12-09-2010, 05:06 PM
Bun ^_^ nu sunt noua pe zup, iar pentru cei care ma mai stiu Hitman sau cosmina, dar serios ca nu mai stiu nimic despre acel cont:)))... asa ca am facut altul:D
Titulul banal -.-" stiu serios acum imi place mai mult acel titlu:X
Nu spun nimic despre fic :P
|
Sunt unele momete in viata carora nu le poti rezista, nu poti supravietui. Oricum dupa ce ai atins totul, ai ajuns la limita, la limita vietii atunci cand simti ca ai facut tot. Acum orice gest, miscare ti se par fara farmec. Chiar si sexul dupa atatea femei pe care le-am avut, inca una pentru mine nu mai conteaza.
Moartea, un cuvant cu un inteles infiorator, dar pentru mine banal. Sa iti doresti moartea nu conteaza cum... sa mori din iubire ar fi un lucru atat de pur, de inocent. Sa mori stiind ca ai iubit o himera, sa mori caci persoana iubita s-a stins... oricine isi doreste o asemenea moarte.
Atunci cand mori din cauza unui accident nu este la fel ca si cum ai muri in chinuri groaznice. In cazul intamplarii, nimeni absolut nimeni nu iti reproseaza nimic. Nu e ca si cum te-ai sinucide... in momentul cel mai dificil al vietii accepti varianta sa te sinucizi. Atunci cand simti ca nu mai faci fata, cand te golesti pe interior, cand nebunia creste pana la ultima granita, pana vezi si ultima dunga de lumina si apoi totul se intuneca.
Daca ai muri din singuratate? Sa stai si sa privesti cerul stiind ca nimeni nu se uita la tine, nimeni nu iti intinde o mana.
In singuratate simti acel miros de moarte in aer, care te ucide pe interior. Zadarnic incerci sa te agti de o speranta, sa iti gasesti sensul vietii, deoarece cu cat te adancesti mai mult in ganduri iti dai seama ca nu merita sa traiesti... asa ca mai bine mori.
Sa fi onorat, sa fi torturat? Nu are niciun sens pentru ca esti torturat fizic. Durerea fizica o indura oricine, ea nu iti macina sufletul.
Eu... un simplu muritor mi-am dorit moartea de multe ori, atunci cand nu mai vedeam nicio scapare, atunci cand nu stiam pe unde sa o mai dau la capat. Dar era doar ingrijorare. Mi-as fi dorit sa fiu mistuit de iubire, dar nu a fost asa.
25 de ani, o varsta destul de frumoasa cand orice tanar de varsta mea si-ar fi dorit sa fie la facultate, sa aiba un serviciu, sa aiba o familie... eu nu. M-am lasat de scoala prin clasa a 6 a aveam 11 ani daca imi aduc bine aminte, nu mi-a pasat deoarece stiam ca sunt parintii care aveau bani si imi pazeau spatele.
Primul viciu a fost acoolul, bautura. In fiecare seara veneam beat crita acasa, dar nu imi pasa. Pe la varsta de 15 ani, am inceput sa ma droghez. La 18 ani m-am apucat de contrabanda am ajuns un dealer important, in orice zona a tarii, gaborii erau cu ochii pe mine gata sa ma prinda.
Toate afacerile mi-au adus multi bani si nu am mai avut nevoie de parintii mei, care erau acum niste mosi fara importanta, asa ca i-am lasat in orasul lor imputit si am plecat.
Oricum sa nu o mai lungesc atat, vreau sa va povestesc cate ceva din viata mea.
Totul a inceput cand m-am mutat din Africa, tatal meu avea niste afaceri acolo si nu prea luasera amploare, asa ca a renuntat si ne-am mutat in Italia. Am cumparat un apartament foarte frumos prin Venetia si indeplinind toate formalitatile am decis impreuna cu parinti mei sa incep scoala. La inceput mi-a fost cam greu, adica stiam italiana, dar imi era dificil sa ma integrez in alt colectiv plus ca eu eram obisnuit cu salbaticii. Trecusera cateva luni de zile, iar eu eram chiar incantat de acel loc. In fiecare zi mergeam cu unii copii cu care ma imprietenisem prin oras, de multe ori treceam pe la masinute si ne cheltuiam toti banii. Nu aveam ce sa fac eram copil si imi placea. Asa ca intr-o zi mi-am consumat toti bani la masinute si nu am mai avut bani de taxi, deci nu mi-a ramas alta alternativa decat sa merg pe jos, oricum daca ii sunam pe ai mei, nu aveau cum sa vina sa ma ia... erau in cealalta parte a tarii, ocupati cu afacerile bineinteles. Niciodata nu am sa uit aceea noapte, cea care mi-a schimbat viata.
Capitol facut la intamplare :) daca sunt greseli .. scuze:D
:bye:
Titulul banal -.-" stiu serios acum imi place mai mult acel titlu:X
Nu spun nimic despre fic :P
|
Sunt unele momete in viata carora nu le poti rezista, nu poti supravietui. Oricum dupa ce ai atins totul, ai ajuns la limita, la limita vietii atunci cand simti ca ai facut tot. Acum orice gest, miscare ti se par fara farmec. Chiar si sexul dupa atatea femei pe care le-am avut, inca una pentru mine nu mai conteaza.
Moartea, un cuvant cu un inteles infiorator, dar pentru mine banal. Sa iti doresti moartea nu conteaza cum... sa mori din iubire ar fi un lucru atat de pur, de inocent. Sa mori stiind ca ai iubit o himera, sa mori caci persoana iubita s-a stins... oricine isi doreste o asemenea moarte.
Atunci cand mori din cauza unui accident nu este la fel ca si cum ai muri in chinuri groaznice. In cazul intamplarii, nimeni absolut nimeni nu iti reproseaza nimic. Nu e ca si cum te-ai sinucide... in momentul cel mai dificil al vietii accepti varianta sa te sinucizi. Atunci cand simti ca nu mai faci fata, cand te golesti pe interior, cand nebunia creste pana la ultima granita, pana vezi si ultima dunga de lumina si apoi totul se intuneca.
Daca ai muri din singuratate? Sa stai si sa privesti cerul stiind ca nimeni nu se uita la tine, nimeni nu iti intinde o mana.
In singuratate simti acel miros de moarte in aer, care te ucide pe interior. Zadarnic incerci sa te agti de o speranta, sa iti gasesti sensul vietii, deoarece cu cat te adancesti mai mult in ganduri iti dai seama ca nu merita sa traiesti... asa ca mai bine mori.
Sa fi onorat, sa fi torturat? Nu are niciun sens pentru ca esti torturat fizic. Durerea fizica o indura oricine, ea nu iti macina sufletul.
Eu... un simplu muritor mi-am dorit moartea de multe ori, atunci cand nu mai vedeam nicio scapare, atunci cand nu stiam pe unde sa o mai dau la capat. Dar era doar ingrijorare. Mi-as fi dorit sa fiu mistuit de iubire, dar nu a fost asa.
25 de ani, o varsta destul de frumoasa cand orice tanar de varsta mea si-ar fi dorit sa fie la facultate, sa aiba un serviciu, sa aiba o familie... eu nu. M-am lasat de scoala prin clasa a 6 a aveam 11 ani daca imi aduc bine aminte, nu mi-a pasat deoarece stiam ca sunt parintii care aveau bani si imi pazeau spatele.
Primul viciu a fost acoolul, bautura. In fiecare seara veneam beat crita acasa, dar nu imi pasa. Pe la varsta de 15 ani, am inceput sa ma droghez. La 18 ani m-am apucat de contrabanda am ajuns un dealer important, in orice zona a tarii, gaborii erau cu ochii pe mine gata sa ma prinda.
Toate afacerile mi-au adus multi bani si nu am mai avut nevoie de parintii mei, care erau acum niste mosi fara importanta, asa ca i-am lasat in orasul lor imputit si am plecat.
Oricum sa nu o mai lungesc atat, vreau sa va povestesc cate ceva din viata mea.
Totul a inceput cand m-am mutat din Africa, tatal meu avea niste afaceri acolo si nu prea luasera amploare, asa ca a renuntat si ne-am mutat in Italia. Am cumparat un apartament foarte frumos prin Venetia si indeplinind toate formalitatile am decis impreuna cu parinti mei sa incep scoala. La inceput mi-a fost cam greu, adica stiam italiana, dar imi era dificil sa ma integrez in alt colectiv plus ca eu eram obisnuit cu salbaticii. Trecusera cateva luni de zile, iar eu eram chiar incantat de acel loc. In fiecare zi mergeam cu unii copii cu care ma imprietenisem prin oras, de multe ori treceam pe la masinute si ne cheltuiam toti banii. Nu aveam ce sa fac eram copil si imi placea. Asa ca intr-o zi mi-am consumat toti bani la masinute si nu am mai avut bani de taxi, deci nu mi-a ramas alta alternativa decat sa merg pe jos, oricum daca ii sunam pe ai mei, nu aveau cum sa vina sa ma ia... erau in cealalta parte a tarii, ocupati cu afacerile bineinteles. Niciodata nu am sa uit aceea noapte, cea care mi-a schimbat viata.
Capitol facut la intamplare :) daca sunt greseli .. scuze:D
:bye:
