Mister. Întâmplări de la miezul nopţii.

[SnowFlake.]

Capitolul patru - Confuzia

Soarele cu razele lui puternice şi luminoase care au pătruns încetişor printre draperii , au ajuns la mine şi m-au făcut să mă trezesc. Key era la marginea patului , parcă mirându-se când am deschis ochii. Mă doare capul şi sunt ameţită , ultimul lucru de care am nevoie acum , este să îmi urle el în cap.
Se apropie de mine şi mă săruta părinteşte pe frunte. Ce l-a apucat? Îl înlătur imediat şi îl dau afară din camera mea specificând că vreau să fiu singură. Îmi scot jurnalul de sub duşumea şi încep să scriu: " Dragă jurnalule , ieri a fost o zi ciudată. Nu ştiu de ce m-am trezit cu o durere aşa mare de cap şi de ce ticălosul de Key se afla în camera mea , dis-de-dimineaţă , chiar înainte de a mă trezi. Nu-mi amintesc absolut nimic din ce s-a întâmplat în ziua trecută. Doar de el. De Daniel. Oare ce o face acum ? Scuză-mă bate cineva la uşă ! Promit că îţi voi scrie cât de curând posibil ".
În partea cealaltă a uşii îl zăresc pe fratele meu enervant. Singura persoană pe care chiar nu vroiam să o văd azi ! Mă aplec spre el şi îl sărut pe obraz , ca să nu zică că am păţit ceva sau am vreo boală rară şi nu îl tachinez deloc. Mă apucă de mână şi îmi spune:
- Claire ! Am nevoie de calculator ! Acum !
- Ce ? Alex ! Nu ! Ţi l-am dat şi ieri , chiar suplimentar !
- Da , dar eu te-am acoperit în faţa mamei cu vaza spartă . Dacă vrei să îi spun , bine ! Mă duc chiar acum !
O , doamne ! Am şi uitat de vaza pe care am spart-o ieri. Se pare că mama nu a observat. Ce bine ! Mă simt mult mai uşurată !
- Offf ! Piticanie mică şi strengară ! Du-te la calculator , acum ! Şi să nu mă mai deranjezi !
Rămasă singură mi-am amintit că am " ascuns " în poşetă o carte de vizită. Era de la un salon de modeling şi eu am fost chemată la preselecţie. De ce să ratez o ocazie ca asta ? Mă îndrept spre şifonier şi cotrobăi pe acolo aproape douăzeci de minute pentru a mă decide cu ce să mă îmbrac. În final aleg o pereche de blugi mulaţi , un tricou roşu aprins şi o curea albă pe care o strâng în jurul taliei mele subţiri. Ajunsă în dreptul oglinzii de pe biroul meu spaţios , pun mâna pe farduri şi încep să mă machez. La ochii culoarea roşie , doar trebuie să mă asortez , aşa-i ? Rimelul , pentru a da volum genelor , rujul de culoare roz , dar nu foarte închis , nu vreau să îşi facă o părere proastă despre mine sau să creadă că sunt o piţipoanca. Îmi prind părul în coadă , imediat după ce mi-l îndrept cu placa. Îmi iau poşeta şi arunc o ultima privire spre oglindă. Da ! Sunt splendidă !
Cobor scările şi îmi iau la revedere politicos de la mama. Deschid uşa , dar nu apuc să ies afară pentru că în prag se află un băiat înalt , brunet şi cu ochii căprui. Daniel ?
- Bună , Claire . Noi doi avem de vorbit.
- Ăăăă , sigur că da , doar că mă grăbeam undeva. Ăăăă , vrei să vii şi tu ?
- Cu siguranţă că da , păpuşă. Nu aş rata asta pentru nimic în lume.
Am pornit spre adresa de la studio , urcându-mă în maşina lui Daniel. De ce simt că am mai fost aici înainte , dar nu îmi amintesc nimic ?
- Îmi explici de ce aseară vroiai să suni la poliţie? Erai drogată ?
- Ce ?!
Despre ce vorbeşte ? Eu nu ştiu nimic de nici o poliţie ! Parcă vorbeşte în limbi străine.
- Nu-Å£i aminteÅŸti ? Oh , mahmureala asta !
- Ce ?
- Vroiam să spun că vorbeam nişte abureli , scumpo. Nu mă băga în seamă , nu ştiu ce e cu mine în această dimineaţă , m-am trezit cu faţa la cearceaf. Vroiam doar să-ţi amintesc că ieri am ieşit împreună , pentru a petrece majoratul tău. E ceva rău în asta ?
- Nu , sigur că nu , am spus eu uimită. Se pare că acum ştiu în mare parte ce am făcut ieri.
Iată-ne şi în faţa clădiri de pe adresă. Aici patronul sau mă rog cel care mi-a dat cartea sa de vizită mi-a dat trecere liberă , pe lângă celelalte modele care probabil, aşteptau de mult timp. I-am mulţumit pentru asta şi l-am urmat ascultătoare. Ajungând in studioul foto , mi s-au prezentat două fete. Una din ele , pe nume Mihaela , era înaltă , roşcată , avea ochii verzi şi era destul de frumuşică şi din câte am observat eu ea era fotografa. Îmi pică cu tronc. E aşa de adorabilă şi sociabilă încât îţi vine să intri în vorbă imediat. Cealaltă , este modelul , dacă nu mă înşel. Stă în faţa camerei în costum de baie , lipsind partea de sus şi zâmbeşte la cameră fără ruşine. Este blondă , înaltă , are ochii căprui , dar nu mi se pare deloc atrăgătoare. Când m-a văzut a venit imediat la mine şi s-a prezentat:
- Eu sunt Sabrina, dar mi se spune Kitty. Tu cine eşti ? Eşti cam simplă pentru a fi model ! Nu crezi că ai face bine să faci paşi ? Chiar dacă la început am crezut că e mai drăguţă , s-a dovedit a fi exact contrariul. Îmi venea să îi spun vreo două paraşutei ăsteia care se crede cine ştie cine. Mihaela se apropie încet de mine văzându-mi expresia şi îmi spune să stau calmă , am multe de pierdut dacă întru în conflicte cu toate modelele , dacă se pot numi aşa , de aici. Îi dau dreptate şi mă duc să mă aşez pentru a face prima mea poză. Victor vine din spatele paravanului şi m-a speriat puţin când a spus:
- Madmoissele , eşti aşa de frumoasă. Am făcut bine că te-am chemat aici. Aşază-te aşa şi aşa , cu mâna asta mai sus , cealalta mai jos , picior peste picior. Perfect ! Dai drumul , Mihaela !
Bliţul parcă ma orbit , e aşa puternic ! Deci am făcut prima mea poză într-un studio foto care este cel mai renumit din oraş. E real , sigur nu vizez ?!

[Abbeh.]

Mă doare capul şi sunt ameţită , ultimul lucru de care am nevoie acum , este să îmi urle el în cap. - Nu era nevoie de virgula aia acolo.
Apreciez că ai făcut mai lung capitolul ăsta; să nu crezi că nu am observat. :]].
Nu m-am uitat după greşeli de tastare, văzusem ceva acolo ce scârţâia la un moment dat, dar este cu siguranţă o greşeală minoră.
Mi-a plăcut cum ai descris. Ah, şi Daniel ăsta, e aşa un prefăcut (deşi ştiam că aşa va fi). Îmi place de acest Daniel, nu ştiu de ce : )).
Acţiunea a fost destul de în regulă, nu ai fugărit-o sau mai ştiu eu ce. Dialogul a fost şi el bun.
Aştept următorul capitol. : x
Baftăă! * h u g *

[Berry.]

Bunăăăă >:d< . Aşaaaa xDD . De câteva zile ţi ' am promis un comentariu şi, na, uite că acum mă ţin şi eu de cuvânt. : p
De prima dată, mi - a plăcut mult titlul ficului ,, Mister. Întâmplări de la miezul nopţii. '' Apreciez că nu ai scris un titlu simplu, banal xD. Deci, îmi place descrierea, iar dialogul nu este sec.
Repetiţii sau greşeli de tastare nu prea am văzut şi nici nu le-am căutat cu lupa. [[: Acţiunea e bună şi mă face să mă întreb ce o să se întâmple în următorul capitol.
Personajele sunt interesante, îmi place numele Claire, e drăguţ şi nu cred că l - am văzut în vreun alt fic. Cred că ştiu de unde ţi - a venit ideea cu acest nume. Sincer, nu prea îmi place de Daniel. Ştii că ador acest nume, dar . . . hmm, acest personaj e cu adevărat nesimţit.
Am observat că acest capitol a fost mai lung, ceea ce e foarte bine, dar ştii că eu nu mă mulţumesc cu atât şi sper că următorul capitol va fii şi mai lung. 8 - >
Cam atât am de spus. Spor la scris şi vreau nextul repede. : ))

[Godz]

Uuuu:> Victor a:> :)) Frumos capitolul,chiar frumos. Key tot nu dispare fir-ar mama lui de copil neobrazat=)) Piticania aia de frate mai mic persista in a enerva.Descrierea foarte frumoasa,DAR ceva mi-a atras atentia:

Îmi prind părul în coadă , imediat după ce mi-l îndrept cu placa. Îmi iau poşeta şi arunc o ultima privire spre oglindă. Da ! Sunt splendidă !

Iti aduce aminte de cineva?:))
Lipsesc unele virgule ici-colo dar per total e un capitol reusit.Keep up the good work:D

[Me_Samy]

Buna!!Foarte frumos capitol..si mai lung :D:D
Mama ce nenorocit imi vine sa-l iau la o bataie ..:die:
Sper sa nu se inscrie la asata cu modelele mai ales ca aia poza topless..
Nu am ce crititca la naratiune.actiune etc,...nu am observat greseli de tastare..mai puteai tu descrie cate putin pe acolo dar..:-j
Kissu ..paa
Nextull..
:bv::love:

[SnowFlake.]

Capitolul cinci - A fost doar o conversaţie, la început, care va lega o prietenie

Mihaela îmi spune că am fost minunată, iar poza va fi developata mai târziu şi mi se va arată mâine. I-am mulţumit pentru că m-a anunţat, iar când am vrut să plec, m-a întrebat timidă:
- Hey , nu vrei să ieşim în oraş, să mai vorbim puţin despre următoarele şedinţe sau despre,nu stiu, orice ne pofteste inimioara ?
Când am auzit-o nu am putut refuza, pur şi simplu vocea ei te face să vrei să afli mai multe despre ea, este o scumpă, cred că mă voi înţelege foarte bine cu ea. I-am spus că sunt de acord să ieşim la o pizza, dacă şi ea vrea. A început să radă şi a spus:
- Minunat ! Sunt lihnita.
Am plecat de la studio şi ne-am oprit la primul restaurant pe care l-am văzut, ne-am aşezat pe terasă aşteptând să vină chelnerul să ne ia comanda.
- Şi cum ţi se pare Victor ?
- Păi este destul de sociabil. Nu ştiu să spun mai multe. Aş avea o întrebare dacă nu te superi. De ce cu mine te comporţi aşa de frumos, iar cu Kitty aceea nu ? Am observat că te strâmbi la ea, ba chiar ţipi.
Când i-am pus această întrebare expresia feţei i sa schimbat brusc. A devenit destul de rigidă, neştiind ce să facă, să răspundă sau să tacă. Stă mult pe gânduri, dar prefer să nu forţez nota. Când a venit chelnerul să ne ia comanda, nu i-a răspuns, a trebuit să comand eu pentru amândouă. Dacă nu o să-i placă ce i-am comandat, asta este, greşeala mea, să mă arunce la lei dacă vrea. Într-un final aud o voce subţire şi sunt destul de mirată, de faptul că a decis să răspundă:
- Păi este o poveste lungă.
- Nici o problemă. Am toată ziua la dispoziţie.
- Totul a început când Victor a adus-o la preselecţie. Nu mi-a plăcut de când am văzut-o pentru prima dată, ştiam că va fi ceva putred la mijloc şi aşa a fost. Nu pot spune că ea m-a plăcut pe mine. Sunt sigură că dispreţul este reciproc. Calvarul meu a început când a fost admisă şi a trebuit să lucrez cu ea zi de zi. Dorea cât mai multe poze, în care sa i se ilustreze " frumuseţea" artificială. Spun artificială pentru că ea se crede o zeiţă a frumuseţii şi nu este. Acum a ajuns să pozeze şi semi-goală. Ai observat asta când ai intrat în cameră prima dată presupun, când sa apropiat de tine şi ţi-a spus că eşti prea simplă pentru a fi model. Eu spun exact contrariul. Eşti mult mai frumoasă decât ea şi dacă nu te crezi cine ştie cine, ne vom înţelege minunat. Tocmai de aia te-am invitat în oraş. Am vrut să văd dacă te comporţi la fel ca ea şi până acum ai trecut testul. Totul este O.K.
- Mă scuzi, puţin. Îmi sună telefonul. Trebuie să răspund, pare a fi important.
La celălalt capăt al firului se aude o voce groasă, normal este Daniel, care mă întreabă unde am dispărut aşa deodată şi îmi spune, într-o altă ordine de cuvinte, " îmi ordonă " să mă văd cu el acum. Îi cer scuze Mihaelei şi îi spun că trebuie să plec urgent, cineva vrea să mă vadă şi s-ar putea să iasă rău dacă nu mă duc. Am pornit spre destinaţie, gândindu-mă la toată conversaţia, sau mai bine zis la monologul celei cu care mă înţeleg aşa de bine, şi cu toate astea nu o cunosc decât de câteva ore. Se pare că a fost ceva ce ne-a apropiat foarte repede. Ironia sorţii. În faţa studioului se află Daniel, nervos şi indignat pentru că am plecat fără să-i spun. M-am urcat în maşină şi am pornit spre o destinaţie necunoscută. Nu ştiu de ce, dar am senzaţia aceea de deja-vu, ştiţi voi atunci când vi se întâmplă ceva şi simţiţi că se repetă din nou şi din nou, poate chiar la nesfârşit. Mergem de jumătate de oră şi încă nu are de gând să oprească maşina. Nu ştiu unde mă duce.
- Aa , Daniel ?! Scuză-mi curiozitatea, dar unde mergem ?
- Vei vedea.
Răspunde acesta scurt şi zâmbind pe sub mustăţi. Acum sunt şi mai confuză, de ce nu-mi spune odată unde dracului mergem ? Mă simt aşa de ciudat. Simt nevoia de a şti acel lucru şi cu toate astea nu îl pot atinge. Parcă pic într-un abis fără fund. Mda, comparaţiile şi aberaţiile mele stupide. Îmi place mult să dramatizez. Nu-ţi place acest lucru ? Nu e vina mea, asta sunt eu şi nu mă schimb. Nu-ţi place de mine sau de prietenii mei sau de viaţa mea ? Ieşi din ea şi fără alte comentarii. În sfârşit maşina s-a oprit. A parcat în faţă unui. . . . :
- Cimitir ?! Ce te-a apucat ? Ce e aici ? De ce mai adus aici !?
- Taci femeie şi vino după mine !
Îmi este frică să intru acolo, în plus este aproape miezul nopţii. Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul. Daniel a venit la mine, m-a strâns foarte puternic în braţe şi apoi m-a luat pe sus. Eu am ţipat ca isterica să-mi dea drumul, iar el mi-a spus cu un ton ironic în voce:
- Dacă îţi voi da drumul, te vei răni. Căderea va fi foarte dureroasă. Mai avem puţin, ai răbdare. Doar închide ochii şi ai încredere în mine.
Nu ştiu de ce, dar asta am făcut. Am închis ochii şi mi-am imaginat că mă aflu într-un câmp deschis cu multe floricele multicolore, până am făcut contact cu pământul. Atunci am deschis ochii brusc, parcă aş fi fost teleghidată. În faţa mea sunt mai mulţi băieţi şi fete deasemenea, zâmbesc dubios şi se holbează la mine. Oare am ceva pe faţă ? Una din fetele acelea dubioase se apropie de mine şi cred că a vorbit cu Daniel, când a întrebat:
- Asta e fufa ta ? Halal javră ţi-ai găsit.

[Abbeh.]

Saluut.
Aşteptam de mult capitolul ăsta, slavă Domnului că a avut cine să tragă de tine să-l scrii. Mi-a plăcut cum a descris, regret doar că nu a fost mai mult. Acţiunea a decursc destul de normal, poate doar puţintel cam grăbită, dar a fost bună. Dialogul a fost ok, nu mi s-a părut sec or something.
Greşeli de tastare am văzut, dar nu le mai menţionez, las onorurile altora.
Oricum, aştept următorul capitol şi aştept să descrii persoana ce-a rostit ultima replică. :>.
Baftă sisule! * h u g *

[Godz]

Asa...ca sa fiu un idiot si sa te enervezi pe mine incep cu o critica:
"Parcă pic într-un abis fără fund."
Abisul e o groapa fara fund din cate stiu eu...sau ma rog ceva foarte adanc care da impresia de a nu se termina,deci din punctul meu de vedere e un pleonasm:))
Ipocrizia continua: intalnirea de la pizza s-a terminat cam brusc si Daniel e prea dubios omu' (pls omoara-l in capitolul urmator=)))
In mare parte,mi-a placut:D

[Me_Samy]

Buna! Cum ti-am promis...
Eu am mai citit capitolul 5 dar nu am avut timp sa-ti las un comentariu..:) Gomme.
Foarte frumos...desi nu vreau sa se inscrie la casa asta de modelling sau ce e..
Greseli nu prea am vazut..
Toate sunt frumoase..ai evoluat si asa ca o sa am tot mai putine de criticat de acum inainte sper sa vii cu continuarea repede :P:P:*

[SnowFlake.]

Capitolul ÅŸase - DubioÅŸii

Partea intai

Tipa care a spus acest lucru, la prima vedere, nu părea prea simpatică. Era înaltă, poate puţin mai înaltă decât mine şi frumoasă. Părul blond, lung, tuns în scări şi un breton banal pe frunte, şi cu toate că era banal, ei îi stătea bine. Ochii albaştrii ca două diamante, strălucesc puternic în lumina lunii, iar dacă îi priveşti fix ai impresia că este posedată. A observat că mă holbez la ea şi m-a privit urât, lucru care mi-a mutat privirea imediat. Nu-mi place de nimeni de aici. Toţi arată ciudat. Fel şi fel de specimene. De ce m-a adus aici, Daniel ? Cu ce scop ? Vom trăi şi vom vedea ....
M-a luat încetişor de mână, parcă ar fi vrut să nu mă sperii, şi mi-a şoptit la ureche: ,, Nu o bagă în seamă, este una dintre cele mai răutăcioase cu nou-veniţi. Stai calmă. Te va plăcea ea într-un final ". Iar, apoi m-a sărutat pe obraz îndreptându-se încet spre gura mea micuţă şi firavă. M-am smucit imediat când am ştiut ce urma să facă, iar " tipa " al cărui nume nu îl ştiu, a râs ironic. Ahh, ce i-aş spune vreo două, dar este cam periculoasă şi nu vreau să păţesc ceva, deci fac o alegere mai bună şi stau în banca mea.
Sunt speriată şi nu-mi pot crede ochilor. Unul din ei a dat muzica la maxim şi a început să se " zbenguie " pe un mormânt vărsând din sticla de băutură, spunând: " Cinste morţilor , ha ha ! ". Râdea cu gura până la urechi şi se simţea bine, asta este un lucru ciudat. Încerc să mă uit în altă parte, să scap de peisaj, dar este într-un fel în zadar, pentru că în spatele meu, mulţi se droghează şi au o privire tăioasă ce îţi opreşte respiraţia. Daniel îmi spune că se va termina mai repede decât cred. Îmi închipui că am o faţă îngrozitor de înspăimântată. Vreau sa plec !!!!!!!!!!!


* A doua parte.

Să mă duc să, nu mă duc ? Ei, ce-mi poate face micuţa Claire. Nici nu v-a afla că am intrat la ea în cameră şi i-am căutat jurnalul. Sper să-l şi găsesc, sunt aşa de intrigat, vreau să aflu ce a scris pe acolo. Nu mă interesează pe mine că e strict confidenţial, eu sunt mult mai al dracu' decât această vorbă, aşa că mă furişez pe vârfuri până la ea în cameră şi incept să caut. Este o linişte totală afară, şi e trecut de miezul nopţii, unde o fi Claire acum ? Să înceapă investigaţia, vede ea cand vine acasa. Am căutat preţ de două ore: sub pat, pe birou, în toate sertarele biroului, în dulap, sub haine, chiar şi unde îşi ţine lenjeria intimă, nu că m-ar fi deranjat pe mine foarte mult, ba chiar m-a încântat. Am dat absout tot cu susul în jos şi nimic. Aşa că m-am gândit să mă duc până la fratele ei. Am ciocănit uşor la uşă în caz că doarme, dar nici vorba mi-a răspuns în două minute.
- Hei, piciule. Aş avea nevoie de ajutorul tău. Ştii cumva unde îşi ţine sora ta jurnalul ? l-am întrebat fluturându-i pe la nas o sumă mică de bani.
- Nu prea. Îl ştiu mai bine pe cel din pod, pe asta nou nu. Dacă vrei ţi-l dau pe acela.
- Hmmm, de ce nu ? Ţine ăştia sunt ai tăi.
L-am urmat pe frăţiorul ei adorabil şi viclean care se lasă cumpărat aşa de uşor încât şi-ar vinde şi casa pentru câteva miliarde de dolari, pe scările care conduceau spre pod. Să menţionez scârţâiau îngrozitor.
Am ajuns la destinaţia mult dorită după vreo doisprezece scări. Sper să nu rămân cu acel sunet în urechi pentru tot restul vieţii, ar fi infernal. Tot podul este întunecat, nu se vede aproape nimic, iar copilandrul a plecat, lăsându-mă să caut singur. Am aprins o lampă cu gaz, mirându-mă de existenţa ei. Nu a fost o operaţiune aşa de complicată pentru că era un caieţel roz cu puf care ieşea în evidenţă. L-am deschis la prima pagină:
,, Dragă jurnalule,
Aş vrea să-ţi spun că sunt cea mai fericită persoană de pe planetă. Nu pot să cred că vrea să fie cu mine. Ah ! Key ! Îl iubesc, dar nu îndrăznesc să i-o spun încă. Fii fără griji va afla el într-un final. În rest ziua a fost monotonă. Fratele meu este aşa de enervant. Sper doar să nu afecteze asta relaţia mea cu noul meu iubit. Ce frumos sună. "
Ea chiar m-a iubit şi încă din prima zi. " Acum îţi dau seama cât de prost ai fost să o laşi să zboare ? Imbecilule. ", îmi spune o voce din capul meu. Şi chiar are dreptate, subconştientul meu are perfectă dreptate. O vreau înapoi acum, dar cum voi face asta ?
Am răsfoit câteva pagini până am găsit ceva ce mi-a atras atenţia.
,, Bună. Sunt din nou eu. Enervanta de mine. Sper că nu te superi pe mine, dar nu am cu cine să vorbesc. Astăzi a fost o zi absolut perfectă. A fost primul nostru sărut, se spune că este cel mai adevărat dintre toate, deşi nu prea o să dau atenţie acestui lucru. Este al meu, sunt a lui, asta este ceea ce contează cel mai mult acum. "
Am trântit jurnalul pe jos, şi mi-am pus capul în palme.
- CÂT DE TÂMPIT AM FOST !

___________________________________________________________

- În sfârşit ai gandit şi tu ceva ! Daniel grăbeşte-te ! E trecut de miezul nopţii, dacă mama îşi da seama mă omoară.
- Corecţie iubito. Ne omoară. Dacă nu-ţi aminteşti eu te-am scos din casă. Stai liniştită, vom ajunge imediat, dar înainte de asta......
S-a apropiat încet de mine, se pare că a uitat că mai încercat asta odată. Cuprinzându-mi faţa cu palmele m-a sărutat. Era tandru pentru unul ca el, aşadar am acceptat sărutul. În acel moment era mai mult decât bine venit. Când s-a încheiat, am urcat în maşină lui şi un somn teribil m-a cuprins.