Seeking happiness [YAOI]

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VII

Privindu-l pe batran cum se indeparteaza, ceva imi atrase atentia in spatele lui. Aceasi barbat care ma privi intens da la etajul superior se indeptra acum spre noi.
De cum il vazu, chipul lui Haruto aparu un zambet plin de ura, care se prefacu in unul prietenos.
-Amice Haruto, ce bine imi pare sa te revad! incepu strainul cand se afla destul de aproape pentru sa se face auzit. Ce mai faci?
-Bine, multumesc! Ma decsurc!
-Vad ca tot nu o lasi moale cu dulcirile. Se vede de la o posta ca ai mai pus ceva grasime pe oasele micute alt tale. Iti mai aduci aminte cum stateam seri intregi in barul din coltul strazii, golind halba dupa halba pana cadeam inconstienti cu capul pe mese? Si seara acea in care am agatat doua gagici faine si am inchiriat doua camere la acel motel? Ce noapte! Aveam doar saisprezece ani si am fost asa fericiti ca ne-am pierdut viginitatea. Ce vremuri, ce vremuri! Dar dupa ce te-ai mutat si ai primit averea tatalui tau, te-ai schimbat. Dar unde e scumpul acela? Si cine e asta?
-Seishiro, lasa prefacatoria! Stiu ca l-ai folosit pe Yuji doar prntru a-mi fura melodiile inainte de a avea macar ocazia sa scriu muzica.
-Eu nu as face asa ceva!
-Atunci cum ti se pare ca albumul tau a aparut chiar a doua zi dupa ce am pierdut versurile?
-Coincidenta! Nimic mai mult!
Ii priveam pe amandoi, buimacit. Despre ce vorbeau acolo? A fost Haruto normal si a fost ... cantaret? Ce dracu!
Mi-am fixat ochii asupra lui si am inceput sa mi-l imaginez in costul da piele, cu parul ciufulit, tipand ca un nebun intr-un migrofon si sarind dintr-o parte in alta a scenei. Publicul, pur si simplu, urla de fiecare data cand Haruto le arunca priviri pline de dragoste. Ii vrdeam machiajul din parul ochilor si tatuajul cu un craniu arzand desenat pe piept.
Am alungat acel gand, scotandu-mi din cap, incercatd sa nu atrag atentia, insa Seichiro mi-o lua inainte si imi arunca o privire care nu putea insemna decat rautate.
Simt cum Haruto ma ia de mana.
-Sa mergem pana nu imi pierd rabdarea.
-Stai asa! Pleci fara sa sa imi faci cunostinta cu micul tau prieten.
-Am optesprezece ani, fraiere! ridic eu tonul vocii, incercand sa imi apar demnitatea.
-Aha! Si vorbeste! Haruto, prietene, te credeam altfel.
-Nu e treaba ta ce ce fac eu cu propria mea viata. Poate ca in trecut mi-ai furat ceea ce iubeam cu adevarat, dar acum e altfel.
-Doar glumeam!
-Eu nu! vorbi Haruto, tragandu-ma dupa el.
In acel moment, nimic nu mai conta pentru mine. Inima imi spunea ca locul meu e alaturi de el si, cu fiecare cuvant ce iesea din gura lui, ma simteam in siguranta sub aripa lui protectoare. Niciodata in viata mea nu simteam atata iubire din partea altei persoane si acel sentiment ma facea sa imi doresc sa imi petrec tot restul vietii cu el. Stiam ca pot avea incredere in Haruto si mai stiam ca nu ma va lasa sa plec prea curand, ceea ce nu imi convenea. Nu aveam de ales. Eram prizonierul lui pana cand va hotara singur cand sa ma elibereze, eram prizonierul iubirii.
Nu imi puteam de seama ce anume ma facea sa vreau sa ma apropi de el. Sa fie parfumul sau doar faptul ca imi placea sa il am aproape? Imi placea personalitatea lui si as fi vrut sa fiu ca el intr-o zi.
Vroiam sa-i simt din nou dulceata buzelor, lucru ce mi se parea extrem de ciudat, respiratia pe frunte si mainile in jurul trupului meu fragil, ca de portelan, care risca sa ce sparga daca eram atins de altcineva.
Ne-am oprit debea in cealalta parte a iahtului, unde locul parea pustiu. Mi-am aruncat privirea spre apa intunecata a oceanului iar in departare puteam vedea un grup de delfini ce sareau deasupra apei spre incantarea turistilor. Cantecul lor parca ma indruma sa-mi inchid ochii si sa ma afund intr-un somn adanc. Sunetul valuirlor ce se spargeau de tarm era ca o gura de aur proaspat ce imi inunda in fiecare dimineata plamanii. Alaturi de acele lucruri, caldura soarelui imi spala cu blandete chipul alb si imi implea sufletul de bucurie.
Pe plaja, turisti in costume de bae faceau plaja ori se aruncau in fata valurilor ce se avantau spre tarm, urcand nisipul uscat pana aproape de paturile celor ce profitaude acea vreme frumoasa.
De cealalta parte era zona cu camere ce se afla la fiecare dintre cele trei nivele ale vasului.
Trecandcu privirea de la o usa la alta, le-am privit numarul. Pe fiecare dintre ele scria un numar si numele locatarului pe toata perioada sederii lor.
Trecura la nivelul al doilea unde zona de locuit era mai mica, dar unde erau o serie de mici magazine cu suveniruri. M-am apropiat de unul din ele si am vazut ceva ce mi-am dorit mereu: un breloccu o placade surf rosie. Am vrut sa-i spun lui Haruto sa il cumpere pentru mine, dar m-am gandit ca nu fac altceva decat sa il apropii si mai mult de mine. Si stiu ca asta vroia, aceea ce trebuia sa-l tin cat mai departe si sa ma prefac indiferent la reactiile lui.
Am colindat fiecare magazin si ne-am oprit in fata unui bar. Cand am vrut sa-l intreb pe Haruto daca nu ii e sete, dar am observat ca lipsea. Unde s-ar fi putut duce? De ce sa dispara, lasandu-ma de unul singur? M-am panicat, gandindu-ma ca voi fi nevoit sa intalnesc niste tipi mai salbatici decat Haruto, care nu vroiau decat sa vada ce am in pantaloni si sa profite de mine. Acel gand ma facu sa ma cutremur la ceea ce ar putea urma.
Dupa cateva minute, il vad ca se intoarce, apropindu-se lent, cu mainile in buzunar. Si ceea ce m-i se parea ciudat era ca zambea, un zambet ciudat pe care nu-l vazusem niciodata pe chipul lui.
Vazand frica din ochii mei, ma stranse in brate.
-Imi cer scuze daca te-am lasat singur. Promit ca nu se va mai repeda. Nu imi vine sa cred ce prost am fost prin faptul ca am uitat de tine. Imi pare rau! M-ai putea ierta vrodata?
M-am strans atat de tare la pieptul lui, incat nu am observat ca se zbatea sa profite se fiecare picatura de oxigen pe care o putea lua.
L-am eliberat din stransoare, dupa care mi-am cerut scuze pentru faptul ca era sa-l sufoc.
-Ar fi mai bine daca ne-am indrepta spre camera noastra, vorbi printre tuse.
-" Camera moastra" ?
-Da, am venit aici cu un cuplu si orice cuplu are camera lui.
-Dar am crezut ca stam in camere diferite.
-Ti-am spus eu asta?
-Nu, dar m-am gandit ca ...
-E atat de rau sa stai cu mine? Sunt cumva urat si nu stiu?
-Nu esti urat, dimpotriva, esti ...
-?!
-... frumos.
-Spui ca sunt frumos?
-Am spus eu asta? Nu-mi amintesc! Despre ce vorbeam?
-Despre noi doi stand in aseasi camera, plus faptul ca ma gasesti atragator.
-Eu am spus doar ca esti frumos, nu atragator.
Dandu-mi seama de gresala mea, mi-am acoperit gura cu palma si am jurat ca nu voi mai dechide acea convresatie cate zile voi trai.
Haruto paru sa ignore ultima mea replica sa ma lua de mana, tragandu-ma dupa el pe coridor. Ajungandin fata camerei numarul 83, aflata la al doilea nivel deschizand usa si am intrat.
-Odihneste-te! Trebuie sa fi in forma pentru petrecerea de diseara, imi spuse el, incepand sa se dezbrace de haina.
-Care petrecere?

[Yaku-chin]

Sa fie un intreg mister aceasta..petrecere?sau sa fie chiar ceva special, si nu doar o simpla petrecere si intalnire de..stiu si eu " afaceri"de-a lu Haruto??? Nu stiu, dar sper doar sa fie interesant.
Mi-a placut capitolul asta cel mai mult dintre toate capitolele, ai avut un dialog chiar frumos , adica chiar mi-a placut , ai si descris sentimente :x ceea ce iar mi-a placut.
Deci , a fost placut sa citesc acest capitol si iti urez succes! spor la scris!

Bye bye.

[Addeh]

Haruto pare un tigru fioros, in stare sa-si apere familia si in cazul nostru, prada numita Akira>:) Iar tipu` ala, Seishiro, chiar mi s-a parut enervant, mai ales cand i-a vorbit cu atata ipocrizie lui Haru` meu:|
Nu credeam ca cei doi 'prieteni' si-au pierdut virginitatea la 16 ani:))
Si petrecerea aia imi spune ceva... Banuiesc cam ce se va intampla, dar vreau sa vad surpriza, de fapt s-o citesc:))
Succes cu nextu`>:D< *huuuug*

[neko_tamashi00]

bunaa! >:D<
a fost un capitol grozav,si abia astept nextuuu :chuu:
ceva imi spune k e posibila o "mare"apropiere intre cei doi :)) :perv:

anyway GAMBATE la scris :pls:

ja ne! :bye:

[Hasamy lost vampire]

Capitolul VIII

-Ce? Nu ti-am spus inainte se a pleca de acasa?
-Nu. Ce imi mai ascunzi? Esti cumva casatorit si cu doi copii?
-Nu, asta nu se va intampla.
Ofteaza si se apropie de mine, iar eu ma dau in spate. M-am oprit atunci cand ma lovesc de perete. Isi puse mana langa capul meu si incepu:
-Nu ma forta sa fac lucruri pe care le voi regreta.
Ma prinde de barbie iar cand vreau sa i-o indepartez, isi uneste buzele cu ale mele. Era a doua oara, dar nu imi placea , mai ales cand isi mai introduse si limba, cautand-o pe a mea.
Incerc din rasputeri sa imi intorc capul intr-o parte, dar era in zadar. Puse stapanire pe corpul meu. Imi simteam genunchi cum tremura de frica iar inima incepu sa-mi bata cu putere in piept. Spatele imi aluneca pe perete, pana cand am ajuns jos, dar sarutul continua.
Limba lui exlpora fiecare centimetru a guri mele, in timp ce mana imi aluneca pe pieptul lui. Brusc intrerupse sarutul si isi lipi buzele pe gatul meu, parca vrand sa ma devoreze.
Nu stiu ce sa fac casa il opresc. Instinctul imi spunea sa savurez fiecare minut, insa ratiunea imi spunea sa ma opun atingerilor lui. Eram confuz. Ma simteam controlat. Isi indreapta mana spre gatul meu si imi deschise cei cinci nasturi ai hainei, pana afunse la camasa.
-Astept cu nerabdare momentul in care vei fi al meu. Sa-ti mangai fiecare particica a corpului.
Simteam cum obrajii imi iau foc si bataile inimi devin din ce in ce mai puternice. Imi intorc lent capul, auzind usa ca se deschide. Era Kiosuke.
Simteam cum ploapele mi se inchid incat, dar nu m-am opus.

Mana mare a lui Haruto imi dadu bretonul din ochii, ceea cema facu sa mi deschid. Imi zambi si ma saruta usor pe frunte.
-Aminteste-mi sa nu mai fac asta! vorbi acesta.
-Ce sa intamplat? intreb, ridicandu-ma la marginea patului.
-Ai lesinat
Cand vreau sa ma ridic, simt o durere puternica in frunte si camera parca se invarti in jurul meu, asa ca ma prabusesc inapoi pe pat. Incerc a doua si de data asta ma ridic in picioare, dar starea de ametaela deveni din ce in ce mai accentuata si ma las in fata. Din fericire, Haruto ma prinse ianainte sa ma ranesc.
-Esti bine? intreaba el, privindu-ma ingrijorat.
Imi cobor privirea spre el si obraji imi davin rosii cand imi dau seama sa sunt chiar deasupra lui. Se lasa pe spate, lasandu-mi mainile in ale lui si asezandu-le pe pieptul acestuia.
-Iti place sa conteolezi situatia, nu-i asa? E bine sa fi deasupra?
Vreau sa ma ridic, dar Haruto ma prinde de talie si isi ridica spatele de pe parchiet. Imi arunca un zambet plin de dragoste si isi apropie capul de gatul meu.
-Ce frumos mirosi! vorbi el, saruntandu-mi urechia.
Vaznad ca imi e frica, isi ridica capul si maprivi adanc in ochi.
-Se pare ca nu esti inca pregatit pentru ceea urmeaza.
-Cum adica?
-Chiar vrei sa sti?
Se apropie de mine si imi sopti ceva la urechie, ceea ca ma facu sa tresar si inima sa-mi bata cu putere in piept. Ceea ce imi spuse ma infricosa. Nu vroiam sa patesc asa ceva niciodata.
In acel momet, usa se deschise brusc si un baietel in costul negru si pantofi de aceasi culoare isi vara capul in incapere. Nu parea sa vada ceea ce se petrecea de cealalta parte a patului, spre norocul meu.
-Domnule Haluto, tati va chiama in biloul lui, incepu el, ramanand afara.
-Spune-i ca vin imediat! raspunse Haruto, ridicandu-se usor de pe podea.
Am suflat usurat si i-am multumitnd lui Dumnezeu ca am ajutase sa scap de un moment pe care sigur nu vroiam sa-l traiesc pe pielea mea. L-am urmarit cum isi ia haina si isi aranja camasa, indreptandu-se spre usa, dar nu inainte de a-mi spune:
-Ne vedemmai tarziu! Terminam ce am inceput alta data.
Imi arunca un sarut imaginar prin aer, dar eu m-am ferit pentru a nu ajunge pe obrazul meu. Simteam ca in sufletum meu se dadea o lupta pe viata si pe moarte. Pe de-o parte vroiam sa fiu alaturi de Haruto, acolo unde m asimteam in siguranta, dar pe alta parte, nu vroiam sa trec prin ceea ce imi spusese. Doua sentimente contradictorii se luptau pentru dominatia sufletului meu. Nu putem trai cu Haruto, dar nici fara el .
Cand usa se inchise, oftez usurat. Ce bine era sa fiu din nou singur. Imi arunc haina pe pat si ies sa iau putin aer. Ma apropii de marginea, ma proptesc cu mainile de balustrada, admirand frumusetea noptii. Slelele straluceau alaturi de luna care privea cu blandete natura adormita. Inca de mic stateam ore intregi privind cerul si urmaream deseori ploaia de meteoriti de pe acoperisul casei. Desi eram singur, eram fericit.
Dupa cateva minute, simt cum cineva ma prinde de talieie si imi acopera ochii cu mana. Un miros intepetor imi atrase atentia asupra celui din spatele meu. Era parfumul lui Haruto.
L-am lasat sa-mi ridice barbia, dupa care mana lui imi cobora pe piept. Creavata se dezlega usor si cazu langa picioarele mele.
Imi desfacu si cativa nasturi de la camasa, dupa care i-am simtit buzele aspre pe gat. Atunci mi-am dat seama ca in neregula. Buzele lui Haruto erau mai moi si netede, nu aspre.
-Iti place, nu-i asa? se auzi vocea strainului. Scuze, mi-am uitat balsamul acasa.
Vocea aceea imi parea foarte cunoscuta. O mai auzisem undeva, insa nu imi aminteam unde.
-Ma mai ti minte? Ne-am intalnit azi dimineata la intrere.
-Tu esti ... am exclamat eu speriat, insa nu mi-am putut termina fraza deoarece i-am simtit mana pe zona intima.
Un geamat evada din gura mea in momentul in care apasa usor.
-Te rog, opreste-te! am soptit , insa el nu asculta si stranse mi tare.
Un nou geamat, insa mult mai puternic. Nu ma simteam deloc bine. I-am repetet sa ma lase, dar nici de data asta nu m-a ascultat.
-Lasa-l! se auzi vocea lui Haruto din departare.
-Haruto, prietene! Chiar asa de egoist esti? Nu poti sa imparti si tu?
-Ia-ti mainile de pe el, Seiichiro!
-Calm, calm! Nu-i fac nimic. Doar discutam ca intre barbati. Ce, esti gelos?
Simt cum stransoarea barbatului dispare si puteam sa-mi mics corpul din nou.
Auzeam gafaitul lui Haruto si tusa slaba a celuilelt caruia nu-i puteam spune om.
-Seiishiro, esti la fel ca in trecut. Tot mai vrei sa le faci rau celor din furul meu.
-Recunosc, sunt vinovat! Ce-ai sa-mi faci?
Urma un moment de liniste, dupa care continua:
-E asa cum mi-am imaginat. Nu ai putea sa-i faci rau nici unei muste.
-Ai geija ca intreci masura!
-Serios? Si ce-ai sa-mi faci?
Cu ochii inca inchisi, incerc si, spre surprinderea mea, barbatul era intins la cativa pasi de mine, mangaindu-si obrazul. Il vad pe Haruto langa mine si ii sar automat în brate.
-Haruto, prostule! Ai spus ca nu ma vei mai lasa singur niciodata.
-Imi pare rau! Totul e bine acum!
-Poti sa-l pastrezi! Nu am nevoie de el! striga Seiichiro, indepartandu-se suparat.

Sper sa va placa.

[Addeh]

Hey^^, trec pe aici, ca intotdeauna. Ms ca m-ai anuntat >:D<
Deci devine mult mai captivant, adica eu sincer, nu ma asteptam ca idiotul de Seiichiro sa vina tocmai la Akira. Hmm... Stiam eu ca ceva nu e in regula cu el si presimt ca o sa aiba din nou un contact cu Akira, dar si cu Haruto. Ehh, eu acum sunt curioasa ce contact. * laughs *
Well, am observat cateva greseli de tastare, se mai intampla, btw. :]
Astept nerabdatoare capitolul urmator, caci vreau sa vad ce scene ne mai aduci. Eu sper la unele hot:)) Dear, te las si spor la scris! <3

[Turta Dulce]

deci doua capitole minunate...vad ca pe aici lucrurile se accentueaza nu gluma...nenea ala...e cam ciudos..vrea tot ce are haruto si ma enerveaza sa nu se apropie de micutul meu ..ca eu fac urat...asaaa tot nu am aflat ce e cu petrecerea..ce i-a spus la ureche..? i-a spus ceva..ce fac barbatii...[: " >] ca as fi vrut si eu sa stiu....greselute au fost cateva..dar cum bine stii eu nu pun accent prea mult pe greselile de tastare... vreau sa se intample ceva intre cei doi..acum l-a facut prost "Haruno, prostule! Ai spus ca nu ma vei lasa singur!" hmm deci se asteapta ca haruno sa fie mereu langa el si sa il apere..si asta imi place...stii ce imi place la tine... deci sunt unele persoane care fac personajele se sex masculin sa fie imediat impreuna si una doua gata in pat..nu spun ca nu imi place..dar la tine ador faptul ca uite este la capitolul VIII si se saruta si imbratisari..si ... e.t.c.
bun cam atat, astept nextl..si sa nu uiti sa ma anunti/....
P.S cred ca sunt prima spre fericirea mea!

[Hasamy lost vampire]

Capitolul IX

Ramanand singuri, mi-am asezat capul pe pieptul lui. Il auzeam bataile accelerate ale inimi. I -am inconjurat talia cu mainile, strangandu-l tare. Acesta imi ridica barbia si imi zambi. Isi apropie capul si imi sopti la ureche: A plecat, nu-ti fa griji. Te voi proteja orice s-ar intampla.
Cuvintele lui m-au mai calmat. Il privesc in ochii si vad dorinta. Dorinta de a ma sarute. O forta nevazuta ma lovi si ma facu sa incep eu primul. Putin rusinat, mi-am apropiat capul de al lui, facandu-l sa inteleaga ce vreau.
Imi acoperi buzele cu ale lui intr-un sarut bland. L-am uimit cand am contribuit si eu in jocul lui. Cand i-am simtit limba atingand-o pe a mea, m-am speriat. Simtind asta, o lua mai incet. Opri sarutu, lasandu-ma sa respir.
-A inceput sa-ti placa? intreaba acesta zambind incercand sa ma linisteasca, dar de data asta nu reusi.
Ma emotiona si mai tare.
-Hai sa mregem! Am intarziat destul, continua barbatul.
L-am ascultat si am mers in spatele lui cu capul in jos. Imi era rusine pentru fapta mea. A spus ca am inceput sa prind curaj, dar gresea, imi placea. Imi placea ca era rabdator cu mine, atent cea ce face si nu in ultimul rand, frumos. Imi ating cu degetul aratator buza inferioara. Amintindu-mi sarutul, mi-o musc. Un firicel de sange alunge pe buza in jos.
-Of! Nu trebuie sa-ti musti buza. E vina ta ca ai vrut, vorbi barbatul, stergand-o cu degetul si apoi si-o baga in gura. Daca as fi vampir, as putea spune ca e dulce.
Imi intorc capul rusinat. De ce spusese asta? Vroia sa spuna ca vrea sa spuna ca vrea sa fie vampir.
-Am ajuns, vorbi barbatul, readucandu-ma la realitate. Daca te pierzi aici, ai dat de dracu. Se spune ca unu sunt chiar salbatici.
Am dat din cap in semn ca am inteles iar el deschise usa. Credeam ca e ca la scoala. Cand intra cineva in clasa, se uita la el, ceea ce am facea de fiecare data sa zambesc, dar aici nici nu au observat asta. Raman cu gura cascata cand vad mesele pline cu mancare si bautura. Muzica lenta, dar romantica in aseasi timp, imi mangaiau auzul si ma faceau sa-mi amintesc de noptile in care tatal meu vitreg imi citea povesti si legende.
Zambesc iar Haruto observa asta, dar ma lasa in pace si ma prinse de mana. In timp ce isi continua drumul, eu tot visator eram.

Dupa cateva minute, am observat ca Haruto imi daduse drumul la mana. Mi-am intors privirea, dar el nu mai era acolo. Unde plecase?
Iar l-am pierdut! Cat de neatent pot fi? Mi se parea ca aud pe cineva fluierand. Replica acestuia imi amplifica starea de nervozitate: Ce bucatica!
M-am intors spre el l-am privit direct in ochi. Era putin mai mare decat mine. Parul galben ca spicele de grau cu cateva suvite rosi si intr-un costum negru ii dadea un aer da " baiat rau " iar ochii lui caprui ma analizau din cap pana-n picioare. M-am oprit in fata lui si ii spun serios:
-Ia auzi, veziti de treaba ta!
-O, prajiturica mea este nervoasa.
-Ai mers prea departe, vierme!
Cand vreau sa-l lovesc ma opresc. De ce il bag in seama? Fara sa spun ceva, merg mai departe, lasandu-l sa vorbeasc singur. Vroiam doar sa-i gasesc pe Haruto. Ceream prea mult? Merg nervos pe langa alti, dar nu-mi pasa. Cand ajungeam la el, ii spuneam ca plec in camera. Nu-mi pasa daca incerca sa ma faca al lui. Vroiam in camera. Daca ma gandeam mai bine, poate nu era ceea ce doream. Eram confuz.
Oftez. Imi inchid pentru cateva secunde ochii, doar pentru a ma calma.
Deodata ii simt parfumul. Era aproape, foarte aproape. Ma uit in jur si il vad. Statea de vorbacu cativa barbati. Normal, pentru ca numai barbati erau, femeile erau interzise. Ma indrept spre el, iar inima imi bate cu putere atunci cand ma apropi mai mult de el. Cand ma vazu, fu putin surprins sa ma vada. Isi puse mainile in san si cand am ajuns in fata lui, vorbi:
-Ce ti-am spus cand eram pe coridor?
-Sa nu ma pierd.
-Si?
-Daca ma pierd o sa dau de dracu pentru ca se spune sa uni sunt salbatici.
-Si?
-Si m-ai ascultat?
-Da.
Haruto ridica o spranceana, iar eu continui:
-Te-am ascultat ce ai vorbit despre problemele ce pot sa le am, dat dupa acea nu am auzit.
-Nu vorbi asa cu el. Totusi a venit, interveni barbatul din stanga lui Haruto.
Ma intorc spre el. Am si uitat ca nu eram singuri. Parul lui castaniu pana putin peste umeri si un costum negru. Bretonul ii era intr-o parte iar cateva suvite ii cadea pe ochi, ochiul fiind de un verde inchis. Imi zambea.
-Akira? intreaba Haruto vazand ca nu-l bag in seama si asta stiam ca nu ii place. Akira!
-Da, raspund intorcandu-ma spre el.
-Iti mai amintesti cand am spus ca am fost intr-o formatie?
-Da.
-Acestia sunt membri.
Ma intorc spre ei. Erau trei barbati. Haruto continua:
-Mai lipseste unu, dar il cunosti, Kiosuhe. Tipul blond care ti-a spus " papusa" .
-Cum sa-l uit.
-El a cantat la ghitara electrica, Hiroki la tobe, Kazuma la chitara electrica, Ueda la orga iar eu vocalist.
-Ai avut o voce extraordinara.
-Multumesc, Kazuma si formatoa se numea Versus X. Pe vremea ceea eram foarte populari, dar acum au uitat de noi.
Vocea unui barbat care a intrat pe scena, le-a intrepupt conversatia.
-Doamnelor si dimnilor, scuze, doar domnilor. Va multumesc ca ati venit la aceasta petrecere splendida. Astazi vi adun pe cei mai talentata formatie, dar ei nu recunosc asta, Versus X.
Au amutit cand si-au auzit numele. Ce mai asteptau? Sa mearga!
-Veniti!
-Du-te! il indemn sa mearga. Pe voi v-au chemai, nu pe mine.
-Dar nu am repetet, spuse el socat.
-Si? Nu ti-ai uitat piesele. Du-te daca nu te inping eu pana acolo. Nu ai nimic de pierdut.
Incepu sa mearga iar ceilelti dupa el. Oameni le facu un drum pana la scena. Se vedeau pe ei ca au emoti, dar daca eu as fi in locul lor, nici sa merg pana pe scena nu as putea.
Incepu orga si continua ghitara electrica. Vocea lui Haruto suna minunat si Kazum nu se insela deloc. Uni din sala ramasara cu gurile cascate, chiar si proprieterul iahtului. Nu o sa uit pana o sa mor fata lui.
Pe scena, Haruto se simtea bine si radia de fericire. Imi facu cu ochiul si cativa barbati se uitau la mine. Gresisem in privinta lui. Nu era un cantaret de muzica rock.
Dupa el, alti cativa barbati si-au aratat talentul muzical.
De cateva ori se intampla ca reflectorul sa cada pe cineva dun public si acea persoana era invitata sa cante. Eu am incercat sa stau departe de raza lui pentru ca nu mai facusem asta niciodata si aveam nistw emoti de nestapanit.
M-am apropiat de o masa unse era un platou cu prajituri. Am luat una in forma de cerc. Era mica incat puteai sa o mananci dintr-o inghititura iar eu mi-am infipt dintii in crema moale de ciocolata, pana cand am dat de cateva alune. Era preferata mea.
Imi vad umbra, ceea ce nu ar fi trebuit sa se intample, deoarece eram chiar in cea mai intunecata zona a incaperii. Ma intorc si aud aceasi voce care ii chema pe Versus X.
-Vino pe scena!
-Ce?

[Turta Dulce]

ocup locul..comentul vine maine dimineata si SUNT PRIMAA! EDITTUL MEU! asaaa deci.. chestia cu trupa este minunata si plus ca acum si micutul meu Akira va urca pe scena...abia astept sa il vad cantand impreuna cu Haruno..si observ ca incepe sa ii placa..cand vor fi scene..daca vor fi..cand ei doi vor face prostioare.. ar putea la inceput Haruno sa domine..si apoi ..sa se inverseze locurile..te rog..asaaa si din nou asa..imi place cand descrii orice legat de ei doi cand sunt apropiati...iar faza cand el si-a muscat buza..ouf! imi vin niste imagini in minte...din nou declar ca sunt de o perversitate unicata..:'] asa..o sa te las din nou..nu inainte sa te rog sa pui cat mai repede nextul fiindca il astept cu o mare nerabdare...si da bineinteles sa ma anunti din nou ...I love your Fic's : x
Ja ne!

[Addeh]

Eh, poate ca voi fi prima altadata :]
My dear, mai intai, iti multumesc ca m-ai anuntat cu privire la capitol, sper s-o faci si data viitoare. ;)
Deci, treaba cu trupa lui Haruto mi se pare foarte interesanta, mai ales ca acum au urcat pe scena. \m/ I love the music!
:X
Am observat pe aici cateva greselute de tastare, but nu comentez. ^^
Scumpo, sper sa nu intarzii prea mult. I wait for the next chapter! Byyehh! :]