29-12-2010, 02:15 PM
M-am intors. Mi-am dat si eu seama ca in capitolul anterior am gresit prea mult si sper ca acesta sa fie mai bun.Si cred ca am cam exagerat cu dialogul si pe aici. Lectura placuta :X
Capitolul X
Noaptea s-a asternut peste acest maret oras. Stelele nu se pot observa datorita cladirilor. Desi este noapte intunericul nu a pus stapanire pe strazile ce sunt aglomerate desi la ora aceast oamenii ar trebui sa doarma. Marea parte a celor care se plimba sunt adolescenti de varsta mea sau putin mai mari decat mine. Si ii inteleg. Cluburile nu ar avea profit daca ei ar sta la aceste ore tarzii in casa "invatand". Privesc strazile pline de curve ce se duc la "munca". Foarte interesant. Inchid ochii si imi apare chipul bland al rozaliei. Ce se petrece cu mine? Au trecut aproape doua luni de la "moartea" mea si a lui Itachi. Credeam ca daca ma voi intoarce in New York voi putea reincepe viata pe care practic am pierdut-o in Konoha.
De ce simt cum mi se sfasie inima? De ce ii simt lipsa rozaliei? Tanjesc sa ii mai simt buzele carnoase, parul catifelat, sanii moi. Nu, nu inteleg. Oftez si imi plimb privirea prin camera mea. Ma uit la ceasul de pe noptiera ce arata ora doua. Pe chip imi apare un zambet prostesc. Inainte de a ma muta in Konoha, eu la ora asta deja eram in tura de noapte. Daca aveam noroc, in patul meu era vreo trei.
Ma ridic si ma indrept cu pasi lenti spre usa. Imi musc buza pana cand cateva picaturi se preling usor. Oare m-am indragostit? Nu, nu poate fi adevarat. Insa fata asta este cu mult mai diferita decat cele care mi-au mai trecut prin pat pana acum. Prima data cand am vazut-o mi s-a parut o tarfa de prima mana insa practic ea tinea la blondul ala si nu inteleg ce a vazut la el. Nu cred ca prostia. Cine stie cum a vrajit-o? Insa de fata cu mine se comporta altfel. In preajma mea se comporta altfel. Faptul ca mi-a ajuns usor sub cearsaf a fost pentru ca se imbatase. Nu inteleg de ce.
Din living apare o lumina. Merg in directia aceea si-l vad pe Itachi cum priveste ecranul televizorului. Fara a produce un sunet ma asez pe fotoliul de langa el. Ma priveste uimit dupa care se ridica si isi ia berea de pe masa. Il privesc trist dupa care inchid ochii. Oftez si ma fac mai comod in fotoliu.
-Ce este cu tine fratioare? Credeam ca iti vei intra din nou in ritm, imi spune cu un zambet pe chipul sau bland.
Desi incearca sa para amuzat de situatia mea in vocea sa s-a putut citi ingrijorarea. Au trecut ani de zile de cand mi-a vorbit asa. Recunosc, i-am simtit lipsa. Ma musc de buza din ce in ce mai tare. Privirea lui este atintita spre mine. Pare ingrijorat. Nu, nu asta doream sa se intample. As prefera sa-i ascult pe parinti. As face orice doar sa nu ma casatoresc cu Karin. Tot ce vreau este o simt pe Sakura langa mine . Oare, se bucura de faptul ca eu am "murit" ?
-Itachi, ai simtit ceva pentru o fata? Nu ma refer la faptul ca o doresti pentru o noapte dupa care o arunci precum o carpa folosita. Ceva mai...profund, ultimul cuvant l-am spus ceva mai incet insa sunt sigur ca m-a auzit clar si raspicat.
Ma priveste uimit de cele spuse dup care pe chipul sau se poate citit tristetea. Am facut ceva gresit? Il privesc la fel ca inainte insa in acelasi timp pot spune ca sunt si ingrijorat de fata pe care o are in momentul acesta. Ofteaza dupa care da pe gat doza de bere pe care o avea in mana. O pune inapoi pe masa si se scufunda in pernele de pe canapea.
-Stii, nu am spus asta nimanui, incepe pe un ton cat se poate de jos. Cand eram in clasa a VIII-a aveam in clasa o fata de care imi placea foarte mult. Si acum mi-o amintesc, parul ei blond cu suvite roscate, putin ondulat, ochii negri si balnzi. Am tinut foarte mult la ea. Era singura fata din clasa pe care nu o interesa cum arata. Nu avea o situatie financiara prea buna datorita faptului ca parintii ei era despartiti iar tatal ei s-a casatorit cu o vaduva care era foarte bogata.
Il privesc cu uimire. Nu credeam ca-l voi auzi vorbind asa despre o fata. Ce s-a intamplat cu ea? Imi spune ca i-a fost foarte greu sa o faca sa-l placa. Nu avea incredere in baieti de cand tatal ei a parasit-o. Intr-un final au fost impreuna si erau fericiti. Cu cat inainteaza, cateva cristale ies din ochii sai. Plange? Nu credeam ca-l voi vedea asa vreodata. A luat o pauza mare iar in incapere doar televizorul mai face galagie. Il dau la mic dupa care il privesc in continuare.
-Trecusera jumatate de an de cand eram impreuna. Trebuia sa ne intalnim la o cofetarie fiindca era ziua ei. Am intarziat deoarece doream sa-i iau un cadou frumos. Nu am sunat-o pentru a nu strica surpriza insa cand am ajuns acolo o ambulanta era in fata cofatariei. Curios, m-am indreptat spre locul cu pricina si am ramas socat cand am avzut-o pe ea. Era intr-o balta de sange. O masina daduse peste ea iar soferul fugise. Medicii nu au mai reusit sa o salveze deoarece pierduse prea mult sange.
Fac ochii mari la auzul acestei intamplari. Habar n-aveam prin ce trecuse. Il vad cum se ridica si se indreapta spre bucatarie. Stau linistit cateva clipe dupa care imi amintesc. Eram in vacanta de vara. Treceam in clasa a IV-a cand Itachi s-a schimbat drastic. Nu mai vorbea cu nimeni, nu se mai juca cu mine cum facea inainte. Intr-un cuvant nu mai era el. De atunci nu am mai fost apropiati. Deci moartea acelei fete l-a transformat in ceea ce este acum.
Daca stau sa ma gandesc din cauza lui Itachi am ajuns eu sa-mi petrec noptile prin cluburi sau cu tot felul de tarfe. Ani de zile am sperat ca se va schimba la loc. Mereu speram ca este doar un cosmar din care ma voi trezi. Lui ii spuneam multe lucrui. Mama si tata nu stiu prin ce belele intram cand eram mic. Numai el stia. In clasa a XI-a am incetat sa mai sper. Eram satul de comportamentul lui asa ca m-am schimbat si eu. Poate la un moment dat am exagerat insa ma facea sa ma simt mai bine. Nu ii mai simteam lipsa lui Itachi si cu timpul incepusem sa-l urasc.
Capitolul X
Noaptea s-a asternut peste acest maret oras. Stelele nu se pot observa datorita cladirilor. Desi este noapte intunericul nu a pus stapanire pe strazile ce sunt aglomerate desi la ora aceast oamenii ar trebui sa doarma. Marea parte a celor care se plimba sunt adolescenti de varsta mea sau putin mai mari decat mine. Si ii inteleg. Cluburile nu ar avea profit daca ei ar sta la aceste ore tarzii in casa "invatand". Privesc strazile pline de curve ce se duc la "munca". Foarte interesant. Inchid ochii si imi apare chipul bland al rozaliei. Ce se petrece cu mine? Au trecut aproape doua luni de la "moartea" mea si a lui Itachi. Credeam ca daca ma voi intoarce in New York voi putea reincepe viata pe care practic am pierdut-o in Konoha.
De ce simt cum mi se sfasie inima? De ce ii simt lipsa rozaliei? Tanjesc sa ii mai simt buzele carnoase, parul catifelat, sanii moi. Nu, nu inteleg. Oftez si imi plimb privirea prin camera mea. Ma uit la ceasul de pe noptiera ce arata ora doua. Pe chip imi apare un zambet prostesc. Inainte de a ma muta in Konoha, eu la ora asta deja eram in tura de noapte. Daca aveam noroc, in patul meu era vreo trei.
Ma ridic si ma indrept cu pasi lenti spre usa. Imi musc buza pana cand cateva picaturi se preling usor. Oare m-am indragostit? Nu, nu poate fi adevarat. Insa fata asta este cu mult mai diferita decat cele care mi-au mai trecut prin pat pana acum. Prima data cand am vazut-o mi s-a parut o tarfa de prima mana insa practic ea tinea la blondul ala si nu inteleg ce a vazut la el. Nu cred ca prostia. Cine stie cum a vrajit-o? Insa de fata cu mine se comporta altfel. In preajma mea se comporta altfel. Faptul ca mi-a ajuns usor sub cearsaf a fost pentru ca se imbatase. Nu inteleg de ce.
Din living apare o lumina. Merg in directia aceea si-l vad pe Itachi cum priveste ecranul televizorului. Fara a produce un sunet ma asez pe fotoliul de langa el. Ma priveste uimit dupa care se ridica si isi ia berea de pe masa. Il privesc trist dupa care inchid ochii. Oftez si ma fac mai comod in fotoliu.
-Ce este cu tine fratioare? Credeam ca iti vei intra din nou in ritm, imi spune cu un zambet pe chipul sau bland.
Desi incearca sa para amuzat de situatia mea in vocea sa s-a putut citi ingrijorarea. Au trecut ani de zile de cand mi-a vorbit asa. Recunosc, i-am simtit lipsa. Ma musc de buza din ce in ce mai tare. Privirea lui este atintita spre mine. Pare ingrijorat. Nu, nu asta doream sa se intample. As prefera sa-i ascult pe parinti. As face orice doar sa nu ma casatoresc cu Karin. Tot ce vreau este o simt pe Sakura langa mine . Oare, se bucura de faptul ca eu am "murit" ?
-Itachi, ai simtit ceva pentru o fata? Nu ma refer la faptul ca o doresti pentru o noapte dupa care o arunci precum o carpa folosita. Ceva mai...profund, ultimul cuvant l-am spus ceva mai incet insa sunt sigur ca m-a auzit clar si raspicat.
Ma priveste uimit de cele spuse dup care pe chipul sau se poate citit tristetea. Am facut ceva gresit? Il privesc la fel ca inainte insa in acelasi timp pot spune ca sunt si ingrijorat de fata pe care o are in momentul acesta. Ofteaza dupa care da pe gat doza de bere pe care o avea in mana. O pune inapoi pe masa si se scufunda in pernele de pe canapea.
-Stii, nu am spus asta nimanui, incepe pe un ton cat se poate de jos. Cand eram in clasa a VIII-a aveam in clasa o fata de care imi placea foarte mult. Si acum mi-o amintesc, parul ei blond cu suvite roscate, putin ondulat, ochii negri si balnzi. Am tinut foarte mult la ea. Era singura fata din clasa pe care nu o interesa cum arata. Nu avea o situatie financiara prea buna datorita faptului ca parintii ei era despartiti iar tatal ei s-a casatorit cu o vaduva care era foarte bogata.
Il privesc cu uimire. Nu credeam ca-l voi auzi vorbind asa despre o fata. Ce s-a intamplat cu ea? Imi spune ca i-a fost foarte greu sa o faca sa-l placa. Nu avea incredere in baieti de cand tatal ei a parasit-o. Intr-un final au fost impreuna si erau fericiti. Cu cat inainteaza, cateva cristale ies din ochii sai. Plange? Nu credeam ca-l voi vedea asa vreodata. A luat o pauza mare iar in incapere doar televizorul mai face galagie. Il dau la mic dupa care il privesc in continuare.
-Trecusera jumatate de an de cand eram impreuna. Trebuia sa ne intalnim la o cofetarie fiindca era ziua ei. Am intarziat deoarece doream sa-i iau un cadou frumos. Nu am sunat-o pentru a nu strica surpriza insa cand am ajuns acolo o ambulanta era in fata cofatariei. Curios, m-am indreptat spre locul cu pricina si am ramas socat cand am avzut-o pe ea. Era intr-o balta de sange. O masina daduse peste ea iar soferul fugise. Medicii nu au mai reusit sa o salveze deoarece pierduse prea mult sange.
Fac ochii mari la auzul acestei intamplari. Habar n-aveam prin ce trecuse. Il vad cum se ridica si se indreapta spre bucatarie. Stau linistit cateva clipe dupa care imi amintesc. Eram in vacanta de vara. Treceam in clasa a IV-a cand Itachi s-a schimbat drastic. Nu mai vorbea cu nimeni, nu se mai juca cu mine cum facea inainte. Intr-un cuvant nu mai era el. De atunci nu am mai fost apropiati. Deci moartea acelei fete l-a transformat in ceea ce este acum.
Daca stau sa ma gandesc din cauza lui Itachi am ajuns eu sa-mi petrec noptile prin cluburi sau cu tot felul de tarfe. Ani de zile am sperat ca se va schimba la loc. Mereu speram ca este doar un cosmar din care ma voi trezi. Lui ii spuneam multe lucrui. Mama si tata nu stiu prin ce belele intram cand eram mic. Numai el stia. In clasa a XI-a am incetat sa mai sper. Eram satul de comportamentul lui asa ca m-am schimbat si eu. Poate la un moment dat am exagerat insa ma facea sa ma simt mai bine. Nu ii mai simteam lipsa lui Itachi si cu timpul incepusem sa-l urasc.