Because we are rebels!

[Kiddoxx.]

Ok...yeey sunt prima...Vad ca te-ai mai corectat in unele parti dar ai decazut in unele. Ceea ce nu imi place e ca unele actiuni le faci fara sens ( de exemplu: eu nu am inteles de ce fetele i-au lovit pe baieti). Si ce rost a avut cina aia? Ca nu ai precizat nimic de ea din cate am vazut eu. Si ma enerveaza faptul ca ficul pierde din originalitate. Cina cu familia Uchiha, faptul ca sta cu Sasuke in banca, descrierea dusului...Pfui, sunt multe exemple. Incearca sa nu copii actiuni din celelalte ficuri, ci creeaza-le tu singura. Si sunt multe greseli de ortografie si exprimare, iar unele propozitii nu au sens. Ceea ce imi place e ca l-ai pus si pe Deidara p-acolo. Si apropo, cine-i Kira? Ca nu ai zis nimic despre personajul asta.

Chuu :X :* si Gabate. Astept nextul.

[Yun.]

Jeez ai postat capitolul in sfarsit yepii. Am cazut de pe scaun cand am citit ca fetele iau batut mar pe baieti :)). O Doamne bieti de iei... de fapt... neah. However vad ca ai mai progresat, naratiunea nu mai e alergata desi s-ar fi putut si mai bine iar descrierea este bunicica. Greseli de taste am vazut ceva mai putine decat data trecuta, desi inca "prezente" in fic.Si am mai observat o greseala de exprimare:"cu pantaloni scurţi cu..."- o repetitie care suna ciudat cand citesti propozitia.
I'm here waiting for the new chapter!!! Mai ales ca ma ti in suspans :-w.

[▌▒ Zยzzααα ▒▌]

Neeeeext :X Scz ca nu am dat comentarii mai "devreme" dar lenea nu ma lasa :| Taxa e prea mare :"> .... So ... ce pot spune ... ador ficul . Este minunat . Ideea este originala intr'adevar dar sa vedem nexturile .... ce fel de painica ne aduce :-w .
Descrierea este buna .
Dialogul la fel ... but in unele fraze [ sa zic asa ] au fost cam seci >.<
Naratiunea si ea este bunicica ... dar se poate si mai bine :D .
Greseli de tastare am impresia ca au fost spuse ....
Asteptam nextu :X
Chuu & Kissu'

[Who said i have to be normal]

Muţumesc pentru comentarii! Îmi cer scuze că am întârziat aşa de mult cu capitolul, sper să vă placă acest capitol.

Capitolul 3

-Credeam că ai murit acum patru ani! Am spus eu speriată.
-Dacă mă auzi înseamnă că sunt în viaţă. A spus avea voce calmă care acum părea amuzată.
Am închis telefonul, nu am mai putu suporta, inima îmi bătea ca nebuna şi simt că frica pune stăpânire pe mine. Încep să tremur şi să râd. „Cum de mai eşti în viaţă Hidan? Cum? Este imposibil, ultima dată când te-am văzut a fost acum trei ani în spital erai în coma de gradul 4. Practic era imposibil să te trezeştii.” Am stat pe jos o oră, nu credeam că vocea îi aparţine lui Hidan.
Flashback
-Deidera asta e cea mai frumoasă zii din viaţa mea! Am spus eu fericită.
-Mă bucur să îţi place. Ne dăm în maşinuţe?
Nu am apucat să răspund pentru că Deidera deja mă trăgea către maşinuţe. Am trimit câte patru cercuri roşii. După ce ne-am dat în maşinuţe şi Deidera tot intra în mine am mai stat prin parc şi am pornit către casă. Am mers singură către casă, deşi Deidera se rugase de mine să mă conducă către casă. La nici zece metrii de bloc mă opreşte un tip cu părul alb de 16-17 ani. Mai înalt ca mine cu un cap jumătate, ochii căprui bine făcut. Mă apucă de mâini şi mă lipeşte de un gard. Norocul a făcut ca pe drum să treacă tata care la luat la bătaie pe tipul acela. A doua zii la şcoală am aflat că îl cheamă Hidan şi că a intrat în spital pentru că după ce l-a bătut tata a intrat un tip cu un scuter în el. Am auzit că era în coma de gradul patru, am mers la spital cu Deidera pentru că din nefericire cei doi se ştiau.
End flashback
Cu greu orele au trecut şi ceasul s-a făcut 8:30 mă ridic din pat şi mă duc în bucătărie. Iau un pahar şi beau din el. Când beau apa îmi aduc aminte de cina cu familia Uchiha. Ce prostie, Fugaku vrea sa ca tata să semneze un contract cu firma lui de modele pentru că el nu se descurcă singur cu managmentul firmei. După ce beau toată apa din pahar mă apuc să spăl vasele, simt că ameţesc, mă aşez pe scaun şi mă gândesc de la ce ar putea fii. Din nefericire nu aud paşi tatei car intră în bucătărie.
-Sakura eşti bine? Mă întreabă tata.
-Da, doar m-am simţit puţin ameţită.
-E din cauza calciului, trebuie să bei lapte, să mănânci iaurturi.
Nu am mai spus nimic m-am ridicat de pe scaun şi am continuat să spăl vasele, în câteva minute erau gata, am ieşit din bucătărie şi am mers la mine în cameră. Am luat telecomanda şi am dat drumul la televizor. Mă uitam la „Miss fata de la ţară”, să fi fotomodel este cel mai prostesc lucru, porţi haine incomode, machiaj cu tona, mănânci doar o dată pe săptămână sau ceva de genul şi afli că eşti anorexică. Am lenevit în pat până la prânz, afară nu vreau să ies mai ales că plouă cu cada. Merg în birou, dau drumul la laptop şi conectez proiectorul. Trag perdeaua vişinie din catifea, mă aşez pe scaun şi mă uit prin documente, văd un folder „Haruno and Uchiha” deschid folderul şi văd tot felul de date. Ies din acel folder şi mă uit la un film. Primul film care în găsesc este „Grudge 3” mă uit până la jumătatea filmului pentru că s-a luat curentul. Am mers prin casă cu telefonul pe post de lanternă, mama era în bucătărie speriată iar tata încerca să găsească nişte chibrituri şi lumânări. Ce zii, am lenevit în casă şi acum am rămas şi fără curent. Mă duc în biroul lui tata şi iau factura de la curent, sun şi îi spun tipei să trimită pe cineva să remedieze problema că dacă mi-au făcut ceva la laptop îi pun să îmi ia unul nou. În timp ce eu stăteam pe canapea turceşte la noi vine preşedintele de bloc care îmi spune că problema se va rezolva în patru ore pentru că panoul s-a dus. Adică la ora unsprezece? Prea mult! . Am stat în pat şi m-am jucat pe telefon, încet dar sigur somnul mă cuprinde, mă trezesc pe la 10 dimineaţa. Merg în baie, arunc hainele în maşina de spălat şi intru în cabina de duş. Noroc că nu sunt probleme cu scurgerea. Baia are şi duş şi cadă dar în cadă stau iarna când vreau să văd fulgii de nea care cad din cer. După o oră şi jumătate. Mă îmbrac cu un trening negru cu dungi aurii şi un tricou negru pe care scria „I don’t want be like you!” în picioare mi-am luat papuci pufoşi şi am mers în casă. Pe măsuţă am găsit un bilet scris de tata în care îmi spune că este au fost obligaţi să plece în Tokyo. Am scos telefonul din buzunar mă uit la ceas şi văd că am patru mesaje necitite. Le citesc şi erau cu tot felul de obţiuni pentru telefon . Merg la mine in camera unde stau toata ziua, pe la 3 dimineaţa m-am culcat. Câte emisiune proaste toate sunt regizate. Mă schimb în pijama care este alcătuită dintr-un tricou verde şi pantaloni gri. La ora şase ca de obicei telefonul a început să sune, am închis alarma şi am intrat în baie gata pentru o noua săptămână de liceu. După ce mi-am făcut siesta de dimineaţă, am mâncat şi am pornit către liceu. intru în curte iar Hinata îmi sare în spate. Mă uit la Temari care mi-l arată pe Naruto care sărea în sus de bucurie, se pare că Hinata are o întâlnire, mă uit mai atenta la băieţi şi se pare că gaşca lui Sasuke nu mai sunt aşa de duri şi le plac pe fete.
-E ceva ciudat la mijloc. am spus eu aşezându-mă pe bancă.
-Ce vrei să spui? mă întreabă Temari.
-Las-o baltă. Am spus eu calmă.
„Ce plan mai e şi asta? La ce se gândeşte Sasuke?” mi-am spus eu privind cireşul din faţa mea. Am mers parcă în reluare către clasă. Ora de chimie mii s-a părut un chin iar după o oră groaznică încă cinci ore de engelză. Am plecat după prima ora de engleză deja plictisită peste măsură. Fetele au plecat şi ele, am inventat o scuză ca să pot pleca pentru că nu am chef de stat în parc. Merg ce merg şi mă simt urmărită. Am hotărât să mă joc puţin cu acea persoană. Am intrat într-un magazin şi m-am dus glonţ la un raion destinat nevoilor feminine lunare. Cumpăr două cutii deşi nu am nevoie să am în casă, încă două cutii de şerveţele, o pungă mare de cipsuri cu pui şi merg la casă, plătesc şi îmi reiau drumul către casă. Eram cu acea persoană în spatele meu şi am început să cânt ce prostii îmi veneau prin cap.
Na, na, na ştiu că mă urmăreşti!
Ce dracu vrei?
Sunt virgina ÅŸi asta-i treaba mea.
Sunt pe roşu deci nu te băga.
Aud un râs care îl dă de gol că este băiat. Grăbeşte puţin pasul iar eu încep să fug, începe să alerge după mine şi nu prea am noroc să îi văd chipul. Intru în bloc repede şi încui uşa în urma mea. Am scos limba şi am intrat în lift în timp ce acesta dădea cu pumnii în geam. Am simţit că mă lasă picioarele şi am căzut. Mă tot gândeam cine poate fii de am fugit aşa de repede, nici la o sută de metri garduri nu aş fi alergat aşa de repede. Am observat că uşile liftului erau deja deschise, când să ies din lift aud nişte paşi care aleargă pe scări, apăs butonul de blocare şi uşile încep să se închidă. Scot telefonul sun la poliţie.
-Alo poliţia cu ce vă putem ajuta?
-Poliţia veniţi repede pe Cireşilor 42, etaj şapte, la lift, mă urmăreşte cineva şi bate cu pumnii în lift.
-În câteva minute va sosi o echipă, până atunci rămâneţi în lift. Pumni deveneau din ce în ce mai agresivi şi se auzeau din ce în ce mai puternici.
-Sus mâinile, poliţia!
Am auzit cătuşele şi am apăsat un buton pe care scria „deblocaţi uşile” în câteva secunde am văzut lumina neoanelor. Merg lângă poliţişti şi îi trag gluga de pe cap tipului, mă uit stupefiată era chiar Hidan, poliţişti mă pun să semnez nişte acte şi intru în casă. Aud nişte ţipete, gemete şi aud bubuituri în uşă, mă uit pe vizor şi în văd pe Hidan care bătea în uşă. Văd că în spatele lui apare Sasuke. Tip şi Hidan se întoarce cu un cuţit în mână.
-Sasuke ai grijă, are un cuţit! Spun eu ţipând cât mă ţineau plămâni din casă.

Acesta este capitolu, nu ştiu când voi venit cu nextu. Aştept comentarii! Mii de scuze pentru că este scurt.

[Kiddoxx.]

Yeey l-ai postat si sunt din nou prima! Hmm, e din ce in ce mai bine. La estetica mai lipesesc niste virgule si greseli ortografie nu prea am vazut. Actiunea incepe sa prinda contur, desi unele parti nu prea au sens (ce importanta are faptul ca s-a luat lumina?), iar descrierea...mai e de asteptat, dar e mai bine ca la inceput. Puteai sa descrii mai bine sentimentele personajelor, chipurile, emotiile, iar niste cuvinte cu efect mai puternic puteu si ele fi adaugate. Insa cantecelul acela fredonat de Sakura...e mortal!! Il ador. Si eu nu cred ca e scurt. E numai bun. Acest capitol a fost cam plictisitor, dar sper ca urmatorul sa il compenseze.

[▌▒ Zยzzααα ▒▌]

Hey ^.^ Scuze că nu ţi-am comentat continuarea mai devreme dar lenea mea este mult prea mare >,< .
Well ... îmi place la nebunie ficul . Titlul cred că ma atras cel mai mult :-? Nu stiu dacă ţi-am mai dat comentarii la fic sau dacă am mai spus chestia cu titlul dar in fine . Am ramas uimită cand ţi-am citit nextu' , este uimitor dar acum serios următorul capitol cand îl mai pui ? Să dăm startu' la adevaratul comentariu :
Descrierea: Este la locul ei . Mă bucur că nu e in vacanta . Am observat că ai din belşug . Descrii sentimentele personajelor , locul în care se află , cred că şi ţinuta ... nu's chiar atat de atentă la chestiile astea .
Naratiunea: îmi place . Este pe aceeasi balanţă cu descrierea .
Dialogul: Nu este sec . Nu ai nici foarte mult dar nici puţin . Este la limită . Bravo !
Actiunea: Grăbită ... :-? neeeh . Nu este fugărită de raţuşte .
Greseli exprimare/tastare: Eh acu-i acu ... am vazut niţele de tastatura ... dar acum nimeni nu e perfect .
Sper să pui mai repede nextu' că eu deja mor [ :=) ] . Well , Chuu & Kiss u :*

[Who said i have to be normal]

He, he, he am apărut şi eu. Mulţumesc pentru comentarii, sper ca acest capitol să fie pe placul vostru. Să nu uit capitolul este scurt deoarece nu sunt acasă. Aştept păreri, comentarii, etc.

Capitolul 4.

Priveam speriată cuţitul din mâna lui Hidan, am deschis uşa şi l-am tras pe Sasuke în casă, m-am ridicat repede de pe podea şi am închis uşa. Mă uitam la Sasuke ca la un marţian, acesta stătea de parcă aştepta să fie lovit.
-Mai stai mult înşirat pe jos? am spus eu calmă.
Acesta a deschis ochii şi când s-a văzut în siguranţă, s-a ridicat de pe podea prefăcându-se că nu i-am salvat pielea.
„Frate îl doare să spună ceva. Să îmi mulţumească. Nesimţit cu fund mare!” am spus eu oarecum nervoasă.
Îmi dau ochii peste cap şi merg în bucătărie, iau două pahare în care pun suc de portocale, merg în living şi pun paharele pe măsuţa din sticlă, Sasuke dă pe gât paharul cu suc dintr-o înghiţitură. Dau drumul la tv, se pare că Hidan s-a potolit, merg la uşă şi nu îl mai văd pe Hidan. Merg iar în living unde Sasuke deja adormise, merg în camera de oaspeţi, iau o pătură şi merg să îl învelesc. Arată ca un bebeluş când doarme. Mă car în baie, stau un sfert de oră şi ies din dus într-un prosop, cu gijă am păşit pe gresie până în sufragerie şi văd că Sasuke a plecat. La mine în cameră mă îmbrac într-o rochie scurtă, albă, decoltată, în picioare mi-am pus o pereche de sandale cu toc de zece, m-am machiat cu puţin creion dermatograf, tuş şi gloss de buze cu gust de cireşe. Îmi iau o geantă micuţă în care îmi pun telefonul, portofelul şi iau cheile în mână. Ies din casă şi din bloc, merg pe o stradă sau mai bine zis o scurtătură către club. Mulţi beţivi sau drogaţi se uitau la mine dar mie nu îmi pasă. Merg mai departe, simt o mână că îmi e pusă pe umăr, mă întorc enervată, făptaşul era un beţiv nenorocit căruia îi era cald cu dinţii în gură, vreau să îi dau un pumn în gură dar acesta îmi prinde pumnul şi îmi duce pumnul la spate, strâng din dinţi din cauza dureri şi strânsori în care mă ţine. Simt un pumn în spate, acesta îmi dă drumul la mână şi mă dezechilibrez, simt asfaltul umed şi rece, închid ochii şi totul negru.
„Ce mă doare capul! Cred că e de la căzătura pe care mi-am luat-o.” Mi-am spus eu deschizând ochii.
Văd o cameră mare, vopsită în roşu, un pat în formă de inimă cu aşternuturi vişinii din satin.
„Nu-mi spune, asta e o cameră de bordel dar ce caut eu în ea?” Mă gândeam la tot felul de prostii, pe uşă a intrat cineva, nu văd fiindcă sunt legată al dracu de bine.
-Nenorocitu dracu ia-ţi mâinile alea jegoase de pe mine! am spus eu zbătându-mă ca peştele pe uscat.
-Parcă mă iubeai, acum sunt nenorocit? aud o voce cunoscută dar atât de rece.
-Esti un bou, de asta m-am despărţit de tine. La tine sexul e pe primul plan şi spui şi tu un „Te iubesc” din joi în paşte! asta nu se joacă cu nervi mei.
Acesta îmi eliberează mâinile, mă ia de umăr şi mă trânteşte în pat. Îi simt buzele calde pe gătul meu fin, încet dar sigur intru în jocul său. Cum ne-am rostogolit şi eu ajunsesem deasupra lui i-am tras un pumn şi am rupt-o la fugă pe scările din marmură neagră. Când am văzut că uşa de la intrare este din sticlă şi sticlă proastă, i-am dat un picior, spărgând geamul. Îmi văd geanta şi merg in viteză să o iau, ies din vilă şi o rup la fugă către secţia de poliţie. Am ajuns destul de repede, mai ales că fug cât mă ţin picioarele. Ajung în faţa unei clădiri imense albastre. Intru şi văd un piloţist care stătea pe un scaun în faţa unui calculator şi cu nişte dosare în faţă.
- Mă scuzaţi, unde pot depune o plângere? am întrebat eu atrăgându-i atenţia poliţistului.
- Chiar aici. Spune acesta privindu-mă ca pe o păpuşă.
- Mulţumesc frumos, îmi puteţi da o cerere?
Acesta nu mai spune nimic şi îmi dă cererea pe care o aşteptam. Am scris numele meu şi numele lui Deidera. După ce mai citesc o dată să mă asigur că nu i-am lăsat lui Deidera vre-o portiţă de scăpare, merg şi îi dau poliţistului cererea. Acesta mă pune să semnez nu ştiu ce acte şi îmi spune că dacă de mai apropie de mine să sun la poliţie. Îi mulţumesc şi ies din secţie, cu paşi mărunţi mă cad către casă, am ajuns destul de repede dar foarte obosită, merg să îmi fac un duş şi merg la culcare deşi este ora 6:35 dimineaţa chiar nu îmi pasă că azi facem ore. Adorm destul de repede…peste câteva ore începe să îmi sune telefonul, îl iau de pe noptieră şi închid fără să îmi pese cine mă sună şi iar adorm.
„Ce bine e să te maseze cineva. Stai, masaj? Eu sunt singura în casă.” mi-am amintit eu, mă ridic şi văd o femeie cu părul blond care stă ca dracu, ochii negrii plini de ură, o faţa de zici ca moartea, mai slabă ca un schelet care mă priveşte nervoasă.
- Ποιος στο διάολο είσαι εσύ. am spus eu în gracă.
- Ce? Fetiţa română, engleză ştii? mă întreabă aceasta cu o voce de ciocănitoare.
- Είσαι χειρότερη από ό, τι νόμιζα. i-am răspuns eu tot în greacă.
- Do you speak English? îmi spune ea în enzleză.
- Τι κάνεις στο δωμάτιό μου;. am întrebat-o încercând să rămân calmă.
- Eu sunt menajera. a spus aceasta mimând că dă cu mopul.
- Atunci ce stai fă-ti treaba dar nu în camera mea. i-am spus eu în română.
Aceasta sa făcut roşie de furie că nu i-am vorbit în română de la început şi a iesit. Iau telefonul de pe jos, în deschis şi caut numătul tatălui meu.
- Tata cine e ciocănitoarea asta? am spus eu nervoasă.
- Ea noua menajeră, nu îţi place?
- Deşrata asta menajeră? Tată asta îţi pune pietre în geantă ca să nu o lipească vântu de stâlpi.
- Λοιπόν, η κόρη μου και εγώ θα μιλήσω για την μαμά σου και να δούμε τι μπορούμε να κάνουμε.. mi-a spus tata calm.
I-am închis telefonul în nas şi am mers în baie, peste mine intră menajera care îmi deschide uşa de la cabina de duş.
- Ce morţii tăi cauţi în baie fă? am spus eu nerovasă la ume după “minunata” trezile de care am avut parte.
- De unde să sţiu eu că eşti aici? îmi spune ea cu un aer superior.
- Vezi că tu eşti slugă iar eu comand. Ai înţeles? am spus eu băgându-mi mâna în părul ei.
Aceasta nu mai spune nimic doar mă impora să o iest şi sa îi dau drumul, mă întorc în cabină şi îmi continui duşul. Ies într-un halat din satin negru, merg la mine în cameră, îmi usuc părul şi în îndrept cu placa, mă îmbrac cu o pereche de pantaloni de trening şi un tricou alb, merg în bucătărie iar menajera îmi spune că mi-a prezătit masa. Când vreau să beau din paharul cu cola simt un miros ciudat.
“Stai aşa asta e otravă. Şi mâncarea miroase lafel.” Mi-am spus eu nervoasă.
- Hei tu menajera…vino în bucătărie. am spus eu prvind paharul
- Ce s-a îmtâmlat? mă întreabă aceasta privindu-mă de sus.
- Eşi dată afară. Mi-ai pus otravă şi în mâncare şi in suc. Cine te-a trimis?
- Hidan. a spus ea arajându-şi părul.
- Zii lui Hidan că nu o să mai apuce zoua de mâine. am spus eu în timp ce îi luam catrafusele matracucii şi îi le aruncam pe uşa. Aceasta a plecat fără să îi pese că eu era cât pe ce să o omor cu bătaia dacă mai comenta mult. M-am dus la mine în cameră, am fosrmat un număr şu aud voce somnoroasă a unui bărbat.
- Dexter trezirea! Iei primul avion către România, nu îmi pasă cum şi în ce fel vii aici. am spus eu şi i-am închis telefonul în nas.
Proveam o poză în care eram eu şi un băiat cu părul roz, ochii verzi, este fratele meu, îi spun dexter epntru că mereu era geniul blocului. Partea bună eu mă jucam el îmi scria temele, merg în living, mă aşet pe pat şi mă uit la tv, e ora 19:30 şi ştirile au început. Provesc plictisită televizorul, inched ochii şi adorm.

Acesta este capitolul, îmi pare rău că am venit aşa târziu. Nextu nu ştiu când o să vină aşa ca nu mă alergaţi cu satârul.

Dicţionar:
Ποιος στο διάολο είσαι εσύ Cine dracu mai eşti şi tu?
Είσαι χειρότερη από ό, τι νόμιζα. Eşti mai proastă decât credeam.
Λοιπόν, η κόρη μου και εγώ θα μιλήσω για την μαμά σου και να δούμε τι μπορούμε να κάνουμε. Ei bine, fetita mea voi vorbi cu mama ta si vom vedea ce putem face.
Τι κάνεις στο δωμάτιό μου; Ce cauţi tu în camra mea?

[▌▒ Zยzzααα ▒▌]

In sfarsit :X Apai ti-am mai spus ca te iubesc ? [nu in sensul ala .... >.<] ma bucur ca ai ales limba pe care sa o vorbeasca greaca ... mi-a fost mult mai simplu sa o citesc asa decat in romana :)) . So ... daca asta e scurt la tine nu stiu .... descrierea este buna , dialogul la fel .. pe aceeasi unda este si naratiunea . Actiunea nitelus grabita insa :-s ... greseli am vazut dar lenea de dupa scoala isi face efectu ... la literele grecesti nu prea am vazut greseli .... cel putin asa am vazut eu si cu sora mea .
Asteptam amandoua nextu :*
CHuu & Kissu'

[Who said i have to be normal]

Mulţumesc frumos pentru comentarii. Capitolul cinci este aici. Mulţumesc încă o dată pentru comentarii şi vă rog să nu mă linşaţi pentru acest capitol. Spun asta pentru fanii înrăiţi ai cuplului SasuSaku. Acest capitol are tentă hentai.

Aud uşa de la intrare şi mă ridic ca arsă de pe canapea, pe uşă intră tata care pare de-a dreptul agitat.
- Unde arde? Întreb eu frecându-mă la ochii.
- Sakura du-te şi aranjează-te şi dacă e încearcă să aranjezi puţin casa, vine bunica ta la noi.
Când am auzit cuvântul „casa”, „bunica” şi „noi” am luat-o la fugă către baie. M-am dezbrăcat repede de haine, le-am pus în maşina de spălat iar eu am intrat în duş. După un sfert de ora ies cu un prosop pe cap şi un prosop care îmi acoperea corpul firav, intru în cameră, îmi scot o bluză mai lungă ca un fel de rochie mov, o pereche de colanţi negri şi încep să îmi usuc părul, în îndrept cu placa şi îl prind într-o coadă împletită. Mă îmbrac destul de repede, dau drumul la maşina de spălat şi setez progamul de cincisprezece minute, mă duc în sufragerie să aşez pernele pe canapea, fac un ceai cald de sunătoare, preferatul bunicii, merg să fac puţină ordine la mine în cameră, pun hainele în dulap, strâng patul şi aranjez dezordinea de pe birou. Merg în camera pentru oaspeţi şi văd că totul este în ordine. Merg la maşină care şi-a terminat treaba, am mers cu hainele pe balconul pe care puteam întinde hainele, camera fiind a dragilor mei părinţi, le-am pus la uscat. M-am dus în sufragerie şi am dat drumul la televizor. Aud uşa cum se deschide şi pe ea intră o doamnă de 67 de ani, părul roz tuns scurt, ochii verzi precum smaraldele, mereu ştie să mă calmeze când sunt nervoasă, acel zâmbet cald şi calm, de fiecare dată când spune ceva vocea sa calmă şi pătrunzătoare poate liniştii şi cel mai agitat copil de pe planetă. Mă priveşte oarecum uimită, eram mai înaltă decât ea cu un cap şi ceva. Mă scuz şi merg cu tata jos să luam bagajele. Când am luat un geamantan şi am pornit în urma tatei peste mine a dat cineva şi m-am trezit întinsă pe asfalt cu acea persoană peste mine. Deschid ochii gata să îl bat pe cel care a căzut peste mine, când mă uit mai bine rămân cu gura căscată. Părul blond, ciufulit, ochii albaştrii precum marea, zâmbetul alb, cred că merge la sală dacă era în stare să mă zdrobească. Acesta se ridică, poartă o pereche de blugi rupţi, un tricou albastru pe care scrie „N-am! Nu ştiu! Nu vreau! Nu-mi pasă!” un mesaj care li se potriveşte în general băieţilor. Mă ajută să mă ridic şi simt că rochia era lipită de mine, când mă uit în spatele meu era o bală, probabil a plouat cât am dormit eu.
- Îmi pare extrem de rău. A spus acesta privindu-mi rochie distrusă.
- Nu este nimic, poate ar trebuie sa îţi mulţumesc. spun eu cu un zâmbet dulce pe faţă.
- Ştiu că e din scurt dar ai vrea să mergi cu mine la o petrecere? mă întreabă acesta privindu-mă fix în ochii.
- Mi-ar face plăcere. Am spus eu zâmbind prosteşte.
- Bine pe la ora 21:30 vine să te iau. Apropo numele meu este Daisuke. Îmi spune acesta sărutându-mi mâna.
- Sakura, încântată. Spun eu roşind puţin în obraji.
Acesta îmi cere numărul de telefon, îi dictez numărul şi îmi dă şi el numărul de telefon, pe la ora 21:30 a rămas să ne întâlnim. Urc sus cu bagajul destul de greu al bunicii, când mă vede mă întreabă ce am păţit.
- A trecut o maşină printr-o băltoacă şi m-a murdărit. am minţit eu.
Am mers la mine în cameră şi m-am îmbrăcat într-o pereche de pantaloni trei sferturi, albi, cu câteva lanţuri, un tricou roşu pe care scrie „Lollipop”, îmi iau haina din piele pe mine şi o geantă neagră, micuţă, îmi pun în ea telefonul, căştile, portofelul cu banii şi ies din casă. Ies din bloc şi în faţa mea opreşte un Kawasaky ninja, negru. Văd că opreşte în faţa mea şi motociclistul îşi dă jos casca, se pare că Daisuke are carnet şi motor.
Acesta îmi dă o cască şi urc în spatele lui, mâinile mele îi înconjoară talia şi acesta porneşte către club. Am ajuns în faţa unui club de fiţe, din club se auzeau mix-urile unora dintre cele mai cunoscute melodii, îmi dau jos casca de pe cap şi Daisuke îşi da jos casca trecându-şi mâna prind părul blond făcut ţepi. Fără să mai aştepte mă ia de mână şi mă trage câtre club, maimuţele care stăteau la intrare ne-au făcut cale liberă la vederea blondului. Vreau să îl trag către ringul de dans dar acesta mă priveşte dezaprobator, merg după el şi ajungem în zona V.I.P Urcăm o scară de metal, în spirală, mergem câtre o canapea aurie care se potriveşte cu luminile din club, am văzut că Daisuke se uita la o altă masă, mă uit şi la persona pe cate o privea, când mă uit rămân cu gura căscată, era Sasuke, mă privea furios, acesta dă pe gât paharul de whisky pe care îl avea în mână. Mă întorc cu faţa către Daisuke şi îi cuprind buzele într-un plin de dragoste.
„De ce mă gândesc la Sasuke când îl sărut pe Daisuke?” mă întreb eu pe mine.
După ce rup sărutul, îl trag pe ringul de dans, dansăm pe o melodie de-a lui Fergie ft. Devid Guetta – Getting over you. Daisuke se întoarce câtre canapea iar eu îmi croiesc drum către baie. Eram singură, mă spăl pe mâini, când îmi ridic privea văd o silueta care stă în uşă, mă întorc şi îl văd pe Sasuke, arunc şerveţelul în coşul de gunoi, vreau să ies dar îşi pune mâna în faţa mea, mă bagă într-o cabină de wc –noroc că era curată- începe să îmi sărute buzele catifelate şi să îmi ridice tricoul, s-a oprit când au intrat nişte fufe în baie. Erau bete că nu l-au văzut pe Sasuke. Am urcat scările, Daisuke îl privea nervos pe Sasuke, ne-am ridicat şi am plecat, îmi părea rău să îl las pe Sasuke dar nu vreau să înceapă să se bata. Când ajung în faţa blocului îi spun tot lui Daisuke.
- Putem rămâne amici? mă întreabă el privind în jos.
- Sigur. am spus eu făcându-i cu ochiul.
Am urcat în bloc, nu este aşa de târziu este doar 23:45, am stat puţin afară. M-am dus către baie, am băgat hainele în maşina de spălat şi am intrat în cabine de duş, părul roz, ud este lipit de spate, nu îmi pot lua gândul de la Sasuke, de fiecare dată când mă gândesc la el simt că inima mea o ia razna, pulsul îmi creşte şi am fluturi în stomac. Este imposibil să mă fii îndrăgostit de el, dar de ce ar fii imposibil?
„Ce e cu mine? De ce el? De ce eu? Lui nu îi pasă de mine.” Îmi spun eu în gând.
Ies din baie cu un halat alb, pufos, când intru în cameră văd că am primit un mesaj video. Mă uit privind uimită scenele, Karin dansa lasciv în braţele brunetului, apoi se pune în genunchi în faţa lui apoi îi scoate amicul şi începe să il s**ă. Am aruncat telefonul pe pat, simt că nu mă mai ţin picioarele, cad pe jos şi încep să plâng. Lacrimi amare îmi curg pe obraji calzi. Îmi aduc aminte de prima melodie pe care am compus-o bunicul.
Zbor, zbor...
Pana dincolo de nori, nori...
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Poate stii, mai stii cum ai ajuns aici
Cum ai urcat in jungla de asfalt cu pasii mici
Poate stii, stii cum e sa traiesti aici
Orasu stie tot ce faci, stie tot ce simti
Poate stii, cum e sa fii judecat
Stii cu toata fiinta ta ca esti vinovat
Poate stii, de unde vii si cine esti
Dar toate astea se vor schimba in Bucuresti.

Noapte si zi
Orasul e un camp de lupta
Pierzi sau castigi
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori..
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Timpul trece altfel cand esti singur, singur
Orele se duc si nu se mai intorc sigur
Noapte cand se sting luminile
Se deschid cluburile si gurile rele barfesc figurile
Le, le, le-nvat din mers
Zi de zi, pas cu pas, vers cu vers
Nimic nu e ceea ce pare
Te simti atat de mic intr-un oras atat de mare, mare
Noapte si zi
Orasul e un camp de lupta
Pierzi sau castigi
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele.
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori
De sus vad orasul, e o floare
Se-nalta mereu catre soare
...si eu, si eu...

Bine ai venit in jungla!
Aici primesti cat sa iti ajunga
Student in primu' an sperai c-o sa iti gasesti de munca
Nu tot ce zboara se mananca, nu inca
Si uite cum se schimba blugii-n pantaloni la dunga

Orasul e in picioare
Motivul il stim cu toti
Acuma toate sunt legale
Aici inspita umbla goala
"Sa moara business" vorba asta e capitala
Nimic nu e ce crezi
Ai grija cu cine umbli ca sa nu te accidentezi
Si cand ai realizat tot ce ai venit sa realizezi
Sampania sa curga,
Bine ai venit in jungla!

Zbor, zbor
Nimeni nu ma poate opri (zbor, zbor)
Sunt mult prea aproape de stele
De toate visele mele
Vreau sa zbor, zbor
Pana dincolo de nori, nori
De sus vad orasul, e o floare
Se inalta mereu catre soare
...si eu, sï eu...
„Te urăsc! Te urăsc proasto!!” mi-am spus eu plângând.
Am luat vaza cu trandafiri albaştri care îmi amintesc de el şi am aruncat-o în perete, se pare că nu m-au auzit deci e bine, scot de sub pat o sticlă de whisky, plângeam şi beam whisky. Locul acesta e o junglă, când am terminat sticlă am mers în biroul lui tata şi am mai luat încă patru sticle de whisky, când am băut ultima gură din ultima sticlă, am văzut că era 6:30, am spart sticlele făcând numai cioburi în jurul meu, am scos un pachet de ţigări care dumnezeu ştie de unde a răsărit şi am fumat un pachet întreg, fumam ţigările repede din cauza nervilor, nu îmi pasă, sunt beata, Sasuke si-o trage cu prima c***ă care îi pică în braţe. Aud o bătaie în uşă, pe uşă intra Sasuke, mă priveşte uimit. Nu îl condamn, cred că am o faţa de se sperie şi dracu de mine, dar nu îmi pasă.
- Ce vrei? îl întreb eu privindu-l vizibil nervoasă.
- Am venit să îţi spun că. dar nu apucă să termine propoziţia că l-am întrerupt.
- Ai venit să îmi că eşti un nimic! Ieşi dracu afară din camera mea! Acum! am ţipat eu privindu-l cum iese.
„La făcut măsa cu banană între craci şi are tupeu să vină la mine după ce mi-a trimis!” mi-am spus eu plângând.
Zilele trec cu greu pe lângă mine, am vorbit cu tata şi i-am spus că nu o să merg săptâmâna asta la liceu. Mama era de-a dreptul îngrijorată din cauza mea, stau mereu cu sticla de whisky în braţe, beată, nu mănânc şi nu ies din cameră deoarece stau şi plâng. Cu greu a venit ziua de sâmbătă, e ora 15:30, stau la mine în cameră şi mă uit la televizor, azi nu am pus gura pe băutură, am mâncat puţin. Poate am lăsat băutura pentru că sunt singură acasă. Aud o bătaie în uşă, şi apoi cineva intră în cameră, când îmi întorc privirea în văd pe Sasuke.
- Ce cauţi tu aici? spun eu şi mă ridic din pat.
Acesta îmi prinde mâinile în mâinile sale puternice şi reci, buzele sale calde, moi şi dulci îmi cuprind buzele într-un sărut plin de dragoste.


Melodia compusă de Sakura şi bunicul său: http://www.youtube.com/watch?v=Bm7BghsnqXk
Deşi melodia nu este genul meu şi este dintr-o telenovelă, optat pentru un alt gen de muzică decât punk, rock, etc.
Aştept comentarii, păreri, etc. Îmi pare rău pentru întârziere şi dacă am greşeli.

[Shadow.]

Da, sunt prezentă. Să începem.

Este o problemă. Şti care e aia ? Stai să ţi-o explic.

Acum sunt în locul a, fac lucrul b, acum c, iar acum d.
a- un loc anume.
b- o acţiune, să zicem .. mă îmbrac.
c- o altă acţiune, care nu are legătură cu prima
d- o a treia acţiune, care nu e nici măcar pe aproape cu cele două.
Toate puse într-o propoziţie. După fiecare idee schimbi alineatul. Sau măcar propoziţia. Acum e aici, acum în celălalt capăt al oraşului. Înţelegi ? Exemplu.

Am ajuns în faţa unui club de fiţe [a] , din club se auzeau mix-urile unora dintre cele mai cunoscute melodii [b], îmi dau jos casca de pe cap [c] şi Daisuke îşi da jos casca trecându-şi mâna prind părul blond făcut ţepi [d] .

Ai văzut nişte litere în paranteză. Semnificaţiile sunt mai sus

La descriere o uşoară evoluţie.
Băi, da ştiu că se agită pentru bunicuţa.

Sis, succes în continuare. Sper să nu te supere, dar, sunt sinceră.