[Terminat] Totally Dominated [*YAOI*]

[Noesis]

Exprimarea nu este stralucita in capitolul asta. Chiar deloc. De exemplu:

spre zgarda care nu reusisem sa scap de ea

si daca te uiti peste capitol mai gasesti.
Ai si scris pe undeva 'masini' in loc de 'masinii'. Nu te mai grabi cand scrii. ^^

In afara de asta, capitolul e dragut si ma bucur ca Yuri admite ca e gelos. De aici pana la a recunoaste ca este indragostit nu mai este mult.
Ah, cred ca si lui incepe sa ii lipsesca zgarda.

Ador ranjetul lui Dante si abia astept sa citesc ce ii va mai face de data asta. Spor la scris!

[kame.]

Poi, da... Eu, asta, iti citesc ficul inca de cand ai postat primul capitol. Nu sunt o malefica ca m-apuca comentatu' tocma' la ora asta?! Nu! Sunt un ingeras. Te 'ube pe tine ca-mi incanti materia cenusie care in loc sa toceasca, ca-mi bate examenu' in termopan, se delecteaza cu o gurita dulceaga ca Yuri [Still, ce cauta un Yuri langa Yaoi?! O.o'] si seme-u' de roscat brunet suvitat, ca nu stiu ce culoare mai are in scafarlie, Dante. Bine! Imi place si de insecta parasutista.
Gelozie, saruturi rusesti, nu romanesti. Nu! brazilene. Frantuzesti?! Nu, in nici-un caz. Continuam cu enumeratia: gelozie, saruturi din alea, un Aki tunel de metrou, Dantelosu' de barbat care cum isi permite sa mai umble cu chestia aia fara pic de orgoliu, si Yuri, care, mai bine de o saptamana, e intr-o stare profunda de soc, de cand brunetul suvitat l-a surprins nu prea placut cu vizita sa. Ce poate fi mai tentant de-atat?! O continuare si mai asfixianta! Si tocmai asta astept eu de la tine in momentul asta. Haide, fa-mi un bine, ca si-asa sunt eu bolnavioara, si grabeste-te cu Nextul, okay? Pwp!!! Pa!

[Yaoi Queen]

Capitolul XV

Am cascat ochii, si probabil aveam o expresie idioata pe chip, insa dupa ce clipisem des, realizasem ce naiba se intampla de fapt.
-Sa crezi tu ca pui piciorul in casa mea! ma rastisem eu, incruntandu-ma, impingand usa pentru a o inchide, insa mana lui ma oprise din a o face.
-Nu doar ca voi pune piciorul. Chiar voi intra. Te sperie faptul ca de fiecare data cand ne vedem, ne trezim pe urma in pat? Numai la asta te gandesti?
-Poftim?! Eu sa ma gandesc?! De cate ori... la dracu... intra!
Ii ingaduisem sa intre deoarece nu aveam de gand ca un vecin sa auda toate porcariile pe care nimeni nu ar fi trebuit sa le stie. Nu era chiar cea mai stralucita idee sa il primesc in casa. Doar daca purtam armura si nu un tricou si blugi.
Imediat ce s-a asezat pe canapeaua din living, aruncandu-si bratele pe spatarul acestuia, mi-am continuat propozitia.
-De cate ori cand ne-am vazut nu m-ai... dus in pat? Reimprospateaza-mi memoria te rog. Risc si cand te vad, daramite sa te bag in propria casa! De fapt, ceea ce am facut eu acum se numeste sinucidere!
Afisase un zambet, care pentru un moment imi facuse pieptul sa tresara, apoi imi masura casa cu privirea, dupa care revenise la mine, tinandu-si capul intr-o parte.
-Sa inteleg ca nu iti place sa iti asumi riscuri?
-Imi place sa imi asum un risc. Dar nu asa. Imi asum un risc atunci cand conduc motorul cu doua sute la ora si stiu ca nu am frane. Imi asum un risc atunci cand nu imi fac treaba cum trebuie, si pot sa iau un glont pentru asta! Totusi, am o sansa sa scap viu din astea.
-Si ai luat un glont pentru ca nu ai dus documentele alea? intrebase el, schimband deja subiectul.
-Nu despre asta vorbeam!
-De ce nu le-ai dus? intrebase el, ignorandu-mi cuvintele anterioare.
-Nu e treaba ta!
-Desigur. Ceea ce ma lasa cu ideea ca oricat sustii ca nu ma vrei langa tine, si ma... "urasti", nici macar nu poti sa duci niste documente care ar putea sa... ma distruga, ca sa zic asa. Dar e o exagerare.
-Nu. Tu esti o exagerare! Nu am dus documentele pentru ca nu am avut timp! Iar tot ceea ce fac eu, nu trebuie sa te intereseze pe tine!
-Ce ai zice sa ma servesti cu o cafea? intrebase el, calm, parca ignorandu-ma in totalitate.
Ma gandeam cat tupeu si cata nesimtire putea sa aibe o persoana. El era cel mai bun exemplu. Persoana pe care nu o suportam nici cu cele mai lungi rugaciuni.
-Nu te servesc decat cu un sut in fund de la revedere! Nu am de gand sa iti fac o nenorocita de cafea!
Isi lasase capul in partea cealalta, ridicand ambele sprancene care parca imi puneau intrebarea "Esti sigur de asta?".
La naiba, eram sigur, dar altfel cum puteam sa scap de el?
-...Doar daca ai sa pleci dupa ce o bei.
-Am sa plec.
M-am indreptat cu pasi nervosi si grabiti spre bucatarie, fiind hotarat sa ii fac acea cafea cat mai repede si sa plece dracului din casa mea, de pe canapeaua mea!
In timp ce o preparam, spumegand din cauza tupeului sau desavarsit, in mintea mea circula ideea ca venirea lui in apartamentul lui nu imi aduse nervi... ci agitatie. Eram agitat, dar sa fiu blestemat daca aveam sa arat acel lucru! Asa cum el putea sa fie atat de detasat, puteam fi si eu.
-Poftim cafeaua. Bea-o, ridica-te si dispari, rostisem eu marait, inmanandu-i ceasca alba de indata ce ajunsem inapoi in living, langa canapea.
Nici macar nu imi multumise. Aveam in gand sa ii var un pumn pe gat, insa ma calmasem strangand din dinti si numarand pana la zece. Ca un om care avea probleme cu controlarea nervilor, am trecut de la a doua cifra, direct la zece. Era si mai enervant sa faci lucrul acela decat sa incerci pur si simplu sa nu te mai gandesti.
Imediat printre picioarele mele trecuse Shiro. Ca si cum uitase ca eu eram stapanul lui, acesta sarise pe canapea, mieunand dupa afectiunea lui Dante, in timp ce se misca tacticos, frecandu-se de pulpele lui tari si de solduri.
Nu credeam ca avea sa il intereseze, insa brunetul lasase ceasca pe masuta de sticla, apoi apucase animalutul cu ambele lui maini mari, ridicandu-l inaintea ochilor sai.
Mi-am incrucisat bratele, mutandu-ma de pe piciorul drept pe cel stang, in timp ce imi muscam nervos obrazul pe interior. Se presupunea ca animalele simt raul!
-Al naibii animal. Iti place sa stai printre picioarele lui, hm? intreba el aruncandu-i motanului o privire curioasa cu o spranceana ridicata.
-E pisica, asta fac ele. Nu ti se pare normal? il intrebasem eu taios, trecandu-mi agitat limba peste buze.
Ochii i se indreptara spre mine. Ma privea din coltul ochiului, si avea buzele arcuite intr-un zambet, care s-ar putea numi pervers din orice punct de vedere.
-Pun pariu ca dormi cu el in pat.
-Asa e. Se strecoara sub plapuma si se ghemuieste de obicei intre picioarele mele sau pur si simplu langa mine. Ii place la caldura.
Nici macar nu stiam de ce ii spuneam toate acele lucruri care nu ar fi trebuit sa il intereseze.
-Sunt convins, spuse el scurt, intorcandu-si din nou privirea la ghemul alb de blana. Animal norocos. Ce caldura mai trebuie sa suporti... Pervers mic, rosti pe urma, zambind cu subinteles.
Inghitisem in sec dintr-un motiv necunoscut mie, insa aveam o vaga impresie ca era din cauza acelui zambet, care imi daduse un fior ce imi strabatuse dintr-o data trupul.
-Ce vrei sa spui cu asta?
M-am mutat din nou pe piciorul drept, privindu-l incruntat.
Zambetul lui se mari, insa avea acelasi inteles pervers cand isi intoarse chipul spre mine.
-E atat de cald intre picioarele tale, incat saracul animal nu poate suporta, si totusi ii place al dracului de mult.
Vorbea de el sau de Shiro? Lucrul acesta nu il intelesesem in adevaratul lui sens.
Am deschis gura vrand sa spun ceva, insa el imi taiase elanul, scurt.
-Crede-ma, stiu cum e. Chiar mai bine decat stie dragul tau animalut.
-Numele lui e Shiro. Bea-ti naibii cafeaua si dispari cu tot cu aluziile tale! Nu am chef sa le ascult.
Dante lasase animalul in acelasi loc de unde il luase, apoi ma masurase din cap pana-n picioare.
-De ce? Te temi cumva ca au sa te excite prea mult?
La dracu! dar da! Imi aduse aminte de fiecare minut in care el era inauntrul meu, miscandu-se incet, apoi din ce in ce mai repede, mai fierbinte... imi pierdusem mintile? Aveam nevoie de un topor. Nu pentru el ci, pentru mine. Aveam impresia ca daca voiam sa ma feresc de el, trebuia sa ma feresc mai intai de mine. Ultima oara nu avusem puterea de a-l respinge, si drace! Participasem la absolut tot ce facea. Atunci nu parea sa ma intereseze.
-Sigur. Ca si cum cuvintele tale au vreun efect asupra mea, rostisem eu, incercand sa par indiferent si rece fata de situatie. Asculta. Nu am nevoie de tine aici si vreau sa pleci cat mai repede cu putinta.
-Nu ai nevoie de mine? intrebase el, cu un zambet strengaresc si o privire la fel de sireata precum a unei vulpi.
Era clar ca nevoia lui si nevoia mea, nu aveau acelasi inteles, insa le bagasem pe amandoua in aceeasi cutie pe care voiam sa o arunc afara din casa mea.
-Nu, nu am nevoie! am raspuns eu cu raceala, privindu-l de sus, cu superioritate.
Acesta se ridicase de pe canapea, facand ca privirea mea sa nu mai fie asa superioara pe cat voiam eu sa fie. M-am dat un pas in spate, cand el facuse doi mari inspre mine.
-Nici macar sa nu te gandesti sa te apropii! ma rastisem eu, strangand din dinti.
-Vezi? Ti-am spus ca numai la asta te gandesti. Te gandesti ca as putea sa te sarut atat de lung incat sa ti se taie rasuflarea, ca am sa imi strecor mainile pe sub hainele tale ca apoi sa le indepartez, si ca am sa te fac sa gemi si sa urli de placere chiar aici, canapeaua asta.
Pieptul meu se stranse atat de tare incat aveam impresia ca inima nu mai avea loc sa bata atunci cand privirea lui castanie devenise stralucitoare si foarte aproape de mine. Corpul imi reactionase la toate amintirile si toate stimularile pe care el mi le trimisese doar prin cuvinte. Pantalonii parca imi devenisera mai incomozi decat daca ar fi fost cu cinci numere mai mici decat trebuia.
-Incerci cumva sa ma faci sa cred ca tot eu sunt de vina? Ca tot eu sunt cel pervers cu mintea la sex? intrebasem eu, stramband din gura si incruntandu-ma. Nu e vina mea ca de fiecare data tu... trebuie sa faci ceva... si repet, stai departe de mine!
-Ei bine, incepuse el, lipindu-si trupul de al meu, odata ce mersul meu cu spatele a fost incheiat cand lovisem peretele. Daca tu vrei sa plec, bine. Mana lui dreapta imi coborase intre picioare strangand de locul umflat, dupa care isi continuase propozitia, calm, imediat ce imi auzise geamatul scurt. Dar nu ai sa te scapi de asta asa usor.
Injurasem in gand cand acesta descoperise cat de excitat eram. Practic, dadusem dracului totul. Stia ca tot ce imi spusese el, imi ajunse peste tot in corp, imprastiindu-se prin venele mele.
S-a indepartat fara a-si sterge zambetul, apoi imi facuse cu ochiul inainte de a iesi pe usa.
"Rahat!"
Atat am putut gandi in acel moment. Ce puteam face mai mult de atat? O injuratura, un cap de perete... un set intreg de palme.
Dar nu trebuia sa imi para rau, nu-i asa? Ideea era sa il scot afara din casa mea... iar problema era ca nu trebuia sa descopere ce putea sa creeze doar cu ajutorul unor cuvinte.

[Beatrix LaVey]

Ma bucur enorm ca ai pus continuarea, n-ai idee de cand o astept! [ Obsedataaa, daaa! ]
M-ai lasat cu gura cascata! O_O e magnific! Ma surprinzi pe zi ce trece, imi place la nebunieee! Aaah, nebunu` ala de Dante, ce i-as face! Si lui, si lui Yuri, de altfel! L-a excitat ca lumea, aah? Cred si eu.
Ador felul tau de a scrie, modul in care jonglezi cu fiecare cuvant in parte ! ceva mai frumos nici ca se poate! Ce pisoias pervers e micul Shiro Bine, nu ca Dante n-ar fi pervers. Asa animal, asa stapan, sau fost stapan, ma rog!
Si necredinciosu` pleaca, lasandu-l pe ala excitat in ultimul hal? O_O Omg! Nu-mi vine sa creeeed!
In concluzie, a fost un capitol uimitor, incitant [ al dracului de incitant! ], magnific si cum mai vrei tu! :X Il adoooor si te ador ! Abia astept continuarea, te rooog, nu ne face sa asteptam! !

Spor la scris! Love ya`!

[nemo-chii]

Ofc , ofc ... desi ma asteptam la mai multa , mult mai multa actiun in acest capitol a fost teribil de amuzant , nu se lasa nici unul dintre ei ,nu ? defpat nu Yuri tocmai a ramas cu o problema din clipa in care Dante a iesit pe usa ^^" .
Astept Next-ul

[Addeh]

Mi-a placut capitolul asta. :X
Yuri vrea sa faca pe durul, dar ca intotdeauna, Dante i-o ia inainte Eu ii ador pe astia doi.
Pai si eu ma asteptam la ceva ''actiune'', dar e foarte bn si asa, ti-a iesit.
Ma bucur ca nu ai mai adus vorba de insecta de Aki, sunt mult mai calma fara ''compania'' lui.
A fost ceva amuzament, iar faza cu Shiro este exemplu. Te astept cu nextu'. Succes.

[n{iK}a aMmA]

Capitolul a fost minunat desi am vazut si doua greselute:
... sa urli de placere chiar aici, canapeaua asta = ... de placere chiar aici, pe canapeaua asta
... o injuratura, un cap de perete... ; bine, asta nu e chiar gresala, dar nu suna prea bine.

In rest mi-a placut totul.
Mai ales cum Dante il face pe Yuri sa fiarba la foc mic... :love:
Totul e incitant la culme, si ma mir cum a reusit Yuri sa se stapaneasca dupa ceea ce i-a spus Dante.
Faza cu Shiro si cu caldura dintre bicioare mi-a placut cel mai mult... dar nici scena in care Dante ii reproseaza ca nu a dus actele pentru ca simplul gand ca i-ar face rau il nelinisteste...

Sa ne aduci capitolul cat poti de repede.
Te pwp si spor la scris. :bye: :bye:

[Hasamy lost vampire]

In sfarsit am ajuns si eu. Stui ca e tarziu. Am citit toate capitolele si sunt geniale. Imi place cum descri si dialogurile nu sunt seci. Si eu speram mai multa actiune, dar poate in urmatorul capitol, sper. Ficul este interesant si original. Imi plac personajele ca le-ai dat un aspect anume si mai ales de Dante care e pervers din firea lui ,dar si Yuri imi place. Deci astepe next-ul. Sa ai multa inspiratie.

[Bella]

Awesome!!!!!!!!! neeeeexxxttttttttt pls!:scary: "Ei bine, incepuse el, lipindu-si trupul de al meu, odata ce mersul meu cu spatele a fost incheiat cand lovisem peretele. Daca tu vrei sa plec, bine. Mana lui dreapta imi coborase intre picioare strangand de locul umflat, dupa care isi continuase propozitia, calm, imediat ce imi auzise geamatul scurt. Dar nu ai sa te scapi de asta asa usor.
Injurasem in gand cand acesta descoperise cat de excitat eram. Practic, dadusem dracului totul. Stia ca tot ce imi spusese el, imi ajunse peste tot in corp, imprastiindu-se prin venele mele.
S-a indepartat fara a-si sterge zambetul, apoi imi facuse cu ochiul inainte de a iesi pe usa.
"Rahat!" "! cat de idiot e sa nu ishi dea seama ce macar ii plc de Dante:smart: :yada:! mama ce imi plc emoticonurile astea:ha:

[Yaoi Queen]

Capitolul XVI

M-am apropiat de canapea, luand animalul care inca statea acolo tolanit, apoi m-am trantit de-a lungul suprafetei moale, punand pisica pe abdomenul meu, iar bratele asezandu-mi-le sub cap. Am oftat scurt, indreptandu-mi privirea spre tavan. Nu imi era somn, si nici starea potrivita pentru a sta. Mi-am scos telefonul din buzunarul pantalonilor, cautand numarul lui Takashi pentru a-l suna.
-Hai la mine, ii cerusem eu, de indata ce acesta raspunse.
-Dar nu de mult m-ai lasat acasa.
-Da, stiu. Misca-te aici. Nu mai ploua, asa ca nu aud scuze si imbraca-te de club, ca am chef de putina distractie.
Am inchis inainte de a-l auzit rostind refuzul, care cu siguranta avea sa vina, insa doar asa stia ca eram in stare sa il scot cu forta din casa daca nu venea cu mine.
Inca cinci minute am stat intins, incercand sa imi limpezesc gandurile, apoi m-am ridicat, indreptandu-ma spre camera pentru a-mi lua din dulap o pereche de pantaloni negri, un maoiu alb ce mi se mula perfect pe corp, si geaca mea neagra de piele, lasata descheiata atat cat sa se vada desenul negru al unui dragon ce se intindea pe mijlocul maioului.
Totusi zgarda aceea de la gatul meu facea ca intreaga mea imbracaminte sa para al dracului de perversa, insa nu aveam ce face in acea privinta. Imi trecusem peria prin parul meu lung, dupa care il prinsesem intr-o coada la spate. Privindu-ma in oglinda de pe usa dulapului, buzele mi se arcuira intr-un zambet.
-Hmm, pana si eu m-as da la mine, am rostit eu multumit de rezultat.
-Yuri, am venit! strigase vocea lui Takashi care trantise usa in urma lui.
-Hei! Nu esti la maica-ta acasa. Data viitoare am sa iti dobor apartamentul daca mai trantesti asa usa! Ai nervi? il intrebasem eu coborandu-mi vocea si indreptandu-ma spre living.
-Spune-mi tu. L-am intalnit pe Dante ala... Ghici ce mi-a spus? "Transmite-i prietenului tau ca ne vedem maine".
-Cum? Dar a plecat de ceva timp...
-Ah da? Ei bine, a vrut sa se intoarca aici. A spus ca a uitat ceva.
-A uitat? intrebasem eu, intorcandu-mi privirea spre canapea. Am vazut acolo un obiect negru, care imediat ce il luasem in mana am observat ca era un telefon. Deci asta a uitat, am spus apoi, privind spre micul aparat.
-In fine, i-am spus sa isi vada de treaba si sa te lase in pace, si dupa ce ca aproape m-a injurat din priviri, mi-a zis ca va vedeti maine. Parca ii si convenea, desi pun pariu ca nu l-ar fi deranjat sa imi rupa putin capul si dupa aceea sa vina la tine. Oricum, pare linistit de ideea ca va veti vedea maine...
-Stii ce? Nu ma intereseaza. Hai sa plecam.
Mi-am aruncat bratul dupa gatul amicului meu, si am iesit amandoi din apartament. El a fost inspirat si chemase un taxi inainte sa urce la mine, asa ca nu am fost nevoiti sa asteptam.
-Yuri, ce cauta el acolo? ma intrebase Takashi, care statea cu mine pe bancheta din spate a taxiului.
-Nici eu nu stiu. Nu stiam cum sa il scot din casa dupa ce a intrat...
-Ce ati vorbit?
-Despre cat de suparat e ca i-am luat documentele si ca nu vreau sa i le dau inapoi.
-Aha... si adevarul care e? intrebase el incrucisandu-si suparat bratele la piept, stiind ca il mintisem.
-Bine, au fost numai porcarii care nu te intereseaza, in regula? nu mai intreba.
El si-a dat ochii peste cap, si a incheiat orice subiect de discutie. Dupa ce am iesit din taxi, i-am platit barbatului de la volan, dupa care am intrat cu amicul meu in clubul cu numele "Vanilla". Intunericul din incaperea imensa era patruns de lumini colorate, lasere, ele fiind singurele modalitati prin care puteai sa observi persoanele din jurul tau. Muzica iti putea astupa orice gand, iar basul il simteai pana si in interiorul tau. Ne-am indreptat spre bar, asezandu-me pe scaunele inalte, si comandand cate un pahar de whisky.
-Ai de gand sa imi spui despre ce vorbeasi? intrebase Takashi strigand aproape de urechea mea pentru a se face auzit.
Am dat negativ din cap atunci cand imi primisem paharul de la barman si l-am platit, apoi am dat pe gat intregul continut.
-Ce dracu faci? Vrei sa te imbeti? strigase el din nou, incruntandu-se.
-Cam asa ceva. Vreau sa ma simt bine, am spus eu incet, insa destul incat ca el sa auda, facand in acelasi timp un semn barmanului pentru a mai aduce un pahar.
-Dar nu poti sa bei mult! Nu esti obisnuit.
-Si ce? Sunt baiat mare, ma descurc.
Spunand aceste vorbe, am luat si al doilea pahar pe care il bausem rapid, pentru ca pe urma sa imi dau geaca de piele jos, inmanand-o amicului meu. M-am indepartat de el, aventurandu-ma in multime si nu dupa mult timp, am recunoscut o fosta colega de liceu cu care intrasem in vorba pe ringul de dans, dupa care incepusem sa ne miscam impreuna pe ritmul melodiei. Acele doua pahare de whisky pareau ca isi faceau efectul, deoarece deveneam mai ametit, mai vesel, mai glumet. Am luat de la barul de pe partea cealalta a ringului de dans, o sticla intreaga de Jack Daniel's, pe care, treptat, o golisem impreuna cu acea fata a carui nume abia daca mai stiam cu ce litera incepea. Totusi ne simteam bine, iar cand prietenele ei ni s-au alaturat aveam impesia ca abia atunci incepea distractia... Probema era ca il lasasem singur pe Takashi.
Ametit de lume, de alcool si de muzica, mergeam pe trei carari inapoi spre barul unde imi lasasem amicul, eu fiind insotit de una din acele domnisoare.
Am fost usurat vazandu-l ca statea de vorba cu cineva, dar apropiindu-ma mai mult ma fost inspaimantat sa descopar cine era de fapt acolo.
-Ce dracu? te aliezi cu dusmanul? am intrebat eu, agatandu-ma de gatul lui Takashi. Pentru numele lui Dumnezeu, ce cauti aici? intrebasem eu, privind persoana de langa el, care se facea ca era chiar Dante. Si nu, nu era o proiectie a mintii mele ametite.
-Se face ca asta e clubul meu preferat. Vin aici aproape in fiecare seara, rostise Dante lasandu-si paharul pe suprafata neteda a barului.
Ceva era diferit la el. Nu avea costum... Mi se parea ciudat. Intr-o pereche de blugi inchisi la culoare, care i se mulau bine pe fesele si pulpele lui puternice, la fel si in fata...
Mi-am ridicat imediat privirea spre partea de sus a corpului sau, observad un maiou negru pana la baza gatului, mulat si el pe fiecare muschi in parte. Era atat de diferit fata de cum arata de obicei imbracat ca om de afaceri... Insa parul ii era la fel si pierceurile din urechi, la locul lor. Dadea impresia aceluiasi "pusti" rebel de douazeci si cinci de ani.
-Nu esti cam batran pentru locul asta? am intrebat eu, vrand sa par cat mai rautacios.
-Tu nu esti prea mucos pentru locul asta?
-Bingo! Cel putin mie nu imi spune nimeni "tataie".
-Nu mi-ai spus tataie atunci cand eram in tine.
Mi-am inghitit fiecare cuvant pe care voiam sa i-l arunc. Fata de langa mine a ramas la fel de muta ca si mine.
M-am bagat in spatiul dintre scaunul pe care statea Takashi si cel pe care statea Dante, apoi ii rostisem marait:
-Mai scoate o vorba despre asta si...
-Si ce? intrebase el, inconjurandu-mi talia cu bratul pentru a ma trage mai aproape. Mirosi a bautura, spuse el, de indata se isi apropiase chipul de al meu.
-Logic! Te asteptai cumva sa miros a zmeura? Cauta la sectiunea "Fructe de padure", aici gasesti numai alcool si fum! Oricum, de ce vorbiti voi doi?
-Ce? Avem interdictie? acum nu lucrez, nici el, nici tu. Sunetem niste oameni normali la un club normal. Alte probleme de discutat? intrebase Takashi dupa acea explicatie atat de logica...
-Sigur. De ce dracu ma tii asa?! Se uita lumea! am spus eu, incercand sa scap de mana ce ma tinea aproape de Dante, care m-a trase mai tare, indepartandu-si genunchii pentru a ma prinde pe mine intre ei, lipindu-ne trupurile unul de celalalat.
-Si ce daca? Oricum toata lumea de aici ma cunoaste. Stiu cine sunt, stiu ce sunt. Nu ca m-ar deranja... Am putea sa o facem chiar pe barul asta... chiar acum.
-Pe tine te cunosc persoanele astea! Nu pe mine! Eu sunt o figura care vine foarte rar!
-Si care e ideea? Figura asta va fi alaturi de a mea in ochii celorlalti.
-Cum adica?
Imi zambise, dupa care se ridicase de pe scaunul inalt, in timp ce ma trase dupa el prin multime.
-Ai sa dansezi cu mine... toata noaptea, spuse el, aproape de urechea mea.
-Eu?! cum sa...
-Uite chiar asa.
Imi lipise trupul de la sau de indata ce ne-am oprit, tinandu-ma strans atat cat sa ii pricep mesajul, iar zambetul i se marise atunci cand si-a coborat putin capul, iar eu mi l-am ridicat, pentru a-l privi usor ametit si nedumerit. Totusi zambetul lui care poate nu voia sa para atat de seducator pe cat credeam eu ca era, imi daduse fiori puternici care m-au facut sa tresar usor.
Mana dreapta si-o duse spre spatele capului meu, tragand de elasticul ce imi tinea parul, care s-a revarsat apoi peste degetele sale.
-Iti ador parul asta lung, spuse el, aplecandu-se si mai mult spre urechea mea, dupa care imi muscase pavilionul.
-Opreste-te, am spus eu fara nici un pic de convingere in voce, punandu-mi mainile pe pieptul lui, incercand sa il indepartez in timp ce el isi inclestase degetele in suvite din parul meu.
-Daca nu ai de gand sa ma obligi, atunci nu poti scapa de asta.
Am tacut, insa mainile mi le-am lasat pe pieptul sau. Starea de euforie care imi era creata de prea mult alcool, ma indemnase la lucruri pe care nu le-as fi facut treaz. Mi-am pus bratele in jurul gatului sau, ramanand agatat de el, desi melodia nu era de loc in tema cu modul in care noi actionam. A zambit din nou, apoi isi lipise fruntea de a mea, fixandu-si privirea in ochii mei usor ametiti. Buzele ii erau la o distanta destul de mica de ale mele, iar el continua sa si le apropie incet... prea incet. Daca m-as fi vazut pe mine cel beat, probabil ca nu scapam viu din mainile propriei persoane, insa fara acel gand si fara nici un altul in plus, am fost eu cel care imi unisem buzele cu ale lui, nerabdator.