In tara nimanui

[Ana]

In tara nimanui

capitolul I: Dragostea de mare

Marea...cuvantul cel mai iubit de mine. Nu am calatorit niciodata pe mare, dar vreau. Parintii tot imi spun ca nu este bine ce fac si ca daca stau si muncesc cu ei o sa ajung o fata demna de numele Christiano. Daniella Christiano sunt eu si ma mandresc cu numele, pentru ca data este baronul baronilor si daca m-as duce eu pe mare mi-ar tine o predica mai aspra decat cea de acum doi ani, pe 14 septembrie 1790 cand i-am luat calul si am plecat spre Londra, cautandu-ma aproape doua luni. Peripetii amuzante si plinde de haz, pe care mi le-a distrus si sigur si pe aceasta mi-o va distruge. Dar insist sa ma duc, indiferent de pericolele de azi si de maine.
-Dani,draga esti sanatoasa? Cum sa te pronunti in fata tatalui tau cu un asemenea discurs? Stii doar ca nu o sa te lase.
-Te rog mama! Nu plange. E dorinta mea si fiindca am 18 ani, am dreptul sa aleg si singura pentru mine. O sa merg in doua luni cu corabia " Sandes Clis ". Daca nu o sa imi placa o sa ma refugiez aici, din nou. Si daca imi va placea imi continui calatoriile, fie cu sau fara voia voastra.
- Sa stii ca eu nu vorbesc cu tatal tau.
Asa spunea mama mereu. Si in cele din urma din vorba in vorba, i-a zis tatei intentiile mele si cum ma asteptam a raspuns calm si direct ca de obicei:" Fata asta este nebuna. Eu nu voi accepta. O sa mor cu asta in mine. Eu nu vreau sa plece si sa ne lase aici , pe langa ca are tot luxul din lume mai are si un asemenea tupeu, sa imi vina mie cu copilarii din acestea. Eu zic nu si nu sa fie"
Si au trecut si cele doua luni si trebuia sa ma pregatesc de calatoria mea din Londra in Irlanda. O calatorie lunga si singura din viata mea pe care vreau sa nu o pierd ca pe celelalte.
Este 5.35 si ma aflu in port. Astept echipajul si incerc sa ma integrez, si se vede ca reusesc pentru ca sunt o fata descurcareata si destul de desteapta dupa parerea multora. Am remuscari in privinta calatoriei. Poate chiar era mai bine sa stau acasa si sa muncesc ca avocat cu mama si tata, ca o familie lipsita de griji. Dar imbarcarea deja a inceput si eu nu pot sta cu gandul doar la asta.
Pasesc pe punte si am o oare care greata cand corabia porneste spre Irlanda. Pote ne ajuta Dumnezeu sa nu avem parte de furtuni.
Daca tot deschid gura degeaba... tocmai se inorase afara si batea un vant puternic. Incerc sa stau calma si sa nu ma prostesc si sa incep sa plang. A inceput sa ploua si am inceput sa trimit pasagerii noi ca mine in cabine ca sa nu incurce. Straduiala mea era buna.
- Danielle, nu stiu ce cauta o fata aici pe punte. Te descurci minunat. Continua sa ii trimiti in cabine, ca sa nu ne incurce pe aici, spuse capitanul, strangandu-mi mana ca unui baiat.
Ma simteam jumatate bine jumatate rau. Bine: sunt laudata . Rau: E furtuna. Bine: Sunt utila. Rau: Bate vantul mai tare. Cum spuneam, parti bune dar si rele in calatorie. Dupa ce termin de evacuat echipajul incepator, ma ascund dupa un butoi si incerc sa ma rog sa nu vina vre-un val pe deasupra si sa inghita corabia. Ma gandesc ca poate era mai bine sa stau acasa. Dupa ce ajung in port, voi lua transportul aerian pana la Londra, ca sa nu mai vad marea in viata mea. Da. Ma voi intoarce acasa si ii voi ajuta si asculta pe parinti ca o fiica constiincioasa.
Marinarii se chinuiau cu catargele si cu panzele. Capitanul incerca sa linisteasca lumea si nu parea prea ingrijorat.
Dupa cateva ore de chin cu furtuna, toti sunt zambareti pe punte si se distreaza ca si cum furtuna a fost un vis. Eu sunt inca speriata si incerc sa imi revin. Mai avem doua ore pana la portul din Irlanda. Navigam usor si toata lumea e linistita. E ora 4.55 si soarele rasare si tarmul se vede putin de aici. SPer sa nu mai trec prin furtuni ca aceea. Am uitat si de promisiunile facute in timpul furtunii si ca voi deveni avocat, ceea ce uram mai mult ca ori ce. Eu eram aventuriera nu o femeie cu pixul si hartia in mana. Am zis ce am zis, dar tot pe mare am sa calatoresc fie ca mor sau nu.

____

Sper sa va fi placut, si urmatorul capitol va fi:

Capitolul II- Capturati de un savant nebun.

[Daria v2]

Am revenit si incep cu comentatul.

In primul rand ador ca personajul principal se numeste Daniella, adica pentru acest lucru voi citi capitolele, te- ai facut cu un cititor model si fidel. ( sa fii mandra, este unul printre putinele ficuri pe care le comentez si le citesc, la multe doar comenetez fara a citi, greselile se vad de la o posta - . - ).

Te sfatuiesc sa nu mai scrii cum ai inceput tu capitolul, adica poti scrie asa : Marea. Cuvantul cel mai iubit de mine. . Sau in orice caz puteai folosi Don`soara Virgulita, nu strica. Evita sa folosesti Punctele de Suspensie, chiar daca ti se pare corect cum le- ai folosit poate sa nu fie asa, mie mi se intampla des - . -.

Ah, stii ce urat suna aceasta propozitie : Daniella Christiano sunt eu si ma mandresc cu numele, pentru ca data este baronul baronilor ? Suna ingrozitor. Cand te duci la piata sau unde te duci ceri : Pere trei ? Nu, ceri Trei pere . Asa si aici, suna mai frumos : Eu sunt Daniella Christiano . Acum trebuia pus punct si sa zici : Ma mandrec cu acest nume si bla bla bla . Si cred ca era tata nu data . Si Baronul Baronilor ? Hai te rog, nu suna ciudat si urat ? Parca ar fi o poveste cu Zana Zanelor si Printul Printilor printre care si Baronul Baroniilor, de aceea suna urat. Puteai inlocui cu altceva.

Ai niste probleme cu frazele, sau mai bine zis propozitiile. Sunt foarte incurcate si lungi, poti folosi virgula pentru a le despartii sau punct si incepi cu litera mare. Unele nu se leaga intre ele, dar trec cu vedeara, fiind primul capitol.

Ai o idee buna si originala, eu una nu am mai citit asa ficuri, deci ai facut o treaba buna. Pe de alta parte nu imi place cum abordezi ideea, adica trebuie sa o dezvolti si sa o exploatezi la maximum, intelegi ce vreau sa zic - . -. Ideea imi place dar ai un mod simplist de a descrie si nara, de aceea poti sa mai bagi cate o picanterie ca sa faci cititorul sa vrea si mai mult, la un moment dat ar putea deveni plictisitor.

Descrierea nu prea exista si nici actiunea nu o ajuta, care si ea la randul ei este cam grabita. Poti sa dezvolti mult mai mult la descriere. Puteai descrie cum se simtea cand a fugit cu calul tatalui ei si multe altele, astfel faceai un capitol mai lung si mai frumos. Sentimentele frumoasei Danielle nu sunt deloc descrise, nu eu sau oricare alt cititor trebuie sa ghiceasca ce simte don`soara, nu ?

Naratiune ai, dar cam banala, unele figuri de stil, imagini vizuale si picanterii se mai pot strecura pe acolo cred ca cu cea mai mare placere. Actiunea cam grabita, mai incetineste trenuletu`, sigur ii faci tu ceva pe parcurs, nu ? Greseli de tastare am vazut decat doua sau trei, poti reciti capitolul de mai multe ori, dar este bine pentru ca vad ca esti atenta, dar zic sa fi si mai atenta ( si eu aia Sfanta - . - ).

Estetica saracuta este schimonosita. Cand vei face capitole mai lungi iti vei da seama ca se va aseza si mai frumos in pagina. Mai aeriseste capitolul, fa- l pe fragmentele, dar ai grija cum il desparti daca imi asculti acest sfat. De ce zic asta ? Pentru ca orice user care vede ficu` si il vede asa mic se bucura ca nu are de citit mult, dar cand il vede inghesuit nu prea mai are chef, defapt asa sunt eu, nu stiu de altii o . o

Cam atat iubita, sper ca nu te- ai suparat de ce ti- am zis si voi venii si data a.viatoare. >:D<

[Vero]

Ello ^^ La rugamintile lui Salata am ajuns si eu pe aici xD. Well ficul pare interesant dar mai are nevoie de imbunatatirii. Descrierea nu prea este prezenta si de aceea actiunea este cam grabita. Cam foarte grabita. Ai putea sa descrii infatisarile [daca nu e fic anime ar fi cel mai bine sa descrii cum arata], locurile si nu in ultimul rand sentimentele ca deh sunt si ei oameni nu?:)). Asa cum spuneam actiunea e cam grabita. Ea se incetineste cu multa descriere. Parca prea repede a plecat nu crezi? Naratiunea nu stiu ce sa spun. E ok dar se poate si mai bine. Dialogul nu a fost sec ceea ce imi place. Greseli de tastare am vazut vreo doua. Cum a zis si Salata cam ai probleme cu formularea frazelor. Te cam incurci in ele. Ce naiba a fost cu ,,Daniella Christiano sunt eu si ma mandresc cu numele, pentru ca data este baronul baronilor"? Sincer chiar suna aiurea cum a zis s Salata mai sus. Nu imi place cum suna. Ai grija cu punctele de suspensie ca nu prea le pui unde trebuie. Ele se pun doar cand personajul isi intrerupe brusc gandul/replica. Well ce as mai putea sa spun? Ai mai putea adauga ceva care sa nu plictiseasca cititorul. Ceva care sa ne lase in suspans, sa vrem mai mult. Estetica... Ai cam inghesuit paragrafele alea. Mai bine lasai un rand liber dupa fiecare paragraf. Arata mai bine. Mai ales ca a fost destul de mic capitolul. Apropo as vrea ceva mai mult la capitolul urmator ;;). Sper ca la capitolul doi sa te descurci mai bine. Apropo imi place cum suna ^^. So, atat am avut de spus. Astept nextul si te rog sa ma anunti cand il pui. Buh bye!:*

[hiimera]

Chiar imi place acest capitol, idea este chiar interesanta.
Iar modul tau de a scrie, este foarte frumos, elegant si usor. Dialog chiar nu ai avut, insa nu mor, imi place descrierea ta foarte mult. >u<
Numele fetei, este absolut dragut, chiar foarte mult.
O aventuriera spui, asta face acest fic si mai interesant, chiar vreu sa-i citesc fiecare peripetie si aventura in parte, suna bine si sunt chiar curioasa. -^^-
Dupa cum observ parintii ei sunt oameni de rang inalt, nice.. dar se pare ca aceasta nu prea doreste asta si doreste sa fie libera, ca sa faca tot ce vrea. XD
Oricum mi-a placut mult primul capitol, chiar foarte mult.
Astept nextul cu nerabdare. :]
Scuze ca acest comm nu este foarte mare, dar chiar am dorit sa iti las unul. :')