Naufragiul iubirii...

[Miranda.]

Sa sti ca o sa las un com mai mare.
M-am gandit sa citesc si eu o poveste de a ta, tu le citesti pe ale mele asa ca citesc si eu la tine.
Pentru inceput vreau sa sti ca pov sasusaku sunt cele mai cunoscute si cele mai numeroase, eu una nu ma pot satura sa citesc. Nu cunosc pe nimeni care sa se sature de acest cuplu legendar.
Acum o sa repet ce am spus si atunci, povestile sasusaku sunt cele mai tari. Ma bucur ca te-ai decit sa faci una, o sa vezi cate com o sa primesti. Am o prietena care intr-o saptamana are minim 15 com.
Si acum sa ne apucam de pov:
Actiunea nu este deloc grabita, este perfecta.
Descrierea nu este incredibila, asi fi vrut sa "vad" cum este biroul Sakurei, camera ei si multe altele.
Dialogul nu este sec si are o marime buna.
Ideea este originala, sa sti ca am citit multe pov si nu exista niciuna ca asta.

:x:x:x Ja ne :x:x:x

[Assyria]

Sper sa va placa!
Multumesc pentru comentarii :X :X :X!



Capitolul 3


Deja intrecea orice limita. Teoretic si practic, omul asta chiar m- a rapit. Adica m- a luat pe sus si m- a bagat in limuzina, fara voia mea. Cine se crede? Buricu’ pamantului?! Dupa cate ca eu aveam de gand sa ma obisnuiesc cu caracterul lui minunat si sa incerc sa colaborez impreuna cu el, vine si imi tranteste una, care ma face sa cred ca o colaborare cat de cat de cat normala cu acest Uchiha ar fi imposibila.
Deja fierbeam de nervi. Stateam pe o bancheta din piele alba, defapt toata limuzina era alba in interior, fata in fata cu asociatul meu, avand mainile incrucisate cerandu- I parca din priviri explicatii. Pe masura ce nervozitatea mea se intensifica din ce in ce mai tare, calmul lui crestea extrem de mult, cel putin dupa cum arata expresia lui.
- Poti sa-mi spui care este scopul acestei plimbari? Il intreb aproape strigand.
- Draga colega, mai relaxeaza- te si tu, la faza asta aproape era sa il iau la bataie, uite….mai racoreste- te cu o bautura.
- Tie- ti arde de baut acum?! Ii zic in timp ce el lua de pe masuta, dintre banchetele noastre, o sticla de sampanie cred, nu stiu ce era si nici nu- mi pasa, si o turna in doua pahare cu picior. Spune- mi ce vrei ?
- Pai.. avand in vedere ca vom “ coopera” impreuna, ar trebui sa ne cunoastem, nu crezi? Imi spune pastrndu- si aceeasi expresie, iritanta deja.
- Cred ca putem coopera impreuna si fara a ne cunoaste. Eu nu vreu sa implic orice fel de sentiment intr-o afacere, ii zic de data aceasta cu foarte mult calm. De obicei foloseam acest ton iesit din comun de calm, pentru mine, cand era vorba de afaceri.
- Sampanie? Ma intreaba el intinzandu- mi unul dintre pahare.
Deci dupa cum am mai spus omul asta este imposibil. Ma face sa ma intreb daca nu cumva este si surd si daca a auzit macar vreun cuvintel din ce am spus mai devreme.
- Tu ai o problema, ii zic accentuand ultimul cuvant, pur si simplu nu te pot intelege.
- Pai acesta este si scopul micii noastre plimbari. Ar trebui sa ne stim problemele, spune pronuntand mai accentuat cuvantul “ probleme”.
Ar fi fost coplilaresc sa o tinem tot asa, in acest duel al cuvintelor, asa ca am renuntat la replica ce o aveam pregatita, acceptand paharul de sampanie pe care mi l- a oferit.
Desi ador sampania, de data aceasta nu a fost asa. Nu am simtit gustul acela dulceag alintandu- mi simturile. De data aceasta nici macar nu i- am simtit gustul. Toate miscarile mele erau mecanice iar privirea imi era fixa. Pana si Sasuke m-a intrebat:
- Ce- I cu tine? Esti cam palida.
Nu- mi venea sa cred ca acele cuvinte veneau din partea lui. Nu i- am raspuns. Doar mi- am atintit privirea spre fata lui, uitandu- ma in ochii lui negri. Erau frumosi, insa acei ochi abisali si reci ii tradeau comportamentul de neinteles.
- Ai ochi frumosi, ii zic inca uitandu- ma in acel negru.
Era surprins. Dar ce i-am spus? Am afirmat ca avea ochii frumosi. Mare chestie. Oricine ar fi putut sa- I spuna asta.. insa poate el chiar nu se astepta la perosana mea.
Insa in sfarsit si-a schimbat si el atitudinea. Acum era din cale- afara de uimit. Am inceput sa rad. De ce? De situatie si de comportamentul lui si de faptul ca in mod surprinzator ma simteam mai bine. Nici macar nu stiam unde ma va duce, sau despre ce vom vorbi.
Nimeni nu a mai scos un sunet, pana cand vocea lui se face auzita:
- Am ajuns! imi spune in timp ce eu ies imediat afara.
O briza placuta imi inunda simturile, ravasindu- mi parul. Era frumos. Da era…. Iar eu eram acum la mare.. defapt noi eram. Auzeam si vedeam valurile spumoase spargandu- se brutal dar totusi elgant de stancile ascutite, ce capatau o lucire placuta. Vedeam cum nisipul se incalzea sub atingerile fine ale soarelui. Imi inalt capul spre infinitul albastru pierzandu- ma in culoarea lui. Vad pescarusii albi, cum zboara deasupra noastra facand acea atmosfera sa para mai plina de viata. Insa.. nu puteam fi eu atat de visatoare si sa casc gura minute in sir. Sparg acea liniste spunandu- I sarcastic brunetului:
- De ce m- ai adus aici?
Acesta abia isi intoarce capul spre mine, fiind afundat in acea priveliste. Iar spre surprinderea mea imi zice scurt si la obiect:
- Ca sa stii unde vom petrece in seara asta, apoi imi face semn sa ma uit intr- o anumita directie.
Si atunci observ ambarcatiunea ce plutea usor si linistit aproape de mal. Deci acesta este iahtul. Dar ce mai iaht. Era gigantic de culoare alba. Insa in acele momente putin imi pasa mie de iahtul ala nenorocit. Atat de minunat era locul, atat de multe semne de intrebare aveam eu. Nimeni nu mai spunea nimic.. deja devenea enervant.
- Si… ai de gand sa ma duci inapoi la firma?
Primesc ca raspuns rasul lui batjocoritor, ce incepea sa perturbe acea liniste mormantala.
Dupa cateva minute in care el a ras copios, ca un prost, ce mai, iar eu am stat si m- am uitat la prostia lui, acesta se opreste din ras spunandu- mi:
- Nu n- am de gand!
Ce ai mai fi putut sa spui la aceasta replica? Nimic. Nu- ti mai ramanea decat sa actionezi. Asa ca eu impreuna cu armata mea de nervi, ne- am indreptat spre Uchiha care statea sprijinit pe capota limuzinei.
- Auzi domnule? Nu facem cum vrei tu.. facem cum vreau eu. Daca- ti spun sa ma duci inapoi la firma tu executi. Chiar m- am saturat de jocurile tale prostesti! Crezi ca ai sa castigi ceva daca ma scoti pe mine din sarite?! Ii spun aplecandu- ma peste el, luandu- l de gulerul camasii. El nu a mai zis nimic, doar a inceput sa zambeasca pervers. Ce patetic.
- Dar cine a spus ca trebuie sa castig ceva? Fac asta pentru ca imi place… imi place sa te vad plina de nervi vrand sa ma iei la bataie…. Imi place de tine, imi spune in timp ce ma priveste direct in ochi, fara pic de emotie.
Acum era randul meu sa rad. Si exact asta am facut. Mi- am luat mainile de la gulerul camasii lui si m- am asezat langa el, spijinindu- ma tot pe capota, cu mainile pe burta la cat de tare ma durea din cauza rasului.
- Chiar nu ma asteptam la asa ceva, ii spun stergandu- mi lacrimile de la ochi, nici macar nu te cred… cred ca faci asta ca sa ma dezorientezi si mai tare, adaug uitandu- ma amuzata la el. Imi schimb imediat expresia fetei cand vad ca tot corpul lui, mai ales ochii exprimau un sentiment de tristete combinata cu furie. Nu stiu de ce, dar o usoara senzatie de teama m- a cuprins.
- Vad ca nu mai esti la fel de vorbareata si sigura pe tine, imi spune in timp ce se ridica in picoare apropiindu- se de mine, atat de mult incat ii puteam simti respiratia gadilandu- mi pielea , ca mai apoi sa- I simt buzele presate pe gatul meu. Niciun sentiment, nicio emotie.
Dupa cum ma asteptam, vroia mai mult. Si- a dezlipit buzele de gatul meu, indreptandu- le spre fata mea, mai exact spre gura. Nu i- am oferit sansa.. nu sunt eu proasta lui.
- Nu- ti forta norocul, ii spun soptit si senzual la ureche, apoi il vad cum tremura usor sub atingerea degetelor mele fine pe fata lui, ca mai apoi sa aud un strigat de durere atunci cand piciorul meu a facut contact cu “jucaria” lui.
- Eu te- am avertizat, ii spun privindu- l cu dezgust cand cade pe pamnt cu mainile intre picioare. Zambesc, asezandu- ma picior peste picior deasupra capotei. Il aveam la degetul mic.


Cam atat.. :).

[Marina.]

WoW! Genial, cu adevarat minunat! Foarte frumoasa ideea. Ma bucur ca in acest fic, Sasuke s-a ibdragostit de Sakura, nu ea de el. Super idee si iti marturisesc ca acum cateva zile ma gandisem si eu la asta:))
Foarte originala ideea. Imi place foarte mult naratiunea si descrierea, iar dialogul nu e sec. Greseli de tastare nu am vazut... ce sa mai, ficul e perfect. Perfect, iti spun eu!
Abea astept urmatorul capitol si sper ca-l vei posta repede, repejor.
Bye si spor la scris!

[Debb.']

Ok.. faceti loc si pentru.. Because : I'm here !! :]] Cum ?! Recordul meu perfect de a fi prima s-a dus pe apa sambetei.. Deci : Totul imi place ! Nu prea am idei despre ce as putea comenta pe aici. Imi place atitudinea Sakurei :]] Sas'ke.. ai ajuns la mila Sakurei =]] Continua tot asa ! Imi place absolut tot ! :X [ Bine la cum gandesc acum, imi place tot :]] ] Deci.. te astept cu nextul cat mai repede ! Multa bafta si multa, multa inspiratie in continuare !
Chuu & Gambate ! >:D< :*

[Ele]

Ma bucur ca ai adus nextu`.As fi venit mai repede dar abia acum am observat ca ai postat plus cat mi-a luat sa citesc8-|
Imi place mult ficul tau mai ales nextul, care cred ca are tot ce-i trebuie.Dialogul nu e sec si se impleteste de minune cu descrierea si naratiunea care sunt si ele minunate.Sper sa continui cu aceasta originalitate incredibila, adica nu am mai citit niciodata un fic in care Sasuke este cel indragostit de Sakura si e la mila ei:)), iar ea nu se inmoaie cand e in preajma lui si are ceva demnitate.El daca va vrea sa o castige sper ca va avea mult de munca.
Cam atat am avut de spus si sper sa aduci nextu` cat mai repede.Multa inspiratie si spor la scris.:*

[Miranda.]

Am citit continuarea foarte repede si mi-am pus cateva intrebari:
1~ Ai facut-o repede? de obicei cap tale sunt mai complexe.
2~ Cine esti? nu a avut descriere ( puteai sa descri limuzina, locul, te-ai rezumat la putin), iar dialogul este foarte lung. Nu vreau sa spun ce ar trebui sa faci, si ce cred.
3~ Sa intamplat ceva cu tine? Capitolul asta pare diferit fata de celelalte.

Sa vedem:
Descrierea: cum am spus mai sus nu e este foarta multa.
Dialogul: Este foarte mult, ai incercat sa dai o discutie intre ei, una care este importanta dar lunga, sunt constienta ca nu se putea dialogul mai putin, dar puteai sa continui discutia in alt capitol.
Ideea: Asa cum am spus este originala
Actiunea: E grabita, s-au cunoscut si Sasuke o place. (aceasta gresala am facuto si eu, si imi pare rau de asta)
Parerea mea: Pune continuarea ca nu este o pov rea trebuie doar sa mai exersezi.

[Assyria]

Multumesc pentru comuri :X !


♫ஜ♥ Andreea ♥ஜ♫, m- ai intrebat ceva si am sa- ti raspund: 1. Da, am facut- o repede; 2. Stiu ca dialogul este foarte mult, insa nu puteam sa ma opresc si sa- l continui in al doilea capitol.. m- as fi lungit prea mult( dupa parerea mea e gresit atunci cand actiunea e grabita.. insa si atunci cand se lungeste si inca nu s- a terminat); 3. Poate ca e diferit, eu scriu in functie de starile mele, care se schimba din minut in minut :)).. si cum eu am o gramada de stari.. :))
Si inca ceva.. de ce ti se pare ca actiunea este grabita? .. nu mi se pare " grabit" sa placi pe cineva.. si chiar m- am saturat de ficurile in care pana isi dau seama ca se plac dureaza o eternitate.. iar tu te intrebi: cand Doamne vor fi impreuna? iar atunci cand sunt impreuna parca actiunea devine plictisitoare. De aceea m- am gandit sa o placa de la inceput.. pe parcurs vor fi anumite schimbari. Deci dupa cum am spus mai sus nu inteleg ce greseala este aceea in care sasuke o place din prima vedere pe sakura? ( uite in ficurile in care sakura deja il place inca din primele capitole, actiunea nu este grabita.. aici de ce ar fi? )
Nu vreau sa mi- o iei in nume de rau sau sa te superi pe mn... daca asta este parerea ta, eu nu am cum sa ti- o schimb! daca te- am deranjat cu cv te rog sa ma ierti :).


Sper sa va placa capitolul :P.


Capitolul 4



Aproape imi era mila de el. Ce tot vorbesc? Nu- mi era deloc… nu- l puteam suporta pe tipul asta. Imi indrept privirea spre el. Statea pe nisipul fierbinte, undeva mai departe de mine. Valurile ii atingeau picoarele dezgolite, facandu- l sa tremure usor. Nu- I puteam vedea fata. Ii vedeam spatele fin si gol, ce fierbea sub razele soarelui. Parul negru ii era ravasit de briza calda. Nu stiu cum … dar picioarele mele se indreptau catre el. Cand eram doar la un metru de el m- am prabusit, la figurat, in spatele lui.. atat de aproape de el. Parca necontrolate, mainile mele se indreptau spre spatele lui. Erau aproape.. si mai aproape… pana cand intr- un sfarsit au atins pielea fina. Era fina, foarte… si foarte fierbinte. Am inceput, parca fara voia mea, sa- I mangai spatele. Nu stiu ce se intampla cu mine.. dar o dorinta arzatoare ma indemna sa- l ating. Nu stiu ce, dar ceva ma atragea la el. Nu ma atragea el ca persoana ci el ca trup… ca( ,) carne… ca barbat. Imi scutur incet capul incercand sa- mi alung acele ganduri interzise. Adevarul era ca il vroiam.. si nu puteam nega. Daca vroiam sa fie al meu, suna atat de ciudat, nu insemna ca trebuie sa ma indragostesc de el… el reprezenta pentru mine doar o aventura de o noapte, nimc mai mult. Iar el? Ce credeti ca a facut in tot acest timp, cand eu ii atingeam spatele? El.. nu a facut nimic… doar a stat si a tremurat sub atingerile mele, lasandu- ma sa ma gandesc la lucruri perverse. Am zambit. M- am ridicat si m- am asezat langa el, apoi l- am intrebat rece:
- Si…. avem de gand sa stam aici toata ziua?
- Nu doar toata ziua, ci si toata noaptea, imi spune fixandu- si privirea in nisip.
- Toata noaptea… pentru petrecere, ii spun nepasatoare, apoi adaug sec: am nevoie de rochie sper ca stii.
- Nu- ti face griji… avem tot ce ne trebuie.
Era acesta Uchiha? Nu! Nu mai era el! Cu siguranta cineva il inlocuise pe adevaratul brunet egoist, plin de dispret si batjocoritor, cu unul care nici macar nu te privea si care parca- ti vorbea in sila. Nu ca m- ar fi deranjat aceasta atitudine, cel putin nu ne mai certam.. insa nu suportam sa se poarte ca o frunza vestejita, pe o vreme atat de frumoasa cu soare si caldura, cu mine. Vroiam sa ne certam din nou… acum ma intreb daca nu cumva eu am vreo problema…
- Ce ai patit? Il intreb aproape soptit.
Niciun raspuns.
- De ce te porti asa? Il intreb enervata tipand la el.
- … tu ma faci sa ma port asa, spune el incepand a striga la mine, pentru prima oara, apoi se aseza brutal peste mine spunand:
- Intrebarea mea este: ce vrei TU de la mine?
Eram dezorientata, nu intelegeam ce vroia sa spuna.
- Cum adica? Eu nu vreau nimic de la tine.., spun nesigura.
- Chiar asa?! Atunci de ce acum cateva ore abia ma suportai, iar acum cateva minute ma atingeai.. atat de…, insa nu a mai continuat fiindca l- am interupt.
- Nici eu nu stiu.. uite, faza este ca tu imi placi, facu ochii mari,.. insa nu ca persoana ci ca trup.. mi- ai placea doar pentru o aventura, ii zic uitandu- ma fix in ochii lui fara niciun regret. Si pana la urma de ce as regreta? N- am nici un motiv. Barbatii de ce nu regreta cand le zic femeilor ca ar fi bune numai pentru o noapte. Ei, uite ca acum s-a nascut si femeia sa- I spuna unui barbat acelasi lucru. In ciuda expresiei triste a brunetului, ma simteam fericita… si pana la urma de ce mi- ar fi pasat mie de sentimentele lui?
- Spuneai ca nu ma intelegi… dar pe tine te intelegi? Imi spune dandu- se jos de pe mine, plecand cu pasi lenti spre iaht.
Am stat si m- am gandit la acea intrebare stupida fara logica., spusa asa la nimereala doar ca sa- mi inchida gura. Apoi strig cat ma tin plamanii:
- SASUKE ESTI UN IDIOT!!! Apoi o ciudata stare de veselie ma cuprinde.
Eram constienta ca il ranesc.. insa el ma obliga.
Ma indrept cu pasi repezi spre iaht, ajungandu- l din urma. Vroiam sa ii vad expresia.. insa nu puteam citi nimic de pe fata sa… desi inima lui imi era ca o carte deschisa.
Am urcat intr- un sfarsit la bordul vasului. Era intradevar stilat si elegant. Culorile predominante erau alb si albastru. Cat vedeai cu ochiul erau numai mese cu fete de masa alba fiind inconjurate de cate doua scaune albastre. Iahtul era impodobit cu o sumedenie de panglici si felinare, in culorile pe care le-am spus mai sus. Totul era .. ce mai.. starlucitor. Din cand in cand mai vedeai cate o servitoare/ chelnerita, nu stiu ce era, fugind de colo colo asezand la fiecare masa ori vreun pahar, ori un servetel. Intr- un colt al iahtului puteai auzi repetitiile unei orchestre… care sincer ma calca pe nervi. In mijlocul meselor care erau asezate intru- un fel de cerc in mai multe randuri, se afla si un ring de dans, destul de mare. Nu m- am putut abtine sa imi exteriorizez fericirea si am inceput sa fug si sa exclam enuziasmata la fiecare “ coltisor de rai” ce mi se infatisa in fata ochilor. Era intradevar frumos.
Ma asez incet la una dintre mese, uitandu- ma visatoare la nesfarsita apa a marii ce se colora in fata ochilor mei cu un albastru adanc, ce imi dadea o usoara senzatie de liniste si calmitate. Cerul acum de un portocaliu deschis, se imbina armonios cu acel infinit lichid. Soarele imprastia sulite de aur, dand o stralucire de vis atat cerului cat si marii. Parca eram hipnotizata de acea rotula de foc ce imi dadea senzatia ca si eu eram una dintre acele raze fierbinti, ce intra in apa marii pentru a se racori.
Simt cum o mana imi atinge usor umarul, facandu – ma sa ies din acea stare de vis. Era Sasuke. Imi facu semn sa il urmez. Eram foarte dezorientata, asa ca l- am intrebat:
- Unde mergem?
- Ai sa vezi, imi spune acesta continuand sa mearga.
Am coborat niste scari, ce ne- au dus intr- o incapere mare si luxoasa. In mijlocul incaperii se afla un pat rotund, acoperit cu cearsafuri albastre. In fata patului un covor alb si pufos ce incerca sa incalzeasca podeaua de un negru stralucitor. Mult mai in fata patului se afla o canapea si doua fotolii din piele, de culoare alba. In fata canapelei era o masuta din sticla negricioasa, ce avea ca ornament o vaza mare, albastra incarcata cu flori artificiale. Peretii erau de un alb imaculat, iar unul dintre ei, cel opus usii pe care am intrat era format numai din oglinzi. Pentru a nu parea camera prea goala mai erau asezate pe pereti diferite tablouri cu marea si diferite ornamente ciudate. Inr- un colt al camerei se mai afla si o masuta din lemn ce avea pe ea diferite bibelouri. Era destul de draguta camera.
Atentia pe care o acordam vizualizarii camerei, mi- a fost intrerupta de brunet, care pana in acele momente era langa mine, ce se indrepta cu pasi marunti spre patul camerei. Ia ceva de pe pat si mi- o arunca. Era rochia pe care o voi purta in seara asta.
- Uite- ti rochia.. spune el, evitand sa ma priveasca in ochi.
- Multumesc, ii zic uitandu – ma cu coada ochiului la el. Nicio schimbare, nici macar nu ma privea… doar.. statea si se uita la orice altceva din camera inafara de mine. Devenea stresant. Am inceput sa bat enervata din picior.
- Aa.. scuze, probabil vrei sa te schimbi, imi spune vrand sa paraseasca incaperea.
Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si..


Va urma...

[Hachiko]

Hey!Am trecut pe la fic'ul tau si am zis sa iti las un comm.
Ideea in general e originala..Nu am mai citit alt fic care sa aiba subietul asta.
Ai destul de multa descriere, si se pare ca pe asta te si bazezi
Dialogul nu este chiar asa de mult , si nu este sec.
Actiunea nu este grabita si asta'i bine;)..Am vazut niste greseli de tastare dar nu e nimic, toti gresim:))
Continuarea este una foarte buna, ma intreb ce va urma>:):))
Astept next'ul.
Succes!:P

[Marina.]

Buna! Imi place! Deci pur si simplu ador personalitatea Sakurei. Mie chiar nu mi se pare grabita actiunea. Ador ideea. E pur si simplu geniala! Se pare ca s-au schimbat rolurile. Acum Sasuke e indragostit de ea:X. Intr-un fel, imi e mila de Sasuke. Femeia asta nu are inima:))
Ce imi place cel mai mult la ea este faprul ca e sincera si spune totul pe sleau. Ador chestia asta la o persoana!
Abea astept sa pui continuarea si sunt sigura ca urmatorul capitol va fi spectaculos si sper sa se intample ce vreu eu sa se intample=))

So... asta a fost tot ce am avut de spus.
Bye si spor la scris in continuare!!!

[Assyria]

Uitati cap 5… mai maricel :D..



Capitolul 5


Nu i- am raspuns. Atunci cand a ajuns in dreptul meu l- am apucat de mana si privindu- l direct in ochi am facut ceva ce nu am gandit. Am facut ceva de care sigur nu imi va parea rau si nici nu aveam de ce. Mi- am apropiat incet fata de a lui, inca privindu- l in ochii negri. M- am ridicat pe varfuri, din cauza ca el era cu un cap mai inalt ca mine, si i- am atins buzele cu ale mele.. doar le- am atins. Deja tremura.. oh Doamne daca doar prin simplul fapt ca i- am atins buzele tremura nici nu vreau sa- mi imaginez ce ar fi facut daca as fi cerut mai mult. Am inceput sa- I mangai incet si senzual buzele cu ale mele, pentru a intensifica nerabdarea lui si pentru a- i crea o stare de nervozitate. Brusc, mi- am indepartat fata de a lui intorcandu- I spatele, apoi spun de parca nimic nu s- ar fi intamplat:
- N- ai de gand sa pleci? Trebuie sa ma schimb.
Desi eram cu spatele si nu ii puteam vedea fata.. stiam ca era nervos.. ba chiar mai mult de- atat. Aud cum isi indreapta pasii apasati spre mine, apucandu- ma brutal de mana stanga intorcandu- ma fortat cu fata la el. Ma priveste timp de cateva clipe, apoi intr- o fractiune de secunda isi lipeste buzele de ale mele. Ma asteptam la asta.. si exact la asta vroiam sa ajung. Incerca parca infometat sa imi desparta buzele. Intr- un sfarsit, cand credea ca eforturile lui de a ajunge la locul dorit erau pe cale de a se termina, ii las cale libera. Simt cu limba lui nerabdatoare, imi patrunde in gura atingand- o pe a mea. Mai intai timid… apoi mai increzator, vazand ca nu fac nicio miscare. Imi era mila de el.. in timp ce se straduia sa creeze un sarut cat de cat pasional, eu nici macar nu ii raspundeam. In cele din urma.. preiau conducerea. Limba mea intra intr- un dans haotic si dezordonat cu a lui. Imi bag mainile in parul lui negru, pentru a ne apropia mai mult, iar el isi aseaza mainile pe spatele meu. Era destul de placuta acea senzatie, ma facea sa tremur si sa scot niste sunete infundate… insa acea situatie nu putea continua la nesfarsit.. deja ma plictisisem de el. Vrand ca acel sarut sa se termine, il musc destul de tare de limba, apoi ma indepartez de el, spunandu- I nepasatoare cu un zambet pervers:
- Destul.. iti ajunge pentru ziua de azi!
Vad cum isi ia mainile de la gura apropiindu- se din ce in ce mai mult de mine:
- Pentru azi… imi spune soptit la ureche, apoi iese din camera, nu inainte sa- si mangaie obrazul de al meu.
De indata ce iese din camera, un raset rautacios isi face simtita prezenta in incapere. Cand devenisem eu atat de rea? Nici nu ma mai recunoasteam.. oare el chiar a reusit sa ma aduca in starea asta?
Incerc sa inlatur aceste ganduri, uitandu- ma la rochia pe care mi- a dat- o brunetul. Era de un rosu aprins, fara bretele si foarte scurta. Simpla dar sexy.. poate prea sexy. Chicotesc putin. Bine ca in ziua aceea nu ma incaltasem cu bascheti, ci cu o percehe de pantofi negri luciosi cu toc cui. Ma imbrac incet cu rochia si ma uit in oglinda. Chiar aratam bine. Rochia mi se mula pe sanii, de care ma mandream si pe talia subtire, ca mai apoi sa cada in valuri pana pe la jumatatea coapselor, punandu- mi in evidenta picoarele suple, si nu numai. Accesoriile ramaneau aceleasi si anume o percehe de cercei rotunzi, un lant cu numele meu, si doua bratari, toate fiind din argint. Chiar daca lucram la o firma de diamante, nu imi placea sa port accesorii cu diamante. De ce? Pur si simplu. Poate ca imi aminteau de munca si nu vroiam sa- mi amintesc, mai ales cand eram stresata. Imi caut geanta, de unde scot un creion dermatograf, rimel si un luciu de buze. Nu- mi trebuia mai mult. Imi placea sa fiu cat mai naturala.. insa la o ocazie ca asta trebuia sa ma maimutaresc putin.
Aud un ciocanit in usa, iar dupa cateva momente isi face aparitia prietena mea cea mai buna. Era intradevar frumoasa. Era imbracata intr- o rochie neagra pana la genunchi, iar parul lung il avea prins intr- o coada.
- Ma gandeam ca n- ai sa mai ajungi! Ce ti- a luat atat? Ii spun eu in gluma.
- Eih… m- am cam ratacit pe drum, spune ea tot in gluma
- Nu mai conteaza acum.. ceea ce conteaza este ca in sfarsit am cu cine sa vorbesc, ii zic oftand.
- Ce e? nu ti- a priit plimbarea cu Uchiha? Ma intreaba ea, aproape pufnind in ras.
- Daca- I sti Hinata… ca peresdintele firmei Uchiha este de fapt un papa- lapte… ce- ai spune?
Ca raspuns Hinata a inceput sa rada, facandu- ma sa- I urmez exemplul. Si asa radeam noi ca proastele, intinse pe patul brunetului.
- Sincer.. chiar nu- mi vine sa cred! La prima vedere pare un inrait badboy, spune ea stergandu- si lacrimile.
Conversatia noastra este intrerupta cand un alt ciocanit se aude, facandu- si aparitia Sasuke, imbracat intr- un costum negru, cu sacoul desfacut si camasa deschisa la primii trei nasturi. A rosit imediat ce ne- a vazut. Acum mai e si timid. Dupa cum am mai spus niciodata nu cred c- am sa- l inteleg. O aud pe Hinata chicotind la aparitia brunetului, semn ca ii placea ceea ce vede. Nu pot nega..insa Uchiha arata chiar bine. Stiind ce vrea sa zica, i- o iau inainte, chiar nu vroiam sa- l aud cum se balbaie.
- Da, da.. venim imediat, ii zic fara sa- l privesc auzind usa trantidu- se brutal.
- Se para ca Uchiha te cam place.. si inca cum, imi spune Hinata chicotind.
- Da stiu… insa ce vrei sa fac daca arat atat de bine, ii zic Hinatei dupa care incepem sa radem din nou.
- Cred ca ar trebui sa urcam, spune Hinata ridicandu- se, eu facnd acelasi lucru.
Ajungem pe “ punte” si ramanem uimite. Daca iahtul arata extraordinar pe timpul zilei, pe timpul noptii nici nu aveam cuvinte sa- l descriu. Felinarele si lumanarile de pe masa, creau o atmosfera plina de elganta si romantism. Parca totul era invalui de o lumina albastra atat de pura si linistitoare.
Il vad pe brunet facandu- mi semn sa vin la el. Cu cat ma apropiam mai mult, cu atat devenea mai agitat. Zambesc. Ma opresc cat mai aproape de el.
- Deci… Sakura…, spune el facand pauze.
- Da, aici sunt! Spun eu sarcastica.
- Cand vor veni invitatii noi va trebui sa- I servim pe fiecare cu cate un pahar de sampanie si sa le uram bun venit.
Vorbise atat de repede, incat abia intelesesem ce spunea.
- Aha… ca la nunta, spun eu chicotind, uitandu- ma la brunet care a rosit la cele spuse de mine.
Primul care a venit a fost acel Naruto, insotit de o blonda aproape dezbracata. Vad cum Sasuke preia conducerea salutandu- l pe prietenul sau.
- A dat domnu’ sa apari si tu! Spune detasat Sasuke dand mana cu prietenul sau.
- Bine ati venit la petrecere, spun eu in timp ce- I dau paharul de sampanie blondului, acesta pupandu- ma pe ambii obrji, acelasi lucru facand si Sasuke cu iubita lui Naruto.
Si uite- asa stateam eu si Uchiha la intrarea in iaht asteptand invitatii. Pe unii dintre ei nici macar nu ii cunosteam, avand in vedere ca Sasuke era organizatorul petrcerii, nici nu aveam de unde. Spre surprinderea mea nu a venit nicio fosila, ceea ce ma bucura nespus, pentru ca deobicei ei erau cei care intrebau despre cum decurg lucrurile pe la firme, ce avem de gand sa facem cu acest parteneriat si multe alte lucruri plictisitoare, de- ti venea sa- I arunci peste bord. Intr- un sfarsit il aud pe Sasuke zicand:
- Sa mergem la masa.
Apoi, ma ia de mana fugind cu mine spre masa noastra. Aproape imi venea sa rad la cat de copilaresc se purta… poate ca asta era ce ma atragea la el. Ne- am asezat incet la masa. Dupa cateva minute in care nimeni nu a scos un cuvant, brunetul rupe linistea spunand:
- Si… iti place petrecerea? ma intreaba el uitandu- se adanc in ochii mei.
Doamne, cat de banala putea fi acea intrebare cazuta din cer.. sincer, chiar imi venea sa casc.
- Nu, ii spun simplu inchizand ochii, semn ca deja mi- era somn.
- Atunci, ce- ai zice de un dans, spune de data aceasta increzaor, intinzandu- mi mana.
- Ce altceva am de facut? Ii raspund plictisita, punandu- mi mana in mana lui.
Un vals lent a inceput. Ne indreptam spre ringul de dans, unde se mai aflau alte cateva perechi, si incepem a dansa. Brunetul isi pune mana pe spatele meu, eu asezandu- mi mana pe umarul lui, mainile libere fiind impreunate. Incet- incet am intrat in ritmul melodiei. Simt cum brunetul ma apropie mai mult de el, astfel incat sanii mei sa fie presati de pieptul lui, daca mai facea vreo miscare brusca simteam ca am sa explodez, la cat de fierbinte eram. La un moment dat melodia lenta se schimba intr- una ritmata, un tango mai exact, iar noi incepem sa dansam mult mai repede si mai energic. Eram atat de absorbita de ochii lui, si el de ai mei, incat nu vedeam multimea ce exclama si se uita cu uimire la noi. La sfarsitul melodiei, Sasuke ma da pe spate, pununadu- si piciorul stang intre picoarele mele, apropiindu- si fata de a mea. Acum sigur voi exploda.
Terminam dansul, iar un ropot de aplauze isi face simtita prezenta. Imediat ma indepartez putin de brunet, indreptandu- ma spre masa in care se aflau cativa cunoscuti, Sasuke urmandu- mi exemplul, incepand sa vorbim cateva banalitati cu ei.
La sfarsitul acelei seri eram destul de ametita si sincera sa fiu am exagerat cu bautura.
Imi bag capul in parul brunetului, ce ma cara in carca deoarece la cat de obosita si ametita eram nici macar nu ma mai puteam tine pe picioare. Mirosea atat de bine… si doamne, cat de atrasa, fizic, ma simteam de el. Daca ar fi fost dupa mine, chiar in seara asta…
Nu stiu ce s- a mai intamplat dupa, caci pleoapele mi s- au inchis si am adormit la el in spate.