We will still be friends forever despite difficulties

[DeDal N.]

maniamonstruasa=mania monstruasa
u-s=nu-s
goliiunea=goliciunea

Isi desprinse buzele de-o culoare de rosu sangeriu schitand cateva cuvinte

Yeah, ador fraza asta. Are si o virgula lipsa dar nu asta conteaza. Anywho.
Un capitol destul de scurt cu un flashback urias. Nu stiu de ce te-ai grabit sa pui next-ul dar ma bucur, vad lucrurile dintr-o alta perspectiva acum.
Poate Gaara nu e atat de vinovat pe cum pare, poate e doar cineva cu inima rupta de durerea de a pierde pe cineva iubit. Pe cineva ca Sak'ra-san.
Trebuie sa te felicit inca o data sau trebuie doar sa te felicit pentru ca nu e un fic sasusaku. L-ai bagat pe Sasori si pe Gaara, cuties.
Deci, cam asta e. Incearca sa faci capitolele putin mai lungi. Buh Bye !!!

[Îngeraşş]

Capitolul asta este asa de cool doar ca o miiiica tampenie dea mea =)) adica un cuvant care erau doua mau exasperat ,,maniamonstruasa'' mania monstruoasa ,daca nu lam citit in toate felurile si tot nu-mi iesea :)) da pana la urma sa dezlusit misterul .
Mia placut :) chiar mia placut . Succes in continuare la scris >:D<


Kiss !

[Cloud]

Acesta cred ca a fost cel mai ingenios capitol al tau si al lui Dei. Deci dupa ce am citit capitolul primul lucru care mi-a venit in minte a fost " Romeo si Julieta" dar nu stiu de ce. Prea frumos...
Totul a fost perfect si nu am ce sa comentez. Tine-o tot asa ca e foarte bine (parerea mea).

Sa ma anunti ca intotdeauna.
Gambatene!
Kiss ya! See ya!
Ja ne!
PS:Merci ca m-ai anuntat.

[*ILY Yaoi Maniac*]

Asa , my dear , scuzele mele ca nu am mai dat pe aici , am avut treaba :-" Sa revenim , mersi mult ca m`ai anuntat xD Asa 2 capitoleeee :X Yupi , yeee xD Sakura-san , Sakura-san , ii dau eu numai Sakura-san lui Gaara , prapaditu` ala , daca se pune BandA pe el , il omoara >:) Asa ma bucur ca ai scris si din perspectiva lui Sasorii :> De cand asteptam acest lucru xD Pai descriere ai avut in primu capitol , al doilea cum ai zis si tu dialog mult , da` daca asta a fost ideea ta , nu am nimic chiar imi place , am aflat si noi povestea despartirii celor doi xD totusi am o nedumerire ...Saku il iubeste pe Saso sau nu ? Daca ficul se termina cu DeiSaku :( Actiunea nu a fost grabita xD Greseli nu am vazut xD Astept next xD Spor la scris si imaginatie fetele :D

[•нąкü•]

Sa speram ca lui Dei-kun aka Vero o sa-i vina inspiratia in curand.^^Daca nu mai avti de asteptat...mult...cred:))...In urmatoarele capitole o sa fie vorba de mai multe cupluri si sa speram ca o sa fie mai multa actiune.^^Daca lui Dei nu ii va veni inspiratia cred ca'l voi pune tot eu...!^^.Chu&Gambate^^
Ja ne...eto...!!!

[Vero]

Buna ^_^ Scuzati-mi intarzierea dar am stat prost cu ideile si pana azi nu mi-au venit :"> Deci asadar si prin urmare, fara alte cuvinte, am adus nextul >:D< . Lectura placuta!

Capitolul 6.

Liniste. Aceasta liniste pura se invaluia in salonul in care ma aflam. Nici macar sunetul enervant al aparatelor ce ma tineau in viata si glasurile doctorilor nu se mai auzeau. Se pare ca truda lor de a ma tine viu a dat roade.
Imi deschid albastrul ochilor si clipesc de cateva ori pentru a ma obisnui cu lumina din salon. Acum pot sa observ ca peretii acestuia erau de un alb putin cam murdar. Se aflau sase paturi, goale, peste care este o lenjerie tot alba. Erau inconjurate de cate un aparat si un dulapior alb. Pe jos se afla o gresie de culoare verde deschis. In capatul salonului se afla o fereastra, iar in celalalt capat o usa de lemn.
Imi indrept privirea spre fereastra. Afara ploua torential. Sunetul placut al ploii imi creea o senzatie placuta, melancolica. Privesc fereastra in continuare pan ace aud usa deschizandu-se, formand un scartait enervant. Era o femeie in jur de douazeci si cinci de ani, cu parul asemenea rubinului si ochii mici, caprui. Era imbracata intr-un halat alb ce ii acoperea formele bine dezvoltate. Din ceea ce vad imi dau seama ca este o asistenta. Imi zambeste prietenos si ma intreaba cum ma simt. Ii zic plictisit ca sunt bine, desi, gandul meu era tot la acea rozalie, ce mi’a infrumusetat copilaria, apoi viata.

-O fata cu parul roz si un baiat roscat au venit sa te vada. Vrei sa ii las sa intre?

O priveam ametit pe cea care rostise aceste cuvinte. De Sasori, cu siguranta el era, nu prea imi pasa la momentul actual. Tot ce am auzit clar a fost ,,o fata cu parul roz”. Cuvintele acestea mi-au ramas intaparite in minte. Oftez dupa care stomacul meu cerea de mancare. Oare de cand nu am mai mancat? De zile bune banuiesc. Dupa doua minute, ma hotarasc sa ii raspund roscatei care privea in toate partile nerabdatoare.

-Nu. Nu am chef sa vorbesc cu nimeni astazi. Dupa ce te asiguri ca au plecat, adu-mi si mie ceva de mancare.

Da din cap si paraseste incaperea, lasandu-ma singur. Gandul imi statea la Sakura. As fi vrut sa o vad dar, nu pot sa o vad cum plange. E prea mult pentru mine. Daca ea sufera, sufar si eu. Daca e fericita, la fel sunt si eu. Starea mea sufleteasca depinde de a ei. Ea e tot ce am mai scump pe lume. O lacrima mi se prelinge pe obrazul fin, dar o sterg rapid, deoarece, vad ca asistenta a venit. Ce rapizi sunt cei de aici! Avea in mana o tava. In ea se afla o farfurie cu un sandwich si un pahar de apa. Ii multumesc si incep sa mananc. Firar! Sandwichul asta nu are niciun gust. Se vede ca e spital. Dupa ce termin de mancat, beau putina apa si ma intind pe patul tare uitandu-ma pe tavan si ascultand ploaia ce nu se oprise inca. Ochii mi se inchid incetul cu incetul si eu cad intr-un somn adanc.
Nu dorm foarte mult si ma trezesc. Observ ca deja noaptea invaluie orasul luminat de mii de becuri. Era o feerie, un peisaj scos parka dintr-un tablou celebru. Ma ridic in sezut si incep sa merg prin salon de la un capat la altul deoarece corpul mi-era amortit la cat am stat asezat.
M-am plictisit asa de tare de locul asta urat mirositor. Imi doresc sa ies cat mai repede de aici si sa incep sa stau din nou cu prietenii mei, cu ea. Sa fac tot ce faceam inainte. Nu voiam sa mai stau in acest loc inchis. Aici nu zici ca e spital, ci inchisoare. Imi mai lipsea uniforma in dungi alb-negru si chiar zici ca eram un puscarias. Dar defapt asta eram. Un puscarias care este inchis in el cand vine vorba de persoana iubita. Nu pot sa ii spun ce simt pentru ea desi, cand aveam vreo paisprezece ani am facut-o. Dar atunci era ca o joaca. Insa acum, era ceva adevarat. Mai mult decat o atractie. Era un sentiment profund, chiar foarte. Unii ar numi-o iubire. Dar ce conteaza defapt? Ea nu ma va iubi niciodata. Il iubeste pe Sasori, iar eu nu pot sa fac nimic in legatura cu asta. Tot ce pot face e sa ma bucur ca e fericita, chiar daca eu sufar fara sa arat asta.
Oftez adanc si observ in coltul salonului un cuier in care se afla un halat alb si o masca. Imi arcuiesc buzele formand un zambet stupid si ma indrept se acea parte a camerei. Dupa ce ma deghizez, ies din salon si dau intr-un hol mare, pe peretii caruia se aflau multe saloane, sali de operatii si alte incaperi. Acel hol parca nu se mai termina. Treceam grabit, insa nu stiu de ce, pe langa multimea de doctori ce roiau de colo-colo indreptandu-se dintr-un salon in altul. Oamenii acestia necesita o viata. O au prea incarcata. Dar, daca nu ar fi asa, probabil eu acum as fi mort si as fi lasat-o pe rozalie singura. Adancit in ganduri, nu imi dau seama ca in sfarsit am ajuns la iesirea din spital. Oftez usurat si satisfacut, dupa care ies din cladire. Privesc blocurile inalte din fata mea si observ un taxi ce tocmai trecea pe acolo. Il opresc dupa care ii spun sa ma duca acasa. Din cauza vitezei cu care mergea masina, strada luminata parca mergea si ea alaturi de mine, formand o imagine ireala, dar totusi frumoasa. Trotuarele erau pustii, rar mai vedeai cate o persoana ce pasea pe acolo, si daca vedeai, cel mai probabil erau beti. Pe sosele circulau mai mult taxiuri si ambulanta. Dupa ce soferul ma anunta ca am ajuns la destinatie, cotrobai prin buzunarele halatului in speranta ca sunt niste bani prin el. Norocul se pare ca tine cu mine si am gasit cincisprezece dolari pe care i i-am intins soferului. Cobor din taxi si ma indrept spre intrarea in bloc, dupa care, urc doua etaje pentru a ajunge la apartamentul meu. Intru pe holul ingust al acestuia si ma indrept spre camera mea care era mobilata cu un pat mare, imbracat in lenjerie neagra, injurul caruia se aflau doua noptiere si in final, un sifonier ce ocupa doua sferturi din peretele din fata suprafetei patului. Ma dezbrac de halat si de pijamaua cu care am fost imbracat cat timp eram in coma, mi-am scos masca si le-am aruncat pe unde mi-a venit prin camera, ramanand in boxeri. Din sifonierul imens, incapator, imi scot un tricou negru cu un cap de mort mov si niste blugi albi dupa care ma indrept spre sufragerie. Intru in acea incapere, putin mai mare ca dormitorul, si ma asez pe canapeaua moale, portocalie. Deschid televizorul ce se afla in fata mea si privesc sterile. Iau cutia de tigari de pe masa de vis-à-vis de canapea si scot o tigare pe care o aprind. In urmatorul moment, aud un reporter cum anunta un evadat de la… spital? Frate! Astia sunt nebuni de-a binelea! Nu anunta un evadat de la puscarie si anunta unul de la spital! Incep sa rad isteric aproximativ cinci minute, dupa care, aud telefonul zbierand. Il iau de pe masa si ma uit la apelant. Era Sakura. Il las pe masa dupa care imi iau o geaca de piele si imi pun gluga, dupa care ies din apartament. Norocul meu e ca este ora trei noaptea si nimeni nu isi va da seama ca eu sunt cel prezentat la stiri.

Merg aiurea pe strazile parca infinite ale orasului fara sa am vreo destinatie anume. Cum am zis mai inainte, nimeni nu era pe strazi. Eram doar eu cu mine. Mai merg ce mai merg si ma opresc in fata unui club. Club Azteca. N-am mai auzit de acest loc. Probabil e unul nou. Intru in el si ma indrept spre tejghea. Era o incapere imensa, luminile colorate si fumul dominau, iar muzica era data la maxim. Pe ringul de dans multe domnisoare indecent imbracate dansau alaturi de prietenii lor. Pentru un moment mintea imi zbura la o amintire cu Sakura in care eram in aceeasi ipostaza. Zambesc usor, neobservabil, si ma mai uit prin incapere. In coltul clubului se aflau…

Sper sa va placa!

[DeDal N.]

pan ace=pana ce
parka=parca *pariez ca te-ai scapat*
Doar greselile astea le-am vazut. OK. Mi se pare ciudat ca Deidara deja e destul de sanatos incat sa evadeze din spital, weird. Adica, abia ce fusese ranit grav, nu?

Incep sa rad isteric aproximativ cinci minute, dupa care, aud telefonul zbierand.

Interesanta expresie. Mi-a venit sa rad cand am citit acea parte. In rest, foarte multa naratiune si descriere si putin dialog. Deidara imi pare foarte imfumurat, chiar daca e si indragostit. Macar nu vrea sa ii faca rau lui Sasori pentru ca Sakura e cu el impreuna. Si pe cine vede la club? Doar nu pe Gaara, nu?
So, waiting for the next. Gambatene and Buh Bye !!!

[*ILY Yaoi Maniac*]

Vero-channn...cum po`ti sa spui ca lui Deidara nu`i pasa de Sasorii...vad si eu ca o iubeste pe Sakura...da ea sigur il iubeste pe Sasorii ? Complicat Doamne , complicat. Poate se termina cu Dei-Saku ca ma omor =]]] Asa alte cupluri :-? Interesant xD Pana acum totul e bine ...naratiunea e buna , la fel si descrierea :> greseli au fost cateva , putine poate chiar 2 :-? Asa pai actiunea nu e grabita :-? Totusi Hakuuu-chan astept sa imi aduci un capitol din perspectiva lui Sasorii >:D< SPor la scris si imaginatie , fetele >:D<

[Mariah .]

well, am aterizat si eu pe`aici cu parasuta!
What a fucking bitch [bitch=parasuta]:))!! inf, sa revin la fic^^
acest capitol a fost foarte frumos:X draga mea vero, da`mi voie sa`ti spun ca ai avut inspiratie cand ai scris acel capitol;)
Descriere ai avut desi mai puteai adauga pe ici pe colo;)
Actiunea nu mi s`a parut grabita, a fost in regula.
Dialog- aici chiar stai destul de bine. nu am ce sa zic.
deci, per total ficul este o adevarata reusita. Vreau sa va felicit pe amnadoua>:D<
sper sa ma anuntati in continuare si va rog sa ma scuzati ca mai intarzii, dar stiti si voi kum e...
scoala, teme, alte ficuri, viata sociala... prea multe ptr o singura viata:))
dar sa fiti sigure ca o sa`mi fac mereu timp sa trec pe`aici cu un comm.
spor la scris si JA Ne:*

[•нąкü•]

Heii dragelor >:D< am adus si eu next-ul ! Vreau sa va spun ca o sa fie “triunghiuri” sau mai bine zis “patrate” amoroase .Cred ca o sa scriu capitolul in doua parti , ca sa nu grabesc , dar nu garantez acest lucru ! Pai spor la citit si nu uitati ca Parerea Voastra Conteaza !!

We will still be friends forever despite difficulties

Capitolul 6.

Sasori:

Ma aflam in club Azteca , cu o roscata in brate . Voiam sa–mi descarc nervii provocati de Gaara , dar nu stiam alta cale . Acest nimic era calcat in picioare si lovit brutal de catre Pein si ceilalti baieti din BandA . Priveam cu ura aceste scene , as fi vrut sa ii dau si eu vreo doua , dar nu ma simteam in stare . De langa tejchea se auzi un zgomot . Se pare ca unu’ de pe aici a scapat ceva pe jos . Ma uit pe jos si vad un telefon IPhone negu care avea ecranul spart . Imi ridic privirea dispretuitoare spre tanar si raman masca . Acel albastru al ochilor , acel par , blond prins intr–o coada la spate . Nu se putea , era el ! Era Deidara . Ramasese cu gura cascata , privind la scenele dintre Pein si Gaara , apoi isi indrepta privirea spre mine si spre roscata. Se uita cu ura la noi , apoi a murmurat cateva cuvinte care m–au impietrit de–abinelea :
- Sasori , o sa platesti pentru asta !
Se duse vijelios spre cei doi si incerca dn rasputeri sa il dea pe Pein la o parte . Nu pot sa cred ! Dupa tot ce i–a facut , acum vrea sa–l salveze , a ramas tot acea fire prietenoasa care nu ar da in nimeni pentru cateva prostii . Primi si el vreo doi pumni , dar nu se lasa , voia cu adevarat sa il scape pe acel jegos din mainile baietilo . In suflet isi facu aparitia un fior , o ura inimaginabila , voiam sa–I zic vreo doua lui Deidara , dar am fost interupt de un tipat . In cateva secunde o siluieta supla , inalta se apropia de baieti . Parul lung si matasor de–o culoare de roz bombon flutura prin aer , iar din ochii sclipitor curgeau siroaie de lacrimi . Ea era ! Oh , drace , m–a vazut cu asta in brate , ce o sa zica acum ? Il da pe Deidara la o parte si se indreapta spre Gaara . Acesta sangera rau , era vanat in toate partile corpului si , incetul cu incetul , respiratia i se taia . Fata se aseza pe jos lanaga el , incercand sa–i dea primul ajutor . Se chinui circa cinci minut , apoi ii zise lui Kimimaro sa cheme o salvare . Tanara se prabusi in bratele puternice ale lui Deidara , care avea si acesta sufletul sfasiat , vazand–o in acesta stare , din nou pe rozalie .


Sakura :
Am simtit cum m–am prabusit in bratele lui Deidara . Eram bucuroasa cat cupindea sa–il vad intreg , stand in piioare lanaga mine , dar pe o alta parte , vazandu-l pe Garaa–kun intr–o asemenea ipostaza , mi se sfasia sefletul . Deidara incepe sa ma mangaie pe spate , incercand sa ma calmeze . Imi spunea ca totul va fi bine , ca nimic rau nu se va intampla cu Gaara . Ies din stransoara baiatul si ma indrept spre acel misel , spre nenorocitul care state pe margine si se saruta cu una . Nu ma durea ca m–a tradat , ma durea faptul ca nu a sarit sa il ajute pe Gaara . O dau pe roscovana la oparte si il agat pe nenorocit de gulerul camasii albe , descheiate la primii trei nasturi . Cu ochii in lacrimi , il priveam in ochi . Ceilalti se uitau la noi ca la O.Z.N–uri . Nu mai aveam forta in brate , simteam ca nu mai aveam vlaga . De ce eu ? De ce ? De ce tebuie sa imi vad persoanele iubite suferind ? De ce ? Imi dezlipesc buzele de un rosu sangeriu , schitand cateva cuvinte .
-Cum ai putut ? Nenorocitu–le ! Cum ai putut sa stai si sa il pivesti suferind ? Cum ai putut sa nu il ajuti ? Cum ? Zi–mi ! O lacrima mi se prelinse pe chipul alb ca spuma laptelui . Si in plus , mai stai si cu asta pin cluburi . Acum te – am descoperit cu adevarat , Sasori ! Mi – ai pierdut prietenia pentru totdeauna , nu pot sa te mai privesc in ochi !Esti un monstru ! I- ai lasat pe astia sa il tortureze pe Gaara . Cum ai putut ? Iti era , totusi , prieten ! Te crezi mereu mai bun decat restul , te compari mereu cu alte personae , de ce nu te compari cu Deidara ? Zi – mi ! Chiar daca i– provocat multa durere , el s–aimplicat in acest conflict ! Si chiar daca nu s – a refacut per total , tot a incercat sa il salveze ! Te urasc !
- Il las jos si ma indrept spre Gaara . Nu respira . Am sunat din nou la salvare , dar au spus ca sunt pe drum . Nu imi ramanea alt ceva de cat sa stau si sa bocesc . Uram asta la mine ! De fiecare data nu eram de nici un folos ! Ma urasc pentru ceea ce sunt . Nu pot sa stau si sa il vad si pe el sa . Nu pot !

Pai cam atat pentru azi,scuze daca sunt greseli de tastare -.-'.Asta este dedicatie pentru tine iubire:x.'!Ca sa fim chit:)).Si da,asta e doar prima parte >:D< de ceea este mai scurt :d