19-11-2010, 06:47 PM
Disclaimer:nu detin nici-un personaj din animeul Naruto creat de Masashi Kishimoto inafara de personajele create de mine, si nu vreau sa fac profit de pe urma acestora.
PROLOG[b]
12 iulie
Kay West
Draga R,
Au trecut 23 de zile de umbre luminoase si schimbari ale vantului.
Ma gandesc prea mult si nu visez.
In majoritatea timpului sant la Jamie, scriind pe veranda si privind valurile marii cum se izbesc de mal. Apa este verde smarald deasupra mozaicului de bancuri de nicip si bleumarin unde e mai adanca. Cerul continua la nesfarsit, nori pufosi mereu in miscare. O briza permanenta estompeaza zgomotele facute de oamenii ce inoata si ale vaporaselor ce ancoreaza imediat dincolo de recif. Veranda este acoperita si cand, din senin, se satrneste o furtuna, cum se intampla de multe ori, stau la masa,privind apa zburlita ca o blana mangaiata in cealalta directie.
Nu ma deranjeaza nimeni. De-acum fac parte din familia restaurantului, ca si Nalu, un golden retriever, care pleoscaie prin apa dupa discuri zburatoare, pisicile stau cuminti, blande si cu ochii mari asteptand sa primeasca si ele ceva resturi de mancare. Protejatii patrupezu ai lui Jamie sunt hraniti mai bine decat un om. E o alinare sa vezi lumea tratandu-si prietenii necuvantatori cu blandete. Nu pot sa ma plang de zilele mele. Noptile imi dau batai de cap, stand in alerta la orice zgomot auzit.
Cand gandurile mele se tarasc inapoi in crapaturile intunecate si incep sa-si teasa panzele ingrozitoare, ma napustesc in crapaturile intunecate de pe strazile Orasului Vechi, atrasa de barurile zgomotoase ca un fluture de lumina. Rocky si SS mi-au transformat obiceiurile nocturne in arta. Rocky se intoarce primul la pensiune, pe inserat, deoarece afacerile sale cu bijuterii de aur din Piata Mallory se opresc dupa ce se intuneca. Deschiden niste stcle de bere si il asteptam pe SS. Dupa care iesim, colindand din bar in bar, club in club, pana ajungem sa ne infundam in Sloppy Joe. Am devenit nedespartiti. Sper ca ei doi sa fie intotdeauna nedespartiti. Iubirea lor nu mi se mai pare iesita din comun.
Nimic nu mi se mai pare, cu exceptia mortii pe care o vad in fiecare coltisor.
Barbati scheletici si istoviti, cu ochii ca niste ferestre prin care le intrezaresc suflete chinuite. SIDA e un holocaust ce inghite darurile acestei insule. E straniu ca ma simt ca acasa aici, printre exilatii muribunzi.
Poate ca toti imi vor supravietui. Noaptea, cand stau intinsa in pat ascultand fosnetul ventilatorul din fereastra, sant coplesita de imagini in legatura cu ceea ce mi se poate intampla.
De fiecare data cand aud un telefon sunand, imi aduc aminte. De fiecare data cand aud pasii cuiva in spatele meu, ma intorc imediat ca teleghidata. Noaptea ma uit in dulap, in spatele draperiei si sub pat, dupa care proptesc un scaun in fata usii.
Doamne Dumnezeule, nu imi doresc deloc sa ma intorc acasa.
Sakura
23 August
Key West
Draga R,
Ieri, la Jamie, Alex a iesit pe veranda si mi-a spus ca sant cautata la telefon. Inima a inceput sa-mi bata nebuneste in piept mai sa-mi iasa cand am intrat, iar la capatul firului nu sa auzit decat bruiajul tipic convorbirilor interurbane,dupa care legatura s-a intrerupt.
Doamne,cum m-am simtit! Imi tot repet ca sant paranoica. Ar fi spus ceva si ar fi fost incantat de groaza mea. E imposibil sa stie unde ma aflu, nu se poate sa-mi fi dat de urma aici. Pe unul dintre chelneri il cheama Paul.
S-a despartit recent de un prieten din nord, apoi sa mutat aici. Poate ca a sunat prietenul lui si legatura era proasta. Lui Alex i s-a parut ca persoana a cerut sa vorbeasca cu Pinky in loc de Paul si atunci cand am raspuns a inchis.
As vrea sa nu fi spus nimanui porecla mea. Sant Sakura. Sant Pinky. Sunt inspaimantata.
Cartea nu e terminata. dar aproape ca nu mai am bani, si vreamea s-a schimbat. In dimineata asta s-a intunecat si bate un vant fioros. Am ramas in camera deoarece, daca as fi incercat sa lucrez la Jamie, foile mi-ar fi disparut suflate de vant in valurile marii. S-au aprins luminile pe strazi. Palmierii se zbat in bataia puternicului vant cu frunzele intorcandu-se pe dos, ca umbrele rasucite. Universul geme dincolo de fereastra mea ca un animal ranit, iar cand ploaia rapaie in geam e ca si cum o armata sinistra marsaluieste in oras , iar Key West este asediat.
Trebuie sa plec in curand. O sa-mi fie dor de insula. O sa-mi fie dor de SS si de Rocky. ma simt protejata alaturi de ei, m-am simtit in siguranta. Nu stiu ce voi face cand ma voi intoarce in Tokyo. Probabil ca ar trebui sa ma mut imediat, dar nu stiu unde ma voi duce.
Sakura
1.
Am pus scrisorile din Key West in plicul lor, am scos un pachet cu manusi chirurgicale, l-am bagat in geanta mea de medic, neagra, si am luat liftul, coborand un etaj, la morga.
Gresia coridorului era umeda caci tocmai fusese spalata, iar sala de autospie era incuiata, pentru ca lucrul se terminase pe ziua respectiva. In diagonala fata de lift era camera frigorifica din otel si, deschizand usa masiva, am fost intampinata de familiara pala de aer rece si rau mirositor.
Am localizat cadavrul dinauntru fara sa ma mai obosec sa verific etichetele de pe degetele mari de la picioare, recunoscand piciorul zvelt care iesea de sub un cearsaf alb. Cunosteam fiecare centimetru din trupul lui Sakura Haruno.
Ochii verzi-cenusii priveau in gol prin despicatura pleoapelor, fata ii era flasca si devastata de taieturi deschise, palide,, cele mai multe pe partea stanga. Gatul era taiat pana la coloana vertebrala, iar muschii deltoizi sectionati. In partea stanga a pieptului si pe san, la distanta mica una de cealalta, erau grupate noua rani prin injunghiere,deschise ca niste mari butoniere rosii si aproape perfect verticale. Loviturile fusesera aplicate intr-o succesiune rapida, una dupa alta, cu o forta atat de violenta incat ii ramasesera pe piele urmele de la manerul cutitului. Taieturile de pe antebrate si maini aveau lungimi variind intre unu si zece centimetri.
Numarandu-le si pe cele doua de pe spate, fara plagile de injunghiere si taietura de la gat, avea in total douazeci si sapte de taieturi, toate facute in timp ce ea incerca sa se apere de loviturileunei lame late si ascutite.
Nu aveam nevoie de fotografii sau diagrame ale corpului. Cand inchideam ochii, vedeam fata lui Sakura Haruno. Imi imaginam atat de clar violenta suferita de trupul ei, incat mi se facea rau.Plamanul stang fusese intepat de patru ori. Arterele carotide erau aproape sectionate. Aorta, artera pulmonara, inima si sacul pericardic erau penetrate. Era, in mod evident moarta atunci cand dementul aproape a decapitat-o.
Incercam sa pricep ceva din toate acestea. Cineva o amenintase cu moartea. Ea fugise in Key West. Era ingrozia peste masura. Nu voia sa moara. In noaptea in care s-a intors in Tokyo, tragedia s-a intamplat.
(De ce l-ai lasat sa intre in casa? De ce, pentru numele lui Dumnezeu?))
Dupa ce am arnjat cearsaful la loc, am pus targa pe rotile langa celelalte, langa peretele din fund al camerei frigorifice.
maine pe vremea asta, trupul ei va fi incinerat, iar cenusa in drum spre California. Sakura Haruno ar fi implinit douazeci si trei de ani luna viitoare.
Nu avea nicio ruda in viata, nu avea pe nimeni in lumea asta, se pare, in afara de o sora vitrega in BeiJing. Usa masiva se inchise cu un fisiit.
Asfaltul parcarii din spatele Biroului Medicului Legist Principal era cald si linistitor sub picioarele mele, si simteam mirosul crezotului de pe trasamentul caii ferate din apropiere, incins de soarele neobisnuit de cald pentru aceasta perioada. Era vremea Haloween-ului. Usile de la intrare erau larg deschise, iar unul dintre asistentii mei de la morga uda betonul cu furtunul. Se juca formand o bolta de apa, care atinse pamantul indeajuns de aproape de mine ca sa simt umezeala in jurul gleznelor.
- Hei, doctore Hyuga, ce se intampla, aveti, mai nou, program de bancher? striga el.
Trecusera cateva minute dupa patru un sfert. Rar se intampla sa parasesc biroul inainte de ora sase.
- Vreti sa va duc undeva? adauga el.
- Are cine sa ma duca. Multumesc, i-am raspuns eu.
M-am nascut in Tokyo. Dar nu imi erau necunoscute locurile in care se ascunsese Sakura Haruno in timpul verii.Am inchis ochii si am revazut culorile din Key West. Am vazut nuante stralucitoare de verde si albastru si apusuri frumoase incat doar Dumnezeu le putea crea. Sakura Haruno n-ar fi trebuit sa se intoarca niciodata acasa.
Un automobil Dacia Duster nou-nout, lucios ca o oglinda neagra, aluneca incet in parcare. Asteptandu-ma sa vad binecunoscutul si rablagitul Plymouth, am fost mirata cand geamul acelei Dacia noi se deschise cu un zgomot usor:
- Astepti autobuzul sau ce?
Lentilele-oglinda ale unor ochelari de soare reflectara fata mea surprinsa. Locotenentul Sasuke Uchiha incerca sa para blazat, in timp ce incuietorile electronice se deschisera cu un declin ferm.
- Sant impresionata, am spus eu, instalandu-ma in interiorul plusat.
- Am primit-o impreuna cu promovarea.
Ambala motorul.
- Nu e rau, hm?
Dupa ani intregi in care avusese de-a face doar cu gloabe istovite, Sasuke intrase insfarsit in posesia unui armasar.
Am observat gaura din bord cand mi-am scos tigarile.
- Ti-ai bagat in priza veioza sau doar aparatul de ras electric?
- Oh, la dracu', se planse el. Un nenorocit mi-a sutit bricheta. La spalatorie. Va sa zica, am masina de-abia o zi, iti vine sa crezi asa ceva?O duc la spalat. Dupa aia eram prea ocupat sa fac scandal, ca periile electrice au rupt antena, le spuneam nenorocitilor alora cateva din cauza asta.
Cateodata, sasuke imi aducea aminte de mama.
- ...Si n-am observat decat mai incolo ca afurisita de bricheta disparuse. Tacu,scotocindu-se prin buzunare, in timp ce eu cautam chibrituri in poseta.
- Hei, sefa, credeam ca te lasi de fumat, spuse el pe un ton sarcastic, aruncandu-mi o bricheta in poala.
- Ma las, am mormait eu. De maine.
In noaptea in care Sakura Haruno a fost omorata, eram in oras, la opera, indurand un spectacol pretentios, urmat de cateva pahare intr=o carciuma exagerat de pretuita, cu un judecator iesit la pensie, care devenea tot mai putin onorabil pe masura ce seara inainta. Nu aveam la mine pager-ul. Neputand sa dea de mine,politia il chemase pe Yuki, adjunctul meu, la fata locului. Acum era prima data cand veneam in casa scriitoareu ucise.
Nu era genul de cartier in care te-ai astepta sa se intample ceva atat de cumplit.Casele erau mari si despartite de strada de un gazon impecabil. Majoritatea aveau sisteme de alarma impotriva hotilor, toate aveau aer conditionat, asa ca nu era nevoie de ferestre deschise. Banii nu pot cumpara eternitatea, dar pot cumpara un anumit grad de securitate.
N-am mai avut niciodata un caz de omucidere in acest cartier,
- E clar ca avea bani de undeva, am observat cand sasuke opri la un semafor.
O femeie cu parul alb, ce-si plimba bichonul alb, arunca o privire mijita spre noi, in timp ce cainele adulmeca un smoc de iarba, dupa care inevitabilul.
- Ce minge de puf nefolositoare, spuse el, privind dispretuitor la femeia si la cainele care se departau. Urasc potaile astea. Latra de le ies ochii din cap si se pisa peste tot. Daca o sa-mi iau vreodata un caine, va trebui sa aiba ceva in dinti.
- Unii oameni vor doar companie, am spus eu.
- Mda.
- Sakura haruno avea bani, majoritatea bagati in cuibul ei. Se pare ca toate economiile pe care le-a avut le-a facut raf acolo, in Key West. Inca ii mai sortam hartiile.
- A mai umblat cineva printre ele?
- Nu pare sa fi umblat, raspunse el. Am aflat ca a folosit mai multe ca scriitoare - financiar, vreau sa zic. Se pare ca a folosit mai multe pseudonime: Adair Wilds, Emily stratton, Edith Montague.
Lentilele-oglinda se intoarsera din nou spre mine.
In afara de Pukia,nici unul dintre nume nu mi-era cunoscut. Am sus.
- Al doilea nume al ei e Puki
- Poate de acolo ii vine si porecla Pinky.
- De acolo si de la parul ei roz, am remarcat eu.
Parul lui Sakura Haruno era roz ca o floare de cires, rosiatic pe alocuri de umbre. Era miniona, cu trasaturi regulate si fine. Poate ca fusese o frumusete izbitoare cat traise. Era greu de spus. Singurafotografie a ei in viata pe care o vazusen era cea din permisul de conducere.
- Cand am vorbit cu sora ei vitrega imi explica Sasuke, am aflat ca lui lui Sakura Haruno i se spunea Pinky de catre cei apropiatie. Oricui i-ar fi scris din Key, persoana aceea stia porecla. Asta e impresia mea.
Isi modifica pozitia.
- Nu pot sa-mi dau seama de ce a fotocopiat scrisorile alea. Am tot rumegat chestia asta. Vreau sa zic, cati oameni cunosti care sa faca fotocopii dupa scrisorile personale?
- Ai mentionat ca pastra cu sfintenie orice bucatica de hartie, de la chitante la bilete,i-am reamintit.
- Exact, si asta ma sacaie. Cica viezurele o ameninta de cateva luni. Ce facea?Ce ii spunea? Nu stiu, pentru ca nu a inregistrat telefoanele de la el si nu a notat nimic. Doamna face fotocopii ale scrisorilor personale, dar nu pastreaza o inregistare cu cineva care o ameninta ca-i va face felul. Spune-mi daca tu intelegi ceva.
- Nu toata lumea gandeste la fel ca noi.
- Ei bine, unii oameni nu gandesc, pentru ca sant in mijlocul unei tarasenii despre care nu vor sa afle nimeni, replica el.
Intrandpe o alee,opri masina in fata usii unui garaj. Iarba era neingrijita si presarata cu papadii ce se leganau in bataia vantului, infipta langa cutia postalaera o tablita pe care scria " De vanzare ". Inca prinsa in pioneze la usa cenusie, era o panglica galbena, ce indica scena unei crime.
- Masina ei e in garah, spuse Sasuke pe cand ieseam din masina.O Honda Accord Ex neagra, frumusica. Unele amanunte despre ea s-ar putea sa ti se para interesante.
Stateam pe alee si priveam in jur. Simteam razele soarelui calde pe umeri si pe ceafa. Aerul era racoros, se auzea doar zumzetul patrunzator al insectelor de toamna. Am inspirat incet, adanc.
Casa era in stil International, moderna si izbitor de simpla, cu o fatada de orizontala cu ferstre largi, sustinuta de stalpi de la parter, facandu-te sa te gandesti la un vapor cu puntea de jos deschisa. Era construita dinp piatra si lemn, genul de casa pe care si-ar construi-o un tanar cumplu instarit- camere spatioase, cu tavan inalt, o gramada de spatiu scump si irosit. Strada se termina in fata casei sale, si asa se explica de ce nimeni nu auzise sau vazuse ceva decat atunci cand era prea tarziu.
-La naiba. Pun pariu ca avea si caprioare, spuse Sasuke pe cand ne plimbam prin spate, unde cobora brusc intr-o rapa plina de tufe si bolovani, ce se netezea mai departe intr-o padure. Frumos nu? Te uiti prin fereastra si ti se pare ca lumea intreaga e a ta. Cred ca e tare bine sa fii bogat.
- Mai ales daca esti in viata, sa te bucuri de bogatia ta.
- Ca bine zici, spuse el.
Usa principala era la acelasi nivel cu gazonul, si am observat vizorul. Era ca un ochi mic, gol, holbandu-se la mine. Sasuke da un bobarnac mucului de tigara, care cazu in iarba, apo scotoci intr-un buzunar sai gri-cenusii. Era fara haina,iar muschii i se vedeau putin prin camasa mulata pe el,era deschisa la guler si sifonata sub umar, in jurul tocului de pistol.
Dadu la iveala o cheie legata de o eticheta galbena pentru probe.
Cam de 29 de ani, cu parul des si negru, o fata aratoasa,serioasa, era inca deajuns incat sai faca pe unii sa se dea inapoi in fata lui.
- Dupa cum vezi, rasuna vocea lui, trebuie ca l-a lasat pe tip inauntru.
Nu exista niciun semn de intrare fortata, iar casa are sistem de alarma de prima mana.
Imi indrepta atentia spre panoul cu butoane de langa usa, adaugand :
- Dezactivat in acest moment. dar in fuctiune cand am ajuns noi aici, urland ca toate animalele.
Continua reamintindu-mi ca omuciderea fusese anuntata de aceasta alarma. Camera de zi parea sa fi fost scena unui macel...[/size]
M-am hotarat, sa pun si capitolul 2, minim 3 comentarii ptr. next :d, sper sa va placa, puteti sa ma corectati si sa ma criticati, nu ma supar, doar asa se invata nu?:d:*
2.
Eram inca in casa Sakurei Haruno. Razele soarelui straluceai peste noi, asezand o folie de transpiratie lipicioasa si stralucitoare.
Pe fata mea curgea o picatura de transpiratie pe care o sterg cu mana, plina de scarba. Sasuke parea plictisit si dezinteresat, nu e o noutate.
- Se pare ca la un moment dat a fost o lupta grea, uitandu-ma la peretii plini de sange.
- Da, pana la un moment dat, cand i sa terminat jocul psihopatului.
- Psihopat? as putea spune mai mult dement, bun de legat.
Covorasul era plin de sange uscat, peretii erau crapati in unele locuri, probabil de la lovituri, si deasemenea sangele era imprastiat pe acestia in aproape toate zonele.
- Se pare ca avea un pistol, adauga Sasuke.
- Da? ridicand eu o spranceana.
- Uitete pe masa, se pare ca nu a fost folosit.
- Oare ii era frica sa-l foloseasca ?
- Pe dracu'! iti iei pistol ca sa iti fie frica sa il folosesti?
Vroiam sa raspund, dar mi-o ia inainte, adaugand:
- Pe care sa-l folosesti deasemenea pe un dement care te hartuieste.
- O fi vrut doar sa-l intimideze, crezand ca se va speria si va pleca la vederea pistolului.
Sasuke era deja nervos, adauga:
- O te rog, daca ar fi tras nu se intampla asa ceva. Poc Poc si s-ar fi terminat. A fost exact pe dos.
- Mda...
Urcam la etaj. Scarile erau destul de inguste, covorul ce le acoperea era partial acoperit de sange. Pe o treapta am vazut alta nuanta de rosu.
- Hei, fi atent! tradagandu-l pe Sasuke de mana.
- Ce e Hinata?
- Nu ti se pare ciudat? pare a fi alt tip de sange.
- Poate a avut noroc si la lovit cu ceva. Sperand sa-l ameteasca.
- Poate.
Ajungem la etaj, lucrurile erau aruncate peste tot, scaunele, masa si toate celelalte lucrusoare de pe holul ce duceau in camere. Erau foi, pixuri, creioane si tot felul de produse de papetarie pe jos.
- Unde a fost gasita mai exact?
- In casuta lui Alba-ca-zapada. Spuse sarcastic Sasuke, deschizand o usa de o culoare verde maroniu inchis.
Camera era vai de capul ei, totul era aruncat de colo colo, sange pe pereti, patul nefacut.
- A fost gasita dezbracata, intinsa pe jos, cu picioarele desfacute,intinse pe pat.
- Aham probabil a violato si apoi uciso.
- da, dupa ce sa jucat cu ea prin toata casa, sa hotarat sa treaca la lucruri serioase, adaugand el.
- Probabil, dar...
- Dar?
- Ma nedumereste ceva.
- Si ce anume mai exact?
Ar fi trebuit sa fie evident. Un singur lucru mi se invartea prin cap. "DE CE? DE CE L-AI LASAT SA INTRE"
- Hinata, spune ce te nedumereste.
- Faptul ca la lasat sa intre.
- Asta e o intrebare pe care nu o putem afla decat mai tarziu. Insa am mai aflat ceva.
Cand am auzit ca a aflat ceva, il fixasem cu privirea, vena de la tampla mi se zbatea, "A AFLAT CEVA, SI MIE ABEA ACUM IMI SPUNE?" ,el statea tolanit si calm pe un scaun. Reusisem sa ma controlez in cele din urma, si incerc sal il intreb cat se poate de calm.
- Si ce ai aflat? ma rog?
Sasuke se ridica, isi aprinse o tigara, si spunea pe un ton calm, care imi provoca greata:
- Am aflar ca era protejata lui Shikamaru Nara.
Raman uimita , si repet:
- Protejata lui Shikamaru Nara? romancierul?
- Exact.
- Si crezi ca el ar fi omorato? lasul acela?
- Poate, am aflat ca ar fi vrut sa scrie o carte despre el. Shikmarau s-a speriat ca ar fi scris ceva jenant despre el. A avut o viata foarte interesanta. Sunt sigur ca ar fi interesat pe oricine "aventurile" lui, mai ales ca e o persoana cunoscuta, fanii ar fi cumparat-o imediat.
- Si crezi ca daca ar fi fost el, nu era printre primii suspecti?
- Ba da, dar ca sa scape cu mana curata, a angajat pe cineva.
Isi duse tigara la gura, si trase cu lacomie, tinand putin si apoi dand drumul fumului alb-violaceu sa pluteasca.
- Devine din ce in ce mai interesant.
- Vino sa controlam garajul, o sa ti se para interesant si acolo.
Coboram, trecem prin bucatarie si ajungem in fata unei usi negre. Sasuke o deschide incet, aceasta provoaca un zgomot enervant si macabru.
Intram in garaj, era intunecat si umed. Deschid lumina. Peretii erau alb spre albastru, in garaj se afla un Mitsubishi negru.
- Dupa cum vezi, masina e in garaj, pare neatinsa corect?
-Pare?
- Pare, repeta el. uitete in partea dreapta a masinii, in spate.
Ma uitam uimita, pe portiera era zgariat "Te iubesc" intr-o inima, iar mai jos erau niste initiale " K+S"
- Vezi? sakura Haruno probabil nu a observat. Nu toata lumea se uita in partea opusa a masinii, si daca se uita, nu cred ca se oboseste sa se uite si in spate.
- Probabil, dar totusi de ce a scris in spate, era evident ca nu s-ar fi uitat in spate, nu?
- Nu pot sa stiu ce e in mintea unui dement.
Deschise portiera si intra la volan.
- Vino!
Uff,intotdeauna ma ademenste numai la tampenii.
- Frumoasa masina, comoda, noua, stralucitoare. Ce fraier e ala care a parasito, avand un zambet cretin si scarbos pe fata, eun-as parasi asa o masina in veci, spunand in timp ce arunca mucul de tigara pe geam.
- Foarte amuzant....
PROLOG[b]
12 iulie
Kay West
Draga R,
Au trecut 23 de zile de umbre luminoase si schimbari ale vantului.
Ma gandesc prea mult si nu visez.
In majoritatea timpului sant la Jamie, scriind pe veranda si privind valurile marii cum se izbesc de mal. Apa este verde smarald deasupra mozaicului de bancuri de nicip si bleumarin unde e mai adanca. Cerul continua la nesfarsit, nori pufosi mereu in miscare. O briza permanenta estompeaza zgomotele facute de oamenii ce inoata si ale vaporaselor ce ancoreaza imediat dincolo de recif. Veranda este acoperita si cand, din senin, se satrneste o furtuna, cum se intampla de multe ori, stau la masa,privind apa zburlita ca o blana mangaiata in cealalta directie.
Nu ma deranjeaza nimeni. De-acum fac parte din familia restaurantului, ca si Nalu, un golden retriever, care pleoscaie prin apa dupa discuri zburatoare, pisicile stau cuminti, blande si cu ochii mari asteptand sa primeasca si ele ceva resturi de mancare. Protejatii patrupezu ai lui Jamie sunt hraniti mai bine decat un om. E o alinare sa vezi lumea tratandu-si prietenii necuvantatori cu blandete. Nu pot sa ma plang de zilele mele. Noptile imi dau batai de cap, stand in alerta la orice zgomot auzit.
Cand gandurile mele se tarasc inapoi in crapaturile intunecate si incep sa-si teasa panzele ingrozitoare, ma napustesc in crapaturile intunecate de pe strazile Orasului Vechi, atrasa de barurile zgomotoase ca un fluture de lumina. Rocky si SS mi-au transformat obiceiurile nocturne in arta. Rocky se intoarce primul la pensiune, pe inserat, deoarece afacerile sale cu bijuterii de aur din Piata Mallory se opresc dupa ce se intuneca. Deschiden niste stcle de bere si il asteptam pe SS. Dupa care iesim, colindand din bar in bar, club in club, pana ajungem sa ne infundam in Sloppy Joe. Am devenit nedespartiti. Sper ca ei doi sa fie intotdeauna nedespartiti. Iubirea lor nu mi se mai pare iesita din comun.
Nimic nu mi se mai pare, cu exceptia mortii pe care o vad in fiecare coltisor.
Barbati scheletici si istoviti, cu ochii ca niste ferestre prin care le intrezaresc suflete chinuite. SIDA e un holocaust ce inghite darurile acestei insule. E straniu ca ma simt ca acasa aici, printre exilatii muribunzi.
Poate ca toti imi vor supravietui. Noaptea, cand stau intinsa in pat ascultand fosnetul ventilatorul din fereastra, sant coplesita de imagini in legatura cu ceea ce mi se poate intampla.
De fiecare data cand aud un telefon sunand, imi aduc aminte. De fiecare data cand aud pasii cuiva in spatele meu, ma intorc imediat ca teleghidata. Noaptea ma uit in dulap, in spatele draperiei si sub pat, dupa care proptesc un scaun in fata usii.
Doamne Dumnezeule, nu imi doresc deloc sa ma intorc acasa.
Sakura
23 August
Key West
Draga R,
Ieri, la Jamie, Alex a iesit pe veranda si mi-a spus ca sant cautata la telefon. Inima a inceput sa-mi bata nebuneste in piept mai sa-mi iasa cand am intrat, iar la capatul firului nu sa auzit decat bruiajul tipic convorbirilor interurbane,dupa care legatura s-a intrerupt.
Doamne,cum m-am simtit! Imi tot repet ca sant paranoica. Ar fi spus ceva si ar fi fost incantat de groaza mea. E imposibil sa stie unde ma aflu, nu se poate sa-mi fi dat de urma aici. Pe unul dintre chelneri il cheama Paul.
S-a despartit recent de un prieten din nord, apoi sa mutat aici. Poate ca a sunat prietenul lui si legatura era proasta. Lui Alex i s-a parut ca persoana a cerut sa vorbeasca cu Pinky in loc de Paul si atunci cand am raspuns a inchis.
As vrea sa nu fi spus nimanui porecla mea. Sant Sakura. Sant Pinky. Sunt inspaimantata.
Cartea nu e terminata. dar aproape ca nu mai am bani, si vreamea s-a schimbat. In dimineata asta s-a intunecat si bate un vant fioros. Am ramas in camera deoarece, daca as fi incercat sa lucrez la Jamie, foile mi-ar fi disparut suflate de vant in valurile marii. S-au aprins luminile pe strazi. Palmierii se zbat in bataia puternicului vant cu frunzele intorcandu-se pe dos, ca umbrele rasucite. Universul geme dincolo de fereastra mea ca un animal ranit, iar cand ploaia rapaie in geam e ca si cum o armata sinistra marsaluieste in oras , iar Key West este asediat.
Trebuie sa plec in curand. O sa-mi fie dor de insula. O sa-mi fie dor de SS si de Rocky. ma simt protejata alaturi de ei, m-am simtit in siguranta. Nu stiu ce voi face cand ma voi intoarce in Tokyo. Probabil ca ar trebui sa ma mut imediat, dar nu stiu unde ma voi duce.
Sakura
1.
Am pus scrisorile din Key West in plicul lor, am scos un pachet cu manusi chirurgicale, l-am bagat in geanta mea de medic, neagra, si am luat liftul, coborand un etaj, la morga.
Gresia coridorului era umeda caci tocmai fusese spalata, iar sala de autospie era incuiata, pentru ca lucrul se terminase pe ziua respectiva. In diagonala fata de lift era camera frigorifica din otel si, deschizand usa masiva, am fost intampinata de familiara pala de aer rece si rau mirositor.
Am localizat cadavrul dinauntru fara sa ma mai obosec sa verific etichetele de pe degetele mari de la picioare, recunoscand piciorul zvelt care iesea de sub un cearsaf alb. Cunosteam fiecare centimetru din trupul lui Sakura Haruno.
Ochii verzi-cenusii priveau in gol prin despicatura pleoapelor, fata ii era flasca si devastata de taieturi deschise, palide,, cele mai multe pe partea stanga. Gatul era taiat pana la coloana vertebrala, iar muschii deltoizi sectionati. In partea stanga a pieptului si pe san, la distanta mica una de cealalta, erau grupate noua rani prin injunghiere,deschise ca niste mari butoniere rosii si aproape perfect verticale. Loviturile fusesera aplicate intr-o succesiune rapida, una dupa alta, cu o forta atat de violenta incat ii ramasesera pe piele urmele de la manerul cutitului. Taieturile de pe antebrate si maini aveau lungimi variind intre unu si zece centimetri.
Numarandu-le si pe cele doua de pe spate, fara plagile de injunghiere si taietura de la gat, avea in total douazeci si sapte de taieturi, toate facute in timp ce ea incerca sa se apere de loviturileunei lame late si ascutite.
Nu aveam nevoie de fotografii sau diagrame ale corpului. Cand inchideam ochii, vedeam fata lui Sakura Haruno. Imi imaginam atat de clar violenta suferita de trupul ei, incat mi se facea rau.Plamanul stang fusese intepat de patru ori. Arterele carotide erau aproape sectionate. Aorta, artera pulmonara, inima si sacul pericardic erau penetrate. Era, in mod evident moarta atunci cand dementul aproape a decapitat-o.
Incercam sa pricep ceva din toate acestea. Cineva o amenintase cu moartea. Ea fugise in Key West. Era ingrozia peste masura. Nu voia sa moara. In noaptea in care s-a intors in Tokyo, tragedia s-a intamplat.
(De ce l-ai lasat sa intre in casa? De ce, pentru numele lui Dumnezeu?))
Dupa ce am arnjat cearsaful la loc, am pus targa pe rotile langa celelalte, langa peretele din fund al camerei frigorifice.
maine pe vremea asta, trupul ei va fi incinerat, iar cenusa in drum spre California. Sakura Haruno ar fi implinit douazeci si trei de ani luna viitoare.
Nu avea nicio ruda in viata, nu avea pe nimeni in lumea asta, se pare, in afara de o sora vitrega in BeiJing. Usa masiva se inchise cu un fisiit.
Asfaltul parcarii din spatele Biroului Medicului Legist Principal era cald si linistitor sub picioarele mele, si simteam mirosul crezotului de pe trasamentul caii ferate din apropiere, incins de soarele neobisnuit de cald pentru aceasta perioada. Era vremea Haloween-ului. Usile de la intrare erau larg deschise, iar unul dintre asistentii mei de la morga uda betonul cu furtunul. Se juca formand o bolta de apa, care atinse pamantul indeajuns de aproape de mine ca sa simt umezeala in jurul gleznelor.
- Hei, doctore Hyuga, ce se intampla, aveti, mai nou, program de bancher? striga el.
Trecusera cateva minute dupa patru un sfert. Rar se intampla sa parasesc biroul inainte de ora sase.
- Vreti sa va duc undeva? adauga el.
- Are cine sa ma duca. Multumesc, i-am raspuns eu.
M-am nascut in Tokyo. Dar nu imi erau necunoscute locurile in care se ascunsese Sakura Haruno in timpul verii.Am inchis ochii si am revazut culorile din Key West. Am vazut nuante stralucitoare de verde si albastru si apusuri frumoase incat doar Dumnezeu le putea crea. Sakura Haruno n-ar fi trebuit sa se intoarca niciodata acasa.
Un automobil Dacia Duster nou-nout, lucios ca o oglinda neagra, aluneca incet in parcare. Asteptandu-ma sa vad binecunoscutul si rablagitul Plymouth, am fost mirata cand geamul acelei Dacia noi se deschise cu un zgomot usor:
- Astepti autobuzul sau ce?
Lentilele-oglinda ale unor ochelari de soare reflectara fata mea surprinsa. Locotenentul Sasuke Uchiha incerca sa para blazat, in timp ce incuietorile electronice se deschisera cu un declin ferm.
- Sant impresionata, am spus eu, instalandu-ma in interiorul plusat.
- Am primit-o impreuna cu promovarea.
Ambala motorul.
- Nu e rau, hm?
Dupa ani intregi in care avusese de-a face doar cu gloabe istovite, Sasuke intrase insfarsit in posesia unui armasar.
Am observat gaura din bord cand mi-am scos tigarile.
- Ti-ai bagat in priza veioza sau doar aparatul de ras electric?
- Oh, la dracu', se planse el. Un nenorocit mi-a sutit bricheta. La spalatorie. Va sa zica, am masina de-abia o zi, iti vine sa crezi asa ceva?O duc la spalat. Dupa aia eram prea ocupat sa fac scandal, ca periile electrice au rupt antena, le spuneam nenorocitilor alora cateva din cauza asta.
Cateodata, sasuke imi aducea aminte de mama.
- ...Si n-am observat decat mai incolo ca afurisita de bricheta disparuse. Tacu,scotocindu-se prin buzunare, in timp ce eu cautam chibrituri in poseta.
- Hei, sefa, credeam ca te lasi de fumat, spuse el pe un ton sarcastic, aruncandu-mi o bricheta in poala.
- Ma las, am mormait eu. De maine.
In noaptea in care Sakura Haruno a fost omorata, eram in oras, la opera, indurand un spectacol pretentios, urmat de cateva pahare intr=o carciuma exagerat de pretuita, cu un judecator iesit la pensie, care devenea tot mai putin onorabil pe masura ce seara inainta. Nu aveam la mine pager-ul. Neputand sa dea de mine,politia il chemase pe Yuki, adjunctul meu, la fata locului. Acum era prima data cand veneam in casa scriitoareu ucise.
Nu era genul de cartier in care te-ai astepta sa se intample ceva atat de cumplit.Casele erau mari si despartite de strada de un gazon impecabil. Majoritatea aveau sisteme de alarma impotriva hotilor, toate aveau aer conditionat, asa ca nu era nevoie de ferestre deschise. Banii nu pot cumpara eternitatea, dar pot cumpara un anumit grad de securitate.
N-am mai avut niciodata un caz de omucidere in acest cartier,
- E clar ca avea bani de undeva, am observat cand sasuke opri la un semafor.
O femeie cu parul alb, ce-si plimba bichonul alb, arunca o privire mijita spre noi, in timp ce cainele adulmeca un smoc de iarba, dupa care inevitabilul.
- Ce minge de puf nefolositoare, spuse el, privind dispretuitor la femeia si la cainele care se departau. Urasc potaile astea. Latra de le ies ochii din cap si se pisa peste tot. Daca o sa-mi iau vreodata un caine, va trebui sa aiba ceva in dinti.
- Unii oameni vor doar companie, am spus eu.
- Mda.
- Sakura haruno avea bani, majoritatea bagati in cuibul ei. Se pare ca toate economiile pe care le-a avut le-a facut raf acolo, in Key West. Inca ii mai sortam hartiile.
- A mai umblat cineva printre ele?
- Nu pare sa fi umblat, raspunse el. Am aflat ca a folosit mai multe ca scriitoare - financiar, vreau sa zic. Se pare ca a folosit mai multe pseudonime: Adair Wilds, Emily stratton, Edith Montague.
Lentilele-oglinda se intoarsera din nou spre mine.
In afara de Pukia,nici unul dintre nume nu mi-era cunoscut. Am sus.
- Al doilea nume al ei e Puki
- Poate de acolo ii vine si porecla Pinky.
- De acolo si de la parul ei roz, am remarcat eu.
Parul lui Sakura Haruno era roz ca o floare de cires, rosiatic pe alocuri de umbre. Era miniona, cu trasaturi regulate si fine. Poate ca fusese o frumusete izbitoare cat traise. Era greu de spus. Singurafotografie a ei in viata pe care o vazusen era cea din permisul de conducere.
- Cand am vorbit cu sora ei vitrega imi explica Sasuke, am aflat ca lui lui Sakura Haruno i se spunea Pinky de catre cei apropiatie. Oricui i-ar fi scris din Key, persoana aceea stia porecla. Asta e impresia mea.
Isi modifica pozitia.
- Nu pot sa-mi dau seama de ce a fotocopiat scrisorile alea. Am tot rumegat chestia asta. Vreau sa zic, cati oameni cunosti care sa faca fotocopii dupa scrisorile personale?
- Ai mentionat ca pastra cu sfintenie orice bucatica de hartie, de la chitante la bilete,i-am reamintit.
- Exact, si asta ma sacaie. Cica viezurele o ameninta de cateva luni. Ce facea?Ce ii spunea? Nu stiu, pentru ca nu a inregistrat telefoanele de la el si nu a notat nimic. Doamna face fotocopii ale scrisorilor personale, dar nu pastreaza o inregistare cu cineva care o ameninta ca-i va face felul. Spune-mi daca tu intelegi ceva.
- Nu toata lumea gandeste la fel ca noi.
- Ei bine, unii oameni nu gandesc, pentru ca sant in mijlocul unei tarasenii despre care nu vor sa afle nimeni, replica el.
Intrandpe o alee,opri masina in fata usii unui garaj. Iarba era neingrijita si presarata cu papadii ce se leganau in bataia vantului, infipta langa cutia postalaera o tablita pe care scria " De vanzare ". Inca prinsa in pioneze la usa cenusie, era o panglica galbena, ce indica scena unei crime.
- Masina ei e in garah, spuse Sasuke pe cand ieseam din masina.O Honda Accord Ex neagra, frumusica. Unele amanunte despre ea s-ar putea sa ti se para interesante.
Stateam pe alee si priveam in jur. Simteam razele soarelui calde pe umeri si pe ceafa. Aerul era racoros, se auzea doar zumzetul patrunzator al insectelor de toamna. Am inspirat incet, adanc.
Casa era in stil International, moderna si izbitor de simpla, cu o fatada de orizontala cu ferstre largi, sustinuta de stalpi de la parter, facandu-te sa te gandesti la un vapor cu puntea de jos deschisa. Era construita dinp piatra si lemn, genul de casa pe care si-ar construi-o un tanar cumplu instarit- camere spatioase, cu tavan inalt, o gramada de spatiu scump si irosit. Strada se termina in fata casei sale, si asa se explica de ce nimeni nu auzise sau vazuse ceva decat atunci cand era prea tarziu.
-La naiba. Pun pariu ca avea si caprioare, spuse Sasuke pe cand ne plimbam prin spate, unde cobora brusc intr-o rapa plina de tufe si bolovani, ce se netezea mai departe intr-o padure. Frumos nu? Te uiti prin fereastra si ti se pare ca lumea intreaga e a ta. Cred ca e tare bine sa fii bogat.
- Mai ales daca esti in viata, sa te bucuri de bogatia ta.
- Ca bine zici, spuse el.
Usa principala era la acelasi nivel cu gazonul, si am observat vizorul. Era ca un ochi mic, gol, holbandu-se la mine. Sasuke da un bobarnac mucului de tigara, care cazu in iarba, apo scotoci intr-un buzunar sai gri-cenusii. Era fara haina,iar muschii i se vedeau putin prin camasa mulata pe el,era deschisa la guler si sifonata sub umar, in jurul tocului de pistol.
Dadu la iveala o cheie legata de o eticheta galbena pentru probe.
Cam de 29 de ani, cu parul des si negru, o fata aratoasa,serioasa, era inca deajuns incat sai faca pe unii sa se dea inapoi in fata lui.
- Dupa cum vezi, rasuna vocea lui, trebuie ca l-a lasat pe tip inauntru.
Nu exista niciun semn de intrare fortata, iar casa are sistem de alarma de prima mana.
Imi indrepta atentia spre panoul cu butoane de langa usa, adaugand :
- Dezactivat in acest moment. dar in fuctiune cand am ajuns noi aici, urland ca toate animalele.
Continua reamintindu-mi ca omuciderea fusese anuntata de aceasta alarma. Camera de zi parea sa fi fost scena unui macel...[/size]
M-am hotarat, sa pun si capitolul 2, minim 3 comentarii ptr. next :d, sper sa va placa, puteti sa ma corectati si sa ma criticati, nu ma supar, doar asa se invata nu?:d:*
2.
Eram inca in casa Sakurei Haruno. Razele soarelui straluceai peste noi, asezand o folie de transpiratie lipicioasa si stralucitoare.
Pe fata mea curgea o picatura de transpiratie pe care o sterg cu mana, plina de scarba. Sasuke parea plictisit si dezinteresat, nu e o noutate.
- Se pare ca la un moment dat a fost o lupta grea, uitandu-ma la peretii plini de sange.
- Da, pana la un moment dat, cand i sa terminat jocul psihopatului.
- Psihopat? as putea spune mai mult dement, bun de legat.
Covorasul era plin de sange uscat, peretii erau crapati in unele locuri, probabil de la lovituri, si deasemenea sangele era imprastiat pe acestia in aproape toate zonele.
- Se pare ca avea un pistol, adauga Sasuke.
- Da? ridicand eu o spranceana.
- Uitete pe masa, se pare ca nu a fost folosit.
- Oare ii era frica sa-l foloseasca ?
- Pe dracu'! iti iei pistol ca sa iti fie frica sa il folosesti?
Vroiam sa raspund, dar mi-o ia inainte, adaugand:
- Pe care sa-l folosesti deasemenea pe un dement care te hartuieste.
- O fi vrut doar sa-l intimideze, crezand ca se va speria si va pleca la vederea pistolului.
Sasuke era deja nervos, adauga:
- O te rog, daca ar fi tras nu se intampla asa ceva. Poc Poc si s-ar fi terminat. A fost exact pe dos.
- Mda...
Urcam la etaj. Scarile erau destul de inguste, covorul ce le acoperea era partial acoperit de sange. Pe o treapta am vazut alta nuanta de rosu.
- Hei, fi atent! tradagandu-l pe Sasuke de mana.
- Ce e Hinata?
- Nu ti se pare ciudat? pare a fi alt tip de sange.
- Poate a avut noroc si la lovit cu ceva. Sperand sa-l ameteasca.
- Poate.
Ajungem la etaj, lucrurile erau aruncate peste tot, scaunele, masa si toate celelalte lucrusoare de pe holul ce duceau in camere. Erau foi, pixuri, creioane si tot felul de produse de papetarie pe jos.
- Unde a fost gasita mai exact?
- In casuta lui Alba-ca-zapada. Spuse sarcastic Sasuke, deschizand o usa de o culoare verde maroniu inchis.
Camera era vai de capul ei, totul era aruncat de colo colo, sange pe pereti, patul nefacut.
- A fost gasita dezbracata, intinsa pe jos, cu picioarele desfacute,intinse pe pat.
- Aham probabil a violato si apoi uciso.
- da, dupa ce sa jucat cu ea prin toata casa, sa hotarat sa treaca la lucruri serioase, adaugand el.
- Probabil, dar...
- Dar?
- Ma nedumereste ceva.
- Si ce anume mai exact?
Ar fi trebuit sa fie evident. Un singur lucru mi se invartea prin cap. "DE CE? DE CE L-AI LASAT SA INTRE"
- Hinata, spune ce te nedumereste.
- Faptul ca la lasat sa intre.
- Asta e o intrebare pe care nu o putem afla decat mai tarziu. Insa am mai aflat ceva.
Cand am auzit ca a aflat ceva, il fixasem cu privirea, vena de la tampla mi se zbatea, "A AFLAT CEVA, SI MIE ABEA ACUM IMI SPUNE?" ,el statea tolanit si calm pe un scaun. Reusisem sa ma controlez in cele din urma, si incerc sal il intreb cat se poate de calm.
- Si ce ai aflat? ma rog?
Sasuke se ridica, isi aprinse o tigara, si spunea pe un ton calm, care imi provoca greata:
- Am aflar ca era protejata lui Shikamaru Nara.
Raman uimita , si repet:
- Protejata lui Shikamaru Nara? romancierul?
- Exact.
- Si crezi ca el ar fi omorato? lasul acela?
- Poate, am aflat ca ar fi vrut sa scrie o carte despre el. Shikmarau s-a speriat ca ar fi scris ceva jenant despre el. A avut o viata foarte interesanta. Sunt sigur ca ar fi interesat pe oricine "aventurile" lui, mai ales ca e o persoana cunoscuta, fanii ar fi cumparat-o imediat.
- Si crezi ca daca ar fi fost el, nu era printre primii suspecti?
- Ba da, dar ca sa scape cu mana curata, a angajat pe cineva.
Isi duse tigara la gura, si trase cu lacomie, tinand putin si apoi dand drumul fumului alb-violaceu sa pluteasca.
- Devine din ce in ce mai interesant.
- Vino sa controlam garajul, o sa ti se para interesant si acolo.
Coboram, trecem prin bucatarie si ajungem in fata unei usi negre. Sasuke o deschide incet, aceasta provoaca un zgomot enervant si macabru.
Intram in garaj, era intunecat si umed. Deschid lumina. Peretii erau alb spre albastru, in garaj se afla un Mitsubishi negru.
- Dupa cum vezi, masina e in garaj, pare neatinsa corect?
-Pare?
- Pare, repeta el. uitete in partea dreapta a masinii, in spate.
Ma uitam uimita, pe portiera era zgariat "Te iubesc" intr-o inima, iar mai jos erau niste initiale " K+S"
- Vezi? sakura Haruno probabil nu a observat. Nu toata lumea se uita in partea opusa a masinii, si daca se uita, nu cred ca se oboseste sa se uite si in spate.
- Probabil, dar totusi de ce a scris in spate, era evident ca nu s-ar fi uitat in spate, nu?
- Nu pot sa stiu ce e in mintea unui dement.
Deschise portiera si intra la volan.
- Vino!
Uff,intotdeauna ma ademenste numai la tampenii.
- Frumoasa masina, comoda, noua, stralucitoare. Ce fraier e ala care a parasito, avand un zambet cretin si scarbos pe fata, eun-as parasi asa o masina in veci, spunand in timp ce arunca mucul de tigara pe geam.
- Foarte amuzant....
![[Imagine: gaaradance.gif]](http://i703.photobucket.com/albums/ww40/AkatsukiGaara13/gaaradance.gif)
![[Imagine: desktop.png]](http://i929.photobucket.com/albums/ad138/Valira/desktop.png)
