Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Cum ti se pare fic-ul ?
Este OK
0%
0 0%
Nu este prea reusit.
0%
0 0%
Inchide-l, este de tot rasul.
100.00%
1 100.00%
Total 1 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

INDIUS love

#21
Am revenit q continuarea. Sa stiti ca eu nu o sa va spun ce se intampla mereu, mie imi place suspansul si in asta traiesc, sa nu credeti ca puteti sa va dati singuri seama care este trecutul lui Sakura, o sa am grija sa nu aflati. Scz dar asa sunt eu.

Capitolul 4- Supa alfabetica. Partea I

SASUKE:

"Frate ma doare capul. Cat de destept trebuie sa fi ca sa citesti? Si zigeam ca Naruto e prost. "
Cate intrebari se gasea in mintea mea incurcata, intrebari, sentimente, toate de-o data. Eram la mine in camera si stateam pe patul meu mare si comod, rasuceam in toate partile cartea asta incurcata. Las brusc cartea sa cada jos, zgomotul izbirii era incet dar crea o senzatie de blocare. Inima s-a oprit pentru cateva secunde, iar apoi cand si-a reluat bataile s-a izbit de corpul meu, aerul s-a oprit iar circulatia pulsa mai sa iasa din vene, ochii mei au intrat in transa si apoi... nu m-am putut misca.
Cateva secunde de inconstienta apoi, revenirea la normal era ciudata, nu stiu nimic, ce anume s-a intamplat. Ma ridic in picioare si ma uit la mine in camera, camera era vopsita cu alb iar mobila era de putine ori cu bleu, aerul din camera este prospatat si cu miros de iasomnie. Privirea o pun in fata uitandu-ma pret de multe clipe la televizor, langa el se gaseste doua arajamente identice care dau o infrumusetare aparte. Aceastea aranjamente sunt realizate dintr-un bol de sticla de un cm. grosime, petale uscate de diferite culori, si noua flori albastre dintre care una este mai mica. Apoi spre dreapta la biroul meu din sticla. Este realizat dintr-o sticla ceva mai groasa decat bolul de la arajamente, forma lui este simpla si neimpresionanta, astfel da o simplitate mai aparte. Pe el se gasea o lampa din doua culori: albastru si bleu. Geamul este asezat deasupra biroului dandu-mi mereu aer curat si revigorant cand stau si scriu. Intorc capul 180 de grade si dau de biblioteca uriasa, are multe laturi ( nu mai descriu ca sa nu primesc apoi reclamatie ca e prea multa descrie si nu am pus suspans). Ma uit in spate la patul in care acum cateva momente stateam si incercam sa revin din transa, ridic capul si vad scara care duce intr-o incapere mare de culoarea albastra, podeaua acestei camere este o parte din peretele unde se gaseste biblioteca. Urc scarile reci cu faianta albastra pana vad pe masa mare niste foi trase la serox, incerc sa vad ce anume este scris pe ele ,dar nu pot sa inteleg nimic. Rasfoiesc pe acolo si gasesc o foaie pe care scrie jos de tot niste cuvinte, iau lupa ca sa vad mai bine ce anume se gaseste.
-Myu despai glesu medodus. spune Sasuke.
" Ce-i esta? De unde este? E a mea? De ce nu imi amintesc nimic?"
Cobor repede si ma duc in graba in camera fratelui meu. Bat de cateva ori dar nu primesc nici un raspuns.
-Stapanul Itachi nu este acasa. se aude vocea unei servitoare.
-Multumesc Dolores. spun eu si plec iar la mine in camera.
Corpul meu se comporta ciudat, aveam control asupra lui ,dar nu pot sa stau jos. Fara sa ezit scot din dulap: un hanorac albastru pe care este scris cu negru "Fstin" si alte lucruri, niste blugi simpli si sunt gata.
Pasii mei erau apasati si puternici, usile inchise si deschise fredonau, totul parea sa aiba viata. Langa usa se gasesc o perechie de pantofi de sport negri care au la margini albastru, ii incalt si acum sunt total pregatit sa ies afara. Ies din casa intrand in curtea casei mele, stau putin pe loc si incep sa gasesc un punct de relaxare. Aerul rece de sfarsit de toamna imi racori narile, frigul adus de vant se lovea de corpul meu, trecea de haine si ajungea la piele racind-o. Ies si din curte aflandu-ma pe strada lunga si parca neterminabila. Strazile se intersecteaza dar nu se termina, viata este diferita, cunoastem noi oameni ,dar timpul scurge si apoi murim. Ajungem apoi intre sase scanduri, intr-o groapa rece si banala, asta e viata.
Vantul dadea jos si ultimele frunze din saracii copaci, caderea lor era lenta si usoara, cand ajungeau la sfarsit nu se auzea nici un sunet, nimic. Sunetele din jur erau date de fiintele inteligente care cred ca viata este una singura si oricand se poate termina, asa ca o treiesc din plin. Firul drept al existentei are o lungime care nu poate fi definita, poate sa vina sfarsitul peste cativa ani sau azi, numeni nu stie. Lugimea vietii este de un subiect la care se gandeste orice fiinta.
Natura inconjuratoare este mirifica, fiecare element este in armonie perfecta cu celelalte minuni ale tablolui inconjurator. Mergand, trecand, pasind nu observi cat de banala este viata ta pe langa echilibrul naturii, cum anotimpurile vin si trec ,iar plantele se comporta diferit in preajma lor.
Trecand pe langa o banca aud o discutie dintre un copil cam de cinci ani si mama acestuia.
-Mama, care este cel mai important lucru din lume? intreaba copilul cu o voce blanda si nevinovata.
" Oare la fel vorbeam si eu cand aveam varsta lui? " se intreba Sasuke aducandu-si aminte de copilaria lui perfecta, cand era in centrul atentiei, cand se intelegea cu fratele lui, cand era mic.
Glasul capilasului era dulce si melodios, corpul lui micut este firav incat iti este frica sa-l atingi, ca nu cumva sa pateasca ceva. Intrebarile nevinovate ale copilariei pareau a fi atat de uimitoare, inceputul vietii iti pune intrebari pe care uneori le uiti.
-Nu stiu ce cred alti dar pentru mine tu esti cel mai important. adauga mama lui care are maxim douazeci de ani.
"Cum pot uni sa faca copii daca si ei sunt copii, cati ani avea cand si-a nascut copilul? Ce oameni. "
Zambetul acestui prichindel era larg si imens, dintii care incepeau sa rasara dadeau uimire la toti. Cat de frumos este sa vezi o fiinta la inceput de drum, ai vrea sa dai timpul inapoi ca sa stergi greselile trecutului.
-Mama te iubesc. se aude acelasi glas melodios care nu putea fi cantat, nici un instrument nu poate sa imita un sunet atat de divin, a unui copil.
-Si eu te iubesc , esti viata mea. raspunde femeia care deja este trecuta prin greul vietii.
" Mama, de cat timp nu te-am mai vazut, de cand nu ti-am mai spus ca te iubesc? " se gandea tanarul baiat care in acest moment nu are nimic altceva in inima decat sentimente pure.
In inima mea mea mica se roteau multe sentimente, iubire, furie dar si vocea constintei. Nu am mai stat de mult de vorba cu parinti mei, cu rudele mele, doar cu prietenii, nu le-am mai spus cat ii iubesc, cat de importanti sunt pentru mine, nu mai stiu nimic de ei.
Ma mai plimb fara sa stiu unde vreau sa merg, cu multe ganduri in minte, cu sentimente la fel de multe, pe drumul necunoscut pana am ajuns la o rascruce de drum.
" In dreapta sau in stanga? "
Ma uit de multe ori pe ambele drumuri ca sa ma hotarasc pe unde o iau, ambele drumuri erau pusti si niciunul nu parea sa aiba ceva mai interesant.
" Ala bala portocala
Fuiera coboara scara
Vine Naruto cu masina
Si o fura pe Hinata" in acest timp misc degetul intr-o parte si in alta, picand dreapta.
Merg pe acel drum admirand natura care se deruleaza in fata ochilor mei negri. Pasarile, copacii, florile, toata natura se pregateste de cumplita si friguroasa iarna. Pana si oamenii se gansesc la iarna, dau drumul la caldura, cumpara haine groase, si ei sunt ingrijorati. Patru anotimpuri, 4 tipuri de gandiri.
Mai merg ceva pe drumul lung care pare sa nu aiba sfarsit si ma intorc, vreau sa ajung la imensa mea casa care pare sa fie un hotel. Ajung intr-un sfarsit si ma duc in bucatarie.
-Orihime imi faci te rog frumos ceva de mancare? ii spun eu improrand-o. Am mers atat de mult incat stomacul meu cere de mancare, am o pofta de lup.
Orihime este bruneta cu parul pana la mijlocul spatelui, ochii ca doua bucati mici dintr-o gaura neagra, corpul firav precum a unei flori de toamna care se lupta sa nu fie ingropata de frig.
-Sigur Sasuke. raspunde ea.
-Multumesc.
-Ai vrea o supa alfabetica? spune Orihima cu un zambet larg.
-De ce nu?
Cand eram mic aveam o bona pe nume Nana. Era bruneta cu parul taiat scurt si subtire, ochii negri, inaltime medie, buzele subtiri, sau cel putin asa mi-o amintesc. Cand eram in clasa intai si trebuia sa invat literele ea imi facea supa alfabetica. Ma punea sa caut toate literele si sa fac cuvinte, am invatat sa scriu printr-un joc atat de prostesc ,dar atat de bun. Si acum imi amintesc zambetul ei dulce. Dupa ceva timp a primit oferta de a fi solista intr-o trupa. Sa fie pe scena, sa le faca cu mana la fanii care vin la concerte, sa dea autografe, asta era visul ei de cand era mica. A plecat, m-a intrebat daca sunt deacord cu plecarea ei si eu i-am spus ca da, nu puteam sa ma impotrivesc visului ei.
Orihime face supa iar eu scot telefonul si caut in lista mea lunga numarul de telefon al mamei mele. Pana la urma il gasesc si ma uit fix la numara. In inima mea era un sentiment bun, copilul ala m-a facut sa simt ceva puternic pentru mama, sa incerc sa spun si altceva, nu doar "buna" si "pa". Imi iau inima in dinti si apas butonul si apoi il pun incet la urechie. Stau cu mobilul la urechie dar in zadar, mama nu raspundea, mai incerc, si iar mai incerc, dar nimic. Am oftat puternic si Orihime in acel moment mi-s spus ca supa e gata.
Bucatareasa casei imi pune supa intr-un castron alb pe care se gasea niste nori albastri. Lichidul care acum cateva minute era apa acum este galben si plin cu micute legume. Orihime imi da castronul si eu ma uit cu bucurie la literele care par sa inoate ca pestii in apa. Ies din bucatarie si atunci Dolores in fuga da peste mine si lipeste castronul cu supa de pieptul meu.
-Stapane Sasuke imi pare sincer rau. spune aceasta cu sinceritate.
- Nu-i nimica, calmeazate. incerc eu pe un ton cald ca sa nu se simta prost.
Dolores era de acesi inaltime ca mama, are parul roscat precum focul, ochii verzi ca iarba primavara, este supla, dar cam grabita.
-E numai vina mea, o sa ma dati afara. spune Dolores in timp ce din ochiul drept iese o lacrima cristalina.
-Nu. Ia un mop si sterge pe jos. ii spun eu dupa ce oftez.
-Imediat. spune ea si pe chipul ei fin apare un zambet.
Ma uit in jos si vad literele care.........


Imi pare rau dar asa sunt eu, iubesc suspansul. Sper sa va placa si sa nu spuneti ca este prlictisitoare. Daca nu am 10 com sau cel mutin mai multe nu mai pun, am destule pe cap si fara zup ar fi mai bine dar imi place sa scriu pov oricat de jalnica asi fi.
Bye Bye

Imagini:
http://www.envy.ro/my-envy/myset/out-side_17141.html ~Hainele cu care s-a imbracat Sasuke
http://www.dormitoare.info/wp-content/up...modern.jpg ~Dormitorul lui Sasuke
http://www.firmeproduse.ro/pictures/prod...945657.jpg ~Arajamentul decorativ
http://shoppingnews.ro/blog/wp-content/u...ickbox.jpg ~Lampa
http://4.bp.blogspot.com/_gpG5EC881sE/S0...s_desk.jpg ~Biroul

#22
>_< SCUZE! IMI CER SCUZE SI IAR SCUZE ! >_<

Chiar am uitat de fic >_< Deci neatentia mea este groznica si din cauza criminalei de Deea si a prietenei mele cele mai bune de doua trei saptamani sunt cu capul in nori si stau nuami pe mess bla bla bla ! Imi pare rau ca nu am comentat si la capitolul anterior :(. Dar acum fiindca am intrat iar pe la fan fiction pe la naruto asa am zis sa vad daca ai pus nextul. Si iata ca l-am gasit .
Acum las astea si incep sa zic despre fic.


Titlul capitolului: Supa alfabetica. -> Imi place foarte mult ! ^_^ Cand am citit chear nu stiam la ce te referi si cu cat citeam mai mult eram ceva de genu -> O_O <- Ca nu stiam ce legatura are. Dar deba cand am ajuns pe la sfarsit mi-am dat seama :)). Deci mie imi place :love:

Descriere : Eu zic ca ai :)) Mie una imi place cum descrii . Eu zic ca tre pricepi :*.
Naraatiune : Ai si dasta=)). Nu este plecata in Spania >.>" Si asa sa ramane ca altfel de mananc >:)
Dialog : Mie nu mi se pare sec >_>'' Mie imi place , mai ales ca nu e cu caruuul ! =_=


Si din ce am scris reiese ca eu ador capitolul asta ca si ficul de asemenea si de aceea eu astept nextul si te pwp. Sper sa ai multe comentarii si multa inspiratie. Deci cum am mai zis ador capitolul si spor la scris :P .
[Imagine: Jun0xCa.png]

#23
Hei. Pe bune ma surprinzi pe zi ce trece adaioana ;x SI asta imi place la tine ;d Deci am citit de la primul pana la ultimul capitol pus . Si ce pot spune ? OMG :-o Deci la inceput pur si simpul , mi s-a parut o idee simpla , obijnuita si ca va fi plictisitoare , BUT *hehehe* m-am inselat amarnic . Deci de cand a aparut idea depsre Indius , am citit cu o rapiditate si curiozitate , ha mai mai ca as fi vazut niste blugi superbi numai buni de cumparat , s'o enervez pe diriga la scoala*laugh* eto sa revenim la subiect ;d S sinera sa fiu titlul ma atras nespus de mult ;x De ce ? Pai chiar nu am mai auzit de INDIUS(iar daca ar trebui) rusine sa'mi fie , si am zis hai sa citesc ficul , ai cu chiu cu vai da' dupa am observat cine a scris ficul :X adaioana , se putea sa nu citesc cand poezia aia e sublima :X Deci ce pot spune descrierea:mie una imi place cum descrii tu :D naratiunea:este foarte buna iar dialogul:nu e sec :D Yey :X Yupi , bravo =D> Deci la ultimul capitol postat , ma surprins "subtitlul"(titlul) capitolului . Si eu as avea o vaga banuiala de unde ti'a venit ideea dar as face spam :"> so eu astept next-ul : x Si iti urez spor la scris si gandit *laugh* ; ))

#24
Maica... a durat o ora-doua, sa pot corecta doar primul capitol. O_o Si nici nu cred ca l-am corectat bine, pentru ca ma grabesc, nu vreau sa stau aici pana la batranete. [ ce cosmar =.= ]

Pov. Sasuke
sau
Sasuke: Ce zi plictisitoare, nu s-a intamplat nimic deosebit, totul a fost cat se poate de plictisitor, in varf cu aceasta ora de geografie. Profa le-a vorbit colegiilor mei despre Europa. De ce spun "colegiilor" ? Pentru ca eu nu eram atent la ce bolborasea, ma gandeam la cum o sa imi petrec timpul in vacanta de iarna. Pentru ca se apropie bine meritata vacanta, profa o sa ne dea o tema pe care o s-o facem in echipa, iar eu pic mereu cu un prost pe nume Naruto, care nu face niciodata nimic, vrea mereu ca eu sa fac absolut tot.
- Sasuke! Pss... Am intors capul iar un baiat cu parul blond electrizat si cu ochii de o culoare ca marea intr-o zi de Aprilie. El era cel despre care va vorbeam, din cauza ca sunt inainte lui la catalog trebuie sa facem intotdeauna echipa.
Ce pot sa zic despre mine? Sunt o fire destul de retrasa care nu a cunoscut iubirea parintilor, findca ei erau mereu plecati si uitau de mine... de parca eram un nimic, doar o problema in plus pentru ei. Sunt mai mereu arogant si nu am respect pentru persoanele invarsta, mi se pare o pierdere de timp. Cat despre aspect pot sa zic ca arat bine, am parulu inchis la culoare cu tente de albastru iar ochi negri ce se aseamana cu carbuni.
- Copiii pentru ca vine vacanta o sa va dau tema de echipa, rasuna vocea profesoarei in toata clasa, asfel trezindu-ma din visare.
- Ce bine! se auzi din din spatele meu, era chiar el, Naruto.
- Ma bucur ca esti fericit, dar de data asta echipele o sa se faca pe baza unor biletele.
- Cum? Nu-i corect doamna, de doi ani fac echipa cu Sasuke, iar acum o sa pic cu altcineva?
- Ma bucur ca te intelegi atat de bine cu colegul tau, spuse profa zambind cald, indemnand parca sa te pierzi in ochi ei usor cafeni.
- Cui ii pasa de asta, acum o sa trebuiasca sa muncesc, se rasti Naruto. Era hilar sa ii vezi expresia de catelus plouat. Ce nu as da sa ramana asa.
- Naruto asta-i viata, acum sa va spun cum va decurge tragerile .Baietii trag din partea dreapta unde se vor gasi nume de fete, iar fetele vor trage din stanga unde se gasesc numele tarilor din Europa. Voi copii va trebui sa scrieti cat mai multe lucruri despre acea tara. Va urez succes!
- Vom fi fata si baiat in echipa ? spun eu cam intrigat ca va trebui sa fac proiectul cu o fata. Sunt cel mai popular baiat din scoala, asa ca toate fetele ma inebunesc cu cele mai prostesti lucruri, de la numarul de telefon la o suvita de par, asta da blestem.
- Asa este, domnul director a hotarat sa decruga asa lucrurile de acum inainte. Acum baieti veniti si trageti, in ordine alfabetica. "Sasuke Uchiha" striga profa - ca sa auda toti. M-am ridicat din banca, pasii grei ma purtau pana la catedra. Am ajuns in dreptul profesoarei, langa catedra, si am tras un biletel alb pe care scria “Sakura Haruno” usor inclinat.
- Cine este Sakura Haruno? spun eu curios pentru ca nu am mai auzit acest nume.
- Eu sunt Sakura Haruto, o fata din ultima banca se ridica, parul ei de o culoare de roz aprins prinse usor nuante de portocaliu in lumina falnica a razelor soarelui.
Am ramas socat, nu am mai vazut-o pana acum, cine o fi? Anul acesta nu am mai avut colegi noi.
- Scuza-ma dar tu cine esti? Nu te-am mai vazut, spun int-run fel destul de... jalnic, cu o voce scazuta.
- Eu sunt aici din clasa a IV-a, spune ea pe un ton suparat, lasandu-si privirea in jos. Ochii ei de o culoare verzuie, imi aminti de campiile pline de roua.
-Scuze ca nu te-am vazut, dar nu prea ma uit la fete. Ma simteam atat de prost, imi venea sa ma ascund chiar si intr-o gaura de sarpe. Comportamentul meu necioplit ma jena in momentul de fata.
- Nu-i nimic, sa stii ca ma asteptam sa nu ma cunoasca numeni, cu atat mai putin tu. Mereu esti inconjurat de fete, vorbele ei erau spuse fara asi schimba expresia fetei, ma durea, insa avea dreptate.
Nu am mai spus nimic am ramas acolo, nemiscat, ca o stanca ce apa se loveste cu brutalitate de ea. Gandurile imi zburau... cum era posibil sa te astepti sa nu te observe nimeni, oare ce poveste tragica ascunde dupa acea masca enexpresiva.
- Acum o sa trag eu, si o sa aflam despre care o sa fie tema, privirea mi se indrepta spre Sakura, ce trece pe langa mine de parca nu as fi fost acolo. A tras si s-a indreptat spre profa ca sa-i spuna despre ce tara va trebui sa scriem. Profa aude numele si scrie in agenda ei cu coperi visini. Sakura se intoarse in banca fara sa-mi spuna nimic. In acest moment ma simteam vinovat ca s-a comportat atat de rece si fara sentimente. Daca as fi recunoscut-o poate nu se simtea atat de neimportanta, in pauza am de gand sa-mi cer scuze. Ora a trecut destul de greu, iar acum a venit pauza. Momentul in care eu trebuie sa trec peste orgoliul meu si sa-mi cer scuze unei fete. Zis si facut am iesit afara din clasa si m-am intreptat spre curtea scoli, imi plimb privirea prin curte si incerc sa o zaresc pe fata cu care trebuie sa fac proiectul la geografie. Insa fara rost, nu vedeam altceva decat fete obsedate de mine si care incercau sa se faca observate. Putin mai departe de terenul de basket vad pe banca o fata care citea dintr-o carte, ma indrep spre ea cu mainile in buzunar si spun:
-Despre ce trebuie sa facem proiectul ?
-Romania. spune Sakura cu un glas plictisit, fara sa isi ridice ochii din carte
-Romania ? Nu imi amintesc sa fi vorbit de aceasta tara la ora.
-Normal ca nu am vorbit, profesoara nu avea cum sa ne dea despre o tara care am facut-o in clasa. Nu ar avea nici un sens sa invatam o lectie pa care am facut-o inainte. spune cu acelasi glas ca inainte.
-Nu e vorba despre asta, ci despre faptu-l ca nu a enumerate-o cand ne-a spus tarile din Europa, numai daca nu e in Europa, spun pe un ton ceva mai ridicat, dar nu cu mult
-Este in Europa centrala, are ca limba romana, are ca vecini: Ucraina, Ungaria, Serbia, Bulgaria si Republica Moldova .Are iesire la Marea Neagra.
-Tu de unde stii ? spun pe un ton curios.
-Am invatat, cuvintele ei aveau o tonalitate destul de ridicata insa destul de plictisita. Am oftat, mi-am luat curaj si am continuat discutia.
-Imi pare rau ca nu te-am recunoscut, mai ales ca suntem in aceasi clasa de doi ani.
-Nu-i nimic .
-De ce spui ca esti obisnuita, si m-ai ales de ce nu te evidentiezi ? adica esti desteapta, si ar fi trebui sa te laude profesori .
-Nu ma lauda nimeni, nici daca asi fi presedinte nu m-ar sti nimeni.
-Nu vreau sa fiu bagacios asa ca nu intreb nimic legat de viata ta personala. Dar trebuie sa te intreb cand si unde vom incepe sa ne ocupam de proiect .
-Niciodata, niciunde, il fac eu pe tot
-Iti multumesc pentru acest gest, insa nu vreau sa faci tu toata munca si sa luam amandoi laudele.
-Dar eu am facut mereu temele si am luat amandoi laudele.
-La fel a facut si Naruto cu mine, dar vreau sa muncesc, nu mi-am putut continua fraza din cauza ca atunci a aparut idiotul de Naruto.

SAKURA:


-Ce faceti aici? spune el punandusi mainile la ceafa.
-Discutam despre proiect, dar tu despre ce trebuie sa faci ? zise Sasuke calm.
-Despre Rusia, si sunt in echipa cu Hinata. Ce noroc, ca nu mai auzit de aceasta tara .
-Cum sa nu auzi este singura tara care se intinde pe doua continente: Europa si Asia. Incerca Sasuke sa-l invete cava pe Naruto.
-Ce este Asia ?
-Poftim?! este un continet, si tot aici se gaseste Japonia.
-Japonia?
-Este tara in care noi traim, spunand acestea Sasuke mai avea putin si il lua la bataie pe Naruto.
Cat de prost poate fi acest copil, sa nu stie in ce tara se afla. Vai de noi! Cum a ajuns asta in clasa a VI-a?
-Naruto pe ce planeta suntem? intreaba Sasuke.
Hai te rog, nu are cum sa nu stie, sau chiar nu stie? Daca nu stie e cea mai proasta persoana din lume, toti copiii stiu asta.
-Sasuke nu cumva tu nu stii?
-Pai da, dar nu incerca sa ma faci sa-ti spun raspunsul ca nu merge .
Chiar atunci se suna si Naruto a fost salvat. Ce noroc poate avea uneori! Eu cand nu stiu ceva , parca timpul sta in loc.
-S-a sunat, hai sa intram ca avem dirigentie, spune Naruto usurat.
-Ce pacat ca nu am aflat raspunsul. zic eu destul de trista.
-Nu-ti face griji ca am eu un plan.
In acest moment nu ma puteam gandi decat la acel plan pe care la gandit Sasuke. Ma intreb de ce Sasuke, cel mai frumos baiat din scoala, a incercat sa fie prietenos cu o fata atat de neinsemnata ca mine? Oare ma place, ce prosti vorbesc nu are cum sa-i placa de mine.Sunt atatea fete frumoase in jur si el sa se uita taman la mine, sunt o proasta. Si chiar daca ar fi adevarat, si chiar ar simti ceva pentru mine ar trebui sa-i spun secretul care ma opreste sa fiu o persoana normala si care ma face sa fiu un nimeni pe langa ceilalti.
- Sakura s-a intamplat ceva? spune Sasuke foarte ingrijorat, pentru ca am intrat in acea transa muta.
- Nu. Ce ai de gand sa-i faci lui Naruto? eram curioasa sa aflu ce imi va raspunde.
- Sa-l fac de ras in fata tuturor.
Cum ar putea sa faca asta, oare, nu , n-o s-o faca, nu e atat de josnic.
- Sakura s-a intamplat cava?
- Doar nu o sa faci ce cred eu ca o sa-i faci?
- Daca e cea ce cred eu ca crezi, asta o sa fac.
- Nu poti sa fi atat de josnic, o fi Naruto un prost dar nu merita asta.
- Sakura de cand iti pasa de cineva?
- Mai taci ca si tu esti la fel de ciudat.
- Eu sunt ciudat? Aaa, ca nu imi place sa stea fetele roi in jurul meu?
- Nu, ca de obicei nu vorbesti cu nici o fata si acum stai la taclare cu mine.
- Pai trebuie sa facem proiectul impreuna, deja ridicase tonul.
A spus atat de repede, fara sa-i pese de nimic si nimeni. Am fost o proasta sa cred ca el ar putea sa simta ceva pentru mine, am visat, dar sunt mandra ca pentru prima oara in viata mea neinsemnata am avut un vis. Oare acest sentiment este dragostea sau doar un gram de fericire ?

Sa fiu sincera... chiar nu pot citi tot fic-ul. .___. Cand o sa am timp o sa mai trec pe aici sau nu.

O fi asta primul tau fic, insa, mai trebuie sa lucrezi. : - J
Inainte sa postezi mai corecteaza-l de cate ori.
"Forgive you? Why? It's not like I'm mad or anything. You were the one who got angry; just like you said, I was being too nosy. I've always been like that, not knowing my boundaries. I'm the type who'll water a plant til it drowns."
- Yokozawa Takafumi no Baai, vol. 2

#25
Am venit cu continuarea si imi cer scuze acum daca nu este grozava. Am facut-o azi.

Capitolul 4- Supa alfabetica, patea II


Sasuke:


Ma uit in jos si vad literele care erau imprastiate pe gresia alba ca spuma laptelui. Ma aplec sa ma uit mai bine la literele din taiteii subtiri ca varful unui pix. Ochii mei negri ca abisul cel mai inchis si mai intunecat ,au ca imagine directa amestecul literelor. Literele erau amestecate si pare sa semene cu niste herogrife antice, dar care sunt compuse din litere separate.
"Asta este. Cum de nu mi-am dat seama? " spun in gand si urc grabit scarile din gresie alba care au ca model niste dungi maro . Le urc sarind cate una ca sa ajung cat mai repede, dupa ce termin cataratul corpul meu simte o epuizare mica care se datoreaza mersului meu de cangur. Imi recuperaz energia de dinainte si ma apropri de usa neagra care desparte holul de camera mea mare si incapatoare. Apas clanta puternic si imping usa cu putere, pasind cu dreptul in camera. Dupa ce intru mai mult in mijlocul incaperii imi misc privirea ca sa vad cartea acea pe care o aveam in mana inainte sa plec afara.
Ochii mei ageri se uita in jur, dupa ce privesc la nivelul ochilor imi dau privirea in jos si vad langa pat aceasca carte groasa care pare sa aiba 100 de ani de cand a fost publicata. O iau in mana si ma indrept cu pasi destui de inceti spre biroul de sticla. Caut o foaie A4 si copi o propozitie de pe o pagina oarecare. Atent la linile si la curbele din care sunt realizate herogrifele pierd destul de mult timp. Despart inasa fel incat din linile herogrifelor sa iasa niste litere normale. Mintea mea devena stresata si simteam ca o forta o lovea cauzandu-mi nisteri dureri insuportabile care ma sacatuiesc de puteri. Termin decuparea literelor si citesc cu voce tare din cauza sentimentului puternic de reusita.
-Si nimic nu va putea sa desparta asta.
Prin picioare a inceput sa se miste niste dare de energie care nu ma lasa sa stau in picioare, coloana a intepenit iar fiecare miscare imi cauzeaza durere. Cu ultimile puteri ma indrept spre pat si ma trantesc in el. Ploapele au devenit grele ca plumbul si incep sa se aproprie una de alta pana s-au lipit. Incerc sa vad ceva dar tot cea ce am in fata este intunericul absolut in care nu se gaseste nici o pata de lumina. Caut in tot corpul puterea de a deschide lacatul produs de ploape dar in zadar, parca tot corpul meu este acoperit cu o membrana de aluminiu. Oboseala imi impietreste corpul pana la degete, in interiorul corpului simt o mana care incepe sa apese trupul, relaxandu-ma. Ma las purtat de val iesid din ratiune si calcand intr-o lume in care totul e posibil, visul.
Dupa cateva minute gasesc puterea de a deschide ochii si ma trezesc intr-un abis, sau cel putin asta cred.
-Unde sunt?
Ma uit in toate directile si nu vad nimic altceava decat negru, mult negru, daca ma uitam in dreapta si apoi in fata mi se pare ca in dreapta intunericul se aproprie si in fata se indeparteaza. Ma rotesc asa de mai multe ori pana ma opresc privind in fata, clipesc de multe ori dar fara folos. Am vazut in jur asa ca ma uit in sus si nu vad nimic altceva decat un intuneric, un negru ca celalalt. Dau privirea in jos si simt o spaima teribila, nu stau pe nimic, stau in aer.
-Poftim? Unde sunt?
Inchid ochii incercand sa-mi imaginez ca sunt acasa in patul meu si fratele meu sacaitor intra in camera turnand pe mine apa. Deschid ochii iar inima mea se loveste rapid de corpul meu vrand sa fuga, intunericul se aproprie si din el iese niste maini care mi-au prins corpul. Respiratia a accelerat iar starea de relaxare a disparut, simt un nod in gatul meu care imi opreste respiratia, incerc sa respir din nas dar mai mult simt ca ma sufoc.
Mainile acum par a fi dint-un fum foarte dens, ele ma trag in toate directile si apoi imi da drumul sa cad in gol. Se pare ca plutirea a disparut si cad mult timp, parca nu se mai termina aceasta coborare. Inchid ochii ca in momentul in care o sa ajung la sfarsitul drumului sa nu fiu chiar surprinsa, sa mor fara sa stiu de ce. Asa cum m-am asteptat drumul este pe terminale si el cad intr-o apa, ma scufund dince in ce mai mult dar nu pot sa-mi misc corpul. Dupa ce raman fara pic de aer trumul meu devine maneabil, dar de geaba. Un nod de apa a aparut in interiorul gatului meu, bule de aer ies din gura mea iesind la suprafata.
Printr-un miracol apa incepe sa scada iar eu imi recuperez energia si oxigenul, inot pana la suprafata apei care este la trei metri de mine. Imediat ce ajung acolo vad ca sunt inconjurat de o apa cristalina, o lumina care se gaseste deasupra capului meu se reflecteaza-n niste cristale de pe mal. Fara sa-mi dau seama marea devine patata cu rosu, din ce in ce transparenta ei dispare si se face rosie. Inainte cand dadeam cu mana simteam o mangaiere fina care in acelasi timp este si rece, dar acum este vascoasa si mirositoare.
-Ce se intampla aici? Parca ar fi...sange.
Corpul paralizeaza si din toata puterea incerc sa-mi imaginez ca gresesc, dar stiu ca am dreptate si asta ma inebuneste. Iarasi apa se scurge disparand de tot, oftez puternic dar aud o voce leita cu a mea.
-Te-ai speriat?
-Cine a spus asta? incerc sa spun eu pe un ton hotarat dar prin cuvinte se simte frica care curge prin vene. Ma uit prin jut dar nu vad pe nimeni, oftez incet dar bucuria mea sa termina cand aud iar acelasi persoana.
-Nu te uiti unde trebuie. spune acelasi individ.
Ma uit in jos sperandu-ma, imi vine sa lesin, din corpul meu a iesit capul unui copil de aceasi varsta cu mine doar ca are parul drept, nu tepi. Vazandu-mi fata ingrosita, speriata si parca lovita de bombe a inceput sa rada.
-Cine esti tu?
Spun eu cu o frica imensa in corp, mintea mea a iesit de mult din peisaj, parca nu o mai simt.
-De ce te speri atata de tine? spune el cu un zambet enevant pe fata.
Nu stiu si nu pot sa explic dar simt o putere mai mare, imi revine curajul.
-Ce ai vrut sa spui cu asta? spun de aceasta data hotarat.
-Se pare ca ti-a revenit curajul. Uitate in oglinda si o sa-ti dai seama. dupa ce spune asta incepe sa rada malefic.
Ma intor si ma uit in oglinda, tepii de pe capul meu au disparut si acum seman identic cu cel din burta mea.
"Seman identic cu cel din burta mea" Dupa ce spun asta in gand incep sa rad de cea ce tocmai am spus.
-De ce razi? graieste pe un ton curios burta mea :)).
-Daca ai fi eu ti-ai da seama :)).
Dupa ce spun asta incepem amandoi sa radem si el iese dinauntrul meu.
-Cine esti? il intreb eu intre rasete.
-Ma numesc Alex. spune el potolinsu-se din ras si devenind serios
-Numele meu este Sasuke Uchiha. spun eu cu mandrie numele meu.
-Stiu. Ti-am spus, eu sunt tu.

Sakura:
-In acest moment probabil Sasuke l-a cunoscut pe Alex. imi spune furios diavolul sef iar eu ascult fara sa simt mare lucru.
-Asta este o problema atat de mare? il intreb eu ca sa il opresc din vorbit, in tot parcursul visului nu a vorbit decat el.
-Normal ca este o problema, Alex o sa-i spuna lui Sasuke adevarul. Misiunea ta este sa-l relaxezi. Alex poate sa intre in visurile lui doar cand este obosit, tu trebuie sa-l faci sa se simta bine, dar vezi sa nu-l obosesti, si mai ales opreste-l sa citeaca din carte.
-Ce carte? Spun eu curioasa la seful meu care nu face nimic altceva decat sa se inerveze.
-Cartea ta. Nici nu ai observat ca ti-a luat-o din biblioteca. M-ai dezamagit.
-Nemernicul mi-a luat cartea. spun eu suparata la culme.
-Gata cu gluma. Sasuke s-a indragostit de o fata pe nume Karin.
-S-a indragostit? Abia astept sa-l omor.
-Se pare ca nu ai putut sa-l seduci. Acum puneti toata furia si omoaral cand va veni momentul.
-Si cand va veni?
- O sa-ti spun cand o sa vina.

Imi pare rau daca nu e bun dar am avut probleme cu calculatorul si nu prea am avut timp.
Mi de scz.

#26
Buna!!!Cum am promis..Nu o sa corectez greselile de tastare,gramatica,exprimare etc..
Foarte frumos capitolul ..mai mergea putin descriere pe ici pe colo..
Fratee ma omori cu suspansul :O:O....
Deabea astept urmatorul capitol :X:X
Sper sa fie si mai incitant...Imi place ca ai folosit putin dialog...
Deci in ansamblu ai evoluat cu mult de la primul capitol...
Sper sa o tii tot asa
Ja ne!!

#27
Buna... scuze ca am intarziat atat de mult, desi tu m-ai rugat sa-ti las com de mai demult.
Acum sa vb de fic. Mi se pare dragut.. insa ar trebui sa o lasi mai moale cu dialogul si sa mai bagi un pic de descriere si naratiune ( de umplutura asa :)) ). Ce nu mi-a mai placut au fost acele (nuj cum se numesc... nu- mi vine acm :)) ).. acele.. stii tu fetze de pe mess care rad( adik asta= :))), nu mi se pare potrivit intr-un fic si nici nu se vede bine.
In sfarsit.. in mare chiar imi place ficul, dar mai trebuie retusat.
Dupa cum ti-am mai spus ceea ce apreciez si ce imi place la ficul tau este marimea capitolelor.

Astept nextu :X :* :X!
Mi-e foameee!!!

#28
Hei :X
Sti ca ti-am prosmis aseara ca o sa'l citesc azi , da ? Pai , uite , iata'ma aici . deci stai putin , actiunea mi se pare putin grabtia la sfarsit , doar putin fara suparare , si e pra mult dialog , mi'ar fi placut la sfarsit sa descrii sentimentele Sakurei cand vorbea cu Sefu' :P Asa vad ca ideea iese din ce in ce mai mult la iveala :X Da'r pana la urma eu tot am ramsin ceata Sasuke , Alex , Sakura , o fata cum o chema ? Deci m'ai zapacit de tot :)) Sper sa mai apara next'uri sa mi se lumineze si mie creieru :)) Asa sa revenim , da dialogul , la sfarsit mi se pare putin cam sec , fara suparare , descrierea la inceput , la fel ca si naratiunea e cu carul :> Asta e bine ;x SI stii nu'mi place cum se vad alea smile-urile care rad in ultimul capitrol , la care comentez eu acum ;d Pai cam atata am avut de spus :D Iti urez spor la scris si imaginatie in continuarea :D Astept next'ul , sa ma anunti cand il pui ;X Pa :-h

#29
Hei buna... Ma enerveaza pentru ca am mai scris un comentariu si nu mi s-a postat pentru ca s-a blocat zupu ~X(. Acum sa trec de al Off Topic , si cum spuneam in comentariul pe care nu s-a afisat. Ai o idee extrem de originala. In al doilea rand (acum comentez despre ultimul capitol dar o sa spun ceva si despre celalat ) imi place ca sunt toate caracteristicile unui fic puse la punct. De exemlpu: Descrierea este foarte buna si multa ceea ce nu este rau. Mai bine o gramda de descriere buna decat dialog in exces si sec. Naratiunea nu este grabita prea rau decat putintel in unele locuri dar se remediaza pe parcurs, iar dialogul nu este sec.
In penultimul capitol ar fi trebuit sa descri totusi acolo unde ai spus ca nu o vei face. Pentru ca acel capitol avea nevoie de descirere mai mult decat orice. Dialogul este foarte mult si nu este bine pentru ca da spre sec cand Sa'ske vorbea cu menajera aia.
Asa si ce m-a mai deranjat este ca ai pus Smiler-uri in fic. Ele se pun in parodi nici decum in ficuri.
Soo baga next-ul repede pentru ca de data asta o sa il citesc din propie initiativa si nu o sa mai uit de el si imi pare rau pentru asta>.<.
Just the
way you know me..

#30
Am imaginatie asa ca pun continuarea tot azi.

Capitolul 5- Amintiri si o parte din trecut. Partea I

Discutia asta este cat se poate de plictisitoare si de obositoare. In gandul meu se invarte decat intrebari precum " Nu il doare gura cat vorbeste? " sau "Mai ma sacaie mult la cap? ". Seful meu nu face nimic altceva decat sa-mi vorbeasca despre uciderea lui Sasuke. Oare ce are Sasuke atat de special de nu il omoram o data si facem atatea planuri? Intrebarile astea sunt atat de fregvente in capul meu incat mi-au devenit parte din mine. Ce ghinion poate sa aiba Sasuke, sa moara cand este atat de tanar, si apoi sa ajunga si in iad. Oare ce i-a spus acest Alex? Oare ce specie de om este Sasuke? Ce putere are de are vise premonitice? Cui ii pasa oricul il voi omora si sangele lui dulce va aluneca pe sabia mea daidu-i mai multa putere, bluza pe care o voi purta va avea pe veci apretele luptei. Oare il voi omara in acesta lume sau voi intra in alta dimensiune? Abia astept momentul in care sa simt iar mirosul dulce a sangelui proaspat omorat.
A dat miracolul si diavolul sef iese din visul meu lasandu-ma si pe mine in pace, sa ma odihnesc si eu, ca de o suta de ani nu am simtit ca sunt odihnita. Sa simt ca tot corpul meu se relaxeaza, sa simt cum trece prin corpul meu un val de racoare care ma face sa ma simt perfecta si multumita. Dar nu, eu trebuie sa omor oameni ca sa-i aduc in imparatia lui idioata. Cat de mare este iadul de intra toti? Eu fac parte din grupa DSR care este formata din zece persoane, fiecare persoana trebuie sa omoara patru indivizi ca altfel isi pierd nemurimea. Ceilalti nu au treaba, ei au viata acesta dar eu am murit, daca nu fac ce mi se spune o sa mor, si nu ma de gand sa intru in iad. Deci imi pare rau muritorilor dar nu am ce sa va fac, o sa va omor pe toti. Oare cum arata Alex? Probabil ca este lafel ca Sasuke dar mai hotarat. Abia astept momentul in care iti va veni sfarsitul Sasuke. Cum ai putut ticalosule sa te indragostesti de alta cand eu sunt langa tine? Ce te urasc Sasuke, sa ai parte numai de nenorociri. O sa savuresc din plin momentul razbunarii, o sa te tai de nimeni nu o sa te recunoasca, te las fara cap, fara maini, te ard si apoi de maruntesc cu sabia ca pe ceapa. Sa iti aud tipetele de ajutorare care rasuna, sa te vad plangand ca un copil caruia ii sa furat acadeaua, si eu o sa stau in fata ta si o sa rad.
Momentele alea de aur o sa vina. Acum te las sa il cunosti pe Alex si apoi cand o sa primesc acortul te distrug. La naiba nu pot sa ma relaxez, fiar sa fi sefule ca cum nu pot sa ma culc. Deschid ochii mei verzi care le da tuturor senzatie ca sunt o fire blanda si nevinovata, cand eu cu acesti ochii am vazut sute de oameni murind in chinuri inspaimantatoare. Cele mai frumoase amintiri ale mele sunt cele date de imprastierea sangelui pe toata suprafata. Pana la urma nici in aeasta seara nu o sa dorm asa ca ar trebui sa fac ceva pentru a treaca timpul asta nefolositor. Poate sa invat ceva, dar nu am chef sa iau toata materia inca o data, imi este de ajuns ca am invatat cand eram vie. Sa mai invat si acum? Nu sunt proasta, de ce sa pierd timpul cu cititul sau scrisul, in loc sa ies afata si sa gasesc un prost pe care sa-l chinui asa cum stiu eu, rece si fara mila. Dar nu, se poate sa ma certe diavoli superiori, m-am saturat de pedepsele lor, ultima oara cand am iesit afara sa omor pe cineva mi-au ars mana stanga, bine ca nu pe cea dreapta ca altfel nu mai puteam sa omor oameni. Oare ce fac acum Sasuke si Alex? Scumpul meu ingerasi acum are un vis in care isi descopera destinul si ramura diavoleasca, sau chiar ingereasca. Oare visul a inceput ca al meu? Imi aduc aminte minunatul vis in care am descoperit de ce mi s-a dat o a doua sansa. L-am avut imediat dupa ce am devenit un indius, dupa ce am trecut de initiere si am fost numita in grad inferior doi. Intr-o buna zi il voi omora pe diavolul sef si voi avea dreptul de a omora pe toti. Imi aduc si acum aminte visul mirifil de atunci:


FLASHBACK
Obosita si trista incerc sa adorm pe patul moale din camera de hotel. Insfarsit am terminat si eu insipidul si nefolositorul test de initiere. Oare de ce am facut acest test? Intrebari la care nu voi afla niciodata raspunsul, dar atata timp cat nu sunt intr-o groapa racoasa si intunecata ma simt perfect. Se pare ca oboseala isi spune cuvantul ingreunandu-mi corpul sa se mai miste, ploapele se inchid si eu adorm usor.
Se pare ca visez ca nu simt sa stau pe ceva. Deschid angelic ochii si ma uit in jurul pustiu in care ma aflu, sunt intr-o incapere uriasa in care nu se afla nimic, absolul nimic. Peretii acestia mari sunt acoperiti cu faianta neagra iar podeaua cu gresie de aceasi culoare cu faianta. Nu simt absolut nimic, teama, siguranta, plictiseala, nimic. Dar se pare ca am spus mult prea repede, un val rece a trecut prin corpul meu si acuma simt un sentiment de frica uriasa care imi accelereaza si ingreuneaza respiratia. Pe pereti se scurge un fel de gelatina rosie care cade din ce in ce mai multa, dar cu o vteza foarte scazuta. Din stomac a inceput sa urce prin esofag mancarea din acesta seara, Cam la aproximativ jumatate din gat amestecul de mancare a explodat iesind un miros si un gust oribil. E mult mai rau sa ajunga in gat voma decat sa iasa afara. Se pare ca stomacul si-a spus cuvantul, caderea asta de gelatina de pe perete e insuportabila. Ma apropi de perete si pun mana pe lichidul rosu care nu este gelatina si...sange. Nu se poate, este lichidul vital. Sangele curge la vale parca neterminandu-se, iar cand ajunge la podea formeaza un mic lac. Frica din corpul meu este imensa, ma rog ochilor mei sa devina orbi ca sa nu mai vad in jur, nu mai vrau sa vad cascada de sange, este mult prea mult pentru mine.
Micutul lac a devenit brusc uriasi, acum imi ajunge la solduri udandu-mi hainele. Cu trecerea fiecarui minut volumul lichidului rosu urca tot mai mult trecand de mine. Pentru a supravietui trebuie sa risc si sa ma scufund, mi-asi dori sa se termine teroarea asta care imi cauzeaza frici uriase, dar nu cu pretul vietii mele. Inot cu frica prin lacul asta, daca se poate numi lac si ma ridic la sprafata. Bataile inima rasuna in urechia mea, toate organismele se sperie de momentele astea socante.
Miracol ca altfel nu asi putea spune, lacul scade si eu uda pe haine cu sange cad in genuchi in timp ce fata mea este spalata de lichidul vital ,cu lacrimi calde si cristaline care imi umezesc chipul. Si ultimile puteri imi sunt secate de lacrimile care ies cu putere din organism. Oare s-a terminat acesta teroare? Din pacare viata ma pune la incercare prin lucruri de groaza, mai bine ma uitam la un film horror decat sa fiu intrunul. In tavan apare o gura care este conjurata de un rosu aprins.
-Fatuca nu te mai speria ca imi faci sila. spune aceasta gura imensa pe un ton autoritar.
In momentul in care o vad gura lacrimile cad iar facand vai pe obrajii mei delicati. Frica din sufletul meu era ata de mare incat planeta asta mi se pare mica in comparatie cu ea. Vreau sa am o viata normala, sa cunosc iubirea cu care sa traiesc pe veci. Dar nu, eu stau aici si plang ingrozita. Dece viata mea este asa?
-Lasa-ma. Nu vreau sa vad, nu vreau sa aud, lasati-ma toti in pace. spun printre lacrimi.
Respiratia mea a scazut enorm,iar timpul ei de progresare s-a facut ca naiba( stiu ca nu suna bine dar in acest moment nu-mi gasesc cuvinele). Asi face orice doar sa fie acasa la mama si sa o aud cum ma cearta, asi da orice.
-Vrei sa se termine? spune gura pe un ton castigator.
Simt ca ceva nu e bine dar nu pot sa fac nimic. Vreau sa se termine aceasta experienta groaznica. Se pare ca nu am de ales. Oare ce se va intampla cu mine? Sper ca este bine ce fac si nu o dau in bara. Stau cateva momente ca sa gasesc puterea de a raspunde la o intrebare care imi da o senzatie de frica. Gasesc puterea in firavul meu corp si ii dau afirmativ din cap urmat de o intrebare logica : "Ce trebuie sa fac?"
-Spune dupa mine. Dar ai grija sa nu spui prosti, un singur cuvant gresit si nu se stie ce se va intampla cu tine.
Inghit in sec din cauza raspunsului ei sau lui, gura este la feminin dar vocea pare de barbat. Sunt nebuna, in aceste momente ma gandesc la gramatica. Oare fac bine? In inima mea se gaseste un sentiment de nesiguranta, dar pana la urma accept sa-l ascult.
-Eu indius vreau sa devin acum si mereu. Ascultatoare si puternica voi deveni ca scopul meu de acum este sa-l slavesc pe el.
Pe cine o sa slavesc? Ce o sa devin? Asta e nu mai pot da inapoi asa ca ce o fo o fi. Repet ce a spus si simt ca corpul meu a explodat. Ma simt bine, relaxata, fericita, implinita. Ma bucur ca am facut aceasta alegere.


END FLASHBACK

Ma bucut si in acest moment ca l-am ascultat pe fiul diavolului sef, si am intrat in lumea asta. Dupa cateva zile am aflat despre primul meu corp, aexplodat in patul in care dormea. Nici nu stiu daca mamei si tatei i-a pasat, dar chiar nu-mi pasa de ei. Sunt atat de fericita ca am terminat acea viata in care eu eram declarata...


Nu am timp sa-l mai citesc inca o data asa ca presupun ca am multe greseli.




Utilizatori care citesc acest subiect:
7 Vizitator(i)