruncate pe jos. Ar trebui să le adun, dar şi aşa sunt în întârziere, iar Becca nu mă va ierta niciodată. Deschid dulapul din brad şi încep să caut ceva cu care să mă îmbrac. Soarele străluceşte destul de tare astăzi, dar nu ştiu cum va fi după-amiaz. Prefer să mă îmbrac cât mai lejer aşa că îmi aleg o pereche de pantaloni scurţi albi, pe talie, cu un model roz pal pe partea dreaptă, un maieu de acelaşi roz plăcut privirii precum modelul pantalonilor, iar în picioare îmi iau o pereche de sandale albe. Ies un pic pe balconul cu vedere spre ocean, vântul bate domol, iar lumina soarelui se reflectă într-un stil armonios în apa limpede a oceanului. Din când în când, în larg, se mai zăreşte căte un delfin ce dansează purtat de muzica vântului în armonie cu sunetul valurilor ce se izbesc de mal.

Picioarele mă îndeamnă să plec. Cu greu îmi dezlipesc ochii de la un astfel de peisaj, un colţ rupt din Rai. Încui uşa ce despărţea marele meu apartament de coridorul lung amenajat într-un stil medieval. Armurii de cavaleri stau împietrite de peretele cu tablouri pictate în ulei. Tablouri ce redau scene de război. Mii de fiori îmi străbat tot corpul când mintea îmi zboară la acele vremuri. Şi totuşi, îmi doresc să mă văd prinţeşă. Să dansez la un bal mascat cu prinţul visurilor mele, ca după aceea să dispar din viaţa lui, cu speranţa că îl voi revedea cât de curând.

Cu capul în nori nu îmi dau seama că am ajuns la recepţie. Şi aceasta este aranjată în acelaşi stil medieval de care sunt atât de îndrăgostită. Un candelabru imens stă mândru şi veghează din mijlocul tavanului. Pereţii crem se asortează perfect cu mobilierul vechi.
- Avery, ma chéri ! îmi aud numele strigat.
Încet, fără prea mare tragere de inimă, mă întorc pe călcâie să văd cine mă caută. Parul ei brunet îi flutură în spate, dându-i un aer de mică prinţesă. Ochii ei de un verde crud, splendid, mă fixează plini de bucurie. Mersul ei este atât de graţios de ai spune că dansează. Poate fi doar ea, Becca. Îi văd un zâmbet înflorindu-i pe chip, iar acum parcă sunt şi eu dornică să simt fericirea pe care o emană. Stau şi mă uit la ea în timp ce se îndreaptă sper mine.
- Becca... rostesc în momentul în care se află în faţa mea.
Nu am mai vazut-o de aproape un an. O strâng tare în braţe fără a-i mai da drumul. Mi-a lipsit atât de mult, şi eu cred că i-am lipsit ei. Franţuizoaica care m-a învăţat să trăiesc. Unica persoană care mi-a arătat ce înseamnă viaţa. Cea care mi-a fost alături şi la bine şi la greu. Doar ea a ştiut cum să îmi aline suferinţa. Cu greu mă desprind din îmbrăţişarea după care am tânjit prea mult timp. Bruneta se uită-n ochii mei cu acea sclipire... care îmi dă de înţeles că este în al nouălea cer. Timp de un minut stăm şi ne analizăm una pe cealaltă, după care ne mai îmbrăţişăm o dată. Caldura ce o emană îmi face pielea de găină. Mă simt atât de fericită să o ştiu din nou lângă mine. Observ cum deschide gura, dar cuvintele nu vor să iasă, a roşit. Draga mea prietenă s-a îndrăgostit. Sunt atât de fericită pentru ea. Însfârşit a găsit pe cineva.
- Cine-i norocosul? I-am şoptit uşor astfel a rămas surprinsă. Obişnuia să mă citească ca pe o carte deschisă, iar acum se pare că am ajuns să îmi dau seama, relativ uşor, ce vor să însemne aceste stări de euforie.
- El... îmi arată cu degetul arătător spre un băiat neobişnuit.
Pielea lui prea albicioasă este într-un contras perfect cu parul său brunet şi ochii atât de negri. S-a uitat pentru o secundă la mine şi am ajuns prizoniera privirii lui. Pur şi simplu m-am pierdut în acei ochii superbi. Pentru acele câteva secunde nu mai exista nimic în jurul meu, doar eu şi el...

Asta este tot pentru astăzi. Sper să nu vă supăraţi pe mine dacă am greşeli de tastare. L-am corectat de vreo două sau trei ori totuşi poate am scăpat câte ceva...

[Nixu]

Hi:*... prima prima:))
Ador tot ce faci cu povestea asta:x... descrierea, naratiunea si dialogul imi plac mult si nici cu actiunea sa nu-ti fie rusine:)).... dar eu tot nu stiu cum arata Avery.... sper ca asa o cheama pe fata? Eu asa am citit in text...
Mi se pare mie sau si Avery se indragosteste de acelasi baiat pe care il place si Becca? Sper doar sa nu iasa urat...
Ma bucur ca si acum ai reusit sa redai toate sentimentele pe care le traieste o fiinta de gen feminin ca sa spun asa..... si baieti trebuie sa recunoaasca ca noi fetele suntem un amalgam de sentimente care nu se mai termina:P:)).
C-am atat.... imi pare rau ca nu ti-am putut lasa un comm mai decent, dar in ultimul timp nu prea mi-a mai iesit mai nimic:nh:... anyway next plss:*:bye:

[LoLix]

Hello. Se pare ca azi sunt a 2-a e mie imi convine si asa oricum sa revenim la fic.
Greseli de tastare nu am vazut absolut de loc si pot fi sigura ca nu sunt. Intradevar nici eu nu am gasit descrierea lui Avery dar banuiesc ca voi da de ea in curand. Ai descris foarte frumos sentimentele fetei si sincer asta imi place foarte mult. La fel ca new moon si eu cred ca Avery se va indragosti de acel baiat dar nu cred ca-i va spune si lui Becca (sau cel putin asta face o prietena). Pai cam atat am avut de spus si astept next-ul. PAPA.

[Tweety]

Buna, mersi ca m-ai anuntat. So let's start :
Imi place mult cum descrii. Insa inca nu mi-am format o imagine clara despre fata :)).
Dialogul mi sa parut foare bun si deloc sec, iar actiunea nu a fost grabita.
Ideea este in continuare originala. Sunt foarte curioasa sa vad ce se va intampla in continuare.
Anyway, eu astept continuarea. Nu prea am ce critica, deoarece mi-a placut mult.
Spor la scris si multa imaginatie!

[Katniss]

Helău beib am venit aici cam târziu, totuşi vreau să îţi mulţumesc că mai anunţat.
A fost un capitol frumos plin de descriere şi chiar dacă nu ai folosit prea multe figur de stil, ai completat prin detalii. Greşeli să ştii că eu nu le-am văzut, dar poţi sta calmă sunt sigură că nu au fost. Acţiunea nu mi s-a părut grăbită, iar dialogul nu mi s-a părut sec.
Ideea începe să se contreze şi să devină din ce în ce mai interesantă, iar personajul începe să îşi formeze caracterul, cât mai complex zic eu.
Ce aş putea să mai zic este că aştept nextu şi sper că o să mă anunţi. Bye. Bye.