MaÅŸti fisurate [ + 16 ]

[Katniss]

Well m-am gandit sa aduc nextu. Acest capitol va fi povestit din perspectiva lui Matt sper sa va placa, scuzati eventualele greseli, probabil mi-au scapat.
Enjoy.

Cap 2 Regret vs. Respingere

-Ah ce mă doare capul. Unde sunt?! Ma întrebam privind buimac in jurul meu. Nu îmi aminteam nimic din ce făcusem aseara. Da chiar ce facusem eu aseara?! Ah ce ma doare capul am nevoie de o pastila.
- Asusena, Asusena! Am început să strig nervos, dar blonda nu îmi raspundea şi la şcoală nu putea fii era sambată, poate plecase la orfelinat asta îi placea cel mai mult să facă. M-am îndreptat spre bucatarie să vad dacă îmi lasa-se vreun bilet, avea obiceiul asta şi bingo, doar că de data asta nu era un simplu bilet, era o scrisoare. M-am aşezat pe scaunul din dreapta mea şi am inceput să citesc:

,,Dragă Matt nu ştiu cât de mult o să te afecteze această scrisoare sau dacă probabil o să o citeşti eu sper că da. Am înţeles în sfarşit ceea ce ar fi trebuit să înţeleg demult. Poate că eram prea naiva să o fac, atat de naivă încât am crezut tot ce mi-ai spus. Ştii poate că dacă numele meu înseamnă crin care este floarea purităţii, a gingăşiei ma facut să mă comport ca atare şi am crezut că şi tu o să mă tratezi astfel. Sincer nu ştiu cum am putut să cred asta. Oricum, tu ai avut grijă să îmi demonstrezi asta într-un mod destul de brutal, dar mi-ai deschis ochii într-un fel. Aveai dreptate eram prea naiva, aveam prea mare încredere în tine, dar acum înţeleg atat de multe. Acum înţeleg de ce niciodată nu am aprut în public ca un cuplu, de ce niciodată nu ţi-am cunoscut parinţii sau prietenii pentru ca îţi era ruşine cu mine. Faptul că nu făceam parte din aceiaşi clasă socială, a fost unul dintre motive. Ţi-a păsat mai mult de parerea celorlalţi decât de mine şi sentimentele mele. Îţi jur însă că ţi-am fost fidelă până în ultimul moment, iar cel care ţi-a spus că te-am înşelat a minţit şi ştii asta la fel de bine ca şi mine. Acum, totul s-a schimbat, ţi-aş fi iertat orice şi credeam că ţi-am demonstrat asta mereu, atunci nu înţeleg de ce ai profitat aşa de mine, de ce a trebuit să mă batjocoreşti, când eu am vrut să mă dăruiesc ţie de bună voie. Tu ai fost cel care a refuzat îţi mai aminteşti?! De ce ai făcut asta din moment ce ştiai că o să îţi baţi joc de mine sau doar aşa te simţiai împlinit?! Nu îţi face griji, nu o să spun nimănui nimic din ce s-a întamplat, ştiu că ţii prea mult la imaginea ta, poate chiar mai mult decât ai ţinut vreodată la mine. Îmi pare rau că am fost o povară, de astăzi nu voi mai fii, îţi redau libertatea. Sper că o să fii fericit.

Adio pentru totdeauna, Asusena.''


Ce am făcut m-am lasat orbit de gelozie şi am făcut-o să sufere. Cât de prost am putut să fiu, cum de nu mi-am dat seama că o răneam. Trebuie neapărat să o gasesc. Să îi spun că îmi pare rau şi să o rog să mă ierte înainte de a fii prea târziu. M-am îndreptat spre dormitor pentru a mă îmbraca, atunci am văzut patul răvăşit iar pe cearceaful alb de mătase câteva pete de sânge, acum chiar că trebuia să mă grăbesc să o găsesc. Am luat o pereche de blugi negrii şi o cămaşă albă, părul negru şi puţin ciufulit l-am lăsat asa, mi-am luat o pereche de adidaşi negrii, o giacă telefonul, cheile de la maşină şi gata.

Dar de unde ar fi trebuit să încep, adică unde s-ar fii putut duce nu avea pe nimeni, fraţii ei erau plecaţi şi deodată mi-am amintit sigur la orfelinat avea să se ducă. Am pornit în viteză spre acel loc, eram aşa nerăbdător încât nu îmi pasa câte reguli de circulaţie încălcam sau câte amenzii aveam să primesc trebuia să ajung mai repede la ea.

În douazeci de minute eram deja acolo, am parcat pe unde am apucat şi m-am îndreptat spre orfelinat hotărât să nu plec până nu aveam să vorbesc cu Asusena. Dar spre dezamagirea mea am fost întâmpinat de directoarea Roberts cu care nu mă înţelegeam prea bine

- Am venit după Asusena. Am răspun fără să îmi pese că eram lipsit de orice maniere.
- Domnişoara Diaz nu a venit astazi aici. Îmi răspunse tăios la rândul ei.
- Ştiu că este aici şi nu poţi nega acest lucru. Iarăşi nu aveam maniere dar ma enerva prea tare.
- Domnule Brown unde vă sunt manierele?! V-am spus că domnişoara Diaz nu este aici de câte ori vreţi să repet ca să înţelegeţi şi dumneavastră odată. Raspunse din nou dându-mi parcă şi mai multe motive să mă enervez şi să o înjur.

- Este în regulă doamna Roberts o să vorbesc cu Matt, trebuie să clarificăm nişte lucruri.

Am auzit o voce în spatele meu era chiar Asusena, care parea mai frumoasă ca oricând. Purta o rochie alba şi lungă până în pamânt, parul blond îl avea lăsat liber, faţa atat de albă îi era lipsită de orice urmă de expresivitate în timp ce ochii ei albaştri păreau mai trişti ca niciodată. Imediat după ce directoarea a plecat am vrut să mă apropii şi să o i-au în braţe, dar am fost oprit de către ea.

- Opreşte-te Matt să nu înrazneşti să mai faci vreun pas, nu te apropia de mine. A rostit acele cuvinte atât de repede încât am rămas împietrit, nu puteam să cred ce auzeam.
- Asusena, te rog lasă-mă să îţi explic. Îmi pare rau să ştii. Am rostit după un timp după ce mi-am revenit din şoc.
- Ascultă, acum nu mai contează nimic din ce o să îmi spui am luat deja o decizie…voi pleca la fraţii mei. A continuat după o pauză destul de lungă.
- Te rog ascultă. I-am zis din nou eram disperat.
- Nu tu o să mă asculţi pe mine. Eu voi pleca aşa e mai bine pentru amandoi tot ceea ce s-a întămplat nu va şti nimeni îţi promit.
- Asusena…!?
- Adio Matt, adio pentru totdeauna! A fost ultimul lucru pe care mi la spus după care a plecat, fără să mai privască înapoi, fără să mă privească.

Mă trata ca şi cum aş fi fost invizibil, ca şi cum nu aş fi existat. Meritam acest tratament ştiam prea bine asta, indiferent de cât de multe scuze aş fi cautat, niciuna nu mi-ar fi scuzat comprtamentul. M-am lăsat orbit de gelozie, am acţionat din cauza unui impuls de moment şi am stricat totul, nu eram cu nimic mai diferit de cei care omorau sau violau fete la intamplare, doar o mica excepţie facea diferenţa eu o distrusesem pe cea pe care o iubisem cel mai mult.

Am plecat încet spre maşina se pare că o pierdusem pentru totdeauna. Cea mai frumoasă şi mai gingaşă floare îşi pierdu-se puritatea în cel mai cumplit mod şi eu fusesem cel care i-o luase, acum eram sigur de asta.

[DeDal N.]

Da, inteligentul si-a dat seama de ce a facut.
Ai papat virgule si litere iar. Capitolul asta a fost mai bun decat cel dinainte, asta e sigur. Ma bucur pentru ca ai ascultat din sfaturile pe care le-ai primit.
Tot el e uimit pentru ca se comporta asa cu el, ce sa zic. Si-a dat seama de greseala, macar asta e un lucru bun dar ar fi chiar oribil daca ea si-ar calca cuvantul si l-ar ierta, desii nu se intelege asta din capitol, Slava Domnului.
Sper doar ca ea sa poata trece peste acel incident. Chiar se da Matt batut? Daca ar tine la ea cu adevarat, nu ar face asta, chiar daca e atat de vinovat.
Astept capitolul urmator, dear. Buh Bye !!!

[Turta Dulce]

Ocup locul ca sa nu imi fie furat..o sa dau edit-ul mai tarziu ...
EDIT ouf! sincer da e normal sa fie rece cu el..a distrus-o, dar eu.mie chiar imi pare rau pentru Matt, stiu ca nu este ceva firesc ceea ce a facut..dar si-a dat seama ca a gresit..ii pare rau..acum chiar stie ca nu este bine ceea ce a facut, dar... nu stiu , chiar ii pare rau ca s-a comportat asa cu ea, ca nu a stiut sa o iubeasca, sa o protejeze, gelozia il orbea..eu chiar il inteleg..nu spun ca imi place ceea ce a facut ..dar..sper ca intr-un final sa o opreasca..sa se intalneasa...sper..deci un capitol superb, nu am ce spune..doar sa ma anunti cand apare urmatorul capitol ..stii ca te iubesc nu?
Bine hanii pe data viitoare

[Nixu]

Scuze de intarziere,traficul e de vina:)) ...acum sa vedem ficul...ideea e cat se poate de originala...naratiune,dialog si descriere ai avut,deci nici nu se mai pune problema...nu o sa spun nimic de micile greseli de tastatura,pentru ca am vazut foarte putine si minore.Ideea pe care e bazat ficul e interesanta si poate fi luata ca o lectie de viata pentru fetele de pe zup si nu numai care nu au experienta si care cred ca viata e numai roz cu picatele.Te astept cu nextu si ms ca mai anuntat:bye:

[SnowFlake.]

Eu XD.
Nu ai mai scris capitolul doi la început, nu? : - "
Ador numele Matt 8 - >, mă duce cu gândul la Jurnalele Vampirilor, iar Asusena [ e scris greşit, dar îmi place cum sună şi nu-l mai corecta, am spus doar aşa ca o atenţionare pe viitor : ) ]
" sau prietenii pentru că .. " - " sau prietenii, pentru că .. "
" Cât de prost am putut să fiu, cum de .. " - " Cât de prost am putut să fiu? Cum de .. "
" Dar de unde ar fi trebuit să încep, adică unde s-ar fii putut ... " - " Dar de unde ar fi trebuit să încep? Adică unde s-ar fii putut .. "
" maniere dar .. " - " maniere, dar .. "
Şi mai sunt câteva probleme cu virgulele, dar nu ţi le spun pe toate. Ai probleme şi cu diacriticele. În unele locuri sunt puse prost, în altele lipsesc ...
Povestea îmi place, nu pot nega, iar Matt este personajul meu preferat în prezent 8 - >.
Spor la scris >:D< .

[Savarina Ali]

Buuuna am venit si eu cu un com. Cam tarziu ce-i drept dar am venit. Scuze stii ca am avut cateva probleme cu zup-ul si nu puteam sa las com de abia puteam intra uneori, dar na .. acum am putut si am trecut ^^ Mi-a placut si cel mai mult m-a inantata acea scrisoare. Mi-au placut sentimentele din ea. Ai grija uc greselile pe acolo. Vezi ca mai mananci semne de punctuatie si se poate ca pe viitor sa te pap si eu pe tine dupa ce incep sa mananc xD Deeeci infara de acele mici-mari grseli totul a fost bine. Ai avut descriere/naratiune/actiune/dialog dar bineinteles acesta este punctul meu de vedere, cine nu e de aceeasi parere sa ma corecteze. Eu spun din punctul meu de vedere.
Deci succes in continuare si nu uita sa ma anunti ^^

Capu'Chuu

[Kayla.]

Am trecut şi eu pe aici, fiindcă ţi-am promis mai demult, dar tocmai acum am avut timp la dispoziţie. So, am citit tot. Ideea în sine e drăguţă, abia aştept să văd cum o dezvolţi pe mai departe. Estetica e ok, adică ai mici greşeli de tastare şi cam ratezi diacriticele, dar asta se poate rezolva, nu e o mare problemă, iar aşezarea în pagină e bună. Descrierea e bună, deşi mai poţi lucra la ea, la naraţiune nu am ce comenta de rău, îmi place, dialogul nu e sec, acţiunea nu e grăbită şi altceva nu prea ştiu ce să mai spun. Sunt curioasă de next. So, eu îţi urez baftă şi să mă anunţi când îl pui.*Huggie*

[Katniss]

Ello am venit cu un nou capitol. Lectură plăcuta. Scuze pentru eventualele greşeli este un capitol necorectat.
Enjoy.


Cap 3 Minciuni.

Nu îmi venea să cred cât de oarbă am putut să fiu. M-am lăsat fraierită de câteva vorbe dulci şi i-am căzut la picioare, am renunţat la multe pentru nimic. Stăteam pe acea bancă de ceva timp fără să mă mişc aş fi vrut să plec, dar nu aveam unde. Stăteam singură încercând să găsesc o soluţie şi atunci mi-am amintit mă puteam duce la orfelinat, desigur Matt m-ar fi găsit imediat însă nu puteam să stau în acest parc pentru totdeauna şi în oricum pusesem punct. Am plecat grăbită din parc cărând după mine toate acele bagaje care deveneau din ce în ce mai grele, dar nici măcar acea greutate nu o mai simţeam în faţa ochilor nu îmi apărea decât un aceea scenă care se repeta iar şi iar.

Nu eram atentă la nimic în jurul meu ca şi cum aş fi fost în transă pur şi simplu nu îmi aminteam cum am ajuns în diferite locuri sau când de parcă picioarele mele ,,gândeau singure. M-am trezit abia atunci când am auzit un claxon, am ridicat privirea şi am văzut cum nişte lumini puternice mă orbeau. Era prea târziu am închis ochii fără să mă mişc din acel loc şi gândindu-mă că asta avea să îmi fie sfârşitul, aşa că m-am resemnat, nu simţeam nimic nici teamă, nici regret absolut nimic mai degrabă mă simţeam uşurată că puteam părăsii această lume crudă. Îmi acceptam soarta fără să protestez ştiam că asta era soluţia finală, dar nu s-a întâmplat nimic, nimic din ce m-aş fi aşteptat. Am deschis ochii şi am privit spre şoferul care se afla la volanul acelui autoturism părea şocat, practic oprise cu câteva secunde înainte de a mă izbii eram dezamăgită. Ce rost avea să mai trăiesc dacă nu aveam nu motiv şi totuşi aceeaşi soartă meschină avea alte planuri.

M-am ridicat de pe aceea trecere ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic mi-am luat bagajele şi mi-am văzut liniştită de drum. După jumătate de oră am ajuns în faţa orfelinatului care acum părea pustiu, eram indecisă dacă să intru sau nu, iar după mai multe momente de contrazicere am decis să intru. Mergem tăcută îndreptându-mă spre o camere pe care o primisem de la doamna Roberts în caz că voiam să rămân peste noapte, atunci îi spusesem că nu, dar acum alta era situaţia. Nici măcar nu m-am schimbat doar m-am pus pe pat şi am adormit.

Nu ştiu cât am dormit, nici măcar nu îmi amintesc când a venit dimineaţa la cât eram de adormit nu îmi mai păsa. M-am îndreptat leneşă spre baie unde mi-am făcut rapid toaleta de dimineaţă, după care am revenit în aceeaşi cameră mică unde am căutat prin bagaj ceva cu care să mă îmbrac. Am luat o rochie albă lungă până în pământ, iar părul blond mi l-am lăsat liber. Tocmai mă pregăteam să îmi aşez lucrurile când în cameră am intrat Adel o fată de douăzeci de ani, roşcată cu părul roşcat tuns bob puţin mai înaltă decât mine, purta o rochie roşie care îi scotea în evidenţă formele.
- A venit Matt. A rostit aceasta încet după care a ieşit val-vârtej din cameră. Nu trebuia să îi explic absolut nimic ştia povestea mea cu brunetul, mă rog mai puţin parte cu violul pe care nu aveam de gând să o povestesc nimănui şi nu pentru că făcusem acea promisiune, ci pentru că îmi era teamă de ceea ce s-ar fi putut întâmpla după.

M-am îndreptat spre fereastră unde l-am văzut pe cel pe care îl iubeam cum vorbea sau mai bine spus se certa cu doamna directoare, îl iubeam şi îl uram în acelaşi timp, dar nu aveam de gând să îi spun asta. După câteva minute am hotărât să mă duc să vorbesc cu el chiar speram să mă lase în pace.

- Este în regulă doamnă Roberts, o să vorbesc cu Matt trebuie să clarificăm nişte lucruri. Am rostit când am ajuns în dreptul acestora şi deşi îmi era frică să rămân cu brunetul nu putea să îl evit la nesfârşit atunci nu m-ar fi lăsat niciodată în pace şi totuşi nu puteam să scot nici un cuvân iar când l-am văzut că se îndreaptă spre mine un sentiment de panică mă cuprinse şi ura pe care o simţeam creştea cu fiecare secundă care trecea.


- Opreşte-te Matt să nu îndrăzneşti să m-ai faci vreun pas, nu te apropia de mine.Am rostit repede asta făcându-l să se oprească şi să mă provească.
- Asusena, te rog lasă-mă să îţi explic. Îmi pare rau să ştii. Spuse el rugător crezând probabil că aveam să îl iert, dar se înşela nu era aşa de simplu.
- Ascultă, acum nu mai contează nimic din ce o să îmi spui am luat deja o decizie…voi pleca la fraţii mei. Am rostit rapid sigur era cea mai mare minciună din viaţa mea, dar speram să mă creadă.
- Te rog ascultă. A rostit impacientat.
- Nu, tu o să mă asculţi pe mine. Eu voi pleca aşa e mai bine pentru amandoi să uităm tot ceea ce s-a întămplat, nu va şti nimeni îţi promit.
- Asusena…!?
- Adio Matt, adio pentru totdeauna! Am rostit încet după care am plecat repede de acolo dacă aş m-ai fi stat cu siguranţă aş fi început să plâng şi aş fi stricat totul.

Nici măcar nu am privit în spate doream ca totul să pară cât mai real, să fiu cât mai convingătoare. Dar imediat ce am ajuns în cameră am simţit cu lacrimile reci şi sărate îmi mângâiau obrajuii, mă simţeam vinovată că il minţisem, că îl tratasem aşa mă întrebam dacă procedasem bine.

Nu ştia că nu voi pleca nu avea unde să mă duc practic de când eram cu el rupsesem orice legătură cu fraţii mei, iar acum nu aveam curajul necesar să îi sun şi să le spun că mă duc la ei. Ar fi fost prea ciudat, prea evident adică m-am opus atât de mult iar acum aşa dintr-o dată m-am rasgândit.

Era trecut de amiază când am terminat de aranjat lucrurile. Vorbisem cu doamna directoare şi fusese de acord să mă lase să stau aici, ba chira îmi oferise şi o slujbă. Nu trebuia decât să am grijă de copii pe care îi iubeam nespus desigur şi să merg la şcoală pe care nu puteam să o neglijez totuşi.
Şi indiferent de ce avea să se întâmple de acum înainte trebuia să fiu puternică asta a fost ultimul gând înainte de a adormii.

[DeDal N.]

Whhaaaaaa :zuppy08:
De ce veniti tot timpul cu capitole ne-corectate?

Asa, asta e din viziunea ei intalnirea cu Matt, da? Bun.
Hmm, nu ai avut multe greseli, cateva de asezare in pagina daca pot sa ma exprim asa, ai pus aiurea niste ghilimele si majuscule cand nu trebuia. Nu era necesar sa lasi atat de multe spatiu intre fragmente, adica sa imparti capitolul in atatea fragmente. Ar trebui sa fii mai atenta la unele moduri in care te exprimi, cateodata suna ceva mai neortodox.
Cam atat am avut de comentat. Acum in legatura cu actiunea, sper si eu ca ea va fi mai puternica. Pana la urma ce nu te doboara te face asa, deci are sanse mari, doar sa se increada in propriile forte. Astept un nou capitol.
Buh Bye !!!

[Vero]

Ello my dear ^^. Imi cer scuze pentru mica mea mare intarziere dar nu prea am avut timp sa comentez ficuri ^^". So, imi pare bine ca ai adus nextul desi ce'i drept e cam scurt fata de celelalte. Sau mi se pare? In fine... Greseli nu prea ai avut. Ai avut una de exprimare...sau poate ca nu am inteles eu bine asa ca te rog sa imi explici :,,Matt m-ar fi găsit imediat însă nu puteam să stau în acest parc pentru totdeauna şi în oricum pusesem punct". Cum vine asta? O_O. Si o greseala pe care am mai vazut-o e ,,Am rostit încet după care am plecat repede de acolo dacă aş m-ai fi stat cu siguranţă aş fi început să plâng şi aş fi stricat totul.". Acel ,,m-ai" nu e folosit corect in contextul acesta. Aici, corect este mai. ,,M-ai" se foloseste cand acel ,,m-" vine de la un pronume personal. Exemple: m-ai sunat, m-ai adus etc. Sper ca ai inteles. ^^. Descrierea a fost prezenta desi mai trebuia sa conturezi sentimentele Asusanei. Naratiunea e ok, actiunea nu este grabita si dialogul nu este sec. So, atat am avut de spus. Astept nextul si nu uita sa ma anunti cand il pui. Buh bye! :*