Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

[Terminat] I just wanna love you!

#21
Am revenit cu nextul fetelor...Ms mult de comentarii ma bucur ca va place

***

Statea la birou cu o ceasca mare de cafea in fata si un teanc de dosare, dar nu reusea sa se concentreze deloc. Mintea lui tot zbura la un anume spiridus cu par ca noaptea ce probabil inca dormea. Si acum ii simtea gustul buzelor atat de dulci si mirosul de capsuni al pielii. Scutura din cap de cateva ori pentru a se forta sa revina la realitate. Azi era o zi deosebit de ocupata: avea cel putin 10 consultatii si 2 operatii programate asa ca nu-si permitea sa-si lase concentrarea sa se evaporeze de tot.
O bataie in usa reusi sa-l aduca cu picioarele pe pamant, dar pana sa zica "intra", usa se deschise si nimeni altul decat Daniel intra inauntru ca un taifun dezlantuit.
-Te-ai gandit sa dai si tu pe la munca? zise cu o usoara ironie in voce. Vad ca ti-ai schimbat si stilul vestimentar. Daniel il privi cu ochi critic, dupa care izbucni in ras. Deci ce s-a intamplat ieri?
-Daca ti-as povesti nu m-ai crede…Blake ofta aducandu-si aminte de incurcatura in care se aflase cu o zi in urma si se incrunta cand isi dadu seama ca nu apucase sa discute cu Jesse deloc despre actiunile lui deloc potolite din ziua precedenta.
-Pune-ma la incercare. Ieri ai plecat val-vartej de aici si nici nu te-ai mai intors. Dupa cum banuiesc nu ai petrecut noaptea acasa…
-Sa zicem doar ca notiunea lui Jesse de a sta locului cateva zile nu corespunde cu notiunea mea…Jur ca pustiul asta e un magnet pentru necazuri.
-Ce s-a intamplat defapt?
-Am avut ieri o mica intalnire cu fratii Huarez...
Daniel deveni serios si-l privi pe Blake de parca acesta innebunise de tot.
-Vorbesti serios sau faci misto de mine? Acei frati Huarez?
-Mai cunosti altii? Normal ca acei frati Huarez. Un prieten de a lui Jesse…a…sa zicem ca avea niste probleme si ne-am dus sa-l culegeam de pe unde aterizase.
-Pe toti dracii! Tu chiar vorbesti serios! Bine ca ati scapat intregi.
-Mie imi zici. Baiatul asta imi va scoate peri albi. Blake se lasa pe spatarul scaunului, dar in minte nu-i aparura imagini din dupamasa trecuta, ci cele din timpul serii :corpul lui Jesse tremurand, vocea sa senzuala, ochii albastri ca doua lagune…imaginea lui din acea dimineata cand adormise pe canapea.
Blake isi scutura din nou capul, fortandu-se sa revina la realitate.
Daniel il privi si incepu sa zambeasca siret.
-Banuiesc ca s-a mai intamplat si altceva…nu pari foarte nervos…mai degraba pari al naibii de satisfacut.
-Ihi…
-Blake, nenorocitule! Te-ai culcat cu el! Daniel se ridica in picioare si il privi nervos pe prietenul sau. Nu-mi vine sa cred ca ai profitat de bietul baiat. Ce naiba e in capul tau, omule? Tarate?
Blake il lasa sa se calmeze si sa se aseze din nou jos, apoi incerca sa-i explice.
-Cu toate ca nu e deloc treaba ta, da, m-am culcat cu el.
-Esti prost….
-Dar…nu cred ca eu l-am sedus. Mai degraba eu am fost cel sedus. Blake ofta zgomotos nestiind ce sa mai adauge.
-Il placi. Daniel il privi timp de cateva minute asteptand ca celalalt sa nege, dar cand nu primi nici un raspuns stiuse. Blake il placea pe Jesse. Nu era doar un joc…Se mai linisti un pic. Ei..bine, adauga dupa inca un moment de liniste, trebuia sa se intample intr-un final.
-Ce vrei sa spui cu asta?
-Uite de ce e, Blake, au trecut destui ani de cand te-ai despartit de Issabela…era déjà timpul sa incepi sa simti din nou. Si dupa cate vad, Jesse este cel care ti-a redeschis aceasta cale.
-Nu stiu ce sa zic…sunt confuz.
-Normal ca esti, dar ascultati instinctele si nu face prea mari tampenii si totul va fi bine. Lasa trecutul acolo unde ii e locul:in trecut si mergi spre viitor.
Daniel se ridica si-l batu prieteneste pe umar pe prietenul sau, dupa care iesi afara din incapere.
Blake analiza cele spuse de Daniel, ajungand la concluzia ca avea dreptate, dar era mult mai usor de zis decat de facut: sa se increada in cineva destul de mult pentru a incepe o noua relatie. Se va gandi mai tarziu la toate astea. Lua o gura mare de cafea si deschise primul dosar pe care il avea in fata. Era timpul sa treaca la munca.

*

Jesse se trezi cu o migrena incredibil de deranjanta. Privi in jur dezorientat, dandu-si seama ca se afla din nou in living. Probabil adormise. Se ridica anevoie din pat si injura in gand durerea ce ameninta sa-l despice in doua, dar acum nu avea nici un rost sa se planga. Fusese de acord, ba mai mult, ii placuse ceea ce facusera ei asa ca nu avea decat sa suporte consecintele. Era prea liniste in casa. Probabil Blake please deja. Uitandu-se la ceas concluziona ca era ora 2 dupamasa. Se imbraca rapid cu primele haine pe care la gasise si iesi din apartament avand in gand sa mearga la sectia de politie 5 pentru a vedea cum au decurs lucrurile cu fratii Huarez. La cat de bine o cunostea pe Anita, probabil Nick avusese ghinionul de a petrece o noapte in celula. O merita din plin. Pana la urma ce naiba cauta el in port, cand trebuia sa fie in Honolulu?Ofta si ridica din umeri. Nu era treaba lui cu ce-si ocupa colegul sau timpul, dar ar trebui sa fie mai atent. Unele reguli erau facute ca sa fie incalcate, iar altele trebuiau respectate cu strictete. Asa mergeau lucrurile in meseria lor si oricine incalca acest principiu universal se trezea in o groaza de probleme. Cam ca Nick.
Urca in masina si demara in forta netinand cont de traficul intens de la ora aia. Niciodata nu conduse regulamentar si nu avea de gand sa inceapa acum. Caldura inabusitoare de afara patrunse si in atovehicul, facandu-l sa dea drumul la aerul conditionat pentru a se racori. Mintea lui, care de obicei era foarte limpede, acum parea a se afla intr-un fel de vacanta. De concentrare nici nu mai vorbea, ea practic neexistand, mintea lui fiindu-i invadata de imagini din acea dimineata. Uitandu-se in oglinda observa ca se inrosise un pic si era sigur ca nu de la caldura. Cine si-ar fi imaginat ca se va afla in situatia asta? In nici un caz el nu. Era pentru prima oara cand se simtea atras de o persoana nu numai fizic si nu stia cum sa reactioneze, ce sa faca. Incerca sa sorteze sentimentele ce il incercau in acel moment, dar nu reusi decat sa devina si mai confuz…Nu avea ce sa faca. Va trebui sa astepte si sa vada cum vor decurge lucrurile. Pana atunci isi va ocupa timpul cu cartea aia si cu propria lui investigatie.
In cateva minute se trezi in fata sectiei 5, care parea aglomerata ca naiba. Valul criminalitatii crestea in concordant cu caldura. Intra in cladirea plina, ferindu-se de politistii care veneau cu cei prinsi. Aerul era greu, innecacios, plin de arome de tutu, cafea si fast food de proasta calitate. Pe unele birouri vedea cutii intregi de gogosi pline de ulei, gretoase. Merse printre birouri pana ce ajunse in dreptul usii de sticla unde scria Anna Lorgos si batu usor.
-Intra. Vocea ei hotarata razbea prin acel haos de nedescris.
Jesse se conforma.
-Buna, Anita. Zambi cand o vazu pe femeie radicand capul din mormanul de hartii ce erau aruncate pe birou. Arati..calma in dimineata aceasta.
-Salut, Jesse. Femeia zambi pentru un moment scurt si ii facu semn sa ia loc. Scuze deranjul, dar nici nu-ti imaginezi ce zi aglomerata ii.
-Am observant. Sunteti in plina activitate.
-Mda…caldura asta nenorocita si s-a mai stricat si aerul conditionat. Femeia ofta. Cu ce te pot ajuta?
-Ce s-a intamplat aseara dupa ce l-am lasat pe Nick aici?
Anita redeveni serioasa.
-I-am luat o declaratie si l-am lasat sa plece. Nu avea nici un rost sa-l mai tin aici. Ridica din umeri ca sa-si intareasca spusele.
-Ati fost la locul acccidentului? Jesse era curios sa descopere daca mai gasisera pe cineva acolo.
-Da, normal, dar nu mai era nimeni. Nu ati omorat pe nimeni cu mica voastra cascadorie ieri.
-Aha, ma bucur. Putea sa rusufle usurat. Chiar daca barbatii respectivi nu erau niste cetateni model, nu prea ii placea sa aiba suflete pe constiinta.
-Ar fi trebuit sa va arestez pe toti pentru ca va faceti de cap pe teritoriul meu. Ce v-am spus? Cand aveti un pont sunati la politie nu actionati de capul vostru. Intr-una din zilele astea o sa o incurcati rau de tot.
-Calmeaza-te, Anita. Nu a fost vina mea de data asta. Si eu am fost la fel de uimit ca tine cand m-a sunat Nick sa-mi zica unde este. Credeam ca-i in Honolulu.
-S-a intors mai repede. Anita se sprijini de birou si privi prin peretele de sticla la nebunia de nedescris din restul sectiei. Intr-o zi, acesta neglijenta il va omora.
-Sa speram ca se va potoli pana nu se va intampla asa ceva. Jesse incepu sa zambeasca pentru a o linisti pe femeia din fata sa. Anita era o latino-americana inalta cu un corp frumos rotunjit in locurile ideale. Parul ei castaniu si lung ii cadea intr-o cascada abundenta pe umeri in jos, in timp ce ochii caprui, inteligenti scrutau imprejurarile. In acea dimineata era imbracata intr-o camasa alba, simpla, mulata pe corp si deschisa la primii doi nasturi si o pereche de pantaloni la dunga negrii si drepti care ii puneau in valoare picioarele lungi ca de zeita. Probabil in alte ocazii Jesse ar fi gandit ca este o femeie frumoasa, o femeie pe care si-ar dori-o la el in pat, dar acum, dupa experienta din seara precedent asi cea de mai devreme ajunse la concluzia ca dorea sa-si imparta patul cu o singura persoana: Blake.
Nu mai zabovi mult la sectie caci era déjà tarziu si vroia sa treaca si pana la redactie sa vada ce se mai intampla prin lumea ziarelor.
Cand ajunse in cladirea impunatoare se trezi intr-un alt gen de haos, de aceasta data parca un pic mai ordonat (daca asa ceva este posibil) si mai bine mirositor. Abia reusi sa ajunga nevatamat la biroul lui Ian la cat de aglomerate erau colidoarele. Odata ajuns, batu la usa si intra fara sa mai astepta un raspuns.
Ian era ca de obicei bagat intre dosare injurand de mama focului ceva. Trabucul ii atarna intr-un colt al gurii, lasand scrumul sa cada neglijent pe birou.Isi ridica ochii un pic incruntat, dar cand vazu cine pasi in sanctuarul sau figura i se destinse instantaneu.
-Jesse…ce faci aici? ma gandeam ca esti in convalescenta…
-Da, da si eu ma bucur sa te vad sefu’, zise tanarul cu o urma de tristete in glas.
-Sti bine ca ma bucur sa te vad, dar nu ma asteptam sa treci azi pe aici.
-Ce pot sa zic…imi era dor de casa. Cum merge treaba?
Roberts ofta zgomotos dupa care se ridica de pe scaun si incepu sa se plimbe prin birou.
-Ca naiba! vocea sa era plina de nervi si suparare. Nick e prins in incurcatura aia cu fratii Huarez. Apropo de asta, parca ziceai ca stai linistit cateva zile, nu ca alergi dupa mafioti prin portul Los Angeles.
-Nu alergam dupa mafioti, ci dupa Nick. Jesse zambi strengareste. Ce era sa fac? Sa-l las acolo?
-Nu, nu fireste ca nu. Ian il privi cu luare aminte la momentele in care il vazuse pe patul din spital palid si abia respirand si se infiora. Jesse ii era ca un fiu. Nu mai vroia sa-l vada in starea aia niciodata. Dar sa-l ti pe tanar departe de necazuri ar fi fost ca si cum ai incerca sa ti un urs departe de miere: adica imposibil. Dar fi mai atent, continua acesta cu o voce ferma. Sunteti cei mai buni jurnalisti ai mei. Nu mai vreau incidente, Jesse.
-Am inteles. Jesse tacu cateva moment asteptand ca seful sau sa se calmeze, dupa care continua: Nick unde este pana la urma?
-E plecat pentru o vreme din zona.Pana se linisteste toata chestia asta cu mafiotii l-am trimis in Europa de Est.
-Ceva interesant?
-Crize financiare, mita, saracie dictaturi deghizate in democratii…chestii de genul. Mai multe o sa aflii cand se intoarce Nick.
-Suna interesant. Jesse dadu sa se ridice si sa plece. Aflase ceea ce vroia sa stie: colegul sau era in siguranta, la mare departare de L.A.Mai mult nu ii pasa.
-Stai un pic, Jesse.Cum merge cu cartea?
Baiatul se opri in usa,pe buze aparandu-I un zabet ce nu promitea nimic bun.
-Destul de bine, zise cu o voce suava. Doctorul Thorton nu e nimic din ce m-am asteptat.
-De obicei cand zici ceva de genul trebuie sa ma astept la necazuri. Roberts ofta resemnat. Jesse va ramane Jesse. Nu se va schimba.
-Mai vedem noi…
Zicand acestea deschise usa si pleca fluierand pe holul aglomerat, scotandu-si telefonul si formand un numar:
-JHU? buna ziua as dori o programare cu decanul daca se poate…


*JHU-Johns Hopkins University

Ms gaby :am dat edit sper ca le-am nimerit pe toate (asta se intampla daca-mi corectez si postez capitolele seara)pupic

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#22
Binecuvantaree! :X Providenta ma iubeste!

Greseli( 4 ):
sa zica "intra" usa se - ... sa zica ``intra``, ( virgulita ) usa se. ..
acei - Acei ( Nu e constructie incidenta. )
dupamasa = dupa-masa ( Din cate stiam eu, compus din ``dupa`` si ``masa``, sinonim cu ``dupa-amiaza`` )
din nou capul fortandu-se - ... din nou capul, ( virgula ) fortandu-se...
a ta, da m-am culcat cu el.= ... a ta, da, m-am culcat cu el.
-Uite de ce e Blake - Uite de ce e, ( virgula - Vocativ ) Blake, ...
ascultati = asculta-ti
i n = in
pe prietenul sau dupa care = ... pe prietenul sau, ( virgula ) dupa care ...
durere = durerea
ba mai mult ii placuse ceea ce facusera ei asa ca = ba mai mult, ( virgula ) ii placuse ceea ce facusera ei, ( din nou virgula ) asa ca...
in forta netinand cont = in forta, ( virgula) netinand cont..
atovehicul = autovehicul
sectiei 5 care parea = ... sectiei 5, ( virgula ) care parea ...
tutu = tutun
Buna Anita - Vocativu`! - Buna, ( virgula Anita!
Salut Jesse - Idem ``Buna, Anita!``
ii = E preferabil sa folosesti ``e``, fiindca asta e forma literara a verbului.
observant = observat
respective = respectivi
Calmeaza-te Anita - Idem ``Buna Anita``
Intr-o zi acesta = Intr-o zi, ( virgula) aceasta ...

Atat despre asta. Continutul e magnific, stii cum sa faci omu` sa iti iubeasca povestea! 15 Bine, reformulez, sa o adore, in cazul meu :X
Abia astept continuarea 15 Sa descrii detaliat tot ceea ce se intamplaaaa =p~
Si mult succes la punctuatie. ^^

Bye pupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#23
Pun nexxt-ul mai repede de data asta.Lectura placuta (e un pic mai maricel)

***

Reusise sa rezolve cu programarea. Macar asta iesise bine, asa cum se asteptase si cum planificase. Jesse hotara sa treaca pe la spital sa vada ce face Blake, cu toate ca nici acum nu stia cum sa se comporte in preajma lui. Oricum era mai bine sa mearga acum, caci mai tarziu va pleca spre Maryland si nu stia exact cand se va intoarce. Era sigur ca va afla lucruri interesante despre persoana doctorului, despre modul lui de a se comporta din anii facultatii. Abia astepta.
Cand ajunse la spital se opri prima data la receptie sa intrebe daca Blake era liber sau daca avea vreo operatie. Asistenta ii zambi prietenos spunandu-i ca nimerise la fix, pentru ca doctorul Thorton tocmai iesise dintr-o operatie si acum se afla in biroul sau sau la cantina. Jesse ii multumi si se indrepta spre biroul de la etajul trei folosind scarile, caci acum nu se grabea.
Ajuns in fata usii, batu incet, dar nu intra ca si la Ian, ci astepta sa i se dea voie.
-Da…
Jesee deschise usa si patrunse in incaperea slab luminata. Blake nu se afla ca de obicei la birou ci statea intins pe unul dintre fotolii cu picioarele ridicate pe masuta si cu ochii inchisi.
-Buna, Blake.
Cand auzi voce tanarului deschise numaidecat ochii, un zambet calduros aparandu-i pe buze.
-Ma intrebam cand o sa treci pe aici…Stai jos. Jesse se conforma si alese fotoliul liber, dar tacu din gura, nestiind ce sa zica. Se simtea jenat cu toate ca stia ca nu are de ce. Erau doi oameni maturi care petrecusera o noapte impreuna. Nimic mai mult, nimic mai putin. Se forta sa se calmeze, dar corpul sau nu il asculta. Inima incepu sa-i bata mai tare si obrajii i se inrosira usor. Esti bine? vocea lui Blake era serioasa si ingrijorata. Adica…a vreau sa zic…nu te-am ranit in timp ce…
-Nu, sunt bine, ii taie Jesse vorba inrosindu-se si mai tare. Tu esti bine…?
-Aaa, da.
O tacere jenanta se lasa din nou intre cei doi. Dupa cateva ezitari Jesse hotara sa fie sincer. Doar nu avea sa-i dea in cap, nu?
-Nu-mi place chestia asta, zise cu o voce soptita.
Blake il privi serios, crezand ca vorbeste despre ce s-a petrecut in acea dimineata si cu o seara inainte intre ei, fiind pregatit cu destule argumente pentru ca tanarul sa nu dea inapoi. Nu acum cand el era dispus sa riste din nou.
-Va fi mai bine cu timpul. Trebuie sa ai rabdare.
-Tocmai asta este , nu avem destul timp la dispozitie ca lucrurile sa revina la normal. Jesse il privi frustrat neintelegand de ce doctorul adopta o atitudine atat de impacata. Daca vor trebui sa lucreze impreuna, sa colaboreze pentru a scrie acea carte, trebuiau sa-si rezolve mica problema de comunicare. Cum naiba va scrie ceva daca nici macar nu putea sa vorbeasca normal cu omul asta?
-Nu te pripii, pustiule. O sa ne facem timp.
-Parca vroiai sa termini cu chestia asta cat mai repede. Acum vrei s-o lungesti? Jesse se ridica nervos de pe fotoliu si incepu sa se plimbe prin birou la fel cum facea si seful sau cand ceva il macina.
-Azi dimineata nu pareai a te grabi, zise Blake cu ironie, incepand si el sa se enerveze. Gata te-ai saturat deja?
Jesse se opri din mers si se uita stupefiat la Blake.
-Ce legatura are dimineata asta cu ceea ce discutam noi aici? Tacu un moment, dar cand vazu ca Blake nu mai zice nimic continua, stai un pic. Tu despre ce crezi ca vorbim acum?
-Despre ce dracu am putea vorbi acum? doctorul era deja exasperat. Despre faptul ca noi doi ne-am culcat impreuna. Despre asta vorbim acum!
-Nu-i adevarat! Vocea lui Jesse crescu in intensitate cu cativa decibeli. Eu vorbeam despre faptul ca trebui sa lasam jena deoparte. De cand am…aaa, sti tu...
-Facut sex, continua doctorul fraza in locul lui.
-…nu mai putem vorbi normal. Daca vrei sa termin cat mai repede cu biografia ta trebuie sa putem comunica. Nu ne permitea sa ne comportam ca doi tampiti analfabeti care nu stiu sa articuleze un cuvant coerent
Blake se calma imediat. Deci nu ii parea rau, ci doar era frustrat, la fel ca el, pentru ca aveau mici probleme de comunicare. Incepu sa zambeasca si se apropie de tanarul care il masura din priviri si ii depuse un sarut usor pe buze.
-Imi pare rau ca m-am enervat, dar credeam ca regreti ce s-a intamplat, zise doctorul tinandu-l in brate.
-Ti-am mai zis, nu regret nimic. M-am simtit bine.
-Doar bine?
-Ok…mai mult decat bine. Zicand acestea Jesee ii depuse la randul sau un sarut pe buze. Trebuie sa repetam actiunea. Vocea sa jucausa il incita pe Blake pana la limita, dar nu era nici momentul, nici locul potrivit pentru a exersa.
-Esti un drac impielitat cu chip de inger.
Jesse zambi siret si se desprinse din imbratisare, asezandu-se cu sezutul pe birou.
-Stiu…Il privi pe Blake printre gene, abia acum observand cu ce este imbracat. Vad ca ti se potrivesc hainele mele.
-In lipsa de altceva mai bun, ma descurc si cu asa ceva.
-Auzi la el: lipsa de ceva mai bun…Jesse pufni si sari jos de pe birou indreptandu-se spre iesire.
-Unde pleci? intreba Blake curios.
-Acasa sa-mi iau niste haine. Voi fi plecat din oras cateva zile.
Blake dori sa-l intrebe unde pleaca, dar se opri din timp. Pana la urma nu avea nici un drept. Nu hotarasera nimic cu privire la o relatie. Momentan erau doar doi tipi care facusera sex.
-Aaa, drum bun atunci. Dar cum ramane cu cartea mea?
-Domnule Thorton cum credeti ca se scrie o carte? Trebuie sa ai destule informatii pentru a face ceva de calitate, iar nu toate informatiile le gasesti in oras, zise cu o voce plina de amuzament tanarul. Apoi adauga pe un ton mai serios: stai linistit, nu am de gand se-ti dezgrop tot trecutul, ci doar indeajuns de mult pentru a prinde esenta cartii.
-Ai putea sa ma intrebi pe mine ceea ce te intereseaza.
-As putea si o voi face intr-un final, dar momentan vreau sa fiu obiectiv si sa te descopar prin prisma altor persoane. Ai incredere in mine, stiu ce fac.
Blake stramba un pic din nas, dar nu avea ce sa comenteze. Pana la urma asta era meseria lui Jesse si din cate observase pana atunci si citise ajunsese la concluzia ca stia sa-si faca meseria. Putea sa aiba incredere in el.
-Bine, cum zici tu. Numai incerca sa nu te bagi in prea multe belele cat esti plecat. Un zambet rautacios ii aparu pe chip.
-Promit, dar acelasi lucru ti-l cer si eu. Jesse ii facu cu ochiul si iesi afara din birou.

*
Ultima saptamana si-o petrecuse pe drumuri. Putea sa aleaga avionul, dar prefera masina. Condusul il linistea si ii oferea ocazia sa-si puna gandurile in ordine.
Privi pe geam, vazand primele raze ale soarelui, care mijeau la est imbracand intreg cerul intr-un portocaliu aprins si ofta. Intr-o ora va fi din nou in L.A.
Avusese o saptamana plina: prima lui oprire fusese JHU, unde Blake studiase. Norocul lui ca resusise sa programeze o intalnire cu decanul, ca de nu ar mai fi trebuit sa stea o vreme in Maryland. Dupa ce vorbise cu decanul despre motivul vizitei sale, purtase conversatii destul de interesante si cu alti profesori de-a lui Blake. Toti si-l aminteau ca fiind un tanar foarte intelligent si capabil ,dar deosebit de incapatanat si uneori aducator de necazuri. Cel putin cinci dintre ei ii relatasera incidentul in care Blake incendiase din greseala un laborator de top al universitatii. Jesse pufni. Si ii mai zicea lui sa nu intre in necazuri. Din cate aflase nici Blake nu era mai bun. Poate acum se mai linistise un pic, dar asta nu inseamna ca avea dreptul sa-i tina lui morala despre cum sa stea afara din belele, cand chiar si el era mare fan a lor.
Dupa ce termina intervieverea profesorilor, Jesse le facu o vizita si unor fosti colegi de-a doctorului care stateau in apropiere. Dupa spusele lor, Blake putea fi un tip de nota zece, daca nu il provocai. Isi pretuia prietenii si nu ii lasa la greu, iar promisiuniile tot timpul si le tinea. Un singur lucru il intrigase pe tanar in aceasta excursie: nu aflase prea multe despre familia lui Blake. Nici profesorii, nici colegii sai nu stiau cine stie ce, doar lucruri generale: provenea dintr-o familie instarita care locuia in Alaska, tatal sau avand o firma de import-export. Despre mama sa nu stia nimic. Nu venisera nici unul la Universitate atat timp cat Blake invatase acolo. Doar decanul il stia pe tatal sau de la un bal de caritate. In rest nimic.
Jesse ofta. Se pare ca nu e singurul care nu are legaturi stranse cu familia. Asta insemna ca va trebui sa sape un pic mai adanc. Din pacate. Nu stia cum va reactiona Blake daca va afla ce vrea sa faca.
Intrand pe autostrada se trezi din nou prins in agitatia obisnuita a orasului si se lasa purtat de ea spre apartamentul sau. Era obosit, dar nu avea de gand sa doarma. Intra rapid la dus, cazut pe ganduri, care il duceau la un anumit doctor. Nu ii placea sa recunoasca, dar ii era dor de el. Ii simtise lipsa in aceste zile si acum abia astepta sa-l vada. Iesit de la dus, se imbraca rapid isi lua cheile de la masina si pleca spre spital…

*
Vorbisera cu o seara inainte la telefon si ii spusese ca se va intoarce astazi. Poate de aceea nu avea nici un pic de stare. Nu-i venea sa creada ca trecuse o saptamana de cand nu il vazuse sau mai bine zis nu-i venea sa creada ca ii simtise atat de mult lipsa in aceasta saptamana. Ii era dor de vocea lui, de corpul acela fierbinte si primitor, de privirea albastra inocenta, de saruturile pasionale. Doar gandindu-se simtea cum se excita. Era un om matur si trebuia sa se comporte ca atare, nu sa se lase influentat de niste ganduri perverse. Ofta frustrat. Pana sa-l cunoasca pe Jesse nu avusese asemenea probleme. Blake se lasa in scaun si privi cu scarba la dosarele pe care trebuia sa le completeze. Pur si simplu nu avea chef de munca. Inchise ochii pentru un moment, dar cand auzi bataia din usa sari de pe scaun crezand ca este Jesse.
-Intra, zise cu o voce vesela. Dar cand vazu cine i-a pasit pragul privirea i se intuneca si toata buna dispozitie disparu intr-o secunda. Ce cauti aici, tata?
Barbatul din usa era o replica mai in varsta a lui Blake. Amandoi erau la fel de inalti si de solizi, dar diferenta dintre cei doi era de 30 de ani. Hank Thorton era un munte de om si aceasta impresie nu se datora numai inaltimii sale. Intreaga sa postura te facea sa te gandesti la un general din timpurile stavechi. Parul sau era un pic mai intunecat decat al lui Blake, usor grizonat pe alocuri si tuns scurt, ochii caprui, inteligenti scrutau incaperea in care patrunse memorand fiecare detaliu. Fata nu ii era brazadata decat de cateva riduri de expresie, care in loc sa-l imbatranseasca ii dadeau un farmec aparte. Cert este ca nimeni nu ar fi zis despre acest barbat ca este urat. In acea zi era imbracat intr-un costum elegant de culoare inchisa si o camasa alba atat de dreapta incat parea apretata. Nici o cuta sau o scama nu strica imaginea lui Hank Thorton. Blake il masura din cap pana-n picioare ajungand la concluzia ca nu ii va placea ce va auzi in continuare.
-Asa iti intampini tu tatal? tuna vocea celuilalt barbat.
Blake stranse din dinti, obligadu-se sa se calmeze si sa zambeasca.
-Imi cer scuze, tata. Hai inauntru, nu sta acolo in prag.
Barbatul mai in varsta inainta cu pasi hotarati, ii stranse mana fiului sau, apoi se aseza pe scaunul din fata biroului.
-Vreau sa vorbim, zise fara alta introducere.
-Mi-am dat seama. Doar nu ai facut drumul din Alaska degeaba, zise doctorul cu ironie. Ce vrei de la mine, domnule?
-Blake, zise barbatul cu o voce cat se poate de calma, nu mai poti continua asa…am inteles ca nu vrei sa preiei afacerile familiei. Am inteles asta de mult si chiar daca nu sunt de acord intru-totul te-am lasat sa faci cum vrei tu. Dar in ceea ce priveste casnicia ta sau mai bine zic fosta ta casnicie, trebuie sa-ti spun ca gresesti.
Blake simtea cum se enerveaza, dar trebuia sa mai reziste un pic. Poate va zice ce avea de zis si va pleca. Nu-si mai vazuse tatal de la divortul sau din urma cu 2 ani si atunci nu se despartisera in termini amicali.
Hank continua: am vorbit cu Issabela acum cateva zile. Inca te mai iubeste si ar vrea sa va impacati. Nu inteleg de ce dai cu piciorul unei asemenea sanse? Nu e perfecta, dar e o fata buna, iar tatal ei imi estei partener de afaceri si…
-Ai terminat? vocea lui Blake era hotarata si frustrata. Ma gandeam ca ai venit sa ma intrebi ce mai fac, nu sa-mi impui capul cu ce-a zis “doamna” aia. Pricepe o data, tata, nu am degand sa ma mai impac cu Issabela. NICIODATA. Mi-a ajuns pana peste cap de ea, de familia ei si de regulile inaltei societati. Nu-mi pasa nici de faptul ca tu o crezi fata buna, nici ca tatal ei e prietenul tau. Vorbim de viata mea, nu de o nenorocita de afacere. Cand termina ce avea de zis era in picioare aproape urland la barbatul ce il privea fioros. Niciunul nu pareau dispusi sa piarda.
-Daca nu o vrei pe ea atunci cauta-ti alta femeie. Nici unul dintre noi nu intinerim, iar daca tu nu vrei sa ai de-a face cu afacerea asta si cu averea mea, atunci va trebui sa-ti faci macar datoria da barbat si sa-mi dai un mostenitor.
-Asta te intereseaza pe tine? Mostenitori? Nu ai facut decat sa dai vina pe mine pentru divortul acela. Niciodata nu ai incercat sa auzi si versiunea mea. Ai avut un mostenitor batran nebun ce esti si fata aia buna cum o numesti tu ti l-a omorat.
Hank tacu pentru o clipa si-si privi fiul stupefiat. Da, tata, Issabela era insarcinata, dar nu mi-a spus nimic si a facut un avort. Defapt, nici nu stiu daca era macar copilul meu, dar daca era, ea mi l-a omorat si nu o voi ierta niciodata pentru asta.
-Nu te cred! Nu ar face asa ceva. Ea isi doreste un copil.
-Crezi ce vrei batrane, nu-mi pasa, dar daca ai terminat, poti pleca. Am treaba acum.
-Inca nu am terminat discutia tinere. Sa nu crezi ca ma poti da afara de aici.
O bataie usoara in usa ii determina sa-si intoarca privirile in acea directie.
Jesse ii privea curios pe cei doi barbati, nestiind ce sa faca :sa plece sau sa intre inauntru. Nu pareau prea bine dispusi nici unul dintre ei. Inghiti in sec cand le vazu privirile pline de ura si incerca sa abordeze unul dintre zambetele sale de journalist.
-Buna ziua. Imi cer scuze ca v-am deranjat. Pot reveni mai tarziu.
-Nu. Blake incerca sa-si inmoaie un pic vocea, dar degeaba. Hai inauntru, domnul tocmai pleca.
-Ba nu plecam niciunde, contracara Hank, dupa care se intoarse si intinse mana spre tanarul care il privea. Hank Thorton, zise cu o voce groasa de bariton
-Jesse Rosson. Incantat sa va cunosc, domnule. Nestiind ce sa mai zica il privi pe Blake, care parea gata-gata sa arunce biroul pe geam. Ati venit in vacanta sau cu afaceri?
-Nici una, nici alta, zise Hank obosit. Am venit sa-i bag la fiu-mi-o un pic de minte in cap, dar se pare ca nu am cu cine discuta.
Pe Jesse il bufni rasul, dar reusi sa se abtina. Asemanarea dintre cei doi era atat de evident incat puteai zice ca erau doua versiuni ale aceleiasi persoane.
-Poate fi destul de incapatant uneori. Dar asta poate fi si o calitate, nu numai un defect.
Hank ridica din umeri, apoi se reintoarse spre fiul sau pentru a-si reincepe letania.
-Sper ca vei tine cont de ce am discutat,fiule.
-Viata mea particulara nu e problema ta. Blake ii arunca o privire lui Jesse care incremeni langa el. Dar ca sa te mai linistesc un pic o sa-ti zic ceva.
-Ce?cu greu reusea Hank sa-si ascunda curiozitatea.
-Am deja pe cineva.
Pentru prima oara de la inceputul discutiei Hank se linisti.
-Si cine-i norocoasa? cand o vei aduce acasa sa o cunoastem si noi?
Pe fata lui Blake aparu un zambet prevestitor de rau.
-Ai facut cunostiinta deja cu “ea”. Cand vazu privirea mirata a tatalui sau se intoarse un pic spre Jesse care il privea la fel de mirat. Tata, ti-l prezint pe Jesse, iubitul meu.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#24
What??? Mai intai, vad ca Jesse incepe sa cedeze in fata lui Blake. Nu era asa la inceput, acum este mai calm si "sensibil" in fata doctorului:X
Acum sa revenim... Ce cauta taicasu` acolo cu vorbele alea? Ia-auzi, sotie si mostenitori,ha?24
Faza de la final a fost bestiala, prezentarea a decurs perfect21 Si ce fata va face tatal lui Blake, deja mi-l imaginez...39 Furios, rosu la fata de suparare si va iesi cu certuri, scandal, iti zic eu!:ha:
Te astept cu urmatorul capitol. :bye:

#25
Salut! :X
hotara = hotari [ Se scrie cu ``i`` daca e la sfarsitul cuvantului, la fel ca si la inceput ]
zambindu-i prietenos spunandu-i = zambindu-i prietenos, spunandu-i ...
gata te-ai saturat - gata, ( virgula ) te-ai saturat
continua, stai ... = continua: Stai un pic!
doctorul era... = Doctorul era... - Nu e constructie incidenta, se scrie cu litera mare.
Domnule Thorton cum credeti... = Domnule Thorton, ( virgula ) cum credeti... ?( Vocativ )
fosti colegi de-a = fosti colegi de-ai
degand= de gand
...mostenitor batran nebun... = (vocativ) ...mostenitor, batran nebun...
discutia tinere - Idem mai sus

Atat de la corectura 21 Acum... OMG ! :X:X
Imi palce ca astia doi nu comunica, e amuzant 21 Subiecte de cearta!
Si se plaaaac, normal! Abia pot sta unul fara altul! Ce dulceee! =p~
Nu ma asteptam la aparitia tatalui lui Blake, dar a fost bine venita15 Si nu ma asteptam sa ii spuna ca Jesse ii e iubit 21

A fost un capitol magnific! :X
Spor la scris in continuare! pupic
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#26
Am venit si cu Next-ul...ms fetelor de comentariipupic . Ma bucur ca va place

***

***
Hank Thorton era rosul ca racul si respira greu. Jesse se sperie un pic, crezand ca va face un atac de cord, dar Blake era linistit si privea cu o calmitate de nedescris scena pe care o provocase.
-Domnule Thorton, calmati-va. O sa va fie rau.
Hank se prinse cu mana de birou si trase adanc aer in piept de cateve ori apoi isi intoarse fata spre fiul sau.
-Glumesti, nu-i asa?
-Nu, de ce ai crede ca glumesc? Sunt cat se poate de serios acum.
-Dar…dar e barbat! se balbai batranul.
-Da, am observant si eu asta.
-NU voi permite asa ceva! Vocea lui tuna in incaperea minuscule.
-Nu e treaba ta sa permiti sau nu. Du-te acasa si lasa-ma in pace.
-Nicidecum, tinere. Te voi aduce pe calea cea buna, chiar daca e ultimul lucru pe care il fac.
Blake doar ii zambi si se apropie cu pasi marunti de Jesse, care tacea si privea doar. Intr-o fractiune de secunda ii cuprinse buzele intr-un sarut ferm, nelasandu-l sa se indeparteze. Jesse era vag constient ca mai era cineva in incapere, dar cand simti gustul lui Blake pe buze nu se putu abtine sa nu-i raspunda. De prea mult timp tanjise dupa ele, dar auzind respiratia grea a barbatului mai in varsta, il impinse pe doctor si-si lasa capul rusinat in jos, incercand sa-si ascunda fata ce ardea de la rusine si nervi. Cum de isi permitea sa-l foloseasca in halul asta?Auzea cearta care se iscase intre cei doi, dar era prea ocupat cu proprii nervi, pe care incerca, in van, sa si-i calmeze.
-Il voi saruta din nou. Poate atunci ma vei crede, zise doctorul cu sarcasm in glas.
Atunci autocontrolul sau se spulbera si Jesse isi incorda tot trupul. In momentul in care Blake se apropie, tanarul il pocni peste fata cu atata putere incat doctorul cazu peste birou. In incapere se lasa linistea. Jesse incepu sa-si maseze pumnul care ii zvacnea; pusese prea multa forta in lovitura, dar Blake si-o merita.
-Cine dracu va credeti amandoi? urla baiatul privind cand la unul, cand la altul. Blake se ridica in picioare, masandu-si cu o mana falca ce deja lua o nuanta mai inchisa. Sunteti intr-un spital, nu pe strada, sa urlati ca doi descreierati. Se intoarse apoi spre Hank. Stiu ca ii vreti binele, dar agasandu-l nu veti obtine nimic. Ar trebui sa incercati alta modalitate. Apoi se intoarse spre Blake. Iar tu…ma asteptam la mai mult de la tine. Vocea ii era amara si plina de regret. Nu sunt o jucarie pe care o poti manipula cum vrei. Dar nu inteleg de ce aveam pretentii de la voi. Oamenii din inalta societate vor ramane pe veci la fel obtuzi si de aroganti! Le mai arunca o privire ferma, dupa care se indrepta spre usa. Va rog sa ma scuzati, am lucruri mai importante de facut. Pleca, trantind usa cu putere in urma lui.
-La naiba! Blake se aseza pe scaun, frecandu-si in continuare falca. Tatal sau se aseza la randul sau pe scaunul din fata biroului. Amandoi se privira in tacere. Esti multumit? intreba dupa un moment Blake. Se putea sa nu vi tu si sa strici totul?
-Nu e vina mea, Blake. Tu ai fost cel care a vorbit numai tampenii.
-Pentru ca m-ai enervat tu!
Hank isi privi fiul oftand zgomotos, apoi zambi usor.
-Nu ma asteptam ca micutul ala sa aiba atata putere, zise cu o urma de amuzament in voce.
-Nu-l cunosti deloc, tata. Blake se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.
-Unde pleci? intreba batranul. Nu am terminat de discutat.
-Din punctul meu de vedere, am terminat. Ma duc sa vad daca pot repara din stricaciunile facute. Cand ma intorc, nu mai vreau sa te vad aici.Vocea sa era ferma, de neclintit, asa ca Hank aproba .Inca era in stare de soc .Cine si-ar fi imaginat ca Blake va avea o relatie cu un barbat .Era tare curios cum va reactiona sotia sa cand va auzi vestea.

Blake se grabi spre receptie, unde intreba asistentele daca il vazura pe Jesse. Acestea ii zisesera ca tanarul please si ca parea foarte suparat. Blake ofta. Era un prost. Stricase totul chiar inainte de a incepe ceva. Alerga in parcare, dar masina lui nu mai era acolo. Se scotoci prin buzunare, rugandu-se sa aiba cheile propriei masini la el. Le avea, din fericire. Porni masina si se indrepta spre apartamentul lui Jesse. Trebuia sa vorbeasca cu el, sa rezolve aceasta neintelegere. Traficul nu era prea intens, asa ca ajunse repede in fata cladirii de apartamente a tanarului. Parca masina in garajul subteran si lua liftul pana la etajul 5.
Batu la usa cu putere, dar nu primise nici un raspuns.
-Jesse, esti acolo? deschide, vreau sa vorbesc ceva cu tine. Jesse…?
Din nou nici un raspuns. Batu mai tare. Jesse?
-Pleaca, se auzi o voce stinsa din apartament. Nu vreau sa vorbesc cu tine acum.
-Jesse deschide usa.
-Nu!
-Jesse, daca nu o deschizi o daram.Jur!
Se facu liniste, apoi auzi cum zavorul este tras si usa se deschise cu un scartait enervant. Blake intra grabit nevrand sa ofere un spectacol vecinilor, ce probabil erau curiosi. In fata lui statea Jesse, pe jumate imbracat, cu parul dezordonat si ochii rosi de parca ar fi plans.
Ar fi avut atatea sa-i spuna, dar cand il vazu, toate discursurile pe care si le pregatise in minte se evaporara.
Jesse…eu..
-Zi ce ai de zis si pleaca. Am treaba.
Blake isi lasa capul in pamant cu regret si incerca sa gaseasca o modalitate de a-i spune ce simte.
-Imi pare rau. Nu am vrut sa spun ce am spus…adica am vrut sa spun, dar nu vroiam sa sune asa…adica…aaa…se balbai doctorul in incercarea de a se exprima cat mai corect. Pricepi ceva din ce iti spun eu aici?
-Nu prea, dar continua.
-Nu ma foloseam de tine ca sa-mi enervez tatal. I-am spus adevarul din puctul meu de vedere. Pentru mine tu esti special….Omul ala ma face sa reactionez anapoda. Stiu ca nu e o scuza, dar nu stiu ce altceva mai pot zice.
Vazand ca tanarul nu-i raspunde, continua din ce in ce mai jenat. Saptamana asta mi-ai lipsit ingrozitor. Doar la tine m-am gandit…mi-am dat seama ca nu esti doar un tip cu care m-am culcat, esti mai mult…insemni mai mult pentru mine si imi pare rau daca te-am ranit.
-Eu…si mie mi-a fost dor de tine si ti-am simtit lipsa in acesta saptamana, Blake. Jesse il privi cu acei ochi mari, albastri in care ar putea foarte usor sa se piarda. Dar niciodata sa nu mai faci ce ai facut acum, indiferent de motivul pe care il ai.
Blake se apropie de el si-l lua im brate, strangadu-l cu putere la piept. Apoi isi cobora capul si-l saruta pe buzele moi, primitoare.
Blake…? vocea tanarului nu era mai mult decat o soapta. Chiar ai vorbit serios?
-Cu ce?
-Cu faptul ca ma consideri special?
Blake zambi si-l saruta din nou apasat pe buze.
-Da, normal.
-Bine. Si Blake…imi pare rau pentru falca ta. Nu am vrut sa te lovesc atat de tare.
-Stai linistit imi voi lua revansa in curand. Blake il impinse pe tanar pe podea si se aseza deasupra lui. Mainile sale mari il dezbracara cu indemanre, in timp ce buzele incepusera déjà se guste din pielea incinsa, pana ce trupul lui Jesse tremura incontrolabil. Cu miscari stangace baiatul il dezbraca la randul sau pe Blake, dorind sa-i simta caldura si mirosul pe piele. Cat de mult tanjise dupa el in ultima saptamana. Era ca un drog, pe care il gusti o data si dupa nu mai poti renunta. Preludiul nu dura mult, amandoi fiind mult prea incinsi si doritori pentru a face fata asteptarii. Blake ii departa picioarele si-l patrunse printr-o miscare brusca,,aproape animalica.Jesse urla din cauza contactului dur, dar nu se retrase. Lacrimi amare incepura sa-i curga pe obrajii rosii, dar nu le baga in seama. Tot ce conta era faptul ce este impreuna cu Blake. Il stranse cu putere in brate, infigandu-si unghile in umerii lui,l asandu-i urme rosiatice pe piele.
Cand caldura micului orificiu il acapara si locul acela stramt se stranse in jurul sau, Blake isi pierdu controlul. Se avanta cu putere din nou si din nou in trupul ce se zvarcolea sub el. Era vag constient de faptul ca, poate, il ranea, dar nu se putea opri. Inteti miscarile simtind ca se apropie mometul final. Suspinele tanarului ii umpleau urechile, care nu se mai saturau de acea muzica dulce. Se lasa un pic peste celalalt si-i apuca unul dintre sfarcuri cu dintii, inainte de a se avanta pentru ultima oara in el. Corpul lui Jesse se incorda instantaneu, in timp ce un tipat ascutit ii scapa pe buze, dupa care se relaxa ca un arc rupt. Blake se prabusi extenuat si respirand greu peste el, sarutandu-i usor pielea gatului. Ramasesera asa un timp, pana ce respiratia le reveni la normal si bataile inimii se potolira.
-Jesse?
-Ihi?
-Ar trebui sa ne ridicam. Blake isi trecu mana prin parul tanarului, aranjandu-i bretonul ce-i cazuse pe ochi.
-Da, probabil, dar nu cred ca pot. Jesse avea o voce obosita si somnoroasa. Incerca sa se ridice, dar durerea ascutita din coapse il facu sa se strambe, asa ca se lasa din nou jos.
-Te-am ranit! Nu era o intrebare, ci o afirmatie. Blake se incrunta si injura in surdina, apoi il lua pe tanar in brate si-l duse in dormitor, unde il aseza in patul mare. Imi pare rau. De ce nu m-ai oprit?
Jesse zambi satisfacut, apoi ii atinse fata cu mana.
-De ce sa te opresc daca imi placea? Nu te mai uita asa la mine. Pur si simplu m-ai extenuat. O sa-mi revin in cateva minute. Zambi si se lasa sa cada pe perne.
Blake il privi incruntat, dandu-i cu o mana parul la o parte din ochi.
-Imi pare rau, pustiule. Ii depuse un sarut usor pe frunte si se indeparta de pat.
Jesse casca zgomotos, apoi isi aduse aminte:
-Tu nu esti la munca azi? nu ai consultatii?
Blake clipi de cateva ori, revenind cu picioarele pe pamant.
-La naiba!! cat e ceasul?
-Imediat e unu. De ce?
Blake fugi repede din camera, mergand pe hol, unde se imbraca cu miscari bruste si hotarate.
-Am o consultatie in jumatate de ora. Nu-mi vine sa cred….
Intra ca un val-vartj in camera sub privirea amuzata a lui Jesse si il saruta scurt.
-Scuze, trebuie sa plec. Daca vrei, am putea sa iesim in oras sa luam cina diseara…
Jesse incepu sa rada.
-Imi dai intalnire? cina si un film? Izbucni din nou in ras. Cat de clasic si romantic. Nu te credeam asa…
Blake lua una din pernele, care cazusera pe jos si o arunca in tanarul care facea misto de bunele sale intentii, dar Jesse reusi sa se fereasca.
-Deci vrei sau nu?
-Am o idée mai buna. Ce-ar fi sa mancam aici? apoi inchiriem un film, daca vrei. Oricat de tentanta ar fi o cina cu tine in oras, cred ca amandoi suntem destul de obositi zilele astea. Luam o pauza si ne relaxam o seara. Ce zici?
Nu era o idée rea. Daca statea sa se gandeasca bine, o cina intr-o atmosfera mai intima ar fi fost mai indicata. Nu tu agitatie, priviri curioase sau nervi. Cuvantul relaxare suna atat de bine.
-Ok. Te sun inainte sa plec de la spital ca sa poti comanda mancarea. Acum scuza-ma, dar chiar trebuie sa fug.
-Du-te, ce mai stai aici!
In cateva minute se lasa din nou linistea in apartament. Jesse mai ramase putin in pat, dupa care se ridica, fiind pregatit sa se apuce de munca. Avea destul timp sa-si puna in ordine niste notite pentru carte si sa se apuce sa faca ceva de mancare pentru seara respectiva. Numai bine, acum avea ocazia de a-si incerca talentul de bucatar. Trecusera cateva luni de cat gatise ultima oara o masa cu pretentii. Ce conta daca Blake credea ca va comanda mancarea sau nu? Cel putin se va distra cu pic si-si va folosi bucataria…

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#27
In sfarsit, ai pus capitolul:X De cand asteptam....
A fost super-lung; Si ce brusc l-a sarutat Blake pe Jesse, s-a mai ales si cu un pumn frumos21 Se pare ca i-a inchis gura lui taicasu`, asa si trebuia.21 Oh, impacarea-i dulce si fierbinte:perv:
Scena "condimentata" dintre cei doi indragostiti a fost foarte tare, exact pe placul meu!:X Si din nou, ai facut o treaba buna scumpo. Apropo, ma anunti cand pui urmatorul capitol?108 Sunt nerabdatoarehug
:bye:

#28
Heihug
Greseli:
trase adanc aer in piept de cateve ori apoi isi intoarse = trase adanc aer in piept de cateva ori, (virgula) apoi isi intoarse
NU = Nu
minuscule = minuscula
Cine si-ar fi imaginat ca Blake va avea o relatie cu un barbat. --> Dupa formulare e intrebare.
please = plecase
Blake intra grabit nevrand sa ofere un spectacol vecinilor, ce probabil erau curiosi. = Blake intra grabit, (virgula) nevrand sa ofere un spectacol vecinilor ce probabil erau curiosi.
Cu miscari stangace baiatul il dezbraca = Cu miscari stangace, (virgula) baiatul il dezbraca
Era ca un drog, pe care il gusti ---> Fara virgula aici.
l asandu-i = lasandu-i
Era vag constient de faptul ca, poate, il ranea --> Fara virgule.
vartj = vartej

Frumos capitolul! 15 Frumos sarut=p~ Pacat insa ca Jesse si-a luat talpasita2
Pacat de ceea ce s-a intamplat intre ei, era o poveste asa frumoasa20 Si ce dulci au fost cand s-au impacat108
Sex salbatic! :X: =p~ Sex salbatic => Capitol magnific pt maniaca de mine! :X

Nu-mi vine sa cred ca Blake a uitat de munca si de tot 21 Dar e asa dulce Blake cand are grija de Jesse 108
Cina romantica suna si mai bine! 15

Bafta in continuare!15 A fost bestial! :X
"Iadul e gol si toti diavolii sunt aici. " (W. Shakespeare)

Blog:
Codul Cuvintelor | L'art de L'amour

#29
Wow...mersi pentru comm-uri fetelor.Ma bucur ca va place.

***

Terminase. Se uita la ceasul de pe perete, care arata ora zece seara si respira usurat. Totul era gata pentru ziua respectiva: operatile decursesera bine, pacientii fusesera examinati, fisele completate si nu in ultimul rand, tatal sau plecase.Da, medita Blake cu un zambet obosit pe chip, totul era bine si la locul lui. Acum putea sa mearga linistit la Jesse si sa se bucure de cina pe care o asteptase toata ziua. Deja il sunase pe tanar ca sa-i spuna ca va ajunge in curand si isi ceruse scuze pentru intarziere, dar acesta nu paruse suparat, spre fericirea lui.
Scapa repede de halat, pe care il agatase in cuierul din stanga biroului, isi lua haina pe el si iesi pe usa intr-o dispozitie de milioane.
Drumul pana la apartamentul lui Jesse decursese fara incidente, traficul fiind neobisnuit de linistit la acea ora din noapte. Coduse incet, cu geamul coborat, lasand aerul usor caldut sa-i scalde fata, simtindu-se mai liber ca niciodata. Era ciudat cat de mult se schimbase in ultima vreme. Unde disparuse acel Blake ironic care vedea oamenii ca pe simplii pioni pe care ii folosea, doar ca sa-i arunce cand se plictisea? Raspunsul era simplu: se evaporase, la fel ca si acel gol din piept care il torturase in ultimii doi ani, de cand aflase ce facuse Issabela. Nu obisnuia sa se gandeasca la trecut, dar vizita tatalui sau il facuse sa-si reaminteasca de acele zile blestemate. Niciodata nu va putea sa-i ierte fapta, crima de a-i fi omorat copilul. Nascut sau nu era copilul lui. Merita sa aiba macar o sansa la viata ce ia fost curmata chiar inainte sa se inchege bine. Chiar daca acel gol disparuse, umbra lui inca era prezenta, urmarindu-l, amintindu-i de greselile sale, greseli care costasera viata unui inocent. Nu, nu pe Issabela nu putea s-o ierte, ci pe el, pentru ca nu facuse nimic ca sa o opreasca, pentru ca nu fusese destul de prezent in viata ei ca sa stie adevarul sau macar sa-l banuiasca. Ofta si-si privi chipul indurerat in oglinda, incercand sa revina in prezent. Fantomele vor exista tot timpul in intunericul sufletului sau, de acea trebuia sa se indrepte spre lumina, iar acea lumina era, cel putin pentru moment, Jesse.
Inainte sa-si dea seama era deja in fata cladirii unde locuia tanarul. Isi parca masina si intra, urcand cele 5 etaje cu liftul, abia asteptand sa vada chipul celui iubit…Se opri, incremenit si-si privi reflexia in usile liftului. Ce gandise tocmai acum? chipul celui iubit…? iubit…Usile se deschisera, dar barbatul parea blocat intre realitatea pe care o accepta si un adevar incontestabil. Il iubea? chiar daca incerca sa nege, agatandu-se de iluziile care alcatuiau asa-zisa lume normala, sufletul sau stia deja raspunsul: da, il iubea. Cand se intamplase si de ce, nu mai conta acum…Iesi din cutia de metal si sticla cu pasi hotarati si mult mai inviorat ca mai devreme. Inima ii tresalta in piept de fiecare data cand cuvantul iubit isi facea loc in mintea lui. Batu la usa, dar nu astepta un raspuns, ci intra direct. Toate luminile erau stinse, dar apartamentul era imbracat intr-o manta placuta de culori si arome, provenite de la lumanarelele parfumate ce erau imprastiate peste tot. Un zambet ii inflori pe buze. Nu stia ca Jesse era un romantic din fire. Parcursese distanta mica pana in bucatarie, unde erau aranjate farfuriile si tacamurile pe mica masuta frumos oranata cu lumanari. Pe bufet era pregatita o sticla de sampanie destul de scumpa. Chiar daca nu luau masa in oras, Jesse dorise sa se asigure ca se vor afla intr-o atmosfera placuta si intima. Sigur si el il iubea. Daca nu l-ar fi iubit nu s-ar fi dat peste cap ca sa realizeze toate astea.
In timp ce Blake privea frumosul tablou din bucatarie, Jesse veni si el cu un prosop pe umeri stergandu-si energetic parul ud de la dus.
-Blake…zise uimit. Nu te-am auzit cand ai intrat…
-Buna si tie. Doctorul se duse langa el si-l saruta pe gura, bucurandu-se de buzele moi, care il primira numaidecat la fel de doritoare ca si in alte dati. Mi-a fost dor de tine, zise doctorul cu o voce joasa, senzuala.
-Si mie de tine. Tanarul zambi, dar il indeparta un pic facandu-i cu ochiul. Eu nu sunt in meniu in seara asta. Hai sa mancam pana nu se raceste de tot.
Doctorul ofta cu parere de rau, dar, ascultator, se aseza la masa. Nu mancase nimic de dimineata, iar indiferent de nevoile inimii, de aceasta data stomacul sau insista sa fie pe primul loc.
Jesse scoase platourile din cuptor cu multa grija si le aseza pe masa. Erau adevarate opere de arta ,fiecare fel fiind frumos ornat si aranjat, incat sa incante privirea unui necunoscator, iar mirosurile te faceau sa-ti lase gura apa. Cand Jesse mentionase de cina, Blake se asteptase la mancare chinezeasca, nu la asa ceva. Se intreba uimit unde gasise baiatul un restaurant care sa-ti livreze astfel de mancare acasa si in felul asta aranjata.
-Arata delicios.
-Astepta sa gusti si dupa mai vorbim.
Blake devora repede mancarea, care era mai gustoasa decat se asteptase, doar cand termina dandu-si seama cat de foame ii fusese defapt. Jesse in schimb manca incet si linistit aruncand cate o ocheada amuzata in directia vizitatorului sau. Cand terminara de mancat amandoi, baiatul lua farfuriile si le puse in ghiuveta, apucandu-se de spalat. Unul dintre lucrurile care nu-i placeau lui Jesse era dezordinea si oricat de neobisnuit ar fi pentru un babrbat sa dea atata atentie curateniei, el nu se putuse lasa de acest mic “defect”.
-Te ajut si eu, zise Blake, ridicandu-se la randul lui de la masa.
-Stai linistit, ma descurc. Mai bine du-te si alege un film.
Blake ridica din umeri si-i asculta sfatul. Nu era mare fan al spalatului de vase. Totusi, in loc sa mearga in living, alesese dormitorul din cauza patului mare si mult mai comod.
-Te dernjeaza daca ne uitam la film in dormitor?
-Cum vrei tu, mie mi indiferent.
-Ok, atunci dormitorul sa fie.
Blake dadu drumul la DVD si se arunca in patul moale, relaxandu-si muschii obositi si incordati. Se simtea atat de linistit, incat isi inchise ochii pentru cateva moment scurte.
-Blake, sper ca iti place popcornul cu unt…zise Jesse mergand in dormitor cu o farfurie mare in brate, dar se opri brusc cand il vazu cum doarme. Se apropie de el incet, pe varfuri si il privi cu mult drag. Parea atat de obosit, incat nu il lasa inima sa-l trezeasca, asa ca aseza pe noptiera farfuria, asezandu-se si el in pat. Blake se intoarse intr-o parte si-l cuprinse cu mana de dupa talie, strangadu-l la pieptul sau si oftand multumit. Jesse inchise la randul sau ochii, lasandu-se in voia celuilalt, nedorind altceva mai mult decat sa simta caldura si mirosul persoanei de care se indragostise, pentru ca el stia in adancul lui ca Blake nu era o faza sau un moft. Omul acesta imposibil reusise sa-i intre sub piele, spargandu-i toate scuturile pe care le ridicase cu atata truda in ultimii ani. Pentru prima oara in mult timp avea sa riste ceva mult mai pretios decat viata sa: inima si sufletul.

"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
[Imagine: chibi_5001.gif]
, chibi-ul lui

#30
Hei... am trecut si eu pe la ficul tau.
Sincera sa fiu, mi se pare unul dintre cele mai bune ficuri. Sa ai un narator atot prezent si stiutor, nepovestind din punctul unui personaj anume, iti face ficul interesant si captivant.
Acum,... faza care mi-a placut cel mai mult... de fapt fazele, sunt trei:
1. Cand Jesse l-a cunoscut pe Blake.
2. Faza cu impuscaturi, mafioti si prietenul la ananghie.
3. Si bineanteles, atunci cand Jesse il ''altoieste'' pe Blake.
Acestea sunt fazele care ba m-au facut sa rad, ba sa ma intristez, dar, nu pot ramane indiferenta atunci cand baieti mei iubiti, realizeaza ca s-au indragostit unul de celalalt.
Te pwpic si astept capitolul.
:bye: :bye:
!!! Priveste lumea in ochi si spune exact ceea ce gandesti, altfel esti doar o marioneta !!!



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  [Terminat] Don't wait for love, look for happiness ohaio_angel 72 31.819 07-02-2014, 11:10 PM
Ultimul răspuns: Kira's Scarlet
  [Terminat] Love isn't simple [yaoi] myuu 102 65.621 03-08-2009, 09:56 PM
Ultimul răspuns: Hetalia
  [Terminat] Boys' love Yaoi Queen 55 59.387 17-06-2009, 09:19 PM
Ultimul răspuns: Dark~Melody
  [Terminat] More than brotherly love [yaoi] Lithium-Angel 221 128.588 16-06-2009, 07:08 PM
Ultimul răspuns: Lithium-Angel
  [Terminat] Love Song [shonen-ai / yaoi] Yaoi Queen 85 56.299 19-04-2009, 07:36 PM
Ultimul răspuns: Aiumy
  [Terminat] Crazy Love [Shonen-ai / Yaoi] Lye 69 68.569 22-11-2008, 01:00 PM
Ultimul răspuns: dia_love_gackt


Utilizatori care citesc acest subiect:
12 Vizitator(i)