31-12-2010, 04:15 PM
Ce pot spune inafara faptului ca m-am intors? Si am vrut sa fiu sigura ca nu voi fi vinovata de moartea cuiva anume. Inainte va urez un An Nou fericit alaturi de cei dragi.
Capitolul 11
Dupa ce parasim incaperea in liniste brunetul nu a mai spus nimic inafara faptului ca maine va fi externat. Impreuna cu Sasuke mergem pe coridor fara a spune ceva. In cateva minute ne aflam afara iar Sasuke o ia inainte fara a mai spune ceva. Cred ca tot ii este greu dupa ce s-a intamplat. Oftez si-l privesc cum a ajuns la masina. Se intoarce spre mine si ma striga sa ma grabesc. Il privesc si stau locului pana pe chipul ingerului meu apare un zambet sincer. Il privesc cu ochii mari pentru a fi sigura ca vad bine. Dupa ce imi dau seama ca el ma asteapta zambesc la randul meu si fug spre el precum un copil mic. Ii sar in brate si-l sarut apasat iar el nu se opune deloc. Dupa ce terminam imi da drumul si ne urcam in masina.
Stau intinsa pe canapea si privesc televizorul din camera hotelului. Sasuke se afla in baie de mai bine de jumatate de ora. Speriata, ma indrept spre toaleta si bat usor insa nimeni nu raspunde. Deschid usor usa si observ ca nu este nimeni acolo. Fac doi pasi si privesc nedumerita. Unde ar putea fi. Simt doua brate ce imi inconjoara talia dupa care in mai putin de un minut ma vad in apa. Sasuke se urca usor pe mine si ma saruta cu foc iar eu ii raspund. Dupa ce imi da drumul imi dau seama ca el inca mai este cu hainele pe el iar eu cu camasa sa. Rosesc atunci cand prin materialul acesteia mi se pot observa formele. Imi zambeste si ma imbratiseaza.
-Nu stii ca nu este frumos sa intri peste cineva care se afla in baie? ma intreaba amuzat in timp ce ma ridica.
-Am batut la usa insa nu mi-ai raspuns si m-am speriat ca nu ieseai odata si...
Insa nu am apucat sa termin ce aveam de spus deoarece ma saruta tandru. Ii raspund si imi plimb mainile prin parul sau negru. Dupa ce terminam rasuflam cu greu insa nu fara a ne zambi unul altuia. Cat il iubesc? Nu pot spune in cuvinte. El este tot ce am pe acest pamant. Tot ce mi-a ramas. Cand ma gandesc ca atunci cand a murit tata ma simteam singura, cand ma gandesc ca mama nu m-a vrut niciodata. Insa acum sunt fericita. Stiu ca sunt iubita de cel la care am tinut atatia ani.
Incerc sa-mi caut geanta cu telefonul insa nu o gasesc. Stiu foarte bine ca mi-au adus-o politistii cand au descoperit actele in ea. Oftez cand imi dau seama ca se afla la spital. Ma ridic din pat usor pentru a nu-l trezi pe brunet si privesc ceasul. Ora patru deja. Ora de vizita se termina de ochicei la opt deci mai am destul timp. Imi iau hainele si ma imbrac cu ele insa sunt speriata de vocea iubitului meu care ma intreaba unde plec. Ii spun ca ma duc la spital pentru a-mi lua geanta iar acesta incearca sa se ridice din pat insa ocoseala si-a pus amprenta pe el de ceva vreme. Ii spun ca voi lua un taxi si nu voi pati nimic dupa care ma idnrept spre el si-l sarut scurt dupa care ii zambesc si parasesc incaperea. Fug pe scari ceea ce este interzis aici insa nu prea ma intereseaza. Intr-un final ma aflu afara si caut un taxi insa spre ghinionul meu nu gasesc nici unul.
Merg usor si prin minte imi apar toate amintirile petrecute de cei dragi. Tatal meu mereu a fost plecat iar eu stateam cu dadaca mea, o femeie batrana in jurul varstei de saizeci de ani. Ea mi-a fost precum o mama. Si acum imi amintesc de chipul ei, putin palid si plin de riduri ceea ca arata varsta la care se afla. Ochii ei albastri precum cerul ma priveau mereu. Datorita ei am putut face cunostinta cu Sasuke. Aveam sase ani pe vremea aceea. Il mai vazusem de cateva ori insa nimic mai mult. Veneam de la gradinita si mi-a spus ca tata a trimis-o pana la familia Uchiha sa le inmaneze ceva asa ca m-a luat si pe mine. Cand l-am vazut am ramas nemiscata. Il priveam atenta insa nu puteam scoate nici un cuvant. Atunci am simtit cum genunchii mici ma lasau si sangele incepea sa se plimbe prin trupul fraged din ce in ce mai repede.
Apoi l-am mai vazut in jur de un an mai tarziu pe vremea cand eram in clasa I. Cand i-am vazut chipul sau minunat am ramas uimita. Nu credeam ca vom fi vreodata colegi. Cu trecerea anilor am inceput sa cred ca destinul a fost de partea mea insa in acelasi timp ma punea la incercare. In clasa a V-a am devenit preocupata de aspectul meu fizic. Eram singura fata din clasa care arata precum o fetita de cinci ani. Nu aveam nimic. Auzisem ceva in legatura cu brunetul meu. Se spunea ca lui ii plac fetele cu parul lung, cum il aveam insa si cele care aveau ce arata. Mi-am cumparat bustiere pe care am inceput sa le umplu cu vata insa n-am rezistat prea mult.
Dintre toate fetele din clasa mea ma intelegeam cel mai bine cu Naoko. O fata deschisa la suflet. Era genul de fata care atragea atentia, avea forme dezvoltate pentru varsta ei ceea ce ma facea putin invidioasa. Parul sau castaniu il tinea in marea parte a timpului prins intr-o coada. In primele clase purta ochelari insa din clasa a III-a incepuse sa poarte lentile de contac. Avea ochii albastrii spre gri, o culoare destul de rar intalnita. Cu trecerea animlor incepusem sa devin geloasa pe ea. Avea un trup minunat ceea ce eu nu aveam. Credeam ca nu voi semana deloc cu cea care mi-a dat viata. Era o femeie cu parul roz, ondulat si ochii negri. Formele ei erau de invidiat, nu avea nici un implant.
Cand credeam ca nu voi avea norocul de a semana cu ea, la sfarsitul clasei a VIII-a am inceput sa ma dezvolt. Pana in clasa a XI-a eram deja de invidita. Le intrecusem pe multe din tregul licei ceea ce ma facea sa ma simt mandra insa ce ma bucura cel mai tare era faptul ca o intrecusem pe Naoko care nu parea afectata de acest lucru. Ei niciodata nu i-a pasat de felul in care arata. Poate nici mie nu mi-ar fi pasat daca nu incepeam sa ma dezvolt mai tarziu.
Cu aceste amintiri mi-am continuat drumul pana la spital. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns insa eram destul de fericita din nu stiu ce motiv. Ofteze dupa care intru in curtea spitalului. Imi este tare mila de cei ce se afla aici. Din cate am inteles acest spital este cel mai bun din intreg orasul asa ca marea parte a pacientilor care se afla aici sunt copii care se lupta pentru a vedea ziua de maine. Imi este tare mila de ei. Si nu numai copii ci si persoane de alte varste.
Intru in cladire si urac pana la salonul lui Itachi. Intru usor si caut geanta care se afla pe scaun. Incerc sa pasesc usor pentru a nu-l trezi insa spre surprinderea mea el nu doarme ci...plange? Raman nemiscata si ma sez pe scaun. Il intreb ce are insa acesta imi spune ca iubirea pe care o poarta el nu ii este impartasita. Nu cred ca si-a dat seama cine sunt eu insa il intreb despre cine este vorba. Raman uimita cand aud ca fata despre care vorbeste sunt chiar eu. Incghit usor in sec dupa care plec fara a masi spune ceva.
In drumul spre hotel ma gandesc la destainuirea sa. Nu pot sa cred ceea ce am auzit. El ma iubeste pe mine? Nu cred ca stie ce este aceea dragoste. Ne cunoastem doar de cateva zile. Nu are nici un sens. Cum poti iubi pe cineva dupa ce l-ai cunoscut cu doar cateva zile in urma. De fapt ce vorbesc? La mine a fost dragoste la prima vedere. Oftez si gandul meu zboara la scena din spital.
Merge incet. Parca nu-mi doresc sa ajung la Sasuke insa de ce? De ce ma simt ca o tradatoare? Oare Itachi si-a dat seama ca vorbea cu mine? Un mic zambet prostesc isi face aparitia pe chipul meu. Normal ca si-a dat seama. A jucat teatru. Asta este tot ce a facut. Ce barbat ar spune ce simte despre o fata de fata cu un necunoscut? Cat de proasta pot fi? Cat de credula pot fi? Grabesc pasul cand observ ca se insereaza. Nu vreau ca brunetul meu sa-si faca griji sau sa cedeze nervos. Cine site cum va reactiona?
________________________
Este necorectat. Am incercat sa-l fac ceva mai lung. Cadou pentru voi cu ocazia Anului Nou.
Capitolul 11
Dupa ce parasim incaperea in liniste brunetul nu a mai spus nimic inafara faptului ca maine va fi externat. Impreuna cu Sasuke mergem pe coridor fara a spune ceva. In cateva minute ne aflam afara iar Sasuke o ia inainte fara a mai spune ceva. Cred ca tot ii este greu dupa ce s-a intamplat. Oftez si-l privesc cum a ajuns la masina. Se intoarce spre mine si ma striga sa ma grabesc. Il privesc si stau locului pana pe chipul ingerului meu apare un zambet sincer. Il privesc cu ochii mari pentru a fi sigura ca vad bine. Dupa ce imi dau seama ca el ma asteapta zambesc la randul meu si fug spre el precum un copil mic. Ii sar in brate si-l sarut apasat iar el nu se opune deloc. Dupa ce terminam imi da drumul si ne urcam in masina.
Stau intinsa pe canapea si privesc televizorul din camera hotelului. Sasuke se afla in baie de mai bine de jumatate de ora. Speriata, ma indrept spre toaleta si bat usor insa nimeni nu raspunde. Deschid usor usa si observ ca nu este nimeni acolo. Fac doi pasi si privesc nedumerita. Unde ar putea fi. Simt doua brate ce imi inconjoara talia dupa care in mai putin de un minut ma vad in apa. Sasuke se urca usor pe mine si ma saruta cu foc iar eu ii raspund. Dupa ce imi da drumul imi dau seama ca el inca mai este cu hainele pe el iar eu cu camasa sa. Rosesc atunci cand prin materialul acesteia mi se pot observa formele. Imi zambeste si ma imbratiseaza.
-Nu stii ca nu este frumos sa intri peste cineva care se afla in baie? ma intreaba amuzat in timp ce ma ridica.
-Am batut la usa insa nu mi-ai raspuns si m-am speriat ca nu ieseai odata si...
Insa nu am apucat sa termin ce aveam de spus deoarece ma saruta tandru. Ii raspund si imi plimb mainile prin parul sau negru. Dupa ce terminam rasuflam cu greu insa nu fara a ne zambi unul altuia. Cat il iubesc? Nu pot spune in cuvinte. El este tot ce am pe acest pamant. Tot ce mi-a ramas. Cand ma gandesc ca atunci cand a murit tata ma simteam singura, cand ma gandesc ca mama nu m-a vrut niciodata. Insa acum sunt fericita. Stiu ca sunt iubita de cel la care am tinut atatia ani.
Incerc sa-mi caut geanta cu telefonul insa nu o gasesc. Stiu foarte bine ca mi-au adus-o politistii cand au descoperit actele in ea. Oftez cand imi dau seama ca se afla la spital. Ma ridic din pat usor pentru a nu-l trezi pe brunet si privesc ceasul. Ora patru deja. Ora de vizita se termina de ochicei la opt deci mai am destul timp. Imi iau hainele si ma imbrac cu ele insa sunt speriata de vocea iubitului meu care ma intreaba unde plec. Ii spun ca ma duc la spital pentru a-mi lua geanta iar acesta incearca sa se ridice din pat insa ocoseala si-a pus amprenta pe el de ceva vreme. Ii spun ca voi lua un taxi si nu voi pati nimic dupa care ma idnrept spre el si-l sarut scurt dupa care ii zambesc si parasesc incaperea. Fug pe scari ceea ce este interzis aici insa nu prea ma intereseaza. Intr-un final ma aflu afara si caut un taxi insa spre ghinionul meu nu gasesc nici unul.
Merg usor si prin minte imi apar toate amintirile petrecute de cei dragi. Tatal meu mereu a fost plecat iar eu stateam cu dadaca mea, o femeie batrana in jurul varstei de saizeci de ani. Ea mi-a fost precum o mama. Si acum imi amintesc de chipul ei, putin palid si plin de riduri ceea ca arata varsta la care se afla. Ochii ei albastri precum cerul ma priveau mereu. Datorita ei am putut face cunostinta cu Sasuke. Aveam sase ani pe vremea aceea. Il mai vazusem de cateva ori insa nimic mai mult. Veneam de la gradinita si mi-a spus ca tata a trimis-o pana la familia Uchiha sa le inmaneze ceva asa ca m-a luat si pe mine. Cand l-am vazut am ramas nemiscata. Il priveam atenta insa nu puteam scoate nici un cuvant. Atunci am simtit cum genunchii mici ma lasau si sangele incepea sa se plimbe prin trupul fraged din ce in ce mai repede.
Apoi l-am mai vazut in jur de un an mai tarziu pe vremea cand eram in clasa I. Cand i-am vazut chipul sau minunat am ramas uimita. Nu credeam ca vom fi vreodata colegi. Cu trecerea anilor am inceput sa cred ca destinul a fost de partea mea insa in acelasi timp ma punea la incercare. In clasa a V-a am devenit preocupata de aspectul meu fizic. Eram singura fata din clasa care arata precum o fetita de cinci ani. Nu aveam nimic. Auzisem ceva in legatura cu brunetul meu. Se spunea ca lui ii plac fetele cu parul lung, cum il aveam insa si cele care aveau ce arata. Mi-am cumparat bustiere pe care am inceput sa le umplu cu vata insa n-am rezistat prea mult.
Dintre toate fetele din clasa mea ma intelegeam cel mai bine cu Naoko. O fata deschisa la suflet. Era genul de fata care atragea atentia, avea forme dezvoltate pentru varsta ei ceea ce ma facea putin invidioasa. Parul sau castaniu il tinea in marea parte a timpului prins intr-o coada. In primele clase purta ochelari insa din clasa a III-a incepuse sa poarte lentile de contac. Avea ochii albastrii spre gri, o culoare destul de rar intalnita. Cu trecerea animlor incepusem sa devin geloasa pe ea. Avea un trup minunat ceea ce eu nu aveam. Credeam ca nu voi semana deloc cu cea care mi-a dat viata. Era o femeie cu parul roz, ondulat si ochii negri. Formele ei erau de invidiat, nu avea nici un implant.
Cand credeam ca nu voi avea norocul de a semana cu ea, la sfarsitul clasei a VIII-a am inceput sa ma dezvolt. Pana in clasa a XI-a eram deja de invidita. Le intrecusem pe multe din tregul licei ceea ce ma facea sa ma simt mandra insa ce ma bucura cel mai tare era faptul ca o intrecusem pe Naoko care nu parea afectata de acest lucru. Ei niciodata nu i-a pasat de felul in care arata. Poate nici mie nu mi-ar fi pasat daca nu incepeam sa ma dezvolt mai tarziu.
Cu aceste amintiri mi-am continuat drumul pana la spital. Nici nu mi-am dat seama cand am ajuns insa eram destul de fericita din nu stiu ce motiv. Ofteze dupa care intru in curtea spitalului. Imi este tare mila de cei ce se afla aici. Din cate am inteles acest spital este cel mai bun din intreg orasul asa ca marea parte a pacientilor care se afla aici sunt copii care se lupta pentru a vedea ziua de maine. Imi este tare mila de ei. Si nu numai copii ci si persoane de alte varste.
Intru in cladire si urac pana la salonul lui Itachi. Intru usor si caut geanta care se afla pe scaun. Incerc sa pasesc usor pentru a nu-l trezi insa spre surprinderea mea el nu doarme ci...plange? Raman nemiscata si ma sez pe scaun. Il intreb ce are insa acesta imi spune ca iubirea pe care o poarta el nu ii este impartasita. Nu cred ca si-a dat seama cine sunt eu insa il intreb despre cine este vorba. Raman uimita cand aud ca fata despre care vorbeste sunt chiar eu. Incghit usor in sec dupa care plec fara a masi spune ceva.
In drumul spre hotel ma gandesc la destainuirea sa. Nu pot sa cred ceea ce am auzit. El ma iubeste pe mine? Nu cred ca stie ce este aceea dragoste. Ne cunoastem doar de cateva zile. Nu are nici un sens. Cum poti iubi pe cineva dupa ce l-ai cunoscut cu doar cateva zile in urma. De fapt ce vorbesc? La mine a fost dragoste la prima vedere. Oftez si gandul meu zboara la scena din spital.
Merge incet. Parca nu-mi doresc sa ajung la Sasuke insa de ce? De ce ma simt ca o tradatoare? Oare Itachi si-a dat seama ca vorbea cu mine? Un mic zambet prostesc isi face aparitia pe chipul meu. Normal ca si-a dat seama. A jucat teatru. Asta este tot ce a facut. Ce barbat ar spune ce simte despre o fata de fata cu un necunoscut? Cat de proasta pot fi? Cat de credula pot fi? Grabesc pasul cand observ ca se insereaza. Nu vreau ca brunetul meu sa-si faca griji sau sa cedeze nervos. Cine site cum va reactiona?
________________________
Este necorectat. Am incercat sa-l fac ceva mai lung. Cadou pentru voi cu ocazia Anului Nou.