La răscruce de drumuri [romance, drama, mystery]

[AlerimxD]

Acesta este primul proiect serios pe care îmi iau angajamentul să-l fac, deoarece simt că dacă nu mă forţez singură să scriu nu o fac de bună voie. Şi acesta este unul dintre cele mai bune lucruri din viaţa mea. Sunt doar 3-4 alegeri majore care ne influenţează viitorul, nu vreau să greşesc nevalorificând dorinţa.
Ok. Acesta nu va fi pe departe ceva foarte pretenţios, este mai mult ceva care să mă ţină în priză, să scriu constant.
Vreau orice fel de critică, sfaturi, comentarii.
Unele idei nu sunt absolut originale, dar damn it, nimic nu este cu adevărat original. Fiecare idee, gând a mai fost scris cândva de altcineva. Diferenţa este cum abordează fiecare ideea.

Deja am spus prea multe. În fine. Naratorul este un băiat/bărbat. Primul capitol este în întregime al lui, iar apoi ce spune el va fi înclinat. Vroiam doar să clarific asta.
Lectură plăcută.

La răscruce de drumuri

Capitolul 1 - Prolog

Scriitorul se află la o răscruce de drumuri unde timpul şi locul şi eternitatea se întâlnesc cumva. Problema lui este cum să găsească acest loc.

Flannery O’Connor

Mă numesc Christopher Selph. Nu m-aţi fi cunoscut acum 10 ani. Dar atunci am avut un moment şi mi-am spus că vreau să trăiesc viaţa, că nu îmi doresc o rutină, să merg în fiecare zi la servici sau să văd aceiaşi oameni trişti, mi-am propus să am o viaţă palpitantă, să fac ceva diferit. Şi am reuşit. Iubirea este tot timpul imprevizibilă şi era exact ce aveam nevoie atunci, dar ce s-a întâmplat cu mine când am aflat că ea nu simţea acelaşi lucru ? Nici nu mă cunoştea, dar eu o ştiam negreşit. Adoram fiecare detaliu delicat al feţei ei fine şi o admiram ore în şir, o priveam pe furiş, o visam şi noaptea.

Cu cât mă gândesc mai mult la ce s-a întâmplat, cu atât îmi dau seama cât de important era să fiu calm. Mai important decât şansele, succesul, banii, eşecurile şi locurile pe care le cunoşteam. Mai important decât talentul şi abilităţile pe care nu le valorificasem. Întregul meu viitor îmi surâdea îndurerat, şoptindu-mi să nu-mi ascult instinctele. Dar mi le-am ascultat, o adoram. Şi aşa am ajuns în faţa foilor albe pe care le umplu cu cerneală albastră.

De foarte mult timp mă întreb care este diferenţa dintre iubire neîmpărtăşită şi obsesie. Nu amândouă mi-au pictat nopţile albe, mi-au cântat tăcerea de plumb şi m-au adus la răscruce de drumuri ? Nu amândouă m-au orbit şi mi-au frânt inima ? Stau mut şi la cinci paşi de prăpastia imaginară, îmi este foarte teamă să mă mişc, să strig, să respir.
Trebuie să îi scriu povestea. Îi sunt dator. Eu am închis-o între ziduri de plumb, am acoperit-o cu scântei fierbinţi şi am lăsat fulgi de zăpadă să-i pătrundă în sufletul curat. Eu...

Tot ce s-a întâmplat în ultimii 10 ani mi-a schimbat viaţa şi destinul, m-a adus într-un loc necunoscut. Acum privesc valurile albastre şi culorile asfinţitului în portocaliu şi roşu nestins, iar toate amintirile îmi invadează corpul şi mintea. Fiecare zâmbet, fiecare lacrimă, le resimt în acest moment şi le pun pe hârtie. Scriu ca mai apoi să arunc toate amintirile mele în mare şi să dispară pentru totdeauna.

Cum frunzele şi scoicile dispar duse de valuri, aşa să se spulbere şi amintirile mele. Lângă malul mării stau şi scriu. Fie ca rândurile zidite cu cerneală albastră pe albul adânc să mă elibereze. Fie ca tot ce am făcut să fie uitat...

[Anuţ]

Minunat ! - asta e tot ce pot sa spun -

Nu stiu daca e un talent nativ sau foarte mult citit de carti , dar iubesc felul in care descrii , felul in care povestesti amanunte astfel incat le faci sa para esentialul fiecarui rand. E extraordinar ...
Epitetele sunt alese foarte bine si se potrivesc de minune. Cand citesc totul curge atat de usor in mintea mea ...

Felicitari ... Succes in continuare [ eu nu mai stiu altceva decat cum sa te laud , dar ar fi de prisos , avand in vedere ca e doar primul capitol ... pastrez si pentru celelalte ]

Astept nextul ! Gambate ...

[Mariah .]

well dear, uite ca mi`am facut timp sa trec si pe`aici sa citesc si uite k las si un comm;;)
este minunat ceea ce ai scis pana acum si pot spune ca ai avut ceva inspiratie cand l`ai scris...
sincer nu am inteles prea multe din aces prim capitol dar sunt sigura ca din urmatoarele o sa inteleg:) [de obicei ma prind repede:))]

totul mi s`a parut ok... ai avut decriere desi mai puteai adauga... la dialog nu am ce comenta pentru ca nu a fost prezent, iar actiunea... pai aproape nu s`a intamplat mai nimic:)) dar asta nu ma deranjaza;)... naratiunea a fost in regula^^

acestea fiind spuse, te rog sa ma anunti cand pui nextul pentru ca vad ca ai o idee...
*Z`bYe*

[SnowFlake.]

Am ajuns şi eu aici, după cum ţi-am promis aseară.
Este magnific :], cred că ţi-am mai spus asta. Ai descris perfect totul, aşa mi s-a părut mie [ după cum am mai spus şi mă repet, ai ceva cu descrierea tu, e modul tău de expunere preferat ? ;;) ]
Acum 10 ani ? Hmmm, mi-ai stârnit interesul, vreau să-i aflu viaţa. Era o iubire neîmpărtăşită ?
,, Adoram fiecare detaliu delicat al feţei ei fine şi o admiram ore în şir, o priveam pe furiş, o visam şi noaptea. " - ţi-am spus cât ador partea asta :x ?
Vreau next-ul, cât mai repede.
Succes, my dear. >:D<
:bye:

[DeDal N.]

Great, just great.
Cred ca esti regina perfectiunii de pe Zup, corectezi toate capitolele la sange, zi-mi ca nu e asa :))
Acum observ ca folosesti multe figuri de stil si in proza, nu doar cand vine vorba de poezie. Imi place, totul suna mult mai melancolic si ceva mai special.
Ai descris foarte frumos, in mare, viata lui. Iti trece prin fata ochilor si iarasi, iubirea e ceva ce nu lipseste de niciunde. Nici macar intr-o creatie marca AlerimxD, ne?
Pai, nu stiu ce sa mai spun, nu am ce sa comentez sau sa reprosez. Poate din urmatorul capitol voi intelege mai mult. Buh Bye !!!

[AlerimxD]

Mersi tuturor pentru comentarii şi încurajări xD
Anuţ, citesc multe cărţi, dar sper să am şi un talent nativ, acum... :001_wub:
O.o.::draQusoR.::o.O, mersi pentru com ^^
Midnight Mystery., darling, mă bucur că-ţi place >:D< :i da, e o iubire neîmpărtăşită.
DeDal N., honey, ţi-am spus şi personal că mă simt măgulită de însuşirea pe care mi-ai atribuit-o ;]]

Şi acum, vă prezint în premieră (sau era în direct şi în reluare ?) :


Capitolul 2 – Amnezie

Visul o trezi pe Chloe. Deschise ochii pentru puţin timp, doar pentru a se asigura că nu era nimic real, apoi îi închise din nou. Valuri tandre de lumină pătrundeau printre draperiile trase. Ea îşi acoperi faţa cu perna şi mârâi uşor. În visul fetei cineva plângea. Cât de lipsit de speranţă şi decepţionant, îşi spuse ea în timp ce-şi arunca perna pe jos şi îmbrăţişa un ursuleţ de pluş moale.

Se ridică din pat şi începu să inspecteze locul în care se afla cu mâinile în şolduri. Era o cameră obişnuită cu un pat mic, pentru o singură persoană, un dulap din lemn de brad, un birou pe care se afla un laptop roşu, o oglindă şi o mică noptieră deasupra căreia era un caiet suspect. Îşi va îndrepta atenţia spre el mai târziu, acum pare absorbită de imaginea din oglindă.

Face câţiva paşi şi ajunge chiar în faţa ei. Cine era străina pe care o vedea fata ? Părul lung şi mătăsos, şaten deschis, ochii adânci şi albaştri, obosiţi şi şterşi, buzele pline şi roşii, toate acestea erau trăsături care îi păreau doar... familiare. Îşi aranjă o şuviţă de păr, iar imaginea din oglindă o imită. Se sperie şi privi în spate, dar nu era nimeni în cameră, aşa că se linişti.

Încearcă o privire în ansamblu pentru a afla mai multe lucruri. Pereţii sunt pictaţi în albastru estompat, câţiva nori răsfiraţi îl acoperă, iar în mijloc, pe tavan, luna plină şi stelele sclipitoare. Oricine ar sta în casa asta, trebuie să fie ordonat şi calm, îşi spuse fata surâzând. Abia acum observă tabloul de pe perete. Era o zână albastră zâmbitoare, cu aripi mov de fluture şi o baghetă magică. Avea o rochie satinată şi lungă, iar părul blond ondulat îi acoperea spatele. Cu fiecare secundă pe care o petrecea privind zâna, şatena afla mai multe despre ea şi se liniştea tot mai mult.

Se învârti prin cameră de câteva ori, apoi îşi îndreptă privirea sper caietul de pe noptieră. Părea un jurnal, avea un lacăt şi o cheie care lipsea. Îl luă în mâini şi-l strânse la piept, apoi condusă de instinct scoase o cutie cu hârtii vechi de sub pat şi printre ele găsise o cheie. Se potrivea perfect. Deschise la prima pagină şi văzuse scris cu portocaliu „Jurnalul lui Chloe” şi o poză cu imaginea din oglindă. Ce nume superb, îşi supuse fata. Se întrebă dacă ar trebui să citească în continuare, apoi se hotărî că nu poate fi nimic rău în a afla câteva lucruri despre viaţa personală a cuiva, nu-i aşa ? În plus, nu avea nimic de făcut toată ziua.

„7 septembrie 2001.
Mama mi te-a dăruit, dragă jurnalule, în ziua în care a murit din cauza cancerului, acum 2 ani. Nu am avut curajul să te deschid, să-mi împărtăşesc sentimentele faţă de tine deoarece în tot acest timp eu nu am trăit cu adevărat. Dar acum vreau să schimb asta, vreau să devin eu, chiar şi fără mama. Ce penibil, cred că orice adolescent de 15 ani spune acest lucru! Dar asta nu schimbă ceea ce simt.
P.S. Uneori mă întreb ce se va întâmpla cu mine peste 10 ani... Sper să fiu tot în viaţă.

Ne vedem în curând.
Xoxo, Chloe. ”

Fata privea zâmbind rândurile scrise cu cerneală albastră şi începea să-i placă de Chloe, tipa misterioasă şi ambiţioasă. Privi calendarul de pe birou, era 16 ianuarie 2006. Asta înseamnă că, după calculele fetei, Chloe ar trebui să aibă acum 20 de ani! Uimitor, oare ce se întâmplase cu fata în tot acest timp ? se întrebă şatena în timp ce dăduse curioasă pagina. Telefonul suna şi o melodie coreană îi încânta urechile fetei. Se strădui să găsesască locul de unde venea sunetul. Telefonul era sub pernă. Îl luă în mâini şi, neştiind ce altceva să facă, apăsă pe butonul verde şi-l duse la ureche.

- Chloe, sunt Lara, trebuie să vorbim cât mai repede, spuse vocea de la capătul celălalt respirând sacadat.
Fata privi în gol neştiind ce să spună.
- Da, zise ea răguşit şi cât de încet putea.
- Te aştept în parc, replică Lara întrerupând-o. Acum, Chloe! închise ea speriată, ordonându-i parcă şatenei şi stricându-i toate planurile pentru acea zi.

Fata rămase din nou singură în cameră şi nu ştia ce trebuie să facă. Apoi realiză. Nu ştia cine este Lara sau a cui este această cameră aerisită, dacă jurnalul este al ei sau nu, unde se află parcul, ce site-uri frecventează, nu ştia nimic. La naiba, îşi spuse ea în timp ce scăpă telefonul şi se prăbuşi în pat, nici nu ştiu dacă eu sunt într-adevăr Chloe!



~ Ştiu că nici în acest capitol nu am dezvăluit atât de multe, dar vreau s-o fac treptat. Ce tot vorbesc, habar n-am când sau ce (exact) voi pune în continuare. Nici nu mai spun despre capitolul următor, pe care în momentul acesta tot încerc să mi-l imaginez ^^'

[Daria v2]

Totul este perfect . Nu prea as avea ce sa obiectez . mie una imi lace foarte mult .

Descriere ai si o ador . Actiunea nu este grabita . naratiunea este la locul ei . Greseli gramaticale nu cred ca am vazut si daca am vazut sunt sigura ca nu au fost multe si oricum la toti se intampla .

Ideea imi place foarte mult . Esti foarte talentata si sper ca nu am facut Spam sau Comentariu Neargumenat ca imi iau campii >_<

[DeDal N.]

Era in direct si in reluare :))
Mister in fic-ul asta, nu? Mi s-a parut amuzant momentul in care s-a speriat de imaginea ei din oglinda. Si mie mi s-ar parea ciudat ca oglinda sa ma imite. Sunt singura?
Nu ai avut greseli, nici nu are rost sa discut despre asta. Acum ca am confirmarea, imi dau seama ca tratezi totul cu atentie si cu pasiune. Capitolul acesta ne-a mai dezvaluit putin dar se pare ca tot nu am inteles tot...ca sa zic asa. Sunt sigura ca o voi face curand.
Ce sa mai spun, stiu ca ai imaginatie si esti inteligenta si sunt sigura ca va iesi ceva frumos, ne?
Buh Bye !!!

[SnowFlake.]

Bună, my dear. >;d<
Ca de obicei la tine nu am ce comenta, nici critica. A fost superb [ descrii minunat, ţi-am mai spus ]
Ahhhh :]]. Pot să spun că unele părţi m-au amuzat total, mai ales cea în care Chloe nu ştia că jurnalul era al ei şi o admira pe tipa cu acelaşi nume :]].
Greşeli de tastare nu am văzut deloc sau nu le-am căutat ? Nu prea mai contează asta.
Pot să fiu declarată fanul tău numărul unu ? ;;) [ aici m-am luat după tine : - " ]
Succes şi inspiraţie multă. Se pare că o să ai nevoie.
>;d<

Snowy.

[Icsdeee.]

Salutare, honey. Multumesc ca m-ai anuntat de acest fic pentru ca nu am mai frecventat Originalul. Tot ce pot spune e ca nu inteleg cum de ai atata talent. Adica, Doamne! Nu am mai pomenit pe nimeni sa descrie ca tine. Ideea imi place, imi place ca nu ne dezvalui totul din primele capitole. Imi place cum ai descris sentimentele de debusolare ale fetei si cat despre originalitate, eu una nu am mai vazut fic ca acesta. Sunt foarte bucuroasa ca este chiar genul de fic pe care l-as citi, si deci, tot ce spune este ca iti ador fic-ul si te rog mult sa ma anunti cand pui next-ul. Zbai:)