Blood Rain

[Akie]

De moment iti raspund la intrebari, urmatorul capitol il am scris dar trebuie corectat asa ca il voi posta urmatoarea saptamana fiindca in weekend sunt plecata si maine am treaba. Partea cu ingerul mi-a venit pur si simplu pe moment si de acolo mi-au iesit si alte idei care m-au ajutat mult.
Aime=cum puterile ei au revenit intr-o mica parte ea a vazut tot ceea ce si-a amintiti Yuuki=> flashback-ul este o amintire de-a lui Yuuki.
Si Alex, va mai aparea si el....doar ca....cum Alex este mai mult din trecut, el este doar o particica care o ajuta pe Aime, iar in capitolul asta am vrut sa definesc cum ea a inceput sa inteleaga cat de cat ceea ce se intampla.
Sper ca ai inteles ceea ce ti-am explicat, si nu-ti face griji, nu ma supar doar ca e chestia ca peurma sa nu-mi zica moderatorii ceva ca e dublu post^_^ Gambate!

[Akie]

Cap. 17
Nu te mai recunosc...

Se auzira ultimele cuvinte atat de apasate incat o lasa pe fata cu ochii negri fara respiratie si fara cuvinte. Tonul ei nostalgic si serios facu ca linistea de cateva secunde dintre ele sa fie apasatoare, cel putin pentru Yuuki; Poate ca te intrebi de unde mi-a venit ideea asta.... ei bine... prin simplul fapt ca ai adormit langa mine, ai plans prin somn iar eu nu stiu de ce....parca sunt anormala. Iar ceea ce am visat azi-noapte da sens la ceea ce mi se intampla, insa nu stiu daca in totalitate. Asa ca vreau sa imi spui tu adevarul!
- Chiar esti hotarata sa aflii totul nu? Atunci prefer sa-ti spun eu decat sa iti dezvaluie Alex, nu vreau ca legatura subtire ce ne uneste sa se faca si mai subtire! Tu nu esti un om normal, esti un vampir pur! Si nici eu nu sunt cineva normal, sunt semi-vampir! Ma gandeam ca ziua asta va venii intr-o buna zii insa nu credeam ca nu voi stii cum sa-ti explic. Amandoua avem mai bine de 60 de ani. Tu ai fost nascuta intr-o familie de vampiri bogata insa parasita inca de mica, ai invatat sa supravietuiesti singura si crescand... ai omo...i-ai inlaturat pe ceilalti de tine. Alex a fost iubitul tau, si cel care m-a transformat, cu timpul a inceput sa ma considere o sora dar regretand multe lucruri, desii tot ceea ce faceam era sa vreau sa-l omor si sa imi distrug ura ce se nascuse in mine. Poate te intrebi cum de se face ca ai 60 de ani si ai crescut inca de mica sau cum se face ca nu-ti aduci aminte de nimic.... Acum 54 de ani...ne-am luptat si tu m-ai muscat de sigiliul pe care il am pe spate....ceea ce ne-a sigilat la amandoua puterile, insa la tine a avut un efect mai mare! Puterile tale si amintirile sigilate. Vezi tu... cum parintii tai nu te transformasera de tot in vampir, faptul ca ti-au fost sigilate puterile, a facut ca sa descresti din ani, adica sa devii mai mica. Iar la mine....sa fiu un vampir doar in noptile cu luna plina, dar in timpul lunii sa beau sange.
Se oprii din povestit vazand ca satena parea miscata de ceea ce ii povestea dar si faptul ca derula ceea ce visase, spunand printr-un simplu cuvant faptul ca asta e ceea ce a visat, doar ca aproximativ, visul se oprea cand ea o musca de gat. Dar chiar si asa, simtea ca o parte din ea lipseste, o parte importanta. Vroia sa afle totul, sa stie cum era viata ei, cine era, sa le simta si sa-si aduca aminte de ele, nu doar sa ii fie spuse. Yuuki o privea ingrijorata in timp ce facea pauza, vru sa inceapa din nou insa se oprii brusc cand vazu fata cunoscuta a blondului in spatele prietenei ei, iar apoi cuvintele lui in timp ce o imbratisa cu caldura pe Aime, trecandu-si bratele dupa gatul ei, din spate, luand-o de mainile usor calduroase:
- Sora.... de ce nu ii spui intreaga poveste si incerci sa faci un rezum?
Se auzi vocea calma, facand-o pe Yuuki sa se ridice in picioare, sa ridice mana tintand capul lui. In momentul acela mana ei fu oprita de una usor palida si calduroasa, lasand-o pe fata cu o expresie surprinsa, facandu-i inima sa bata puternic. O intreba cu greu pe Aime ce face iar aceasta ii dadu drumul la incheietura spunandu-i sa se opreasca in momentul acela. ¨Daca este cineva care ar trebui sa ridice mana asupra cuiva ar fii trebuit sa fie eu!¨. In momentul urmator se intoarse tragandu-i o palma lui Alex intorcandu-i fata la spate, facandu-i pe cei doi sa ramana impietriti de gestul satenei. Privirea ei fiind atintita asupra baiatului, simtind o mica usturime in palma insa fara vreo expresie de regret pe fata. Blondul isi duse mana la obraz, intorcandu-se spre iubirea lui:
- In primul rand nu ai dreptul sa intrii asa la mine in camera! Doar pentru faptul ca ai fost iubitul meu acum cativa ani nu inseamna nimic! Daca ai fii fost atunci nu te duceai cu ea! Doi, m-am saturat de jocurile tale! Vreau sa-mi spui adevarul in momentul asta! Si trei... nu sunteti nimeni ca sa decideti asupra lucrurilor care sunt bune pentru mine si care nu! Se rasti Aime in timp ce il privea serioasa facandu-i pe ceilalti doi sa se uite unul la altul urat, fara sa zica ceva sau sa miste vreun deget. Pe fata serioasa a lui Alex se schita un mic zambet, se aproprie de satena, punandu-si doua degete sub barbia ei pentru a-i ridica privirea la inaltimea lui:
- Cred ca tocmai am avut un deja-vu! Prima data cand ne-am intalnit nu mi-ai facut nimic, a- 2a oara te-ai rastit la mine si ai vrut sa ma transformi in masa ta! Cred ca asta ai face si acum daca ai avea coltii tai frumosi.... Si cu referinta la ceea ce ai spus... nu ai vrea mai bine sa vezi cu ochii tai? Nu vrei sa resimti ce inseamna puterea? Stiu cum se indeparteaza sigiliul facut asupra ta, din fericire nu este ca a lui Yuuki, ci este doar unul simplu cu putine dificultati. Si de asemenea....si Yuuki stie cum se dezleaga sigiliul asta! Nu-i asa sora?
O privii cu coada ochiului pe bruneta ce isi mutase privirea intr-o parte, nu raspunse ci doar stranse din pumn. Aime isi intoarse privirea spre ea, auzind doar un simplu si hotarat ¨Nu¨, dadu sa se intoarca dar fu oprita se cuvintele nostalgice ale prietenei ei:
- Aime, acum 6 ani...cand ne-am intalnit prima data dupa ce amintirile tale au fost sterse, singurul lucru pe care am vrut sa-l fac a fost sa te omor, sa te fac sa suferi asa cum mi-ai facut si tu cu Alex, nu aveam nicio intentie in a fii prietene. Dar cand am vazut tristetea din sufletul tau, am luat-o ca pe a -2a sansa, ca o oportunitate de a te tine departe de lumea asta mizerabila a vampirilor. Nu vroiam ca tu sa-ti aduci aminte de viata care ai avut-o, am vrut ca pentru tine sa conteze viitorul, nu trecutul. De aceea nu ti-am spus niciodata cine sunt sau despre Alex si am vrut sa il indepartez de tine inainte de a fii prea tarziu, de aceea am facut pe proasta, fiindca ma gandeam ca vei renunta la ideea asta cu vampirii. In noaptea de 31 noiembrie, cand veneai de la biblioteca, un vampir infometat te-a atacat, un vampir ce vroia sa se razbune pe tine, semnele care ti le facuse era amprenta lui inainte de a omori. Eu te-am salvat! Eu l-am omorat! Poate ca sunt semi-vampir, dar dupa ce drumurile noastre au fost despartite de sigiliu si de Alex, am devenit un vanator de vampiri pe cont propriu. Iar eu.... nu voi permite ca tu sa revii la viata pe care o aveai, si cu atat mai putin sa-ti indepartez eu sigiliul!
Aime inghitii in sec, muscandu-si usor buza de jos, isi privii prietena fara sa zica nimic, ii puse mana pe umar:
- Ai fost prietena mea cea mai buna inca de cand a murit mama, mereu ma intrebam cum se face ca ai aparut tu dupa moartea ei, salvandu-ma din depresia in care cadeam. Nu stiu tot ceea ce mi s-a intamplat inainte si din visul care l-am avut nu pot sa spun daca a fost adevarat intr-u cu totul sau nu insa pot spune un lucru. Ca eu sunt un vampir! Asta e viata mea si indiferent daca voi fii un om sau un vampir, daca eu va trebui sa duc o viata mizerabila, tot o voi duce! Dar tu nu ai dreptul sa decizi asupra ce sa se intample cu viata mea sau ce sa nu! Ii raspunse scurt.
Se intoarse fara sa mai scoata un sunet, privirea ei intalnindu-se cu cea a lui Alex, avea o expresie sugestiva iar blondul se rezuma doar la un zambet ce pieri imediat cand vazu cum Yuuki ii puse sabia la gat prietenei ei ce ramasese nemiscata, surprinsa de gestul ei. Incepu sa ii sopteasca ca nu o va lasa sa plece indiferent daca asta ar costa-o viata, o ruga sa se gandeasca putin inainte de a lua decizia asta necugetata. Blondul aparu in fata lor, puse mana pe sabie si scancii de durere, neretragandu-si mana. Intr-o secunda indoind-o neluandu-si privirea de la cea a lui Yuuki ce disparu si aparu in spatele lui apucandu-l de gat, punandu-i piedica si suindu-se peste el, imobilizandu-l, tinandu-i la gat un cutit. Se auzi un puternic ¨ Opriti-va!¨ si apoi liniste totala, Alex profita de oprirea lui Yuuki pentru a se intoarce deasupra ei, simtii o mana pe spate si un soptit in ureche ¨Sa mergem!¨. In momentul urmator Alex se ridica de pe Yuuki revenind langa Aime ce ii arunca o scurta privire prietenei ei si ofta. Bruneta se ridica in fund tinand in mana o carte, o deschise la semnul pus si incepu sa citeasca. Se oprii brusc, cand vru sa se ridice de jos, baiatul isi intoarse capul, ochii lui avand o culoare rosie intensa ce patrunsera imediat creierul brunetei, facand ca conectiunile intre nervi sa fie intrerupte, cazand intr-un adanc somn pe podeaua rece. Aime ii arunca o privire urata blondului ce ii explica ca doar o adormise, o ridica in brate si disparu cu ea pe fereastra. Fiecare pas pe care il facea Alex parea jumatatea unei clipe de-a lui Aime. Pe tot parcursul drumului pana la castel Aime, nu isi lua privirea de la el, insa fara sa spuna nimic. Se intreba daca era adevarat ceea ce ii spusese Yuuki sau Alex, ceva dinauntrul ei o impingea sa continue, spunandu-i ca e in regula si sa aibe incredere.
Ajungand aproape de castel, inima fetei incepu sa bata puternic, avand un deja vu, chiar dandu-si seama ca nu e asa de inspaimantator ca in cealalta zii insa mai vechi. Ramasese fara cuvinte de rapiditatea baiatului cu care intra in castel, sarind peste porti. Usa de la intrare se deschisa singura inainte ca ochii ei sa capteze momentul. Picioarele ei facura contactul cu podeaua rece, iar privirea fiind atrasa de scarile din capat. Observa ca podeaua de fapt era facuta din ciment, peste care erau puse in linie parchetul de un maro complet inchis, invechit de timp. In acelasi castel intunecos dintotdeauna, un castel ce iti da un aer de deja-vu.
Pasii lor se oprira laga scarile ce duceau la etaj, ochii lui Aime cercetand pentru o clipa lungimea holului ce nu era mai mare de 30m. Puse piciorul pe prima treapta cu mica teama, suindu-l pe al doilea si repetand procesul pana cand ajunse pe ciment plat. Cerceta cu privirea, era un hol la fel ca si cel de jos dar cu mai multe usi, se vedea in capat o fereastra prin care se chinuia lumina sa intre. Inaltimea tavanului era de aprx. 10m, atragand atentia, odata cu peretii fara culoare. Se intreba de ce este asa de vechi si cum a reusit sa ajunga in halul asta. Blondul ii sopti cateva cuvinte ce o facu si mai curioasa ¨ Te astepta pe tine! Inainteaza...¨
Nu statu mult sa analizeze ceea ce i s-a spus, pornind la pas pana pe la mijlocul holului, unde se opri in fata unei usi duble, din lemn de stejar, frumos lacuita dar avand acelasi aer rece. Apasa pe clanta rece, obligand-o sa se deschida. Intra inauntru, pe partea dreapta se afla un pat frumos facut, un dulapior. Pe mijloc o masa de 4 persoane si pe partea dreapta un semineu ce ii atrase imediat atentia cand focul se imprastie asupra lemnelor dinauntru. Privii cum ii este intins un pahar cu un lichid rosu inauntru, il privii nesigura iar apoi il lua, ciocni si lua o gura, stramband din nas. Ii arunca o privire scurta, o intoarse catre foc si se aproprie, simtind caldura emanata pe pielea ei. Auzi o respiratie in urechea ei ceea ce ii facea inima sa alerge cu putere, simtii doua maini in jurul mijlocului ei. Nu se intoarse, ramase privind focul ce se reflecta in privirea ei. Alex trase aer in piept, simtind mirosul parului ei ce ramasese usor imbinat cu mirosul spitalului, un miros ce putea fii destul de placut:
- Am asteptat atat de mult...am crezut ca niciodata nu te voi mai recupera! Dupa ce sigiliul ti-a fost pus, ai cazut intr-un adanc somn, iar cu timpul am observat ca deveneai mai mica... Nu intelegeam de ce dar dupa un timp am aflat ca defapt puterile tale erau sigilate si erai ca un om, iar faptul ca nu devenisei un vampir complet te afectase si mai mult. Vroiam sa te trezesc insa nu reuseam, cand te-ai trezit nu m-ai recunoscut, te-am dus unui barbat ce a avut grija de tine pana acum. Incercase sa ma omoare dar nu a reusit, asa ca m-am ascuns pana cand am crezut ca ai varsta necesara pentru a intelege toate astea. Iti spun asta fiindca mi-am dat seama cat de prost am putut fii renuntand la tine atunci cand aveai nevoie de mine si m-am dus cu Yuuki, atunci am realizat cat de mult te iubesc si nu ar fii trebuit sa reactionez asa. Poate ca acum nu vezi lucrurile foarte clare dar dupa ce iti vor revenii amintirile probabil vei intelege mai bine, defapt o sa intelegi mai bine... Nu ai idee cat de mult a durut sa te vad in toti anii astia suferind sau fara sa fii langa mine, fara sa-ti mai simt mirosul imbinat cu al meu! Nu stiu daca ma vei ierta vreodata dar am sa dau tot ce pot pentru a-mi indrepta pacatele! In tot timpul in care eram cu tine, imi placea faptul ca erai asa de rece si nu lasai pe nimeni sa se aproprie de tine, incercand sa te protejezi de ceilalti, fara sa lasi sa ti se vada durerea pe care o aveai. Dupa ce ai stat pe langa oameni, ai devenit mult mai blanda, suferind si lasand sa se vada asta, te maturizasei mult dupa ce mama ta a murit dar dupa ce a aparut Yuuki ai devenit din nou la fel de blanda, am jurat ca ma voi razbuna pe cei care te-au facut sa suferi si o sa-mi tin promisiunea!
- Nu iti pot raspunde! Nu iti pot spune nimic fiindca abia daca te cunosc! Prima data cand te-am vazut mi-ai parut foarte cunoscut si placut dar apoi enervant! Nu pot spune ca te iubesc dar nici ca te urasc, desi ura mea fata de tine e micuta. Chiar daca tatal meu nu e cel adevarat, pentru mine va fii mereu cel adevarat indiferent ca nu e de sange, nu inteleg de ce nu mi-a spus dar presupun ca a fost ca sa ma protejeze. Desi nu inteleg de ce vor sa ma protejeze din moment ce viata de vampir e mult mai buna! Alex....; Se intoarse cu fata la el, isi puse palma pe obrazul lui mangaindu-l, simtii mana lui deasupra mainii ei. Observa cum inchise ochii incercand sa profite de moment; tu nu te vei razbuna pe nimeni si nimic! Nu trebuie sa iti manjesti mainile pentru mine, nu vreau sa vad lumea ranita! Faptul ca eu am fost ranita face parte din viata, si de cele mai multe ori nu o poti evita oricat ai vrea. Asa ca....te rog, nu spune prostii! Nu stiu cat de mult te-am facut sa suferi dar imi cer iertare...

[Akie]

Hihi!!! Ei bine, ca si la celalalt fic al meu, va intreb...va mai aduceti aminte de mine? Sper ca da fiindca am venit cu un nou capitol...in sfarsit dupa 10 mii de ani...dar am o viata asa de complicata ca nu am timp nici pentru mine. Sper ca va v-a place urmatorul capitol asa ca lectura placuta:
Pentru a a aminti celorlalti istoria un pic
Aime este o fata de 18 ani, ce intorcandu-se de la biblioteca se intalneste cu un vampir infometat dar care este omorat de catre Yuuki, ea nu stie asta pana mai tarziu. Dupa un timp, un baiat pe nume Alex apare la scoala lor ceea ce face ca lumea lui Aime sa se schimbe complet. Din cauza ploii de noaptea trecuta ea lesina si Alex o duce la castelul lui. Acolo o musca de gat deschizand o parte din puteriile ei. O duce acasa unde se intalneste cu Yuuki dar doar isi arunca o privire unui celuilalt. A doua zii Aime e bolnava asa ca niste doctori vin sa o ajute. Cand se trezeste vrea sa se duca la cumparaturi. Cand ies din supermarket afara ninge, ea aducandu-si aminte de moartea mamei ei si promitand ca se va razbuna. Isi pierde esarfa daruita de mama ei cand salveaza o fetita de la moarte. Se duce la castelul lui Alex, dar in realitate ea lesina si se loveste cu capul de o piatra ceea ce ii da opurtunitatea lui Alex de ai arata cum a fost ea in realitate. Dar din cauza ca puterile ei viziunea este stricata si adaptata lumii ei. Cand se trezeste toti o cred nebuna dar ea e mai rece ca inainte. Adoarme din nou si de data asta, Alex apare, se joaca cu mintea lui Yuuki si o saruta. O arunca apoi pe fereastra vrand sa o omoare dar un inger apare si o salveaza. Yuuki adoarme langa patul lui Aime, visand cum devenise ea vampir.... iar Aime, avand puterea de a citi mintile, vazu prin vis ceea ce vedea Yuuki. Nu ii spuse nimic pana cand nu ajunse acasa unde o obliga pe Yuuki sa-i spuna tot adevarul. Yuuki ii explica totul si atunci apare Alex. Aime il crede mai mult pe Alex si dupa o mica lupta Aime pleaca cu Alex la castel. Si de aici continua istoria noastra:



Cap. 18- Liniste va rog....

Blondul inghitii in sec, se aproprie de ea, simtindu-i caldura, fiind mai aproape de ea decat a fost in toti ani astia, se simtea diferit, mai iubit. Fiind doar la cativa milimetri de buzele ei, simtea cum inima fetei ii batea puternic, punandu-si mana peste ea, incercand sa o calmeze. Simtii cum satena isi pleaca capul incercand sa evite sarutul:
- Probabil intr-o zi te voi ierta dar nu azi! -Se auzira cuvintele incete ale ei. -
Alex ii dadu drumul incet murmurand un ¨inteleg¨, dar nu se indeparta de ea, continuand sa o priveasca cu acelasi farmec in ochii.
Aime il privii o clipa fara sa zica nimic, se intoarse facand cativa pasi inspre foc, se aseza pe covorul negru. Simtii cum prietenul ei se aseaza langa ea insa nu scoase niciun sunet, pastrand linistea pentru cateva clipe, incepand apoi cu intrebarile. Prima fiind despre sigiliu, curioasa cand il va deschide. Raspunzandu-i-se ca la miezul noptii, avand nevoie de lumina lunii si de puterea demonilor ce este dezlantuita doar in momentul acela.
Aime ar fii vrut sa il intrebe multe lucruri dar se gandii ca nu avea sens sa le spuna din moment ce le va descoperii pe pielea ei in cateva ore. Timpul trecea cu rapiditate, fara ca vreunul dintre ei sa-si dea seama de asta. Spre surprinderea lui Aime, Alex in realitate era mult mai calm si mai bun decat o arata, se astepta ca acesta sa faca vreo prostie si sa nu se tina de cuvant. In schimb, ii explica ca in prima zii cand au vorbit fata in fata dupa pierderea amintirilor ei, i-a indepartat o mica particica din sigiliu si de aceea a putut salva fetita aceea de la moarte, datorita rapiditatii ei. In timp ce vorbeau blondul se ridica si scoase de sub o perna, esarfa ei. Se intoarse pe calcai si i-o puse delicat in jurul gatului ei, lasand-o fara cuvinte:
- Stiam ca este importanta pentru tine, nu i-am facut nimic! Am luat-o fiindca vroiam sa-ti mai simt mirosul si iti scapase pe jos cand ai luat-o la fuga dupa micuta. Poate ca nu-ti amintesti ce ai facut dar tu esti mai rapida decat pari! Multi se temeau de tine si inca se tem! Imi pare rau pentru lovitura de la cap, nu trebuie sa iti faci griji pentru ea, ti se va vindeca imediat ce voi desface sigiliul. Nu ma asteptam ca tu sa te lovesti sau ca macar sa-mi schimbi iluzia, visul care il avusesei sau cel putin care eu ti-l dadusem, tu l-ai schimbat, nu ma asteptam ca mintea ta sa poate sa se apere singura chiar si fara puteri...chiar m-ai surprins.
- Multumesc... Se auzi murmuritul ei in timp ce privea esarfa, nu mai spuse nimic pentru cateva secunde, timp in care Alex o privea schitand un mic zambet. Ar fii vrut sa o imbratiseze, sa o sarute, sa o tina mai aproape de el, dar incerca sa o ia incet, cel putin pana cand amintirile ei revin, pentru a nu strica nimic. Se rezuma doar la o privire, ce il multumea destul de mult. Timpul se scurgea odata cu soarele ascuns intre nori, lumina data de el ducandu-se deja de mai bine de cateva ore. Dupa tot acest timp in care linistea si speranta inca traia intre cei doi, muschii lor incepura sa se puna in functiune, ridicandu-se din fata focului ce inca ardea, iesind din incapere.
Iesira pe holul lung intunecat ca intotdeauna, inaintara pana ajunsera in fata unei usi ce nu se diferentia de celelalte cu nimic, era la fel de veche si de aceasi culoare. Se deschise incet cu un scartait obisnuit, facand ca pulsatiile satenei sa accelereze un pic, baiatul de langa ea asigurand-o din priviri ca e in regula. Pasind primul inauntru fiind urmat de ea. Cum intrara tortele puse pe peretii alaturati usii se aprinsera, in mijlocul camerei era o masa de ciment asemanatoare cu cele care grecii faceau sacrificii zeilor, ceea ce ii starni interesul fetei cu ochii caprui. Iar in tavan un geam prin care puteai contempla cerul ce se pregatea de o noua batalie, pregatindu-si fortele pentru a speria din nou pamantul.
Alex se oprii in fata mesei, trecand doua degete peste aceasta privind-o cu atentie. In fiecare colt avea cate o pentagrama, ce le uneau cu cea din mijloc prin niste adancituri micute. Isi intoarse privirea spre Aime ce ramasese aproape de usa ce se inchise singura, facandu-i pielea de gaina, inghitind in sec. Intalnii privirea calma a blondului ce o facu sa se mai linisteasca.
- Vino! Nu-ti face griji! Te vei obisnui repede cu atmosfera acestui castel, desi inainte era mai vioi decat acum, presupun ca va renaste odata cu revenirea ta! La urma urmei....amandoi te asteptam! Grai blondul intinzand mana inspre Aime ce facu cativa pasi, luandu-l de mana. In momentul acela un traznet se refecleta in geam zguduind apoi pamantul, facand-o sa se dea inapoi, privind cerul.
- Nu te teme! Sunt doar fortele pamantului ce se aduna vrand sa il spele! Poftim! Imbraca-te cu asta! Ii arata kimono-ul alb ce era pe masa rece. Se aproprie de el trecandu-si mana peste acesta, observand ca era foarte fin. Il privii pe Alex care intelesese din priviri ce vrea sa zica, ofta usor si ii dadu drumul la mana si ii ridica barbia cu doua degete, zambind pe sub mustati.
- Nu fii asa rusinoasa! Nu iti fac nimic, decat te privesc! Dar daca asta doresti.... am sa ma intorc cu spatele! Dar ca sa stii...nu e prima data cand te vad goala!
- Nu uita ca am descrescut iar apoi crescut ca un om! S-ar putea spune ca e prima data! Ii raspunse privindu-l in ochii lui adanci.
Se dadu usor in spate, privii kimono-ul. Isi dadu jos bluza, Alex privind-o o clipa cu coada ochiului , imbatandu-si privirea cu trupul ei fin si perfect, apoi intorcandu-se cu spatele, mormaind un ¨ D-asta era si mai interesant!¨. Dupa niciun minut Aime ii spuse sa se intoarca cu fata la ea fiindca e gata.Acesta o privii din cap pana in picioare, schita un zambet discret. Kimonoul pe care il purta ii venea perfect, dandu-i un aer mai elegant si mai frumos. Parul prins o facea sa para mai matura. Blondul ii spuse sa se aseze pe masa, ii intinse mana ajutand-o sa urce pe ea, intinzandu-se. Ochii ei erau atintiti asupra cerului iar inima ii batea cu teama, auzise un ¨calmeaza-te¨ dar abia daca putea face asta. Nu puse nicio intrebare, desi vroia sa stie pentru ce atatea pregatiri si mai ales,vroia sa stie ce este cu masa aceea ciudata. Dar gandul ca totul va revenii la normal sau cel putin cum era inainte, o facea sa se lase pe mainile lui Alex.
Privii cum cerul inca era in lupta, desi nu dadea vreun semn ca v-a incepe sa ploua sau sa ninga. Alex venii pe partea cealalta a mesei, privii ceasul dupa peretele din fata, mai erau 2 minute pana la miezul noptii. Se apleca si o saruta pe frunte pe Aime, soptindu-i sa aibe incredere in el si sa inchida ochii. Aceasta ii inchise, tragand aer in piept.
Alex se intoarse spre masuta din spatele lui pe care se afla un tepus si o carte veche, groasa si inchisa insa cu un semn pus. Puse mana pe tepus, se intoarse catre Aime si o privii usor neincrezator, stranse cu ambele maini lemnul. In momentul urmator il infipse adanc in pieptul fetei ce scoase ochii din orbita si un firicel de sange se scurse printre buzele ei finute. Ochii i se inchisera, lumina din ei disparand incetul cu incetul. Sangele se scurgea pe partea cealalta a tepusei, prin adanciturile facute in masa.
Alex o privea fara nicio expresie pe fata, doar o mangaie pe frunte si se intoarse. Lua cartea si o deschise unde semnul era pus, se intoarse catre Aime, asteptand ca pentagramele sa fie definite de sange. Se auzii un tipat si usa fu trantita de perete. In pragul ei era Yuuki, scumpa si dulcea prietena a lui Aime si inamica a lui Alex ce ii arunca o privire urata, apoi privind in carte pregatindu-se sa citeasca:
- Nu! Nu incepe! Nu citii! Se auzii vocea brunetei insa blondul o ignora complet incepand sa citeasca din ea, latina se auzea prin toata incaperea, fiind cuvinte grele pentru Yuuki. Aparu in fata lui si vru sa il loveasca, baiatul o privii cu coada ochiului iar o rafala de vant o lipi de perete si usile inchizandu-se. Privii speriata cum sangele aproape unise pentagramele, ochii ei facandu-se de o culoare rosie la mirosul lui. Scutura din cap cand simtii o durere in spate facand-o sa urle de durere. Isi dadu seama imediat ca durerea venea de la sigiliul ei, si asta se intampla numai din cauza lui Alex, din cauza cuvintelor lui ce erau legate de suflete necurate. Il privii ducandu-si mana la spate, incercand sa stranga pentru a nu o mai durea:
- Opreste-te! Spui cuvintele gresite! Nu din cartea aceea poti desface sigiliu! Doar o vei da ca ofranda diavolilor! Opreste-te! De ce crezi ca as mintii? Nu as avea de ce! O vreau departe de lumea vampirilor dar nu o vreau moarta! Alex! Asculta-ma macar odata in viata ta! Va murii!
Blondul se oprii brusc, ii arunca o privire ucigatoare fetei ce era pe podea, in genunchii din cauza sigiliului ce ii facea respiratia si mai grea iar vederea incetosata. Se aproprie de ea, ii ridica privirea cu doua degete:
- De unde pot fii sigur ca nu e asta? La urma urmei, orice cuvinte care desface un sigiliu te-ar afecta pe tine!
- Poti fii sigur de faptul ca Aime este ca o sora pentru mine si nu as avea de ce sa o omor! Cand m-am luptat cu tine la ea in camera, ti-am luat cartea si am vazut semnul unde era pus, iar sigiliul este gresit, este un sigiliu pe care nu il desfaci prin cuvintele spuse de tine, ci o dai diavolilor! In cartea asta, la pagina unde este semnul, sunt cuvintele adevarate! Ai incredere in mine! Ii grai bruneta intinzandu-i o carticica ce parea la fel de veche ca si cartea din care citise Alex. Baiatul o lua si o privii cu atentie, scrasnii din dinti si se ridica brusc, se intoarse catre Aime, deschise cartea unde semnul era pus si incepu sa citeasca din ea. Sangele lui Aime unii pentagramele iar intre ele se forma o bariera, protejand-o de tot ceea ce era exterior pentru ea. O liniste brusca se lasa in incapere dupa ce cartea fu inchisa, lasand pe oricine cu sufletul la gura, in timp ce bariera isi mentinea forma actuala si de culoarea rosie a lichidului ce ii era baza.
Alex intinse mana vrand sa o atinga pentru a se asigura ca fiinta ce era sub ea, era in siguranta. Isi retrase mana imediat cand fiorii si durerea il trecu prin corp, facandu-l sa faca cativa pasi in urma si sa se rezume doar sa priveasca. Prin geamul tavanului cobori o lumina destul de subtire a lunii ce se contopii cu bariera, continuand sa o alimenteze si facand-o sa scada brusc, descoperind trupul palid si neinsufletit al fetei ce ramasese in aceiasi pozitie, nu se misca, nu dadea vreun semn de viata, era pur si simplu...moarta!
Blondul o privii cu ochii scosi din orbita, isi retinu respiratia lasandu-si din nou plamanii fara aer. Se aproprie de ea, o atinse usor pe frunte simtindu-i racimea corpului, facandu-l sa tresare si sa inghita in sec, ii striga de cate ori numele insa nimic, nu ii raspundea nimeni si nimic. Ochii lui prindeau o culoare rosiatica ce parca turbau, isi intoarse capul in partea dreapta. Aruncandu-si privirea ucigatoare asupra brunetei ce ramasese lesinata pe podeaua rece, lasata singura ca intotdeauna. Aparu in fata ei si o apuca de gat, o zdruncina pentru a se trezii insa fara raspuns. O lipi puternic de perete reprosandu-i de ce a mintit, strigandu-i sa se trezeasca pentru ca sa o poata omori, sa se poata razbuna. O privii urat in timp ce coltii lui ieseau la iveala, apropriindu-si buzele carnoase de gatul palid al fapturii lesinate din mana lui.
- Nu se poate putina liniste macar de respect? Se auzii o voce in incapere ce il facu pe Alex sa inlemneasca, ii dadu drumul lui Yuuki ce cazu pe podea fara sa se miste.

* Masa din mijloc= masa unde se omora animale pentru a da o ofranda zeilor. Doar ca aici are pentagrame in colturi si in mijloc.
* Pentagrama= Stea intr-un cer cu puteri magice/demonice

[Fright_night]

Bunaaaaa!!! Am trecut si eu pe la ficul tau fiindca m-a atras numele, in principiu vroiam sa-ti spun ca dragut numele :D Cat despre fic, ideea imi place foarte mult, este interesanta, captivanta! Pacat ca pui capitolele asa de rar. Am vazut ca n-a comentat nimeni asa ca m-am gandit sa comentez eu.... Cu gramatica am observat ca ai facut o schimbare radicala in ultimele pagini in mai bine, dar la inceput era foarte... putin descris ( fara ofensa, sper sa nu te supere comentariul meu) dar apoi te-ai stabilit destul de bine cu descrierea.Greseli de tastare am vazut destule dar trec peste ele n.n
Ideea imi place foarte mult si faptul ca ai facut un mic rezum in ultimul capitol mi-a adus aminte lucrurile si m-a ajudat destul de mult... Sper ca nu te-am suparat sau deranjat cu ceva, daca da, imi cer scuze. Ne vedeeeem....