Carpe diem

[Grubbie]

Magnific,super mai continui ?:-@
Deci e absolut fantastic ai descris totul atat de bine . . . Ma surprinzi din cee in ce mai mult xD.
Si uite o alta drogata care a ajuns sa moara .Ideea e interesanta,dar cred totusi ca puteai gasi un subiect mai captivant ca sa spun asa .Totusi eu ador tot ce ai scris tu acolo ;x Mi-a placut enorm de mult faza de la sfarsit : "Eu am înţeles asta, dar mult prea târziu . " .Ehm de obicei mereu intelegem prea tarziu ; )) . In fine ....sa ma anunti cand mai faci oneshot-uri .

Hugs . >;d<

[Rose ^^]

hey my sys mersi mult ca mi-ai zis esti o scumpa si iara nu sunt prima :smart: asa sa incepem nu? capitolul a fost super, ai descris frumos imbinand cu naratiunea :X si iti iese de minune, numai eu mai am de lucrat...offffffff. asa sa revenim; greseli nu am vazut si sincer nici nu cred ca am fost atenta, dar nu exista oricum:))... imi place cum ai numit sa spunem "zona persoanelor care se drogheaza"... "orasul de jos", chiar e foarte interesant. Sa stii ca imi place ideea cu drogurile, bietii parintii cat sufera pentru noi si ce facem? ii ranim!poate nu vrem, poate vrem, dar cert e ca o facem si ne dam seama prea tarziu de asta. Cum sa "incurajezi" drogatul? eu urasc si fumatul! cum am zis si in ficul meu..."castigi un loc regal la cimitir" :)) sapam groapa mai repede, da nah..daca omu vrea ii indeplinim dorinta, nu?
bun am vorbit cam mult:)) ceea ce imi sta in fire:)) si acum iti zic :bv: felicitari si :bye:

[DeDal N.]

aş f trăit= as fi trait.
Asta e singura greseala pe care am gasit-o in afara de faptul care deja devine...enervant si irascibil, virgule care lipsesc. Am gasit eu cateva locuri in care trebuia sa le folosesti. Un alt fapt care nu imi place, ai lasat prea mult space intre fragmentele scurte, ai impartit acest oneshot asa. Nu imi place asta, poate daca ar fi fost mai mare, ar fi mers. Da, era mai frumos daca ar fi fost mai lung dar e bun cat e.

Asa, drogurile...ciudat de interesant, de doua saptamani tot asta ne invata profa' de Ed. pt. Sanatate, sa nu dea Cel de Sus sa punem o laba pe ele. Dar deviez. E foarte interesant pentru ca le-ai adus in duscutie fix dupa acel oneshot cu tema aceea draguta - rau - de - tot, nebunia. Pana la urma, drogurile te fac sa ajungi la nebunie, asta fara doar si poate. Nu stiu daca ai vrut sa fie o conexiune intre ele dar si daca nu, e in regula.

[Irukandji]

WOW... un final cam dramatic. Daca celalalt avea o nota de ironie, aici deja e un sad end perfect :(. Mia placut ideea la nebunie si nu ma asteptam la un astfel de final. Eu sunt de genul happy endurilor :)).
Asa, acum sa venim la o problema serioasa: Ai probleme cu semnele de punctuatie. Nu pui virgulele unde trebuie, cateodata sau nu le pui deloc si ai tendinta de a lungi frazele exgerat. Define dificil pentru citit, dar cu putin antrenament se va rezolva problema.

Spun tocmai eu asta[virgula] cea care cândva eram ca ei [doua puncte sau "si" ] judecam fără să cunosc[punct] însă când devii ceea ce judeci priveşti cu alţi ochii lumea.

etc :)).

Mai astept lucrari :).

[Addeh]

Pai cand ai zis ca te apuci de o noua creatie, nu credeam ca o s-o faci atat de repede. Anyway, felicitari>:D<
Asa... Am observat lipsa catorva litere si virgule, dar asta nu e o problema.;) Povestea fetei a fost foarte interesanta, chiar a parut adevarul din zilele noastre si din aceasta cauza mi-a placut mult. Totusi, parca moartea fetei s-a petrecut prea repede, devreme as putea spune; pentru ca eu tot n-am inteles cand a murit si in ce loc [nu de alta, dar e clar ca a murit din cauza drogurilor... Apropo de droguri - chiar rau ] :|
Well, am mai zis-o odata:)) Mi-a placut. Sper sa vi cu alt one`shot si de data asta, sa fie vesel si happy:o3
Cam atat. Te pup si mai vb:*

[Katniss]

Well m-am apucat din nou de scris şi deşi nu ştiu dacă este prea bun sper să vă placă.
Enjoy.


Un joc murdar

Închisă între patru pereţi, izolată de lumea de afară, condamnată să mă ascund în întuneric…asta sunt eu, deşi nimeni nu îşi mai aminteşte de mine, nimeni nu îmi simte lipsa, nimeni nu este aici pentru mine.

Poate că asta este pedeapsa mea, păcatul meu, crucea pe care trebuie să o port zi de zi şi care devine tot mai grea cu fiecare secundă care trece.

Şi totuşi nu a fost mereu aşa, cândva aveam şi eu prieteni, nişte prieteni falşi, prefăcuţi, dar totuşi îi puteam considera prieteni. Atât de naivă pe atunci, atât de nepricepută credeam tot ce mi se spunea şi ascultam de toţi cei care încercau să mă ,,ajute’’.

Eram fericită şi aş fi făcut orice pentru a îi mulţumii, aş fi renunţat la tot dacă asta ar fi însemnat ca ei să fie mai presus de mine, iar eu să rămân într-un con de umbră.
Dar cum prietenia este precum un drog, precum o dulce iluzie, un afrodisiac care te îmbată când ajungi în centrul atenţiei, când cei pe care i-ai ridicat în slăvi îţi întorc favoarea te simţi minunat, te simţi importantă.

Însă asta nu este decât o capcană, un fals, un joc murdar iar cu cât eşti mai sus cu atât căderea devine mai dureroasă şi nu la propriu, căci probabil ai prefera de mii de ori să primeşti o palmă decât să te trezeşti trădat de ,, cel mai bun prieten’’.
O să încerci să îţi explici probabil ce s-a întâmplat, unde ai greşit încât s-a întâmplat asta, o să încerci să îţi cauţi vina şi totuşi când îţi dai seama că nu a fost vina ta ce mai poţi face?! Te vei întreba, îţi spun eu…nimic.

Te vei întreba de unde ştiu eu toate astea sau cum de îmi permit să îmi dau cu părerea, să îţi judec prietenii? Este simplu eu am fost deja pe acolo, dar nu încerc să te judec ci încerc să îţi deschid ochii ca să nu ajungi la fel ca mine.
Îţi spun că nu e deloc plăcut să stai închisă într-o cameră, uitată de lume care te va respinge doar pentru că eşti singură fără să cunoască motivul pentru care ai ajuns aşa. Este dureros.

Chiar dacă am rămas singură şi am ajuns o umbră pe acest pământ am ajuns la o concluzie greu de acceptat şi de suportat, dar adevărată:
Nimic nu e mai fals ca prietenia.

Iar spre deosebire de alţii, eu nu am ales moartea ca soluţie finală ci singurătatea…

Hodie mihi, cras tibi
-Azi pentru mine, mâine pentru tine (nimeni nu e ferit de loviturile soartei)

[Addeh]

Hi sweetie ^^
Ms ca m-ai anuntat :*
"Hodie mihi, cras tibi.
-Azi pentru mine, mâine pentru tine (nimeni nu e ferit de loviturile soartei)." - Trebuie sa-ti spun cat de mult imi plac aceste cuvinte. Intr-un fel, este chiar ceea ce vedem in prezent. Imi place si descrierea, de asemenea.
Totusi, am vazut lipsa catorva virgule... Of, of, of! Virgulitele astea :))
Paaii, nu am ce comenta, m-a incantat. Apropo, vad ca ai schimbat numele topicului cu one`shoturi. Suna mult mai bine asa, but... Nu stiu ce inseamna. Cand vrei, ma lamuresti la profil? :]
Te pup si spor la scris, dear!

[Kayla.]

Hey, am trecut si eu pe aici, chiar am uitat ca ai postat un nou oneshot. Mi-a placut si acesta, la fel ca primul. Ai descris bine sentimentul de suferinta dupa ce esti tradat de asa-zisi ''prieteni''. Totusi, ai mai fi putut descrie ceva mai mult, incat sa emotioneze mai mult, adica sa transmita ceva mai multe sentimente. Ai probleme cu virgula, ar trebui sa incerci sa faci ceva in privinta asta. Greseli de tastare nu am vazut, iar diacriticele au fost la locul lor, iar asezarea in pagina a fost buna. Eu iti urez bafta si mai astept noi oneshot-uri de la tine.
Zbyee!!!

[Katniss]

Am venit cu un nou one-shot sper să vă placă. Enjoy.

Ascultă, priveşte şi taci!

Asta era tot ce auzeam de fiecare dată, când încercam să îmi spun părerea, o părere de care nu îi păsa nimănui. Eram un fel de glumă, o arătare ciudată creată pe acest pământ doar pentru a vedea. Un martor tăcut al trecutului şi prezentului, însă doar atât.
Nu aveam nici un drept, eram doar de vină pentru fiecare lucru care se întâmpla în această lume, un fel de ţap ispăşitor, ispăşitor al pedepselor altora.

Un nimic pe care îşi vărsau nervii ca pe un sac de box. Obligată să trec prin această lume străină, meschină condusă de ură, lipsită de principii care se schimbă după cum ,,bate vântul’’ sau mai pe înţelesul tuturor după cum pot câştiga mai mult.
Forţată să suport fiecare răutate, o răutate tot mai mare apărută doar din dorinţa de a avea, fără să conteze nimic altceva.
Era greşit, dar ei nu erau conştienţi de asta. Atâta timp cât puteau lua tot ce îşi doresc fără să îi oprească, să le impună sau să le spună că nu este bine, continuau să facă ceea ce au învăţat, iar faptul că alţii sufereau din cauza lor era un bonus care devenea ca un drog, un afrodisiac ce îi ,,îmbăta’’, îi acapara şi în cele din urmă îi făcea să fie din ce în ce mai nebuni după ,,putere’’. Căci am putea să o denumim aşa, trebuie să fi puternic ca să faci rău altora, dar mult mai puternic încât să accepţi când alţii îţi fac rău ţie.
Dar cine mai ţine cont de asta?! Cine îşi mai aminteşte că nu ar trebui să mai continue? Cine ar fi uitat pentru o secundă de satisfacţia lui, pentru a se gândi la cei din jur? Surprinzător... nimeni. Senzaţia pe care o simt este atât de plăcută, încât nu pot renunţa la ea, doar pentru un impuls de moment.
Atunci, eu ce pot să fac? Cum pot să le deschid ochii? Nu am aflat încă, dar totuşi încerc să o fac. Am devenit fără să vreau, fără să ştiu avocata diavolului.
Era vina lor, am încercat să îi ajut, să îi facă să mă asculte şi să priceapă că pot ajunge în cel mai mare coşmar de care orice muritor se teme şi anume iadul.
Nu am reuşit cu nici un chip. I-am privit cum încercau neputincioşi să se spele de multele păcate. Nu mai puteam face nimic, decât să constat toate acele erori.
Eu devenisem glasul care îi avertiza că au greşit, făcându-i să îşi frământe minţile mult prea chinuite de vină.
Am încercat să strig din adâncul sufletelor lor ferecate, dar a fost în zadar. Tot ce mi s-a răspuns a fost: Ascultă, priveşte şi taci!
Acum e târziu, acum nu mai sunt cea care am fost, nu mai sunt cea dispusă să îi scape din acel blestem numit păcat, acum nu sunt decât marioneta diavolului.
Pentru că eu sunt conştiinţa şi am un singur rol de a te chinui tot restul vieţii tale, eu sunt blestemul tău, iar asta e blestemul meu de a produce suferinţă.

Aşa că ascultă, priveşte şi taci!

[Addeh]

Buna! ^^ Vad ca ai postat un nou one`shot, ms ca mi-ai zis. >:D<
Revin la comm`. ;]]
" Ascultă, priveşte şi taci!" - Titlul este destul de bun, avand in vedere si continutul. Parca persoana ce traieste acest "ciclu", sa zic asa, este cumva confuza si suparata totusi, caci vocile acelea ii spun mereu astfel de cuvinte...:-?
Mi-a placut ce ai zis la un moment dat de impuls. Adica, ador cum suna o expresie ca asta intr-un fic cu multa descriere. Bafta la urmatoarele. :]
>:D<