Poveste fără sfârşit

[Assyria]

Mda...
Prima oara cand am vazut titlul ficului tau, nu m- a atars foarte tare. Pana la urma m- am gandit sa intru si sa citesc. Si nu mi- a parut rau. Ai un fic foarte frumos, foarte bine realizat si foarte romantic. Naratiunea, descrierea si dialogul se impletesc foarte frumos. La inceput mai " ignorai" descrierea sentimentelor, insa pe parcurs ai imbunatatit- o. Actiunea decurge atat de lin, intr- un fel placut. Fiecarui capitol ii gasesti cate o semnificatie si ceva nou, iar titlurile capitolelor se potrivesc de minune cu continutul. Faci atmosfera atat de eleganta, si " veche" ... cu baluri, rochii, paturi specifice, palate. Mi- a placut mult capitolul cu trandafirii galbeni, nu stiu cine spunea ca ai repetat niste cuvinte in acel capitol ( parca trandafir si galben) , insa eu nu am sesizat nimic.. nu m- a deranjat nimic.

La inceput cand am vazut ca Sakura si Sasuke se impotriveau acestei casatorii si nu stiau cum sa- si mai raspunda, credeam ca va fi tipica poveste in care dupa o intrecere in cuvinte si actiuni, cei doi se indragostesc brusc si ajung in pat .... insa aici n- a fost asa. Imi place ca cei doi se iubesc inca de acum... este si acel romantism si acea eleganta care nu ar fi fost daca ei doi s- ar fi " fugarit".

Imi pare rau de tatal Sakurei. Insa, am o intrebare. Ce s- a intampalt cu acel vampir care i- a omorat tatal?

Am observat ca in aproape fiecare capitol ai spus ca ori Sakura ori Sasuke se pierdea in ochii celuilalt, ori amandoi... devine plictisitor la un moment dat.

Imi place mult ficul si se pare ca mi- am infrant nespusa lene si am venit cu un comment. Altceva nu pot sa spun decat ca este frumos. Te astept cu next- ul!

[Vero]

For me? :X Are you serious? Ti'am zis ca am glumit Nu trebuia dar, oricum, multumesc Ma bucur ca mi'ai dedicat acest capitol frumos, trist dar si romantic 8-> Mi'au dat si lacrimile A fost pur si simplu superb Descrierea si naratiunea se impletesc foarte bine impreuna Chiar mi se parea ca eram alaturi de ei.Ce as vrea asta Actiunea nu e grabita ceea ce ma bucura si mai tare Dialogul nu e sec Inca un punct ptr draga mea Letty Iar greseli de tastare....n'au existat Cel putin eu nu am vazut Eram prea captivata So, astept nextu` si nu uita sa ma anunti :*

PS:Multumesc de capitol :">

[Maria]

Bun deci daca apostat Dei-kun, trebuia sa vin si eu nu :)) :d. As ia sa vedem ce ai aici ? . Un nou capitol nu? . Ok ia sa vedem ce ai aici . Ideea ficul la fel ca intodeauna , vii mereu cu idee noi la fiecare capitol. Mia placut mult de tot acest capitol, dar cam trist acest episod, sunt curioasa sa vad ce sa intamplat cu acel vampir care la omorat pe tatal Sakurei ? :-/ . Descreire, ai , naratiune, la fel si diaolog si si deste bun nu sec. Greseli din cate va nu prea sunt ( nici nu am cautat mi-a fost lene :) ) Asa ce sa mai zic , inafara ca a fist un capitol mai trist si cu putin romanc tot a fost bine mi-a palcut. :X:d:* astept cu nerabdare si cel lalat capitol .

[MooN.]

Asa cum ti-am promis am ajuns si eu pe aici. Nu incetezi sa ma uimesti! Este superb acest capitol. Mi-au dat lacrimile cand am aflat ca tatal Sakurei a murit. Sper ca nu si mama ei, nu? Chiar daca se va intampla asta ( sper sa nu ) Sasuke ii va fi alaturi. Cum spuneam un capitol superb. Trist, dar totusi atat de romantic. Descrierea este wow, ca intodeauna chiar mai bine ca in alte capitole. Dialogl nu este deloc sec. Naratiunea este prezenta si este minata, iar actiunea nu este deloc grabita ceea ce imi place la nebunie. Si cand ma gandesc ca in momentul in care am citit partea in care Sakura este la mormantul tatalui sau, eu ascultam muzica trista ;)). Ok, deci astept nextu si te rog anunta-ma si pe mine cand il postezi, te roggg [-o<!
P.S: Nu uita sa ma anunti he-he ;))
:bye:

[Stella]

Ai un capitol nou , ba chiar doua, se pare ca eu am cam intarziat cu comentariile ...
Sincera sa fiu mie cam lene sa le comentez pe amandoua deci iti comentez doar capitolul zece .
Descrierea este prezenta si este chiar din beljug.
Actiunea nu este grabita iar dialogul nu este sec.
Naratiunea este si ea prezenta si greseli de tastare nu am vazut.
Mia placut pentru ca a fost destul de romantic si trist , sper ca cel ce la omorat pe tatal Sakurei sa fie gasit.

Deci astept next-ul . ^^

[Vir]

Si... eu sunt... din nou ultima care comenteaza.
Mi-a placut de cand l-am citit prima oara, dar nu am avut ocazia sa las comentariu. Acum am timp destul cat pentru zece comentarii.
A fost trist, romantic si foarte simpatic acest capitol. Titlul mi-a placut in special si s-a imbinat superb cu ceea ce ai scris. Nu ma asteptam la ceva atat de izbitor ca moartea tatalui Sakurei, dar asta a fost ceea ce mi-a placut la acest capitol.
Descrierea mi-a placut. Ai insistat pe ce a simtit Sasuke pana acum, ceea ce cred ca stii cat ma bucura. :))
Dialog am vazut si a fost la fel de bun ca si naratiunea. Nimic sec sau grabit.
Greseli nu am vazut, in afara de asta:
iubit-o -> iubito
Dar nu e ceva semnificativ.
Oricum eu astept urmatorul capitol. Ma intreb ce o sa faca cei doi cand vor ajunge stapani. Poate o sa dea foc intregului tinut si vor fugii impreuna in Romania. :)) E ceva ce numai eu puteam spune. Spor la scris, clementino! >:D<

[Shadow.]

Bună, dragilor. Reuşesc să pun azi capitolul. De obicei, în ultimele două săptămâni îmi stric majoritatea mediilor. Dar se pare că de data asta, am reuşit să le corectez. Sunt entuziasmată de media ce am obţinut-o [ 9, 70 ] aşa că acest capitol este postat azi.
Este cam scurt dar având în vedere că am lucrat doar azi la el, mi se pare destul de lung. Sper să vă placă şi aştept comentarii.

Capitolul 11 :
– O lacrimă pe obrazul ei, o inimă zdrobită –

Deşi luna era de mult pe cerul înstelat, norii continuau să îi ascundă frumuseţea. Picături reci de ploaie loveau puternic pământul. Doar susurul cascadei, foşnetul vântului şi loviturile puternice ale ploii asupra trandafirilor roşii se mai auzeau.
La subsolul castelului, doar flăcările ce pâlpâiau uşor mai aveau puterea de a pătrunde prin întunericul nemilos. Pânzele de păianjen îşi făceau de mult veacul de acolo. Odată deschisă uşa ce ducea la subsol, acestea se mişcau în adierea vântului. În mijlocul încăperii se afla o masă rotundă, din lemn masiv, era acoperită de o faţă de masă din catifea, roşie. Ceara se topea uşor, prelingându-se pe lumânările aurii. Scaunele din jurul ei, erau ocupate de cei importanţi dintre vampiri. Regina privea supărată spre ceilalţi. Vălul negru îi lăsa doar o parte din părul roz să se vadă. Ochii roşii erau aţintiţi spre ceilalţi. Rochia neagră ce o purta se lovea de podeaua din piatră.
- După cum ştiţi toţi, logodna dintre Sasuke şi Sakura a fost făcută la ordinul răposatului meu soţ. Dar acum că el nu mai este, în calitate de conducătoare, o anulez. anunţă ea cu ochii aţintiţi la lumânarea din faţa ei.
- Dar, maiestate ... începu tatăl brunetului.
- Decizia mea este definitivă şi irevocabilă. Să vină aici cei doi. îl întrerupse regina, privindu-l sfidător.
O servitoare se grăbi după cei doi. Îi găsi stând îmbrăţişaţi în faţa şemineului. În el, flăcări de diferite nuanţe ardeau jucăuş. Pentru o clipă, servitoarei îi era frică de ce v-a urma, însă se conformă. Odată chemaţi, cei doi se ridicară uşor.
Scările ce duceau în subsol erau alunecoase şi reci, iar cărămizile din care erau făcuţi pereţii erau umezi. În aer plutea un miros vag de mucegai.
Ajunşi în capătul scărilor, cei doi se opriră, fiind atenţ analizaţi de privirile celor de faţă. Rochia roşie a fetei se revărsa spre podeaua rece. Aerul răcoros din cameră o făceau pe vampiroaică să tremure uşor. Vântul adia uşor, arătând că uşa de sus fusese uitată deschisă.
- Sakura, Sasuke, vreau să vă anunţ un lucru care probabil va schimba istoria regatului.Logodna voastră este ruptă. auzind asta, cei doi rămaseră stană de piatră.

***

Zile grele trecută de atunci. Primăveri veneau şi plecau, nelăsându-şi amprenta asupra ei. Ochii ei verzi priveau pe geamul biroului. Regatul era înecat în troiene albe şi reci. Mici steluţe argintii zburau prin aer într-un dans haotic. Viscolul năprasnic împrăştia miile de steluţe. Ea încă aştepta să apară el . Încă îl aştepta. Spera să apară de undeva din neant. Să îi spună că o iubeşte. Întoarse privirea spre peretele de culoarea mierii, zărind un tablou frumos pictat. Trandafirii roşii se îngrămădeau să fie pictaţi în pictură. Culorile de roşu, roz şi galben se îmbinat perfect într-un joc pastelat.
Dar el nu apărea. Primise scrisori de la el. Mii. Acum însă, porumbelul ce i le aducea dispărea. Îşi amintea cum îi dăduse ultima scrisoare, iar el dispăru în zare, pierzându-se în lumina amurgului.Mica fiinţă dispărea uşor în depărtări, lăsând în urmă doar amintirea unei iubiri.
Doar vântul se mai auzea dincolo de fereastră şi ticăitul ceasului mai răsuna în încăpere. Ea era tristă. Şi absorbită într-o lume diferită de cea în care trăise până atunci. Din nou apărea sentimentul acela de melancolie care punea stăpânire pe întregul ei corp de fiecare dată când ea se lăsă devorată de el.
Se mai privi odată în oglindă. Părul său era de aceaşi nuanţă de roz cum îl avusese de la naştere. Ochii verzi smarald, ascundeau tristeţea ce o avea în interiorul său, lăsând să se citească pe ea doar bucurie.
Privi şi rochia ce o purta. Umerii îi erau descoperiţi, iar corsetul de culoare albă avea imprimeuri argintii pe el. Jos, rochia era largă, din mătase albă, cu imprimeuri asemănătoare cu a corsetului.


Steluţele argintii, parcă cioplite în diamant se aşezau în părul ei lung. Frigul de afară se izbii de ea ca un perete de cărămidă. Se simţea liberă. Lăsă toate problemele să plece odată cu vântul ce împrăştia fulgii prin aer. Flăcările din felinare erau aprinse încet, focul pâlpâind uşor în lumina nopţii. Ea trecea uşor pe lângă ele, înaintând spre locul unde dormeau noaptea caii.
Departe de frigul nopţii, ea se aşeză în fân. Căldura plutea în aer, iar mirosul de fân proaspăt se ridica în aer. Lângă ea, Quasar, un armăsar negru ca pana corbului, stătea să fie ţesălat.
- Of, dragul meu Quasar. Nu am mai primit nici o veste de la el de aproape cinci ani. Dacă ai putea vorbi, ce m-ai sfătui să fac ? îl întrebă ea pe armăsarul său, primit când era mică.
Adormi cu gândul la asta, fiind încă prea supărată să poată să schimbe subiectul din mintea ei.

***

În timpul nopţii, auzise trăsurile cum goneau pe pietrele din faţa castelului. Cum vizitii îi îndemnau pe cai să mărească viteza. Auzise cum angajaţii o strigau disperaţi. O credeau probabil dispărută. Ea plânsese. Tot parcursul nopţii şiroaie de lacrimi se prelingeau pe faţa ei albă şi rece.


Aştept păreri.

[Debb.']

Auu ! Trist capitolul. Chiar foarte trist. :|
Mi-a placut foarte mult. Nu am ce comenta despre el. ^^
Dialogul mi-a placut. Putin dar foarte bun. Deloc sec. Sti sa-l folosesti foarte bine.
Naratiunea este acolo. Imi place cum narezi. Se imbina chiar foarte frumos cu celelalte.
Descrierea.. Ai, ai, ai ! Cat mi-a placut-o in acest capitol. A fost superba. Tristetea pe care o simtea Sakura a fost descrisa absolut minunat!
Greseli de tastare nu ai avut. Niciodata nu prea am vazut la ficurile tale. ^^
Imi place foarte mult estetica ficului. Ai un mod foarte ordonat de a scrie si ador felul in care aranjezi fiecare capitol in pagina. ^^
Ceea ce mi s-a parut absurd a fost mama Sakurei. [-( Cum adica sa le anuleze logodna ? Daca a murit ala inseamna ca ea devine sefa ? Nu-i corect! Ei nu au nimic de protestat ? xD

Ce sa mai zic ? Te pricepi de minune. ^^
Astept urmatorul capitol.
Bafta si multa, multa inspiratie in continuare !
:bye:
>:D<

[Vero]

Letty -_-' Iar ai uitat sa ma anunti ca ai pus nextu >.< reao! Glumeam! Sa revenim la fic. Ahh ce trist a fost capitolul asta! Ce rau imi pare ca s-au despartit. >.< Masa e o proasta oficial duaaa. Bun descrierea a fost frumoasa deci nu am ce comenta. Naratiunea la fel, actiunea nu este grabita iar dialogul nu este sec. Greseli de tastare am vazut cateva dar nu sunt grave. Probabil te-ai grabit =P. Cam atat. Astept nextu si nu uita sa ma anunti! Buh bye!:*

[MooN.]

Ai uitat din nou sa ma anunti :-w. Of, nu conteaza sa trecem acum la noul capitol. Este chiar trist :(. Este absolut genial. Dialogul este putin, dar deloc sec.
Naratiunea este perezena. Se imbina foarte frumos cu descrierea.
Descrierea este super. Nu lipseste niciodata.
Greseli de tastare, pai nu am vazut, sincer chiar nu ma prea uit dupa ele.
Nu pot sa cred ca din cauza mortii tatalui Sakurei, mama ei ii obliga se renunte la logodna. Chiar acum cand insfarsit se inteleg :((? Dar ei nu au nimic de spus? O lasa sa ii desparta? Imi pare atat de rau pentru ei. Sasuke asta nu i-am mai trimis de cinci ani o scrisoare? Adica nu cred ca il durea mana sa scrie si el acolo una pe an, nu? Tristetea Sakurei ai descris-o atat de bine incat pentru o secunda chiar am avut impresia ca sunt eu in locul ei. Si acest mister in care ne-ai lasat la sfarsit, ah cat imi place. Pai... bafta cu noul capitol! Anunta-ma si pe mine cand ai pus nextul.
P.S. felicitari pentru medie :*
Bye