You changed me

[Cookiesor]

M-am intors. Mi-am dat si eu seama ca in capitolul anterior am gresit prea mult si sper ca acesta sa fie mai bun.Si cred ca am cam exagerat cu dialogul si pe aici. Lectura placuta :X


Capitolul X

Noaptea s-a asternut peste acest maret oras. Stelele nu se pot observa datorita cladirilor. Desi este noapte intunericul nu a pus stapanire pe strazile ce sunt aglomerate desi la ora aceast oamenii ar trebui sa doarma. Marea parte a celor care se plimba sunt adolescenti de varsta mea sau putin mai mari decat mine. Si ii inteleg. Cluburile nu ar avea profit daca ei ar sta la aceste ore tarzii in casa "invatand". Privesc strazile pline de curve ce se duc la "munca". Foarte interesant. Inchid ochii si imi apare chipul bland al rozaliei. Ce se petrece cu mine? Au trecut aproape doua luni de la "moartea" mea si a lui Itachi. Credeam ca daca ma voi intoarce in New York voi putea reincepe viata pe care practic am pierdut-o in Konoha.

De ce simt cum mi se sfasie inima? De ce ii simt lipsa rozaliei? Tanjesc sa ii mai simt buzele carnoase, parul catifelat, sanii moi. Nu, nu inteleg. Oftez si imi plimb privirea prin camera mea. Ma uit la ceasul de pe noptiera ce arata ora doua. Pe chip imi apare un zambet prostesc. Inainte de a ma muta in Konoha, eu la ora asta deja eram in tura de noapte. Daca aveam noroc, in patul meu era vreo trei.

Ma ridic si ma indrept cu pasi lenti spre usa. Imi musc buza pana cand cateva picaturi se preling usor. Oare m-am indragostit? Nu, nu poate fi adevarat. Insa fata asta este cu mult mai diferita decat cele care mi-au mai trecut prin pat pana acum. Prima data cand am vazut-o mi s-a parut o tarfa de prima mana insa practic ea tinea la blondul ala si nu inteleg ce a vazut la el. Nu cred ca prostia. Cine stie cum a vrajit-o? Insa de fata cu mine se comporta altfel. In preajma mea se comporta altfel. Faptul ca mi-a ajuns usor sub cearsaf a fost pentru ca se imbatase. Nu inteleg de ce.

Din living apare o lumina. Merg in directia aceea si-l vad pe Itachi cum priveste ecranul televizorului. Fara a produce un sunet ma asez pe fotoliul de langa el. Ma priveste uimit dupa care se ridica si isi ia berea de pe masa. Il privesc trist dupa care inchid ochii. Oftez si ma fac mai comod in fotoliu.
-Ce este cu tine fratioare? Credeam ca iti vei intra din nou in ritm, imi spune cu un zambet pe chipul sau bland.

Desi incearca sa para amuzat de situatia mea in vocea sa s-a putut citi ingrijorarea. Au trecut ani de zile de cand mi-a vorbit asa. Recunosc, i-am simtit lipsa. Ma musc de buza din ce in ce mai tare. Privirea lui este atintita spre mine. Pare ingrijorat. Nu, nu asta doream sa se intample. As prefera sa-i ascult pe parinti. As face orice doar sa nu ma casatoresc cu Karin. Tot ce vreau este o simt pe Sakura langa mine . Oare, se bucura de faptul ca eu am "murit" ?
-Itachi, ai simtit ceva pentru o fata? Nu ma refer la faptul ca o doresti pentru o noapte dupa care o arunci precum o carpa folosita. Ceva mai...profund, ultimul cuvant l-am spus ceva mai incet insa sunt sigur ca m-a auzit clar si raspicat.

Ma priveste uimit de cele spuse dup care pe chipul sau se poate citit tristetea. Am facut ceva gresit? Il privesc la fel ca inainte insa in acelasi timp pot spune ca sunt si ingrijorat de fata pe care o are in momentul acesta. Ofteaza dupa care da pe gat doza de bere pe care o avea in mana. O pune inapoi pe masa si se scufunda in pernele de pe canapea.
-Stii, nu am spus asta nimanui, incepe pe un ton cat se poate de jos. Cand eram in clasa a VIII-a aveam in clasa o fata de care imi placea foarte mult. Si acum mi-o amintesc, parul ei blond cu suvite roscate, putin ondulat, ochii negri si balnzi. Am tinut foarte mult la ea. Era singura fata din clasa pe care nu o interesa cum arata. Nu avea o situatie financiara prea buna datorita faptului ca parintii ei era despartiti iar tatal ei s-a casatorit cu o vaduva care era foarte bogata.

Il privesc cu uimire. Nu credeam ca-l voi auzi vorbind asa despre o fata. Ce s-a intamplat cu ea? Imi spune ca i-a fost foarte greu sa o faca sa-l placa. Nu avea incredere in baieti de cand tatal ei a parasit-o. Intr-un final au fost impreuna si erau fericiti. Cu cat inainteaza, cateva cristale ies din ochii sai. Plange? Nu credeam ca-l voi vedea asa vreodata. A luat o pauza mare iar in incapere doar televizorul mai face galagie. Il dau la mic dupa care il privesc in continuare.
-Trecusera jumatate de an de cand eram impreuna. Trebuia sa ne intalnim la o cofetarie fiindca era ziua ei. Am intarziat deoarece doream sa-i iau un cadou frumos. Nu am sunat-o pentru a nu strica surpriza insa cand am ajuns acolo o ambulanta era in fata cofatariei. Curios, m-am indreptat spre locul cu pricina si am ramas socat cand am avzut-o pe ea. Era intr-o balta de sange. O masina daduse peste ea iar soferul fugise. Medicii nu au mai reusit sa o salveze deoarece pierduse prea mult sange.

Fac ochii mari la auzul acestei intamplari. Habar n-aveam prin ce trecuse. Il vad cum se ridica si se indreapta spre bucatarie. Stau linistit cateva clipe dupa care imi amintesc. Eram in vacanta de vara. Treceam in clasa a IV-a cand Itachi s-a schimbat drastic. Nu mai vorbea cu nimeni, nu se mai juca cu mine cum facea inainte. Intr-un cuvant nu mai era el. De atunci nu am mai fost apropiati. Deci moartea acelei fete l-a transformat in ceea ce este acum.

Daca stau sa ma gandesc din cauza lui Itachi am ajuns eu sa-mi petrec noptile prin cluburi sau cu tot felul de tarfe. Ani de zile am sperat ca se va schimba la loc. Mereu speram ca este doar un cosmar din care ma voi trezi. Lui ii spuneam multe lucrui. Mama si tata nu stiu prin ce belele intram cand eram mic. Numai el stia. In clasa a XI-a am incetat sa mai sper. Eram satul de comportamentul lui asa ca m-am schimbat si eu. Poate la un moment dat am exagerat insa ma facea sa ma simt mai bine. Nu ii mai simteam lipsa lui Itachi si cu timpul incepusem sa-l urasc.

[Marina.]

Buna! Oh, sper sa nu te superi ca apar asa de tarzu, dar chiar nu am avut timp de nimic zilele astea, nici macar sa scriu>.>
Pai... ce pot spune... ma bucur ca, in sfarsit, Sasuke s-a indragostit de Sakura.
Sper ca vei face inca un capitol din perspectiva ei:>:>
Pai, nu ai avut nicio greseala in acest capitol, sau cel putin nu am vazut eu. Chiar mi-a placut povestirea lui Itachi. Chiar nu ma asteptam la asta. Ma surprinzi din ce in ce mai mult.
Dialogul nu mi se pare sec si nici mult, dupa cum ai spus tu.
Abea astept continuarea si stiu ca va fi mai mult decat interesant!
Pa-pa si succes in continuare:*

[Cookiesor]

Pai am adus nextul insa nu prea cred ca a iesit bine. Cred ca dintre toate acest capitol este un esec total.

Capitolul X

Sasuke:
-Sasuke, fa-ti bagajele alea mai repede! Avionul nu te asteapta pe tine! il aud pe Itachi strigand din alta incapere.

Oftez si continui sa-mi impachetez hainele cumparate aici dupa care imi pun in buzunarul blugilor telefonul si mp3-ul care a stat toata noaptea la incarcat. In jumatate de ora termin tot de impachetat si inainte de a iesi din camera o mai privesc o data dupa care inchid usa in urma mea. Astazi, ar fi trebuit sa ma insor. Ma intreb, oare ce a facut Karin in tot acest timp? Nu ca m-ar interesa chiar atat de mult insa daca nu m-a avut pe mine cred ca a devenit o dama de companie. Nu cred ca ai mei ar fi lasat-o sa mai stea la noi in casa daca eu nu mai sunt in viata.

Schitez un zambet dupa care cobor scarile si ajung la parter unde sunt asteptat de fratele meu care pare al naibii de nervos. Imi dau ochii peste cap dupa care ies din casa, la fel facand si el. In fata curtii suntem asteptati de Pein intr-o Toyota rav4 de culoare neagra. Coboara din vehicul si imi ia bagajele pe care mi le pune in portbagaj dupa care ma asez in spate. Dupa ce termina si Itachi de incuiat casa se aseaza pe locul din fata mea. In cateva minute torturam strazile cu viteza masinii si intr-un sfert de ora ajungem la aeroport.

Intram in cladire cu bagaje cu tot dupa care ne aratam biletele si pasapoartele. Dupa ce tipul care nni le controleaza citeste numele de familie zambeste fortat si ne da drumul. Cred ca am dat de naiba. Astia cred ca noi suntem morti. De ce cred ca politia ne va astepta la intoarcerea in Konoha? Il privesc pe Itachi si-i spun toate aceste lucruri dupa care pe chipul sau apare un zambet smecher. Imi spune ca-l cunoaste pe tipul asta si ii era dator cu varf si indesat dupa ce l-a ajutat cu ceva. Il privesc uimit dupa care ne continuam drumul.

Sakura:
Ma ridic lenesa din pat si privesc micul calendar agatat de perete. Ma indrept spre el si vad ca iua de astazi este incercuita. Oare de ce? Cat de proasta pot fi! Am fost chemata la aeroport de Konan sa o intampin. Abia astept sa o vad! Insa, mi-ar placea mai mult daca Sasuke ar fi in viata. Ma musc de buza pana simt cum sangele se scurge usor dupa care steg acel firicel. Las cateva cristale sa se plimbe pe chipul meu dupa care ma duc la baie. In cateva minute ma aflu din nou in incapere si imi caut cu ce sa ma imbrac. I-am promis ca ma voi imbraca frumos insa nu stiu de ce trebuie sa ma imbrac asa. Imi aleg o rochita gri fara bretele care are o panglica neagra sub sani si este pana deasupra genunchilor cu o palma.

Parul mi-l las desprins si ma dau cu putin creion la ochi. Imi iau o gentuta mica in care imi pun telefonul, niste bani si cheile dupa care cobor la parter. Se pare ca Ino a plecat deja. Mai privesc putin livingul gol dupa care imi iau niste sandalute negre fara toc si parasesc locuinta. Ma indrept spre masina pe care acum o pot conduce fara frica deoarece am varsta legala. Recunosc, am condus-o de cateva ori inainte de a avea permis insa norocul a fost mereu de partea mea si politia nu m-a prins. Daca o facea ma trezeam cu dosarul penal de la saptesprezece ani. Ma urc in vehicul si accelerez. Destinatia este aeroportul.

In zece minute ajung acolo di o parchez la loc sigur. Persoana mai nebuna ca mine nu exista pe acest pamant. Sa conduci prin oras cu peste o suta la ora. Unde naiba umbla politistii astia? Imi dau ochii peste cap si intru in cladire. Trebuie sa astept avionul care vine din New York. Ma indrept intracolo si o caut cu privirea deoarece avionul a aterizat de cateva minute. Sper ca nu am intarziat deoarece Konan m-ar lua la bataie. Nu-i place cand nu sunt punctuala. Dupa ce imi plimb privirea prin toate partile, atentia imi este atrasa de doi bruneti care pasesc usor.

Raman socata cand il vad pe Sasuke. El, este in viata. Ii privesc pe amandoi mai atent si imi dau seama ca nu am halucinatii. Nu mai rezist si incep sa fug catre ei si-i strig. Il vad pe Itachi cum zambeste stisfacut iar Sasuke ramane uimit. Sar in bratele lui si-mi dau drumul lacrimilor. Este adevarat? Visez sau este realitate? El, este in viata? Incep sa plang in hohote si atrag atentia tuturor oamenilor din aeroport. Nu ma intereseaza! El este in viata. Il simt cum ma strange de talie si-mi sopteste sa ma calmez.

Dupa cateva minute in care am stat asa ii dau drumul insa el tot ma tine de talie si imi zambeste sincer. Raman uimita de comportamentul sau insa nu prea ma intereseaza. Imi asez capul pe umarul sau si am fi stat asa o vesnicie daca Itachi nu ne-ar fi trezit din visare. Ma deslipesc usor de corpul sau bine lucrat si-i privesc pe amndoi. Itachi ma trage de mana si ii spune fratelui sau sa ne urmeze. Incerc sa ma eliberez si-i spun ca eu o astept pe Konan insa nici un raspuns.
-Tu de fapt ne asteptai pe noi, nu pe ea! incepe sa-mi explice. Daca ti-ar fi spus Konan ca noi suntem in viata ai fi crezut?

Ne oprim si dau din cap in semn ca nu. Simt mana brunetului cum o atinge pe a mea dupa care le spun ca masina este parcata pe langa intrare. Ne indreptam spre iesire si nimeni nu mai spune nimic. Deschid portbagajul si le pun vazijele in acesta dupa care il trantesc cat pot. Itachi se aseaza in spate iar eu pe scaunul soferului si Sasuke langa mine. Ii intreb unde ii duc iar Itachi ma intreaba daca pot sta la mine in aceasta seara. Dau din cap in semn ca da si ne indreptam spre locuinta mea. Simt maba lui Sasuke cum imi atinge piciorul si-l privesc pret de cateva clipe dupa care i-o indepartez usor. Acesta da drumul la muzica si ne continuam drumul.



Deci cum am spus este un esec total.

[Miranda.]

Vreau sa fiu prima asa ca o sa editez dupa ce citesc.

Edit:
Nu prea stiu ce sa spun. Descriere exista ,dar nu atat de multa, ar fi trebuit mai multa in momentul in care s-au rentalnit. Ideea se pare ca se intoarce la normal, acum chiar vreau sa stiu daca Karin a nascut. Naratiunea este buna. Actiunea mi se pare putin grabita, nu mult. Dialogul este bun, nici sec, nici mult.
Sper ca comentariul este bun si o sa-ti placa :x:X:x

[Marina.]

Buna! Un nou capitol! Pai, mie nu mi se pare "un esec total" asa cum ai spus tu! Mi se pare chiar frumos, minunat, mirific:X Uh, Itachi e un mic geniu. Il ador, ti-am mai spus?:>
Pai... nu mai stiu ce as putea spune. Totul e perfect. Abea astept continuarea si sa povestesti din perspectiva lui Sasuke sa vad ce gandeste :))
Uh, deci vor ramane in seara asta la Saku Uuu! Oare ce se va intampla cand Ino il va vedea pe Sasuke?! >:)
Abea astept continuarea prajiturica mea si scuza-mi comentariul atat de scurt, dar nu ma simt deloc bine...[ stii tu... zilele alea proaste ale fetelor :))...(nu pot sa cred ca am spus asta:)) ) ]

[Rose ^^]

hey am ajuns si eu pe la ficul tau si imi place foarte mult :X.Bun sa incepem cu Descrierea:hmmm...:-? da imi place se putea si mai multa mai ales la momentul reintalniri :chuu: Naratiune:merge linistita nu mi se pare grabita deloc, dialog: nu este sec,este bine plasat si se imbina frumos cu celelalte moduri de expunere. TITLU: e frumos,imi place si atrage atentia.
Si acum peronajele,imi place cum le-ai modelat si le-ai facut unice, mai ales imi place de Naruto cum l-ai facut. Sasuke si Sakura...2 amorezi care nu pot trai unu fara altul, Karin cea mai enervanta persoana care poate exista, ea putea sa moara din punctu meu de vedere. Itachi, waw ce tragedie la schimbat:-o . Sakura si Sasuke aveti grija ce faceti in seara asta :??:grr: si Itachi nu mai spiona copii ca nu-i fumos, nu asa te-a invatat mama ta :))
Acestea fiind spuse..astept nextu si poate doresti sa ma anunti si pe mine...:eto:

[Cookiesor]

Deci, imi este greu sa fac asa ceva, nu sunt deloc genul insa vin cu o veste nu stiu daca este prea buna.
Acest fic, nu prea imi mai place acum, mi se pare putin prea "in urma" cu ceea ce scriu acum. Am probleme cu acest fic, ideile nu imi mai vin si as dori, pentru o anumita peridoada sa fie inchis. Vreau sa mai incerc sa mai scriu la el insa fara a posta capitolele deoarece vreau sa trec prin ele de mai multe ori pentru ca mi se pare ca am destul de multe probleme cu acest fic deci...in jur de doua-trei luni nu voi posta aici insa dupa aceea ma voi intoarce la el, va promit.