Poezii ale unei alte incepatoare...

[Assyria]

Hmm.. ce sa zic... M-a apucat o sete nebuna de a scrie poezii si acum nu ma mai pot opri. Poezia pe care am s-o postez este prima mea poezie, prima incercare si asa mai departe. Mie una imi place, adica este si logic, acuma daca voua nu va place, sa traiti bine :)) . Puteti sa comentati in toate felurile ca pe mine nu ma deranjeaza.
Aceste poezii imi reflecta intr-o masura exagerata starea de spirit...




~Criminala~


Off, iarta- ma Doamne,
Iarta criminala din mine,
Caci cu mainile mele jegoase, pline de rosu pictate,
Fara mila si fara onoare
Am lasat nervii sa ma omoare.
De negru coplesita am fost,
Iar acum inima mi-e roasa atat de dureros.
Stau si privesc in neant si aud,
Cum sufletu-mi geme parca prea nud,
Cum gandul imi zboara departe,
Spre cai necurate si desarte,
Cum corpu-mi tremura neincetat,
De parca propria fiinta s-a aliat
Cu criminala din coltu-mi intunecat.
Brusc… liniste. Doar un tic-tac, odata enervant,
Acum pentru mine, irelevant
Se mai auzea in acea liniste de moarte,
Eu asteptandu-mi sfarsitul de departe.
Asa cum printre degetele mele criminale
Viata cuiva s-a scurs,
Asa si cu clipele mele,
Le vad cum cate una in moarte-au patruns.


Vai de capu' meu cu new threadurile astea :))

[LaVyNuTZzZ]

saluuut! :D ca tot ma avut aceeasi lectie la engleza cu poezii....am vazut poezia asta si m-a apucat curiozitatea...hmmm....foarte interesant...nu stiu daca erai intr-o stare depresiva sau nu..dar sigur nu ai omorat pe nimeni =))) cred ca acolo mergea mai bine ''Fara mila si fara onoare/Am lasat nervii sa ma [b]doboare[b].'' apoi urmatoarele versuri exprima o nebunie subtila care putea fi mai conturata dar fiindca este prima ta incercare voi vedea imbunatatirile pe pancurs....ma gandeam si eu la aceeasi idee o data , cu moartea... stateam si parea ca timpul nu mai trece, dar n-am scris nici o poezie; mi se pare l-a sfarsit ca si timpul este ''omorat'' iar cand timpul se opreste este evidentiata goliciunea din capul tau, goliciunea psihica iar aici mi-a placut cel mai mult ''Cum sufletu-mi geme parca prea nud,/Cum gandul imi zboara departe,/Spre cai necurate si desarte'' fiind evidentiata goliciunea fizica...Cesare Pavese a spus ca ''Nu te omori din dragoste pentru o femeie. Te omori pentru ca dragostea, oricare ar fi ea, te arata in intreaga ta goliciune, mizerie, lipsa de aparare'' - te atinge la inima nu-i asa :D ? am facut o comparatie si mi-am imaginat sufletul tau gol care isi cauta placere, fericire in pacate si ''cai necurate'' ; intr-o poezie figurile de stil sunt baza mai ales inversiunile; sunt obsedata de poeziile lui Mihai Eminescu si poti observa ca acestea sunt foarte multe inversiuni..de exemplu la sfarsit in loc de ''Asa si cu clipele mele'' puteai spune ''Asa si cu-ale mele clipe'' suna putin uratel acel ''cu'' inainte lui ''clipele'' intelegi ce vreu sa spun? :D imi imaginez ca nu era nici un ceas pe acolo in neant =))) deci ticaitul il conisder bataile inimii tale...care totusi nu a incetat sa bata..desi esti o criminala iar clipele din viata asta ti s-au scurs ..in poezie esti undeva intre cele doua lumi..si aproape esti sortita iadului...toate clipele au patruns in moarte, in foc o data cu sufletul tau..hmm...ce pot sa mai spun...nu mai am idei in acest moment :)) poate o sa mai comentez maine....sper sa-ti placa acest comm de la mine pentru tine :* asa vad eu poezia ta

[Assyria]

Nu am anuntat[rugat] pe nimeni si tot am primit un comentariu :> .Deci asa merge treaba p'aicea.
LaVyNuTZzZ--> mersi pentru comment si sfaturi(?) ... daca inversam cuvintele alea [ am citit mai demult comentariul si nu-mi aduc aminte prea bine] nu mai era rima. Ahh, si intr-o poezie nu sunt figuri de stil mai importante decat altele;) . Oricum mersi inca o data :).


~Rusine~


Atat de mult rosu innabusitor,
Atat de mult cantec obositor
Ma fac sa innebunesc incetisor.
Ochi-mi inspaimantator de gigantici
Cauta in zadar niste pasi pasnici.
Arcuri lungi, stralucitoare
Imi trimit sageti sa ma omoare.
Fata-mi pica de pe chip, inconstient,
Iar mintea imi rade intr-un mod dement,
Caci nu mai am fata ca ei sa ma vada
Cum plang intr-o lumina vaga.
Vocea imi piere curgand,
Eu suspinand doar prin gand…
Ca un bolnav, interiorul imi suna,
Eu incepand ca o nebuna
Sa ma amenint fara suflare,
Cu acele fapte pline de neobrazare.

Rusine, rusine… rosie rusine,
De ce oare m- am facut adept tie?
De ce oare toti ma privesc pe mine
Ca pe o adevarata mumie vie?

“Prea-frumoasa rusine
Vreau sa scap odata de tine!”
Ii spun purtand in glas vesnica mea ironie
Uitanu-ma la reflexia-mi visinie
Ce devenea sangerie.


Am inceput sa rad dupa ce am scris-o, desi intentia era alta :-? .

[Assyria]

Nu m-am putut abtine si am venit cu alta poezie.




~Emotie…panica…teama…~


Petale de offuri imi incorseteaza fiinta,
Suspine foarte sonore imi leagana vointa.
Ganduri departate ma fac sa-ncremenesc,
Sa uit de tot si sa- mi doresc
Sa fug mereu, sa nu ma uit in urma,
Sa-mi conduc viata ajutata de-o carma…
Mult mai usor ar fi atunci,
Sa-mi stiu traseul viitor
Eu fiind singurul carmuitor
Si sa-mi inlatur clipe seci
Pe toate si pe veci.
Nimeni sa nu stie ca odata
Am fost si eu o biata faptura speriata
Ce se zbatea sa nu-si arate
Acele emotii nenumarate.
Nimeni sa nu stie ca odata
Picioarele terifiate mi se inmuiau,
Aluat greu mi se faceau
Si apoi cadeau.
Imi blestem obrajii, cei mai inraiti tradatori
Ce ma dadeau de gol, sfidatori;
Imi blestem limba si cuvintele
Ce se innodau si icurcau
Si nu ma lasau sa-mi arat visele
Si vai, cat de mult ma panicau…
Emotie…panica…teama…
Cu toate in spate am mers si voi merge
Si constat ca abia acum v-am putut intelege.

[crazy little red]

hey... ti-am citit poeziile, nu pot decat sa zic ca sunt foarte reusite mai ales daca esti incepatoare, chiar sunt "profunde" si imi plac si cuvintele pe care le-ai folosit, despre temele poeziilor chiar ca nu am ce comenta, sunt atat de "reale" daca pot sa spun asa... intr-un fel ma regasesc in ele sau cel putin regasesc ceea ce am fost odata, mai ales in ultima
cam atat... cred.
succes la scris in continuare

[Assyria]

andrra m4r1a , merci pentru comment :).




~Plangi~



Mi-as dori sa vad cum plangi,
Cum cuvintele-ti mananci
Si cum fata ti-o ascunzi.
Dar acum… tu doar plangi.
Vreau sa plangi si sa te-ascunzi,
De tine, de mine si de toti,
Chiar si de cei morti.
Glasul stins sa-ti tot suspine
Ca un vuiet de vapor,
Iar tu simtindu-te vinovat de omor,
Sa vrei sa pleci departe, intr-un zbor.
Ca-ntr-un vis sa te trezesti,
Persoana din nou sa-ti umilesti;
Cuvintele sa ti le-nneci
Intr-o mare abisala
Cu gust de dulceata amara.
Sa inghiti, sa tot inghiti,
Apa lacrimilor tale
Ochii sa ti-i stergi, zdrobiti,
Obositi de-atata mare…
Sa vrei sa pleci si sa nu poti,
Sa-ti simti sufletul furat de hoti…
Fugi. Fugi departe
De-acele iluzii desarte,
S-apoi brusc sa te opresti,
Fata sa mi-o intalnesti
Si sa vrei sa ma atingi, sa te salvezi.
Iti zambesc, iar tu ma vezi.
Te apropii temator,
Ochii sclipindu-ti orbitor.
Ma atingi, ma tot atingi,
Ma privesti, ma tot privesti,
Iar apoi imi sari la piept.
Iar eu mainile-mi indrept
Peste capul tau micut,
Chinuit de-atata plans…
Iti zambesc atunci cand vad,
Lacrimi dulci si maruntele, ce vag
Cad firicele peste-obrajii inrositi,
De-atata durere, obositi.
Plangi. Doar plangi;
Vreau sa vad… cum plangi.

[crazy little red]

hello again
poezia este reusita dar intr-un fel imi placeau mai mult celalalte pentru ca la ele ai mers mai departe daca ma intelegi, adica nu te-ai limitat la anumite lucruri sau cel putin asa mi se pare mie
Ai talent asa ca da-ti frau imaginatiei si scrie cat mai mult
bye bye :*

[Assyria]

andrra m4r1a, merci din nou :*.




~Esec ciudat~



Imi plac merele.
Rosii ca sangele,
Galbene ca lalelele,
Verzi ca firicelele,
Firicele fragede ca smaraldele,
Toate imi plac.
Am vrut sa culeg unul.
Era sus, pe creanga unui copac.
Era rosu si opac.
Mana tremuranda mi-o intind,
Mai intai incet apoi energic si nebunesc.
Pupilele mi se micesc
Iar pleoapele mi le acopera intr-un mod doritor,
Din cauza razelor ce ma orbesc.
Pleoapa si pupila mi se iubesc,
Iar mainile ma inteapa de ma secatuiesc,
Ele tot fiind suspendate in aer,
Nu mai au sange sa deguste din el,
Si tot lipsite de ser
Cad in gol pe langa-al meu corp.
Eu zaresc un corb.
Zboara croncanitor,
Facand cercuri ca un experimentat zburator.
Fata lui ma priveste. E atat de hidoasa,
Iar vocea atat de odioasa.
Ma face sa tremur incetisor
Si sa ma intreb daca nu cumva e dracul gol!
Parca facandu-mi in ciuda, miscarile lui dezgratioase
Devin ciudat de gratioase.
Incet si calculat,
Imi fura marul chiar de sub nas.
Tac si inghit, cazand.
E bine. Mainile nu ma mai dor,
Dar faptul ca mi-a furat acel mar, ma face sa mor.
Eram aproape. Inca putin si puteam degusta
Din dulceata sa.
Ma declar vinovata
De neatentie curata.
E o fapta care te roade, poate, prea tare,
Care te cutremura si te face sa te-neci intr-o mare
De repros, vina, care te doare.
Esec. Am pierdut marul,
Am pierdut absolut totul.
Pleoapa si pupila inca se mai iubesc
Si, desi trista, ma fac sa zambesc.
Ma gandesc ca sunt intr-un proces,
Eu fiind singurul meu aparator,
Singurul meu acuzator
Si singurul meu vinovat de omor.
Mi-am omorat inceputul frumos,
Prin sfarsitul pietros
Si am pierdut procesul,
Fiind gasit vinovat de mine cel acuzator.
Esec… esti atat de dureros.



E mai diferita... zic eu. Aici am mai lasat rima.

[crazy little red]

cu placere scumpo >:D<
chiar mi-ar fi parut rau sa nu ai nici un comentariu luand in cosiderare talentul de care dai dovada
Ai dreptate, ultima poezie e diferita de celalalte si intr-un fel ma duce cu gandu la copilaria care a trecut mult prea repede (sunt cam nostalgica zilele astea)
Sa nu te lasi de scris pentru ca nu ai multe comentari doar ca se pare ca nu multa lumea e asa pasionata de poezie...
In ceea ce priveste rima nu este neaparata nevoie de ea dupa parerea mea, conteaza mai mult ceea ce ii induci cititorului asa ca lipsa rimei nu face o poezie mai putin frumoasa
ar fi cazu sa ma duc la scola asa ca te las
ceaw:-h

[Assyria]

andrra m4r1a, stai linistita. Nu ma deranjeaza faptul ca nu primesc comentarii.
Am venit cu o noua poezie.. aici indragostita din mine isi spune cuvantul :-".





~Invidie~



Te invidiez cat pot de mult,
Te invidiez nespus,
Pana la cer sau poate pana mai sus,
Pana la soare si stele,
Pana in cele mai adanci
Ascunzisuri ale mele.
Toti neuronii imi imprastie
Mereu si mereu acelasi praf,
Ce se intinde si ma invaluie
Intr-un abis de necaz.
Sa-mi pun mainile in cap,
Sa le infig in carne
Si sa tot trag.
Asta as vrea sa fac acum.

Dar… mi-e dor.
Mi-e dor de noi,
De vorbele ce ni le spuneam in doi,
Mi-e dor de tine, de mireasma ta,
De dragostea ta si de esenta ta.
Nu ma mai recunosc.
Te iubesc dar te evit
Si am ajuns sa te imit,
La cat de dor imi este.
Vreau sa beau, mi-e sete,
Cu-a ta aroma sa ma hidratez
Si-apoi linistita sa te tot visez.
Dar nu pot. Nu sunt asa.
Sau sunt? M-ai prins in capcana ta?
Nici tu nu cred ca stii
Ce mi-ai facut cu-adevarat,
Cum doar printr-o simpla privire
Sufletul mi l-ai incatusat
Mi-ai facut ca-ntr-o reluare
Inima sa-mi tot suspine.
Ma simteam mancata
De-ai tai ochi de vanator,
Ce sclipeau arzator.
Dar acum totul e gata.
Eu genunhi-mi tin la piept
Si tot plang incet, incet,
Iar tu, tu- la fel ca inainte.
Tot la fel de vesel esti
Si tot nu eziti sa ma privesti.
Mi-e ciuda. Sunt atat de-nvidioasa.
Ca un elefant de piatra,
Ma privesti ciudat. Ma privesti ca inainte.
Eu am renuntat in a-ti mai spune cuvinte,
Pentru ca orice ti-as spune tot la fel tu ai ramane.

De ce nu pot sa fiu asa?
De ce nu ma pot molipsi de indiferenta ta?
De ce mie-atat de greu
Sa te scot din tot eul meu?

Ma roade… simt ca mor.
Toate oasele ma dor,
Toate incheieturile-mi pleznesc,
Si ma simt de parca toate palmele ma lovesc,
Doar pe mine, numai pe mine
Caci pe tine n-are cine.
Pe obrajii mei palmele invidiei si-au pus amprenta,
In timp ce pe ai tai roua si-a spus cuvanta.
Tu te racoresti si nici nu-ti pasa,
Ca din cauza ta inividia m-apasa.