Vreau sa te citesc in versuri

[Isa-chan]

Capitolul al IV-lea


Sakura’s P.O.V.:


Imi plimb mana peste noptiera , unde cautam ceasul ce facea un zgomot infernal incercand sa ma trezeasca. Intr-un final reusesc sa-l gasesc si apas unul dintre butoane pentru a incerca sa-l opresc. Vazand ca acesta nu merge , incep sa apas fiecare buton si pana la urma reusesc sa opresc sunetul deranjant. Ma ridic in capul oaselor si ma duc spre toaleta ce isi afla usa langa dulap. Imi fac un dus , apoi ma imbrac intr-o fusta scurta alba si un tricou roz mulat pe corp. Ma incalt intr-o pereche de sandale fara toc albe si ma duc la cabana centrala unde aveam sa-i astept pe copii. Imediat ce ajung acolo unchiul imi imaneaza un dosar , in care se aflau pozele copiilor din cabana cinsprezece si date despre acestia. Ma uit atent si observ ca din cei sase copii pe care ii aveam ,patru erau baieti si doua fete. Patru baieti?! Vrei sa mor, unchiule? Nu cred ca am sa pot sa-i tin sub stapanire . Pana la urma o las balta si ma duc spre Hinata care discuta ceva cu Naruto. Ii salut pe amandoi si ei imi afiseaza un zambet fugar.
- Ce e cu voi doi? ii intreb vazand ca erau putin cam suparati.
- Pai , eu am in cabana mea numai fete, iar Naruto numai baieti! Spuse revoltata Hinata.
-Dar ce rau in asta? Mie mi-ar fi placut sa am numai fete ! sunt entuziasmata.
- Sakura , la tine cate fete sunt? intreba zapaciutul de Naruto.
- Doar doua si restul sunt baieti! Nu imi convine! Nu cred ca am sa pot sa-i tin sub control pe baieti. spun ,oftand ,catre cei doi.
Am vrut sa continui dar nu am putut caci o mana calda mi-a atins umarul. Mi-am intors capul si l-am vazut pe Sasuke care imi zambea.
- Putem vorbi putin? ma intreba el cu speranta in glas.
Am aprobat apoi el m-a condus pe terasa lacului. Ne-am sprijinit amandoi de balustrada , apoi brunetul si-a intors privirea catre mine si a inceput sa se apropie mai mult de trupul meu.
-Stii, ma intreb ,daca nu ai vrea sa cantam impreuna la concurs… Mi-a placut cum am cantat ieri amandoi si cred ca am face o pereche buna!
- Hm… Cred ca mi-ar placea! Am vrut si eu sa-ti propun asta , dar am crezut ca ma vei refuza. zic apoi ii afisez un zambet multumit. Apropo pe cine ai in cabana?
Se uita pe dosarul din mana sa si apoi isi ridica privirea incepand sa se strambe.
- Perechi. Trei baieti si trei fete. Stii, ma intreb cum o sa stea ei in aceeasi camera avand in vedere ca sunt de sex opus si stau in aceleasi cabane?
Ma uit la Sasuke si atunci am realizat ca avea dreptate. Cum poate unchiul sa gandeasca ca fetele si baietii pot sa stea in aceeasi camera? E imposibil. Fetele au nevoie de intimitate! Dupa ce am mai aruncat o privire asupra lacului l-am laut pe Sasuke de mana si i-am zis ca e timpul sa coboram. In dreptul scarilor ,brunetul ma trase spre el si ma privi in ochi. Erau atat de negri incat ma pierdeam in ei. Am rosit usor cand am vazut ca imi zambeste. Buzele lui incepeau sa se apropie amentintator de ale mele , insa chiar cand aveau sa se uneasca , a aparut Hinata.
- Scuze! spuse ea vazand ca ne-a intrerupt. Sakura, unchiul a spus ca autobuzul ajunge in cinci minute.
Imediat ce am auzit asta am inceput sa cobor scarile in fuga , nevrand sa intarzii. L-am lasat pe Sasuke cu ochii in soare in timp ce alergam cu Hinata spre cabana principala. Sper doar sa nu se supere , dar nu inteleg… De ce incerca sa ma sarute? Oare ma place sau vrea doar sa-si bata joc? Am alungat aceste intrebari si m-am concentrat spre ceilalti prieteni ai mei ce asteptau. Imediat dupa noi a aparut si brunetul , care ma privit cu repros. M-am strambat putin la el , apoi cand am vrut sa merg sa-mi cer scuze pentru ca l-am lasat asa, a ajuns autobuzul. Copiii au inceput sa coboare linistiti din acesta ,privind dezorientati. Am observat cum au facut un sir indian la cererea unchiului, apoi el le-a explicat ca in momentul in care isi aud numele sa mearga langa instructorul respectiv.
Rand pe rand , prietenii mei au inceput sa strige diferite nume, iar copiii se indreptau spre ei. Cand a venit randul meu am observat ca ma inselasem in privinta baietilor. Acestia erau tacuti si zambareti, iar fetele mai discutau cu ei din cand in cand, pana am ajuns la cabana noastra. Am intrat si am vazut ca totul era schimbat fata de privelistea de ieri. Camera in care s-au aflat cele trei paturi acum continea o masa , pe care se aflau inca cateva foi referitoare la regulamentul taberei, si o canapea maronie. Deci s-a transformat in hol! Incep sa zambesc apoi le duc pe fete in camera lor , unde am observat ca era un pat etajat cu un dulap mare cu doua oglinzi si o noptiera cu patru sertare. Inainte sa plec le-am spus celor doua ca dupa ce termina de despachetatat le astept pe hol unde ma voi prezenta mai detaliat si le voi prezenta regulamentul. Cu toate astea spuse ,ies din camera si ma duc la baieti unde am vazut doua paturi etajate , un dulap cu doua usi simple si cu 3 sertare. In dreptul fiecarui pat era cate o noptiera cu doua sertare pe care se afla o mica veioza cum era si la fete. Le-am spus acelasi lucru si baietilor apoi m-am dus in hol , unde m-am asezat pe canapea si am inceput sa rasfoiesc alte dosare ce le-am gasit pe masa.


Sasuke’s P.O.V:


Se pare ca s-au cam schimbat lucrurile pe aici in aceasta ora cat am fost plecat. Langa mine se aflau de-o parte si de alta doua usi care indicau camera fetelor si baietilor. I-am dus pe baieti si am vazut ca aveau cate un pat micut de o persoana si o noptiera pentru fiecare pat cu doua sertare. In fata paturilor era doua dulapuri in care baietii se chinuiau sa isi fac loc pentru haine, bine inteles certandu-se intre ei. Am lamurit destul de repede problema prin jocul: “piatra, hartie, foarfece” si prin urmare Mark a luat unul dintre dulapuri numai pentru el.Ce sa-i faci? Am iesit din camera nu inainte sa le spun ca ii astept in hol pentru a le prezenta regulamentul , apoi am mers si pana la fete unde am spus acelasi lucru. Camera fetelor nu era cu nimic mai deosebita de cea a baietilor, dar spre deosebire de ei , ele nu s-au certat pentru dulapuri. M-am asezat pe canapeau alba si am inceput sa-i astept pe copii. In jumatate de ora au aparut si am inceput sa le prezint regulile:
1.Nu aveti voie sa mergeti la lac , fara sa fiti insotit de unul dintre instructori.
2.Nu aveti voie sa treceti de gardul taberei.
3.Fara violenta! Daca se intampla ceva apelati la unul dintre instructori sau alte persoane autorizate sa lamureasca problema.
Si am tinut-o cam asa vreo jumatate de ora . Pana la urma am incheiat si cu asta si am iesit din cabana , incepand sa ma plimb. Speram sa dau de Sakura ,insa fara succes. Pana la urma m-am dus sa vad ce fac ceilalti instructori in cabana principala , unde am facut cunostiinta cu inca doi baieti pe nume Neji si Sai. Din cate mi-a spus Naruto, Sai a fost iubitul lui Ino. Baiatul era putin cam abatut din cate am observat. Se vedea cu ochiul liber ca ii ducea lipsa. Dupa ce am mai discutat putin cu baietii m-am dus la afisier cu Shikamaru ,unde am vazut ca in seara asta era foc de tabara. Copiii aveau sa ne arate talentul lor in materie de muzica. Le-am spus baietilor ca trebuie sa ma duc sa-i anunt pe cei din cabana mea si imediat ce am ajuns am vazut ca toti discutau intre ei ceva aprins.
- Nu-i adevarat, stiu ca am voce! spunea Miruna, una dintre fete.
- Ba nu, canti ca un raton cand nu-si gaseste mancare! Radea de ea , Kail.
- Terminati! spun eu taios . De ce va certati? Nu aveti lucruri mai bune de facut? Asta seara este focul de tabara deci trebuie sa va pregati pentru a ne arata ce talente aveti.
Imediat ce am terminat propozitia copii au ramas inmarmuriti. Se vedea ca erau speriati. I-am linistit spuanadu-le ca nu e cine stie ce grozavie si sa exerseze putin inainte de ora douzeci cand avea loc distractia. Acestia au aprobat si i-am vazut fugind pe usi incepand sa se pregateasca. Pe de alta parte eu , mi-am luat chitara si m-am dus pe terasa, unde speram sa o intalnesc pe rozalie. Oare de ce nu dau de ea? Ma plimbam linistit pe malul lacului ,fredonand melodia care am cantat-o cu ea. Ma aplec spre suprafata lichida si imi privesc chipul. Eram cam abatut si putin plictisit. Imi i-au privirea de la apa si ma ridic iar , privind spre tabara. Nu intelegeam unde putea sa fie , de dimineata a disparut pur si simplu. Sa fi fost doar un vis? Am inceput sa urc scarile terasei numarand fiecare treapta incercand sa ma gandesc la un cantec pe care sa-l scriu pentru asta seara, insa nimic nu-mi venea in minte. La ora nousprezece m-am dus si mi-am lasat chitara, apoi m-am dus sa iau cina , unde m-am asezat la masa cu Naruto si Neji. Am privit insistent sala , insa nu am vazut-o nicaieri pe rozalie. Hotarasc intr-un final pe la sfarsitul mesei sa-l intreb pe blond unde este, iar acesta imi spune ca e la ea in cabana fiindca a luat masa mai devreme. Aprob si imi termin cina , apoi ma duc sa-i iau pe copii. Acestia deja ma asteptau , tinand cont ca ei au mancat la optsprezece. Erau aliniati si ma priveau plini de entuziasm. I-am dus in fata cabanei principale unde i-am vazut pe cei din cabana Sakurei ca se certau.
- Ba nu, nu-i adevarat! Domnisoara Sakura stie ce face si pun pariu ca a scris minunat! O apara o fata , Lina, din cate am inteles.
- Daca chiar stie ce face atunci de ce i-a laut atat de mult sa-l scrie? O intreba Justin.
Pana la urma am decis sa intervin ianinte sa se ia la bataie. Copii s-au potolit , insa nu am idee din ce cauza ma priveau cu dispret. Ce am mai facut acum? Nu i-am lasat sa se omaore? Vazand ca inca ma sagetau cu privirile am plecat de acolo. Ne-am asezat fiecare pe o buturuga si am privit focul ce se inalta spre cer.
- Sasuke, o sa canti si tu?
-Da, dar dupa ce o sa terminati voi, bine inteles cine o s avrea sa cante. Nu sunteti obligati sa cantati. ii spun lui Kail.
- De ce nu ne-ai spus pana acum ca nu suntem obligati sa cantam? M-am agitat degeaba pana acum! tipa la mine Rouse.
- Era necesar? o intreb incepand sa rad. Este o tabara de muzica, nu o inchisoare in care va obligam sa faceti ce vrem noi.
Spre fericirea mea Rouse nu a mai continuat cearta si am putut sa fiu linistit. Priveam fiecare copil in parte si-l examinam. Ma uitam si la prietenii mei care erau foarte relaxati si priveau cerul. Rozalia inca nu aparea. In cateva minute l-am vazut pe Shun cum alearga spre noi cu o chitara roz in mana. Ce pana mea? Roz? Roz?! Nu cred ca este al lui…Dar atunci a cui?

[Yun.]

Yeppi ai postat capitolul nou mai repede de cat credeam #:-s..
Wau un capitol foarte interesant, ador faza cand Sakura la lasat cu ochi in soare pe Sasuke muahaha... s-a intamplat exact ca in filme 8->...Bun sa trecem mai departe in capitolul ista naratiunea e umpicusor grabita dar nu foarte rau, descriere se imbina perfect cu dialogul si da un aspect frumos ficului( desi parerea mea dialogul e putin cam mult dar merge)... iar la greseli nu am vazut nici una. Sa revenim la poveste, ce nazdravani erau copii aia ma refer la baieti bietele fete :)), si la final, am o vaga baniuala a cui ar putea fi chitara >:). Yap astept noul capitol mult succes si inspiratie la fel.

[Isa-chan]

Capitolul al V-lea


Sakura’s P.O.V:

Doamne , multumesc ca am reusit sa termin. Nu mai rezistam. Am scris o gramada de foi , pe care le-am aruncat in cosul de gunoi fiindca nu-mi placeau versurile, dar melodia asta , pare sa fie promitatoare. Unchiul meu era acum langa mine cu noua mea creatie in mana , citind-o. Eram emotionata , nu pot sa neg… Speram sa fie buna , caci nu mai aveam timp sa scriu altceva. Imediat ce a terminat unchiul m-a privit intai serios, apoi m-a luat in barte si mi-a spus ca este exceptionala. Mi-am luat chitara si am inceput sa cant melodia. Vocea mea si suntele chitarii se potriveau la fix, iar melodia era superba. Am privit ceasul si am observat ca mai erau cinci minute si intarziam. Unchiul a luat-o deja la fuga si eu am plecat imediat dupa el , uitandu-mi chitara in cabana. La jumatatea drumului am realizat ca nu o aveam cu mine asa ca i-am spus unchiului, insa aceasta mi-a spus sa-mi continui drumul , caci mi-o aduce el. L-am ascultat si am continuat sa merg , insa cand mai aveam putin si ajungeam , cineva m-a tras in tufisurile din stanga mea, punandu-mi mana la gura. Am inceput sa ma zbat , dar cel care ma prinse era mai puternic. Cu o mana imi tine bratele imobilizate , iar cu cealalta mana imi astupa gura. Cine naiba s-a gasit sa nu ma lase in pace chiar acum? Imi deschid incet ochii si privesc persoana din fata mea. Cum era de asteptat…era Gaara. Imi spune ca imi ia mana de la buze , daca nu am sa tip. Dau din cap evident mintind, iar acesta ma elibereaza si de la stransoarea bratelor. Imediat ca ma simt libera ii dau o palma peste obrazul drept si incep sa tip la el:
-Nu puteai sa-ti gasesti alt moment ? Chiar trebuie sa ajung la focul de tabara si nu am de gand sa te las sa ma impiedici sa fac asta.
Roscatul imi prinde mana dreapta si incepe sa mi-o stranga cu putere. Durerea era insuportabila de-a dreptul. Imi venea sa tip cat ma tineau plamanii , insa dobitocul, iar isi tinea palma peste gura mea. Ce doreste asta de la mine? Cand mai avea putin si scapam am auzit o voce cunoscuta si calda care imi striga numele. Glasul se apropia din ce in ce mai mult.
-Sakura! Sakura, unde esti?
Puteam sa cunosc acea voce oriunde…Era Sasuke. Ma cauta? Dar de ce…?Am inceput sa ma zbat cu putere incercand sa-l lovesc pe Gaara si sa fac zgomot pentru ai atrage atentia brunetului insa eram imobilizata. Roscatul ma tinea lipita de ciresul din spatele meu. In mai putin de cinci minute Sasuke a plecat si eu am ramas iar singura cu Gaara. Imi era atat de frica..Lacrimile incepura sa rasara in coltul ochilor mei verzi. Dupa ce brunetul s-a indeparat suficient Gaara mi-a dat drumul. Mi-am facut curaj si l-am lovit la punctul sensibil , apoi am luat-o la fuga printre tufisuri. Picaturile calde coborau din ochii mei formand in spate un covor de lacrimi. Dadeam crengile copacilor la o parte si fugeam incontinu. Deodata am auzit niste pasi ce alergau in ritm alert. Crezand ca este roscatul am grabit pasul si brusc m-am izbit in ceva. Am inceput sa tremur. Daca era el nu mai avea scapare. Doua brate m-au ridicat si am simtit o atingiere fina pe parul meu rozaliu. Am deschis cu frica ochii si l-am vazut pe Sasuke. I-am sarit in brate si am inceput sa plang cu lacrimi amare. Nu puteam sa mai rezist. Brunetul ma tinea strans in bratele sale protectoare si ma mangaia usor cu o urma de ingrijorare. I-am povestit printre suspine ce s-a intamplat , iar acesta devenea din ce in ce mai nervos. Vazand ca nu mai rezista , i-am cerut sa ma duca la focul de tabara, unde din cate mi-a spus ,unchiul ma astepta. Am decis impreuna cu el , sa nu mai spunem nimanui de ce am intarziat , fiindca nu vroiam sa afle cineva de acel incident. Am mers linistita tinandu-l de mana si privind in jur. Peste cateva minute eu si brunetul am ajuns la unchiul meu si ceilalti prieteni. Am putut sa vad ca nu mai erau acolo decat instructorii. Vazand ca ma uit suspicios, Hina mi-a explicat ca a trecut o ora pana am venit asa ca au inceput fara mine. M-am intristat , dar nu mai aveam ce face. O sa mai fie si alte ocazii sa-i ascult pe copii cantand, sper! M-am asezat alaturi de Sasuke pe o buturuga, iar unchiul mi-a dat chitara. Am privit-o lung si apoi am inceput sa imi plimb degetele pe corzi incepand sa cant noua melodie. Sincer nu am ideea la ce persoana m-am gandit in momentul in care am compus-o , dar poate ca am banuiala. Ma gandesc la acest lucru si trag cu ochiul la chipul lui Sasuke care se uita fascinat la mine cum ma joc cu suntele scoase de chitara.


Sasuke’s P.O.V:


Imi placea melodia pe care o scrisese. Deci de asta a lipsit toata ziua. Macar a meritat, plus ca acum stiu si a cui era chitara. Doamne cred ca as fi murit de ras daca era a lui Shun, desi putin probabil.Imi sterg zambetul de pe buze si o privesc atent pe Sakura. Vocea ei se imbina perfect cu sunetele produse de chitara. Exact ca atunci cand am cantat impreuna. Ma intreb cum poate fi atat de naturala , dupa ce sa intamplat cu Gaara. Cand am sa pun mana pe el mai mult ca sigur il bag in spital. Cum isi permite sa-i faca asta? Si de ce Sakura nu vrea sa afle unchiul ei sau oricare alt prieten de-al nostru. Oare ascunde ceva? Dupa cateva minute de gandire Sakura s-a oprit din cantat si a venit randul meu. Imi dreg vocea si incep sa cant melodia care am compuso cand m-am gandit la ea. Trebuie sa recunosc mi-a luat destul de mult timp sa o scriu, dar sunt multumit de ea. Cuvintele ieseau incet prin corzile vocale incalzind atmosfera de afara. Imi placea sa imi plimb privirea spre fiecare persoana din jurul meu , in timpul melodiei, insa cel mai mult o priveam pe ea. Zambea oarecum satisfacuta , insa nu pot sa-mi dau seama de ce anume. Am zambit si eu, inca fredonand melodia. Cand am terminat-o i-am privit pe fiecare in parte inca zambind , iar acestia au aplaudat, la fel cum au facut la Sakura. Cam peste o ora am decis sa stingem focul si sa ne ducem la culcare. Am condus-o pe rozalie la cabana ei , pentru a evita alte accidente si mi-am continuat drumul. Cand incepeam sa urc scarile cabanei mele am simtit cum cineva ma impinge cu putere, eu facand contact cu pamantul rece. Am incercat sa gasesc persoana insa aceasta era in spatele meu si mi-a dat un pumn, facandu-ma sa cad in genunchi. Nu stiam cine face asta, insa aveam o mica banuiala. M-am ridicat din nou si am privit cerul linistit , ascultat cu atentie sunetul unor pasi ce veneau spre mine. Imediat ce era sufiecient de aproape, i-am prins una din maini si l-am trantit la pamant. Am zambit satisfacut si apoi i-am vazut chipul.
-Vad ca ai ceva impotriva mea, Gaara. Ce te deranjeaza? Ca am salvat-o pe Sakura de tine sau ce? Tine minte ce-ti spun: Nu te mai atinge de ea daca nu vrei sa-ti gasesc vreun loc la cimitir! spun nervos ,apoi ii dau drumul bratului si ma indrept spre intrarea in cabana.
- Cine vorbea, Uchiha! Se pare ca Sakura nu ti-a spus. Poate ca ii este rusine!
- Ce tot vorbesti acolo, corcitura? Ce sa-mi spuna ? deja a atins un punct sensibil. Ce imi ascundea rozalia?
- Atata timp cat ea o sa evite sa-ti marturiseasca ce sa intamplat acum doi ani eu o sa pot sa ma ating de ea mereu , Uchiha! Ii este frica sa-ti spuna si tie, ce sa mai zic de unchiul ei sau alta persoana! tipa Gaara apoi pleca destul de linistit.
Mi-as fi dorit sa alerg dupa el si sa-l faca sa-mi spuna despre ce vorbea, insa as fi trezit toata tabara. Si asa copii din cabana mea au aprins luminile in camerele lor. Am intrat repede si le-am spus ca nu sa intamplat nimic grav insa ei nu m-au crezut si m-au intrebat de ce am sange in coltul gurii. L-am sters repede cu o batista din buzunarul pantalonilor si i-am trimis la culcare. Peste cateva secunde m-am dus si eu si m-am trantit in pat, gandindu-ma la ce a spus Gaara. Ce ascundea oare Sakura fata de mine? Fata de toti ceilalti? Ce sa intamplat atat de rau incat ei sa-i fie frica sa spuna cuiva?


Melodia Sakurei: http://www.youtube.com/watch?v=0U21t4uJebE

Melodia lui Sasuke: http://www.youtube.com/watch?v=SV_s0Q48R6c

[Yun.]

Ai bagat un capitol nou asa repede? Wow se pare ca ziua asta e din ce in ce mai buna :)).
Asa ce pot spune? banuielile mele sau adeverit, chiar era a Sakurei chitara, bine ca nu i-a facut nimic copilul acela. Oricum capitolul asta a fost ceva mai palpitant in cea ce priveste ce a facut ipocritul de Gaara. Ai avut niste epitete foarte frumoase la exprimare, iar descrierea ai avut-o fara probleme. Insa ai o mica scapare la exprimare insuportabila de-a dreptul.,scartaie upic, puteai sa o pui si asa"de-a dreptul insuportabila" dar merge si in felul in care ai scris tu... La dialog nu am ce comenta nu este sec iar la greseli de taste nu am vazut aprope nici una. De data asta chiar ma ti in suspans nu mai am nici o baniuala la cea ce ascude Sakura astept next chapter :-h>:D< bye.

[Isa-chan]

Acest capitol vreau sa il dedic lui Letty ( Ancuu) fiindca este ziua ei si este o cititoare fidela a ficului meu. Vreau sa-i spun la multi ani si sa aiba parte de tot ce-si doreste in viata cu ocazia implinirii frumoasei varste de paisprezece ani!


Capitolul al VI-lea:


Sasuke’s P.O.V :

Somnul meu nu a fost tocmai linistit. Aproape nu am dormit deloc. Am privit geamul incontinu si m-am gandit la ea… La chipul ei , cuvintele ei… si la ceea ce ascunde. De ce minte? Ce este atat de grav de este dispusa sa ii accepte atingerile brutale ale lui Gaara? Peste inca o ora in care intrebarile au continuat sa se joace cu creierul meu , am decis sa merg si sa manac. Mi-am luat o preche de blugi negri cu mici taieturi in genunchi si un tricou albastru, plecand din cabana cu mainile in buzunar si plin de nervi. Nu imi convenea ca ma minte. Dar de ce imi pasa atat de mult daca face asta? Nici macar nu suntem impreuna si totusi…Ma deranjeaza ca nu vrea sa-mi spuna adevarul. Pierdut prin ganduri nici nu i-am vazut pe copii din cabana mea stand pe iarba si razand. M-au salutat, iar eu m-am rezumat doar la un semn cu mana si mi-am continuat drumul. Vremea nu era cine stie ce minunatie. Soarele se ascundea dupa nori si isi mai arata razele doar cand isi amintea ca aveam nevoie de ele. Picioarele mele parca mergeau singure, fara sa le ghitez eu, asa cum era obiceiul. In scurt timp am reusit sa ajung la cabana principala. Am deschis usor usile si am intrat privind in jur. Ciudat… nu era mai nimeni. Ma uit la ceas si observ ca este zece. Deci de asta locul este gol… Insa atunci am vazut-o. Ea era acolo. Statea la una din mese cu niste foi in jur, privindu-le atenta. Isi masa tabla cu buricele degetelor, gandindu-se intes din cate am observat. Nu prea era in apele ei avand in vedere ca acum privea in gol. Ma indrept spre ea cu pasi marunti. Parca fiecare pas pe care il faceam era un drum spre agonie. Imi era intr-un fel frica sa nu ma minta din nou. Ce mi-a facut? M-a ransformat in jucaria ei? Imi scutur capul si ma opresc in dreptul ei. O privesc si observ ca inca nu si-a dat seama ca sunt langa ea. Imi dreg vocea si de abia atunci ma priveste. Ochii ei erau goi. Nu mai era acceasi stralucire pe care o avea inainte. Zambetul ii era sters si chipul abatut. Nu am putut sa-mi dau seama ce sa intamplat cu ea. Dar simteam ca vroiam sa o iau in brate si sa o mangai. Sa-i spun ca poate avea incredere in mine si ca sunt aici pentru ea , insa ceva ma tinea acolo, nemiscat. Tot ce am putut face a fost sa o privesc. Intr-un sfarsit, cu o voce slaba am putut sa-i vorbesc, desi mai bine nu o faceam.
- Ce ascunzi , Sakura?
- Ce vrei sa zici? Sasuke, nu ascund nimic! spuse ea cu o voce stinsa.
- Minti! spun si o apuc de brat ridicand-o de pe banca si oblingan-o sa se uite in ochii mei.
- Lasa-ma in pace! Ce e cu tine? Nu erai asa inainte!
- Spune-mi ce ascuzi! Gaara mi-a spus ca acum doi ani sa intamplat ceva! Si datorita faptului ca tu nu spui nimc poate sa te bruscheze mereu, Sakura! Spune-mi ce sa intamplat! Am sa te ajut…
Am spus ultima propozitie mai incet , eliberandu-i mana. Sakura se uita speriata la mine. Nu am facut bine. Nu trebuia sa tip la ea, nu merita asta! S-a aplecat strangandu-si foile de pe masa si m-a privit inca o data cu dispret.
- Sa nu te mai atingi de mine vreodata, Sasuke! Nu cred ca mai avem ce sa vorbim. Totul s-a terminat! Nu cred ca esti in masura sa ma oblingi sa-ti spun ce sa intamplat , nu esti iubitul meu! Imi esti doar un prieten , atat si nu trebuie sa-ti marturisesc totul. Dar , dupa scena pe care mi-ai facut-o nu mai suntem nici macar prieteni! Poti sa uiti de concurs, nu am de gand sa mai cant impreuna cu tine!
Si spunand toate astea mi-a intors spatele si s-a indreptat spre usile cabanei, dar inainte sa iasa s-a mai uitat o data la mine.
- Adio, Sasuke…
Si cu ultimele cuvinte a plecat. Usile s-au inchis in urma ei , lasand lacrimi ce cadeau linistite peste pamant. Nu ma simteam bine. O data cu plecarea ei, totul s-a terminat. A fost singura fata care m-a facut sa ma simt bine, care a reusit sa ajunga la inima mea… si acum ea a plecat. M-a lasat in umbra ca o amintirea a ceea ce am fost candva. M-a abandonat poate pentru totdeauna. M-a lasat in intuneric. Macar de mi-ar fi luat si amintirile o data cu plecarea ei.
Dupa aceasta scena nu mi-a pasat nici macar de mancare. Am dat cu pumnul in perete, iar o lacrima s-a strecurat din coltul ochiul meu. A coborat incet pe obraz, de unde s-a scurs pe gatul meu si a disparut. A disparut la fel ca Sakura…Am iesit din sala si m-am indreptat spre cabana mea, unde aveam sa-mi petrec de acum in colo vacanta de vara. Trist, plictisit si cu inima franta…


Sakura’s P.O.V:


Plangeam…Lacrimile imi spalau fata neincetat , lasandu-ma sa sufar. De ce? Il iubeam si a trebuit sa strice totul! Tot ce a trebuit sa faca era sa ma linisteasca si sa-mi spuna ca va fi bine, dar nu! El a decis ca este mai eficient sa scoata adevarul de la mine cu forta, facandu-ma sa sufar! A fost singurul baiat pe care l-am iubit cu adevarat si acum nu imi este nici macar prieten. Nu exista cuvinte ca sa descriu suferinta care ma macina acum. Nedorind sa ma gaseasca cineva , ma indrept spre padurea de langa tabara, unde ma asez langa un copac batran. Privesc spre cer si imi amintesc de acea zi…Ziua in care mi-am vandut cea mai buna prietena, lasand-o sa sufere in locul meu. Si ma doare si mai tare faptul ca ea nu s-a suparat pe mine, ci m-a inteles si a continuat prietenia cu mine. De ce? Tineam atat de mult la mine incat sa imi permit sa ii fac ei un astfel de rau? Am inchis ochii incercand sa uit, dar amintirele ma strafulgerau ca o sageata cu venin. Oare ce ar zice Sasuke daca ar afla ce am facut? M-ar dispretui sau mi-ar mai fi prieten? Mi-as dori sa-i spun atat de mult, insa totul este in zadar. L-am indepartat de mine, tratandu-l ca si cum ar fi fost un gunoi, nu o persoana iubita.
Nu am mai putut sa suport. Durerea era prea mare, asa ca am lasat amintirile acelei negre zile sa se strecoare din nou in capul meu si-n viata mea.



~~~###***FlashBack***###~~~


Alergam linistita pe camp cu un buchet de flori in mana. Langa mine veni un baiat cu parul roscat si ma privi cu interes. Ma uitam la el atat de suspect , incat acestuia ii aparu un zambet gingas in coltul gurii. I-am zambit la randul meu si m-am asezat usor pe iarba frageda privind trandafirii din mana mea. Culoarea lor ma fermeca atat de mult. Imi placea sa-i admir, sa-i tin in mana. Baiatul ma cuprinse in brate si se uita adanc in ochii mei verzi , asemanatori cu iarba pe care stateam. Mi-a laut mana in a sa si m-a sarutat usor pe buze, apoi s-a retras. Mi-a spus ca ma asteapta diseara la locul nostru secret , apoi a disparut la umbra unui copac. M-am ridicat si eu si am pasit incet spre cabana mea , unde m-am intalnit cu Hinata si Ino. Cele doua m-au cuprins in brate si m-au intrebat ce am facut, iar eu cu zambetul pe buze le-am spus ca diseara o sa ma vad iar cu el. Cele doua nu au continuat sa-mi puna intrebari ci s-au multumit sa ma imbratisese in continuare. Ma bucuram atat de tare ca il aveam…Era tot ce isi putea dori o fata. Un baiat glumet, aratos si destept. Toate aceste calitati il intruchipau pe Gaara al meu. Seara a venit pentru mine cu mare greu. Am iesit din cabana si am fugit spre padure, unde se afla un fel de casuta mica din piatra, cu o usita de lemn. Am intrat usor inauntru, iar acolo o mana mi-a astupat gura. Am inceput sa ma zbat si sa plang ,insa degeaba. Am fost trantita pe cimentul rece si atunci l-am vazut. Ochii lui verzi imi aratau o dorinta pura de ceva ce isi dorea cu ardoare sa aiba. Se uita la mine si brusc incepu sa-mi descheie nasturii de la bluza. Am inceput sa ma zbat , iar atunci el se opri din saruturile brutale si ma privi din nou. Lacrimile curgeau linistite , udandu-mi chipul acum palid.
- Nu am sa-ti fac nimic daca ai sa-mi aduci o fata pe care sa o fac a mea. imi spuse baiatul si apoi imi dadu drumul.
- M-Ma lasi sa plec? intreb inghitind in sec.
- Dar daca spui cuiva ce am de gand, imediat ce am sa am ocazia am sa ti-o platesc. O sa te fac pe tine a mea! a spus apoi m-a impins afara, eu cazand pe pamantul rece.
Imi era atat de frica. Am inceput sa alerg spre cabana mea , unde imediat ce am intrat m-am trantit in pat si am inceput sa plang. Hinata si Ino nu erau acolo. Cu atat mai bine…Dar pe ce fata sa o ademenesc in acea capcana? Frica mi-a cuprins intregul corp. Mi-am sters lacrimile si m-am indreptat spre usa cu planul de a o lua pe Karin si sa-i spun ca o asteapta Gaara in padure , unde vrea sa-i spuna ceva important, insa am dat de Ino, care mi-a blocat drumul. Mi-a spus sa merg cu ea spre padure. La inceput nu am vrut, dar m-a convins sa o fac. Cand eram aproape de casuta unde se afla roscatul, Ino mi-a spus sa-mi acopar ochii si peste cinci minute sa o caut. Am acceptat , crezand ca am sa uit de micul incident , dar nu a fost asa. Imediat ce au trecut acele cateva minute, am auzit tipete. Am fugit in directia sunetelor si atunci am vazut ca veneau din locul unde era Gaara. Prietena mea tipa si se auzeau tot felul de zgomote. Stateam si priveam usa, cu lacimile siroindu-mi pe fata. Cu toate ca imi era cea mai buna prietena nu am putut sa intru acolo sa o salvez. Am fugit! Am fugit inapoi in cabana noastra unde am inceput sa tip si sa plang. Peste doua ore am putut sa vad cum usa se deschide si pe ea intra Ino. Am fugit spre ea plangand , iar aceasta m-a luat in brate. Mi-a spus ca nu este nimic, dar nu am crezut-o. M-am uitat la chipul ei si am vazut ca plangea…Si numai fiindca eu nu am fost suficient de curajoasa sa intru sa o salvez.
A doua zi am fugit spre padure , unde am intrat in acea casuta. Am privit atenta cimentul si atunci am vazut petele de sange ce se oglindeau in ochii mei. Ino s-a vandut pentru mine! Si eu, nu am avut curaj sa merg sa o salvez de la aceasta soarta.



~~~###***End FlashBack***###~~~


Si asa am facut cel mai josnic lucru din lume. Dar, ce ma doare cel mai tare este faptul ca prietena mea nu a fost niciodata suprata pe mine. Impreuna cu ea am hotarat sa tinem acest lucru secret , chiar si fata de Hinata. Din ziua aceea am inceput sa-l resping pe Gaara. Mi-a placut de el, dar dupa ceea ce a facut, in ochii mei, el era doar un monstru fara inima, care nu merita nici cel mai mic zambet. M-am lasat usor cu spatele pe copacul cel batran si am inchis iar ochii , pana in momentul cand o mana calda mi-a atins umarul si m-a trezit din visare.

[~Ade~]

Buna!
Pentru inceput imi pare rau ca nu ti-am lasat comm si la celelalte capitole desi le-am citit,dar nu am facut asta din lipsa de timp si din cauza faptului ca iar mi-a fost sters unul dintre comm-urile date la ficul tau...sper ca cel de acum sa nu mai fie.Dar trecand peste asta:D ficul tau imi place din ce in ce mai mult adica are tot ce ii trebuie si ma face sa vreau sa citesc mai mult,interesul crescand deasemenea.
Nu ma asteptam la aceasta poveste trista si rusinoasa a Sakurei, nu-i de mirare faptul ca nu vrea sa ii spuna lui Sasuke..dar eu cred ca totusi va gasi curajul sa ii spuna si el o va intelege, cat despre Garra...no comm:|.
Sunt curioasa ce se va mai intamplat, deci astept nextu-l cat mai repede..mult succes in continuare!..Pa-Pa!>:D<

[Kayla.]

Buna!Am trecut si eu pe la fic-ul tau.Ce pot spune.Naratiunea,dialogul si descrierea se imbina armonios.Imi place foarte mult cum descrii sentimentele Sakurei si ale lui Sasuke.Cand citesc fic-ul tau parca m-as afla acolo,atat de bine este scris.Imi place extrem de mult acest capitol.Saraca Ino,imi pare rau de ce s-a intamplat.Descrierea este foarte bine detaliata,dialogul nu este sec,iar actiunea nu este grabita.Greseli de tastare nu am vazut,dar nici nu am stat sa caut.Abia astept noul capitol,ca mor de curiozitate.
Gambate si succes:bv::bye:
kiss and hug >:D<:*

[Yun.]

Uff nu sunt prima la naiba cu netu asta X(, nu am putut ajunge mai repede.
Well la descreire am observat ca este punctul tau forte, descri la perfectie sentimentele personajelor, imprejurarile dar e bine ca nici nu pui prea multa descriere ca sa nu arate inestetic ficul. Naratiunea se impleticeste cu descreirea care sta la fel de bine, deci cu mai putine cuvinte nu este grabita. Dialogul nu este sec cei drept nici nu e prea mult cea ce e bine. Asa si ce sa mai spun acum la ficul asta ma-m cam intristat din cauza ca s-au certat cei doi 8-> si la aflarea secretului Sakurei ei bine m-am si mirat tot o data ca nu s-a suparat atunci Ino la faza cu Sakura, asta da prietena adevarata. Astept nextul!!>:D<:-h

Ja'ne.

[Isa-chan]

Capitolul al VII-lea


Sakura’s P.O.V :


Imi tineam ochii mei verzi inchisi, dorind sa alung amintirile neplacute, insa nu a fost sa fie. Meditatia mi-a fost intrerupta de o mana calda , ce s-a asezat usor pe umarul meu . Imi era parca frica sa privesc persoana asa ca am ramas cu ochii inchisi, sperand ca ea sau el sa plece si sa-mi alung teama din suflet. Peste cateva secunde mana s-a retras , dar nu am putut auzi urme de pasi, oricat mi-as fi dorit. Mi-am deschis ochii si am privit in fata. Am ramas fara cuvinte. In ochii mei udati de lacrimi , am putut sa vad o fata blonda , cu zambetul pe buze, ce ma privea jucaus. Hainele ii erau albe , iar pielea cafenie. Mi-am inchis iar ochii sperand ca este o iluzie, insa ea se afla tot in fata mea. Am incercat sa schitez un zambet insa degeaba. Buzele mele erau amortite. Am privit-o si mai atent pe fata, de data aceasta , ajungand la acea mare albastra , in care mi se oglindeau smaraldele verzi. Imediat ce am recunoscut-o am impietrit. Era ea…cea pe care o iubeam nespus de mult si m-a parasit. Suvitele blonde ii se revarsau peste umeri si se plimbau inspre partea dreapta, in directia vantului. Mi-a atins obrazul cu mana stanga si m-a privit patrunzator, zambindu-mi din nou. Lacrimile au inceput sa se scurga in voie pe obrajii mei, iar in momentul cand una dintre ele a ajuns pe mana prietenei mele, aceasta a devenit usor transparenta. O priveam cu uimire si ma bucuram nespus ca era alaturi de mine.
- Ino… mi-a fost atat de dor de tine! spun dorind sa ma ridic si sa o imbratisez, insa ea ma opreste dandu-se un pas in spate.
- Si eu ma bucur, Saku. Dar, sunt aici sa-ti spun ceva. Nu pot sa stau mult.
Am ramas locului, inca privind-o. Era mult mai frumoasa decat inainte si asta se putea observa foarte usor. M-a luat de mana si ma privit inca o data in ochi.
- Am venit la tine pentru ati spune adevarul. Nu pot sa stau acolo si sa te privesc cum suferi… Stii ziua cand te-am luat cu mine, ei bine am facut-o intentionat. Am auzit tot ce-ai vorbit cu el si am facut ca totul sa para un accident… Nu am vrut sa suferi , Saku. In fond, stiam ce punea la cale, asa ca din moment ce nu te-am avertizat am decis sa ma sacrific eu. a spus toate acestea facand mici pauze intre propozitii.
La cateva secunde dupa ce a terminat , o lacrima de culoarea sangelui s-a scurs din ochiul ei albastrui. Am intins mana dorid sa o sterg , dar in momentul in care am facut contactul cu aceasta mi-am dat seama ca era chiar sange. Ino mi-a zambit si mi-a spus ca ar vrea sa-l vada pe Sai si sa-si ia ramas bun de la el. I-am spus mai mult decat bucuroasa ca as duce-o la el , insa imediat mi-am dat seama s-ar putea sa o vada ceilalti.
- Nu-ti fa griji, o sa ma vada doar persoanele carora eu le datorez ceva! mi-a raspus ea la intrebare, parca citindu-mi gandurile.
Am luat-o usor de mana si am plecat din acel loc blestemat. Mergem linistita cu ea in spatele meu, pana am dat de Sasuke. Brunetul s-a apropiat de mine privindu-ma atent. Am incercat sa-mi misc picioarele si sa plec de acolo, insa degeaba. Parca eram tinuta de cineva si chiar era asa ,fiindca Ino s-a gasit sa ma tina de umeri nelasandu-ma sa scap. El era acolo, stand in fata mea si privindu-ma in ochi. Fara sa vreau, fara sa stiu de ce, l-am cuprins in brate si am inceput sa plang. Sasuke nu m-a respins si m-a lasat sa stau asa cateva minute, ce mie mi s-au parut zile intregi, poate chiar saptamani. Il iubeam chiar daca nu puteam fi cu el. M-am despartit usor de baiatul care mi-a furat inima si am plecat de acolo, lasandu-l inca o data in urma. Alergand cu blonda in spatele meu, mi-am intors putin capul si am vazut cum el inca statea acolo, cu privirea pierduta si cu ochii atintiti inca locul in care ma aflasem eu. Nu stiu cum, insa am ajuns in fata cabanei lui Sai. Am luat-o iar de mana si am urcat cu incredere treptele cabanei, intrat fara sa mai bat la usa. Am trecut prin fata celor doua camere si am ajuns in fata camerei brunetului, unde am decis ca mai bine imi anunt venirea. Imediat ce am auzit un “Intra” plin de suferinta , am trecut pragul cu zambetul pe buze.
- Uite pe cine ti-am adus ! am tipat la el aratandui-o pe Ino .
- N-nu se p-poate…Ino?
Sai era de-a dreptul uimit, ce pot sa zic? Adica la inceput cand am vazut-o asta a fost si reactia mea, deci il inteleg. Blondina s-a dus la el si l-a imbratisat , apoi i-a spus sa-si continuie viata si caci ea va veghea asupra lui mereu. Am zambit imperceptabil, apoi dupa ce a terminat micul ei discurs pentru brunet s-a uitat si la mine , lunadu-si la revedere. M-a sarutat pe obraz , apoi a aprut o ceata densa si imediat ce s-a risipit , ea a disparut.
M-am uitat la baiatul de langa mine ce era numai un zambet. Vazandu-l asa am realizat ca revederea prietenei mele a clarificat multe lucruri. L-am imbratisat pe Sai si cat timp am stat cu el asa o voce linistita si plina de iubire mi-a vorbit trezindu-ma:
- Era sa uit, Saku ai incredere in Sasuke. Sa stii ca va intelege mica povestioara…
Apoi, ea a disparut de tot, ramanand numai in inimile noastre, a celor ce am iubit-o nespus de mult. Am plecat de la Sai mai fericita de cat am fost vreodata , pot spune. Ma bucuram enorm ca mi-am vazut prietena si parca mi s-a mai taiat o parte din vina , acum ca stiam ca ea a planuit totul de la inceput,insa tot vinovata ma simteam. Dar…cel mai tare ma indigna faptul ca Ino mi-a spus ca pot avea incredere in baiatul pe care il iubesc…Imi era frica ca ma va respinge imediat ce am sa-i povestesc, dar acum cu spusele ei, pot avea incredere! Planuiesc sa merg spre cabana lui Sasuke , insa pe drum ma razgandesc spunanu-mi ca mai bine astept cateva zile pana sa-i spun totul.



Sasuke’s P.O.V :

Ei bine, ma cam da peste cap. Nu inteleg , de ce a facut asta? Spunea ca nu vrea sa mai fim prieteni si acum din senin ma ia in brate? Nu pot spune ca nu mi-a placut fiindca as minti , dar totusi vreau o explicatie. Atunci am simtit langa ea inca o prezenta, dar nu era nimeni. Nu inteleg mai nimic si de cand am intalnit-o pe ea lumea mea ciudata , parca este si mai ciudat. Si fiindca nu era de ajuns, de la acea imbratisare Sakura nu a mai vorbit cu mine. M-a vazut in fiecare zi si ma ignora , chiar daca eram numai noi doi. De la acel “ mic ” incident a trecut o luna. O luna in care ea nu mi-a adresat nici cel mai mic cuvanat si nici macar un zambet! Ma doare acest lucru…Ma macina in interior si ma face mai vulnerabil cu fiecare zi in care vad cum trece pe langa mine. Daca stiam ca dragostea adevarata este atat de dureroasa probabil in trecut as fi evitat-o, insa in acest moment, in prezent stiu ca as da orice sa dau timpul inapoi si sa-mi repar greselile pentru a fi cu ea.
- Sasuke? Sasuke tu auzi ce vorbesc aici sau imi racesc gura de pomana ? ! tipa la mine Naruto.
Mi-am intors privirea spre el si l-am privit ganditor , dand impresia ca el era invizibil , iar eu ma uitam la peretele din spatele sau. Cu acest gest l-am enervat si mai tare pe baiat , asa ca m-am trezit cu un pumn in cap. Am sarit ca ars de pe bancuta si un mic tipat de furie mi-a iesit printre buze.
- Idiotul, te-am auzit de prima data! Nu era necesar sa recurgi la asa ceva, boule!
Deja mi-a cam sarit mustarul. Ma uitam cu ura la baiatul din fata sperand ca am sa-l ucid cu privirea, dar degeaba! Visele nu devin realitate indiferet cat de mult ti-ai dori , caci altfel as fi avut-o de mult pe ea acum in bratele mele…
Alaturi de mine , Neji radea pe infundate , facand la fel si Shikamaru si Kiba. Bun deci asta e deja crima! Mi-am intors privirea spre Naruto si m-am uitat la persoana de langa el. Sai statea cu mainile sub barbie si privea in gol zambind incontinu. Ce o fi cu el? Mi-am dus iar ochii spre blond datorita faptului ca injura de mama focului, tinandu-se cu mainile de crestetul capului si frecand locul din cauza loviturii. Am inceput sa rad si eu fiindca i-am intors-o lui Naruto si m-am lasat pe banca uitandu-ma la mancare, dar nepunand sa mananc. Am inceput sa ma uit prin sala si atunci am vazut cum se deschide usa, pe ea facandu-si aparitia Karin. Minunat, asta imi mai lipsea! Roscata veni in funga spre mine si se aseza cu putere in bratele mele. Imi venea sa o bat acolo, mai ales dupa nervii pe care mi ia provocat tampitul de Naruto, dar am incercat sa ma abtin. Fara sa vreau m-am uitat la Sakura , care privea trista scena dintre mine si Karin. Am lasat privirea in pamant si nu am ridicat-o pana nu am auzit vocea Hinatei rasunand in urechile mele. M-am uitat in fata mea si am vazut-o stand in bratele prietenului meu blond. La inceput am fost uimit cand am vazut cum se saruta dar am facut un semn cu mana in semn ca nu conteaza si am indepartat-o pe roscata de langa mine. Dupa multe insistente am scapat de ea si de abia atunci bruneta s-a uitat la mine si mi-a vorbit.
- Uite ce e, Sasuke! Daca vrei sa o faci pe Sakura geloasa iti spun sa o lasi balta! Si asa sufera destul cand treci pe langa ea si nu faci absolut nimic si acum ca te vede cu Karin in brate…
Mi-a spus toate astea cu o ura desavarsita si si-a intors iar privirea spre iubitul ei. Nu imi venea sa cred! Tot ce am facut a fost sa-i respect dorinta persoanei iubite si asta primesc acum? Sangele incepea sa fierbe in mine si atunci , fara sa mai adresez vreun cuvant m-am ridicat de la masa si am plecat de acolo trandtind usile in urma mea. Am luat-o la fuga spre lac, iar in momentul cand am ajuns acolo m-am aruncat in el sperand sa uit de acele ganduri . Nu imi mai pasa ca ma vedea cineva sau ca eram in apa cu hainele pe mine. Tot ce imi pasa era Sakura. De ea imi pasa mie, pe ea o doream si tot eu eram de vina ca sufera. De ce viata mea e atat de complicata? Priveam pierdut soarele ce imi strapungea ochii cu razele sale. Brusc am auzit pasi ce se apropiau in linsite de mine. M-am intors cu speranta ca este ea si a venit la mine sa-si ceara scuze. Ochii mei priveau pierdurti persoana din fata mea , pana s-au acomodat cu chipul ei.

[~Ade~]

Buna!
Yey ai adus next-ul..\:D/....cat l-am asteptat...si nu am asteptat degeaba fiindca e minunat ca si celelalte de altfel.
Woow Ino?OwO...chiar nu ma asteptam sa fie ea persoana care sa apara langa Sakura...dar imi place ideea asta adica a mai linistit-o pe Sakura si poate ca ceea ce i-a zis ea o va face sa ii spuna si lui Sasuke adevarul.A fost frumos din partea lui Ino sa se sacrifice pentru prietena ei, a dovedit faptul ca e o prietena adevarata.
A aparut si Karin:)) se putea sa nu apara ea?..dar ca de obicei Sasuke o ignora..sper sa nu reuseasca sa o faca pe Sakura geloasa.
Ce sa mai zic.....sper ca Sasuke si Sakura sa isi rezolve problemele si sa se impace ..sunt foarte curioasa ce se va mai intampla.
Astept next-ul..care sper sa ajunga cat de curand....Mult succes in continuare!..Pa-Pa!>:D<