14-11-2010, 10:49 AM
Hello, new disaster here! Sper ca o sa reusesc sa ma corectez cat de cat si intr-un final sa scriu si ceva calumea, dar pana atunci...here`s cap I, sper sa va placa.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, care apartin lui Masashi Kishimoto, si nu profit de pe urma acestora.
Cap I
Sasuke:
Nimic nu e mai placut decat sa stai in patutul tau cald dimineata, atunci cand afara ploua.Nimic nu e mai groaznic decat sa fii nevoit sa te trezesti la ora 7:00 intr-o dimineata ploioasa, si daca mai stam sa ne gandim ca eu trebuie sa ma trezesc devreme intr-o dimneata ploioasa ca sa ma duc la scoala, cea mai grea pedeapsa din viata unui copil, atunci acea dimineata devine un cosmar. Ma ridic incet din pat si ma pregatesc pentru o noua zi de scoala, imi ciufulesc parul negru incercand in zadar sa-l fac sa stea cum vreau eu, imi iau la intamplare un tricou si o pereche de blugi largi, dupa care imi caut o geaca care sa ma fereasca macar putin de frigul de afara, si ies repede din camera. Trec repede pe langa bucatarie, imi iau ghiozdanul si ies din casa. Nu mai rezist si unui drum spre scoala in compania fratelui meu, asa ca ma straduiesc sa ma indepartez de casa cat mai repede. Tot timpul imi spune sa il astept macar o data si pe el, sa mergem spre scoala impreuna, sa facem ceva mai diferit, sa scapam de monotonie. Eu nu vreau sa scap de monotonie, eu ma bucur de ea tot timpul. In plus, deja i-am spus ca nu o sa-i spun mamei de petrecerea exagerata de saptamana trecuta, de ce nu ma lasa in pace?
Incet-incet ma apropiam de scoala, tipetele si rasetele minunatelor fiinte care vietuiau in acel loc auzindu-se de la doua strazi distanta. Incerc sa le ignor si intru in cladire, indreptandu-ma spre clasa. Sunt in clasa a unsprezecea, la o scoala destul de normala din Tokyo, ma cheama Uchiha Sasuke, si daca credeti ca acum o sa incep sa descriu minunata mea persoana atunci va inselati. Ajung in fata clasei mele, la etajul unu, unde sunt intampinat de o mirifica faptura blonda si isterica.
-Sasukee!!
-Dispaari!! Ii raspund pe acelasi ton colegei mele dragi. Mda...dupa ce treceam de cele doua torturi zilnice: trezitul si fratiorul, dadeam de a treia: Ino. Facea acelasi lucru enervant inca de prin clasa a treia: sarea si urla pe mine ca sunt iubitul ei, provocandu-mi astfel o groaza de probleme si nervi. Acea nebunie cu dragostea a durat insa pana la liceu, unde l-a intalnit pe Sai. L-a inceput m-a speriat asemanarea ciudata dintre mine si el, insa dupa aceea ne-am imprietenit, si cel mai bine, Ino a inceput sa-l placa. Tot nu s-a lasat de mine si ma striga "iubitu`" de fiecare data cand o vad prin curtea liceului, dar doar ca sa ma enerveze. La inceput Sai ma ura pentru ca el credea ca Ino ma iubea. O ura pe Ino, deoarece ea ii spusese ca il place si ca ar vrea sa fie impreuna, insa urla dupa mine "iubitu`" ori de cate ori ma vedea. Am reusit intr-un final sa clarificam lucrurile, dar dupa aceeea totul a fost perfect, si , sa fiu sincer, urletele lui Ino m-au scapat de o gramada de alte fete ticnite.
Intru in clasa si ma asez in banca, nu inainte de a-mi saluta colegii.
-Hei, Sasu! Asa-i ca-mi dai tema la mate? Intreaba Naruto, colegul meu de banca. Ii arunc o privire ucigasa si apoi ii arunc caietul. Niciodata nu isi facea tema, desi stia sa si-o faca.
Urmatoarele ore au trecut repede, astfel am terminat ora de desen, dupa care majoritatea elevilor mergeau acasa, inafara de mine si Sakura, o tipa ciudata si tacuta cu parul roz, cu care raman pentru orele de romana, deoarece ambii am dori sa urmam o facultate in domeniul acesta. Astfel am ramas din nou doar noi doi in clasa. De obicei imi faceam vreo tema ascultand muzica sau ieseam sa ma plimb pe coridoarele goale, dar azi nu. Imi uitasem mp3-ul acasa, profesorii nu ne dadusera teme, iar pe coridoare era mult prea frig. Asa ca am ramas in clasa, holbandu-ma pe geam, impreuna cu colega mea ciudata. Eram colegi inca de la gradinita, insa nu imi amintesc sa fi vorbit vreodata cu ea. Stiu doar ca o cheama Sakura Haruno, ca are note destul de bune si ca se pricepe aproape la orice. Prin clasa a cincea era si ea la fel ca Ino, erau cele mai bune prietene, si vorbea mai mult, insa nu vorbea cu mine. Dupa aceea ceva s-a schimbat, venea la scoala plina de vanatai si zgarieturi, cateodata si cu cateva luxatii la maini si picioare, si lipsea mai mult de la scoala, stand pe la spitale. In clasa a sasea Hinata si Ten-Ten au inceput sa se comporte ca si Sakura, devenind din ce in ce mai retrase si venind cu lovite la scoala. Diriginta s-a ingrijorat atunci cand a vazut ce se intampla cu ele, si a incercat sa afle ce se intampla, insa dupa o intalnire cu parintii celor trei pur si simplu a incetat sa le mai puna intrebari colegelor noastre.
Mi-am scos telefonul din buzunar si m-am uitat pe ceas. Era ora 14:15. Mai aveam mult de stat in clasa impreuna cu ciudata mea colega, si multa plictiseala. Am urmarit-o in timp ce isi termina desenul, dupa care si-a strans acuarelele si s-a dus sa isi duca paharul plin cu apa care avea o nuanta ciudata de verde la baie ca sa il arunce. Nu stiu ce a facut sau cum s-a intamplat, stiu doar ca a cazut in mijlocul clasei, imprastiin toata apa pe ea. Am alergat repede inspre ea sa o ajut sa se ridice, dar dupa ce am ajuns la ea mi-am dat seama ca n-ar strica sa o ajut putin mai mult. In cadere se lovise cu mana de coltul unei banci de metal, provocandu-si o rana destul de grava. O ridic incet si o pun pe un scaun cat ma apropiat, dupa care ma indrept spre ghiozdanul meu, unde speram sa gasesc ceva cu care sa ii pansez rana.
-Asteapta-ma, o sa gasesc ceva sa-ti pui pe rana, ii spun, dupa care ma indrept spre cabinetul medical, deoarece in ghiozdanul meu nu gasisem nimic folositor.
-Sasuke, stai!
Ma intorc repede spre ea crezand ca ceva s-a intamplat, insa sunt surprins sa o vad in picioare, cu o mana intinsa spre mine,incercand sa isi fereasca privirea de a mea. O privesc uimit, si pur si simplu nu-mi vine sa cred ca e ea. La gradinita era atat de vesela si jucausa, zambea mereu si era cea mai draguta dintre toate fetele. Acum, insa, daca nu ar fi avut acel par lung si rozaliu si ochii ei de un verde ciudat si intens, puteam sa jur ca e o fantoma. Uniforma ei, formata dintr-o camasa si dintr-o fusta, era acum plina de apa cu acuarele, iar pielea ii era mult prea alba pentru o fiinta vie, acoperita in onele locuri de vanatai sau mici zgarieturi.
Parca eram intr-o scena dintr-un film de groaza vechi...acum daca stau sa ma uit si eu in oglinda nici eu nu sunt prea "viu", dar niciodata nu am fost. Aveam parul si ochii de un negru mai intens decat adancurile lumii, iar pielea imi era de fapt mult mai alba decat a persoanei din fata mea. Pe deasupra uniforma mea era neagra. O intalnire intre fantome...ea statea cu mana insangerata intinsa spre mine, si imi spunea sa ma opresc...sper doar sa ramana un film vechi de groaza si atat. Probabil maestrul ma va pune sa fac o gramada de exercitii de concentrare imposibile daca ma prinde cu vreo fata.
-Uhm... nu...eu...am eu niste pansament in geanta, nu trebuie sa te duci nicaieri, ma descurc singura, spuse indreptandu-se spre locul unde ea statea, si scotand din geanta o micuta trusa medicala. Se aseza pe scaunul ei si incepu sa-si ingrijeasca rana, care incepu sa sangereze abundent.
-Nu, nici sa nu te gandesti! Nu ma intereseaza ce faci tu de obicei sau cum te pansezi singura, de data asta taci si faci cum spun eu. Ii iau pansamentul din mana si o ridic usor, ducand-o pana la baie. Uite, mama e doctor, pot si eu sa ma descurc cu astfel de rani, stiu ce ai vrea sa spui, dar ai incredere in mine! Stiam ca nu ma crede, stiam ca vrea sa-mi smulga toate cremele pe care le aveam in mana si sa se descurce singura, dar nu o lasam. O duc incet la baie, apoi iau din trusa medicala pe care o adusesem cu mine o bucata mare de vata si o sticluta cu alcool sanitar, inmoi vata in acea solutie albastruie si apoi ma uit serios in ochii ei.Trebuia sa-i dezinfectez rana.
-Te-ai lovit de banca, si dupa aceea ai cazut in praf...banuiesc ca stii ce trebuie sa fac, nu? Privea in gol spre chiuveta...se trezi brusc, apoi scutura din cap.
-Oh, da, sigur, da-i drumul, nici o problema...si continua sa se holbeze la chiuveta din fata ei. Ii iau incet mana in mana mea si ii pun pe rana acea solutie usturatoare. Spre uimirea mea nici nu clipea... era ca si cum i-as fi pus apa, nu alcool. Stiu sigur ca o durea, dar cred ca deja se obisnuise cu senzatia, o vedeam aproape tot timpul plina de zgarieturi si vanatai.
-Gata, acum... uhm...hai sa punem putina apa.
Dau drumul la apa fierbinte si o pun sa-si tina mana acolo pentru o vreme, in timp ce eu stateam langa un calorifer. Camasa ei alba era patata de sangele proaspat si de apa verzuie din paharul rasturnat, iar de la genunchi incepea o alta dara de sange. Ma aplec brusc spre geninchiul ei, insa imi amintesc la timp ca ea poarta o fusta, si imi imaginez ce ar putea sa creada.
-Lasa, am eu grija de aia, nu e prea important, spuse trezindu-se din visare.
-Nu, acum eu am grija de tine, dar sa terminam mai intai cu mana.
Ma ridic sa vad daca i s-a mai oprit sangerarea, dar imi dau seama ca am pornit ditamai hemoragia. Cum darcu putea sa curga atata sange dintr-o simpla zgarietura la mana? Iau repede o bucata din pansamentul pe care l-am adus cu mine si i-l leg strans in jurul zgarieturii. Nu stiu cum reusise, insa isi provoca o rana destul de grava, iar eu se pare ca i-o agravasem. Isi ridica ochii spre mine si ma priveste cu ochi rugatori, iar eu pur si simplu ma pierdeam in acel verde intens.
-Ok, acum te duc acasa, sunt sigura ca la infirmerie nu mai e nimeni la ora asta.
M-am intors in clasa de unde am luat cele doua ghiozdane si m-am intors in baie la Sakura. Nu stiu ce a facut, dar a reusit sa-si opreasa sangerarea, iar rana de la picior abia se mai observa.
-O sa mergem la mine, mama o sa ne ajute, spre deosebire de mine, ea se pricepe la chestiile astea.
-Da...stiu. mi-ai spus ca e doctor, dar, te rog! Vreau doar sa ajung acasa si o sa fiu bine. Nu o sa mor eu de la asta. Ma asteptam la un mic zambet dopa ce a spus asta, dar se pare ca asteptam degeaba. Ore de ce nu puteam sa rezist acelei priviri? Acel verde avea pur si simplu ceva magic in el. Am acceptat sa o conduc acasa la ea, dar se pare ca "misiunea" mea nu se incheiase aici, m-am amestecat in niste lucruri prea ciudate pentru mine.
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto, care apartin lui Masashi Kishimoto, si nu profit de pe urma acestora.
Cap I
Sasuke:
Nimic nu e mai placut decat sa stai in patutul tau cald dimineata, atunci cand afara ploua.Nimic nu e mai groaznic decat sa fii nevoit sa te trezesti la ora 7:00 intr-o dimineata ploioasa, si daca mai stam sa ne gandim ca eu trebuie sa ma trezesc devreme intr-o dimneata ploioasa ca sa ma duc la scoala, cea mai grea pedeapsa din viata unui copil, atunci acea dimineata devine un cosmar. Ma ridic incet din pat si ma pregatesc pentru o noua zi de scoala, imi ciufulesc parul negru incercand in zadar sa-l fac sa stea cum vreau eu, imi iau la intamplare un tricou si o pereche de blugi largi, dupa care imi caut o geaca care sa ma fereasca macar putin de frigul de afara, si ies repede din camera. Trec repede pe langa bucatarie, imi iau ghiozdanul si ies din casa. Nu mai rezist si unui drum spre scoala in compania fratelui meu, asa ca ma straduiesc sa ma indepartez de casa cat mai repede. Tot timpul imi spune sa il astept macar o data si pe el, sa mergem spre scoala impreuna, sa facem ceva mai diferit, sa scapam de monotonie. Eu nu vreau sa scap de monotonie, eu ma bucur de ea tot timpul. In plus, deja i-am spus ca nu o sa-i spun mamei de petrecerea exagerata de saptamana trecuta, de ce nu ma lasa in pace?
Incet-incet ma apropiam de scoala, tipetele si rasetele minunatelor fiinte care vietuiau in acel loc auzindu-se de la doua strazi distanta. Incerc sa le ignor si intru in cladire, indreptandu-ma spre clasa. Sunt in clasa a unsprezecea, la o scoala destul de normala din Tokyo, ma cheama Uchiha Sasuke, si daca credeti ca acum o sa incep sa descriu minunata mea persoana atunci va inselati. Ajung in fata clasei mele, la etajul unu, unde sunt intampinat de o mirifica faptura blonda si isterica.
-Sasukee!!
-Dispaari!! Ii raspund pe acelasi ton colegei mele dragi. Mda...dupa ce treceam de cele doua torturi zilnice: trezitul si fratiorul, dadeam de a treia: Ino. Facea acelasi lucru enervant inca de prin clasa a treia: sarea si urla pe mine ca sunt iubitul ei, provocandu-mi astfel o groaza de probleme si nervi. Acea nebunie cu dragostea a durat insa pana la liceu, unde l-a intalnit pe Sai. L-a inceput m-a speriat asemanarea ciudata dintre mine si el, insa dupa aceea ne-am imprietenit, si cel mai bine, Ino a inceput sa-l placa. Tot nu s-a lasat de mine si ma striga "iubitu`" de fiecare data cand o vad prin curtea liceului, dar doar ca sa ma enerveze. La inceput Sai ma ura pentru ca el credea ca Ino ma iubea. O ura pe Ino, deoarece ea ii spusese ca il place si ca ar vrea sa fie impreuna, insa urla dupa mine "iubitu`" ori de cate ori ma vedea. Am reusit intr-un final sa clarificam lucrurile, dar dupa aceeea totul a fost perfect, si , sa fiu sincer, urletele lui Ino m-au scapat de o gramada de alte fete ticnite.
Intru in clasa si ma asez in banca, nu inainte de a-mi saluta colegii.
-Hei, Sasu! Asa-i ca-mi dai tema la mate? Intreaba Naruto, colegul meu de banca. Ii arunc o privire ucigasa si apoi ii arunc caietul. Niciodata nu isi facea tema, desi stia sa si-o faca.
Urmatoarele ore au trecut repede, astfel am terminat ora de desen, dupa care majoritatea elevilor mergeau acasa, inafara de mine si Sakura, o tipa ciudata si tacuta cu parul roz, cu care raman pentru orele de romana, deoarece ambii am dori sa urmam o facultate in domeniul acesta. Astfel am ramas din nou doar noi doi in clasa. De obicei imi faceam vreo tema ascultand muzica sau ieseam sa ma plimb pe coridoarele goale, dar azi nu. Imi uitasem mp3-ul acasa, profesorii nu ne dadusera teme, iar pe coridoare era mult prea frig. Asa ca am ramas in clasa, holbandu-ma pe geam, impreuna cu colega mea ciudata. Eram colegi inca de la gradinita, insa nu imi amintesc sa fi vorbit vreodata cu ea. Stiu doar ca o cheama Sakura Haruno, ca are note destul de bune si ca se pricepe aproape la orice. Prin clasa a cincea era si ea la fel ca Ino, erau cele mai bune prietene, si vorbea mai mult, insa nu vorbea cu mine. Dupa aceea ceva s-a schimbat, venea la scoala plina de vanatai si zgarieturi, cateodata si cu cateva luxatii la maini si picioare, si lipsea mai mult de la scoala, stand pe la spitale. In clasa a sasea Hinata si Ten-Ten au inceput sa se comporte ca si Sakura, devenind din ce in ce mai retrase si venind cu lovite la scoala. Diriginta s-a ingrijorat atunci cand a vazut ce se intampla cu ele, si a incercat sa afle ce se intampla, insa dupa o intalnire cu parintii celor trei pur si simplu a incetat sa le mai puna intrebari colegelor noastre.
Mi-am scos telefonul din buzunar si m-am uitat pe ceas. Era ora 14:15. Mai aveam mult de stat in clasa impreuna cu ciudata mea colega, si multa plictiseala. Am urmarit-o in timp ce isi termina desenul, dupa care si-a strans acuarelele si s-a dus sa isi duca paharul plin cu apa care avea o nuanta ciudata de verde la baie ca sa il arunce. Nu stiu ce a facut sau cum s-a intamplat, stiu doar ca a cazut in mijlocul clasei, imprastiin toata apa pe ea. Am alergat repede inspre ea sa o ajut sa se ridice, dar dupa ce am ajuns la ea mi-am dat seama ca n-ar strica sa o ajut putin mai mult. In cadere se lovise cu mana de coltul unei banci de metal, provocandu-si o rana destul de grava. O ridic incet si o pun pe un scaun cat ma apropiat, dupa care ma indrept spre ghiozdanul meu, unde speram sa gasesc ceva cu care sa ii pansez rana.
-Asteapta-ma, o sa gasesc ceva sa-ti pui pe rana, ii spun, dupa care ma indrept spre cabinetul medical, deoarece in ghiozdanul meu nu gasisem nimic folositor.
-Sasuke, stai!
Ma intorc repede spre ea crezand ca ceva s-a intamplat, insa sunt surprins sa o vad in picioare, cu o mana intinsa spre mine,incercand sa isi fereasca privirea de a mea. O privesc uimit, si pur si simplu nu-mi vine sa cred ca e ea. La gradinita era atat de vesela si jucausa, zambea mereu si era cea mai draguta dintre toate fetele. Acum, insa, daca nu ar fi avut acel par lung si rozaliu si ochii ei de un verde ciudat si intens, puteam sa jur ca e o fantoma. Uniforma ei, formata dintr-o camasa si dintr-o fusta, era acum plina de apa cu acuarele, iar pielea ii era mult prea alba pentru o fiinta vie, acoperita in onele locuri de vanatai sau mici zgarieturi.
Parca eram intr-o scena dintr-un film de groaza vechi...acum daca stau sa ma uit si eu in oglinda nici eu nu sunt prea "viu", dar niciodata nu am fost. Aveam parul si ochii de un negru mai intens decat adancurile lumii, iar pielea imi era de fapt mult mai alba decat a persoanei din fata mea. Pe deasupra uniforma mea era neagra. O intalnire intre fantome...ea statea cu mana insangerata intinsa spre mine, si imi spunea sa ma opresc...sper doar sa ramana un film vechi de groaza si atat. Probabil maestrul ma va pune sa fac o gramada de exercitii de concentrare imposibile daca ma prinde cu vreo fata.
-Uhm... nu...eu...am eu niste pansament in geanta, nu trebuie sa te duci nicaieri, ma descurc singura, spuse indreptandu-se spre locul unde ea statea, si scotand din geanta o micuta trusa medicala. Se aseza pe scaunul ei si incepu sa-si ingrijeasca rana, care incepu sa sangereze abundent.
-Nu, nici sa nu te gandesti! Nu ma intereseaza ce faci tu de obicei sau cum te pansezi singura, de data asta taci si faci cum spun eu. Ii iau pansamentul din mana si o ridic usor, ducand-o pana la baie. Uite, mama e doctor, pot si eu sa ma descurc cu astfel de rani, stiu ce ai vrea sa spui, dar ai incredere in mine! Stiam ca nu ma crede, stiam ca vrea sa-mi smulga toate cremele pe care le aveam in mana si sa se descurce singura, dar nu o lasam. O duc incet la baie, apoi iau din trusa medicala pe care o adusesem cu mine o bucata mare de vata si o sticluta cu alcool sanitar, inmoi vata in acea solutie albastruie si apoi ma uit serios in ochii ei.Trebuia sa-i dezinfectez rana.
-Te-ai lovit de banca, si dupa aceea ai cazut in praf...banuiesc ca stii ce trebuie sa fac, nu? Privea in gol spre chiuveta...se trezi brusc, apoi scutura din cap.
-Oh, da, sigur, da-i drumul, nici o problema...si continua sa se holbeze la chiuveta din fata ei. Ii iau incet mana in mana mea si ii pun pe rana acea solutie usturatoare. Spre uimirea mea nici nu clipea... era ca si cum i-as fi pus apa, nu alcool. Stiu sigur ca o durea, dar cred ca deja se obisnuise cu senzatia, o vedeam aproape tot timpul plina de zgarieturi si vanatai.
-Gata, acum... uhm...hai sa punem putina apa.
Dau drumul la apa fierbinte si o pun sa-si tina mana acolo pentru o vreme, in timp ce eu stateam langa un calorifer. Camasa ei alba era patata de sangele proaspat si de apa verzuie din paharul rasturnat, iar de la genunchi incepea o alta dara de sange. Ma aplec brusc spre geninchiul ei, insa imi amintesc la timp ca ea poarta o fusta, si imi imaginez ce ar putea sa creada.
-Lasa, am eu grija de aia, nu e prea important, spuse trezindu-se din visare.
-Nu, acum eu am grija de tine, dar sa terminam mai intai cu mana.
Ma ridic sa vad daca i s-a mai oprit sangerarea, dar imi dau seama ca am pornit ditamai hemoragia. Cum darcu putea sa curga atata sange dintr-o simpla zgarietura la mana? Iau repede o bucata din pansamentul pe care l-am adus cu mine si i-l leg strans in jurul zgarieturii. Nu stiu cum reusise, insa isi provoca o rana destul de grava, iar eu se pare ca i-o agravasem. Isi ridica ochii spre mine si ma priveste cu ochi rugatori, iar eu pur si simplu ma pierdeam in acel verde intens.
-Ok, acum te duc acasa, sunt sigura ca la infirmerie nu mai e nimeni la ora asta.
M-am intors in clasa de unde am luat cele doua ghiozdane si m-am intors in baie la Sakura. Nu stiu ce a facut, dar a reusit sa-si opreasa sangerarea, iar rana de la picior abia se mai observa.
-O sa mergem la mine, mama o sa ne ajute, spre deosebire de mine, ea se pricepe la chestiile astea.
-Da...stiu. mi-ai spus ca e doctor, dar, te rog! Vreau doar sa ajung acasa si o sa fiu bine. Nu o sa mor eu de la asta. Ma asteptam la un mic zambet dopa ce a spus asta, dar se pare ca asteptam degeaba. Ore de ce nu puteam sa rezist acelei priviri? Acel verde avea pur si simplu ceva magic in el. Am acceptat sa o conduc acasa la ea, dar se pare ca "misiunea" mea nu se incheiase aici, m-am amestecat in niste lucruri prea ciudate pentru mine.