Viata e deosebita

[Savarina Ali]

Draga mea Ancuta, vezi tu dupa acea mica discutie pe care am avuto amandoua, inainte de acest comentariu, m-am gandit sa fac o mica schimbare in povestea mea, pot sa spun chiar o schimbare radicala cara sper sa fie apreciata, de cei care citesc aceasta poveste. Si asa cum ti-am zis si pe mess nu trebuia sa te deranjezi cu acest comentariu, deoarece ti-ai obosit degetelele fara rost.
M-am gandit mai bine si am decis sa termin capitolul 9. Si m-am gandit sa il si postez, insa de acum nu sunt singura cand mai postez, deoarece mai am si altele pe cap.
Deci eu am adus capitolul 9 si sper sa va placa, imi cer scuze pentru greseli, si multumesc pentru comentarii.

Capitolul IX : Ma iubeste !
Sakura : Nu am mai putut rezista. Am sarit in bratele lui si am inceput sa plang. Nu plangeam de tristete, ci de bucurie. Am simtit nevoia de a ma descarca. Sasuke tot imi spunea cuvinte linistitoare, si imi mangaia parul roz si moale. Il strangeam asa de tare si imi puneam capul in pieptul lui, ii simteam mirosul. Acel parfum ma imbata, l-am simtit toata viata mea. Eram asa de fericita ca mi-a zis ca ma iubeste. Nu imi vine sa cred, chiar tine la mine. Ma indepartez usor de el, cand aud usa de la casa ca se deschide. Pe ea isi fac aparitia Kikio si Itaci. Cei doi se indreapta spre noi, iar Kikio are un telefon in mana, mai exact telefonul casei.
-Sakura, te cauta cineva la telefon, imi spuse aceasta. Nu a zis cine este, ci doar ca vrea sa vorbeasca cu domnisoara Sakura Haruno, continua ea.
Eu i-au telefonul si ma indepartez de cei trei, apoi il duc la ureche si raspund, hotarata:
-Alo? Buna seara, eu sunt Sakura Haruno, cu ce va pot ajuta? ... A da ... Cred, nu sunt sigura ... da ... am inteles ... va multumesc ... da ... am inteles ... la revedere, spun eu incercand sa fiu foarte foarte trista. Nu stiu cat de bine mi-a iesit, dar cand m-am intors cei trei pareau ingrijorati, pentru mine. Ura am reusit.
-Sakura ce s-a intamplat? Pareai asa de trista, cand ai inchis telefonul. Sper ca nu s-a intamplat nimic rau, spune sora mea, vizibil ingrijorata.
-Da pai ... eu ... stiti, incerc eu sa ma balbai, voi participa la concursul „Steaua Muzicii”, spun, mai bine zis tip ultimele cuvinte. Cei trei raman uitandu-se la mine, mai ceva ca la masini straine. Incep sa fac semne cu mainile, prin fata lor, mai rau decat la un avion unde sa aterizeze. De odata se aude un planset de copil, si imi dau seama ca este Dia, noua mea surioara si tot odata mai mult decat fiica mea.
Eu sunt prima care realizeaza ca cea care plange este Dia asa ca ma duc repede sa vad ce s-a intamplat. Cand ajung in casa, observ ca mama mea, o are in brate pe micuta mea printesa, incercand sa o linisteasca, dar fara sa dea roade. Ma duc la cele doua si o iau eu in primire pe minunata fetita. Probabil ca nu v-am spus cati anisori are nu? Da ma gandeam eu ca am fost asa de uituca. Are un anisor si jumatate. Va dati seama ce inseamna pentru mine nu? adica acum sunt cei mai draguti acesti copii. Acum incep ei sa vorbeasca, sa poceasca cuvintele, sa mearga si altele. Acum sa revenim la Dia, care sta in bratele mele. Nu am apucat sa va spun, dar cand am luat-o in brate, sau mai bine zis, cand am atins-o, s-a oprit din plans. Este ceva ce nu imi pot imagina. De cate ori eu o ating sau o iau in brate, pare asa de linistita, asa de ... impacata cu ideea. Daca nu ati sti, banuiesc ca si voi ati crede ca este fiica mea, nu?
Dupa ce am linist-o pe Dia, am iesit afara cu ea si cu cei trei. De altfel ei inca sunt surprinsi de vestea pe care le-am dat-o. Ma intreb ce au gandit atunci cand eu nici bine nu am atins-o pe floricica mea de cires si deja s-a oprit sin plans. Eh poate nu voi sti nici-o data, deoarece oricat de curajoasa ma vedeti voi pe mine, adica daca ma vedeti curajoasa, nu am acel impuls indeajuns de puternic pentru ai putea intreba ce senzatie, ... ce ganduri, au avut in acele momente.
Autoarea : Sunt si eu prezenta pe aici. deci ma gandeam ca ati vrea sa vedeti ce au gandit ceilalti cand Sakura a luat-o in brate pe Dia, iar aceasta ca printr-un farmec s-a linistit. Normal ca aceasta magie este facuta de mine, dar totusi trebuie sa aiba si un inteles nu?
Deci sa va spun cine ce a gandit :
Sasuke, hai sa incepem cu el, ca doar este si el personaj principal pe aici nu? deci candurile lui au fost urmatoarele : „ Wow, parca ar fi fiica ei, asemanarile astea sunt izbitoare, insa nu imi dau seama de ce seamana si cu mine. Oricum acum ma intereseaza mai mult cum sa o fac pe Sakura sa aiba incredere in mine ... hmmm ...”. Nesimtitul stiti unde s-a uitat atunci cand gandea? Banuiesc ca nu, sau daca da ... oricum tot eu va zic, ca poate nu credeti bine. Se uita la decolteul si la fundul Sakurei, nesimtitul. Daca eram acolo il pocneam.
Ca tot m-am enerveat cu Sasuke, hai sa vorbim si de altcineva acum nu? deci urmatoarea pe lista este Kikio. O Doamne ma voi enerva putin si la ea. Dar hai totusi sa vedem ce gandea aceasta ... : „ Wow ce pectorali are Itaci ... offf cred ca ma indragostesc mai tare decat sunt ... ahhh ...” mda cum sa nu? Cat mai poate ea sa fie indragostita? Da pe afara deja ... O mama mea, dar vom gasi pe cineva care sa se gandeasca si la cele doua? Nu numai la sufletele perche?
A venit si randul lui Itaci, nu prea am ce sa cer de la el, il inteleg, adica totusi ... el era cel care cauta sticla de suc, care bine inteles se afla in fata lui. Doamne am parte numai de nebuni. Mai bine nu mai scriam o poveste in toata regula, ci o parodie cu ei. Deci cel de-al treilea se gandea : „Hmmm a ajuns la concursul „Steaua Muzicii” este bine, trece in cariera mai departe, asta e bine. Ma bucu petru ea. Mereu si-a dorit asta. si acum a mai aparut si aceasta fetita care seamana cu ea, dar aduce si cateva trasaturi de la Sasuke, sau mi se pare mie? Oricum sunt ferict pentru ea. Iar acum sa ma gandesc la scuma si draga de Kikio, ce bine ii sta in rochia asta, hmm ... ma duce la ganduri nebunesti. Sper sa imi accepte cererea in casatorie ...” Ce sa mai zic? Oricum ma bucur ca cineva se gandeste la mai mult de atat, dar si la cele doua printese.
Ce au mai gandit si parintii nu zic, ca ei nici nu au fost atenti la cele intamplate, deci va dati seama ca ei se gandeu la afacerile lor obisnuite. Deci sa reluam cu gandurile Sakurei.
Sakura : Deci cum ziceam, am iesit afara si m-am asezat cu ce-a mica pe leagan. Incercam sa imping leaganul, dar nu prea reuseam. De o data simt doua brate care imi pun ceva calduros pe umeri. Era o geaca, dar nu una din gecile mele, ci una de barbat. Cand ma uit la persoana misterioasa, imi dau seama ca avea dreptate. Chiar ma iubeste. Ati ghicit. Misteriosul baiat era chiar Sasuke. Acesta imi pune haina lui peste umeri, deoarece nu imi dadusem seama dar incepuse sa fie chiar foarte frig. Eu inca eram doar cu rochia pe mine. Dia adormise de mult la mine in brate, la aerul curat. Sasuke a mai stat putin langa noi, pe leagan si apoi ne spune :
-Sakura, hai in casa ca o sa raciti amandoua stand in frig aici. Eu am aprobat din cap si l-am urmat pe brunet in casa.
Cand am intrat in casa am fost asaltata de parintii mei. Acestia imi spuneau niste cuvinte de feliciatare pentru ca voi participa la concurs, dar atunci ...

Poze :d
Dia clik

[Fifilina]

Nu stiu de ce dar la fiecare comentariu care iti scoate greselile in evidenta raspunzi cam intepat.. Si deja m'am cam saturat de chestia asta numai postez ca nu primesc com, daca tot ai inceput ceva continua pana la capat. Si incearca sa asculti si ce spun userii ca totusi nu sunt batuti in cap de au scris ce au scris. Si sunt de acord cu Ink Heart.
Chestiile alea gen " Ati ghicit cine.Daca nu atunci va spun eu.. ", parca as fi fost la Telenovele in direct. Strica tot farmecul ficului.
Descrierea este cam banala. Ai cateva figuri de stil frumoase care ar putea fi imbunatatite daca nu mai scri totul atat de siropos.
Cu estetica stai cat de cat bine dar mai sunt locuri unde deranjeaza la ochi.
Naratiunea parca este scapata de sub control. Incearca sa te axezi mai mult pe o singura persoana.
Greseli detastare\exprimare sunt cu carul.
Uneori nici nu inteleg ce vrei sa exprimi, pentru ca propozitiile sunt amestecate rau.
Si acum cate'va lucruri bune: Imi place ideea si titlul ficului. Dar daca ai incerca sa mai schimbi cateva ceva ar iesi ceva foarte frumos.
Iti urez succes si multa inspiratie in continuare.
Sper sa nu te fi suparat replyul meu, dar pana la urma asta este adevarul.
Astept next-ul si ai grija ce faci cu iubaretii aia...:>
Bye:X

[Savarina Ali]

Dupa o absenta destul de maricica, am venit cu capitolul 10. Nu e foarte lung, dar sper sa va placa. Odata cu aceasta schimbare pe care am facut-o, ideile mele circula cam greu. Cu ideea din nainte aveam planuri mari, dar asa mi-am schimbat tot planul de idei. A fost o schimbare venita pe moment. Si in ultima vreme am avut cateva probleme, am mai inceput inca trei ficuri care sunt postate. Unul aici si alte doua pe un alt site (nu vreau sa fac reclama asa a nu spun numele :D )
Pai vreau cateva critici si scuze daca mai gasiti greseli. ;)) sunt cam neatenta in ultima perioada.
So capitolul 10 :

Capitolul X : Ce s-a intamplat? ...
Sasuke : Bat de zece minute in usa de la dormitorul Sakurei si ea nu se trezeste. Ce se intampla acolo? Doctorul a spus sa o las sa doarma pana la ora doisprece. Au trecut trei ore si acum este ora trei dupa-amiaza. Ma ingrijorez de-a binelea. Daca nu raspune urmatoarea data cand bat eu intru neanuntat inauntru. Mai bat odata la usa ei, din lemn de cires, pe care scrie cu strasuri roze „Sakura” si ca prin minune a raspuns bataii mele cu un „ Intra ” somnoros. Am apasat pe clanta si am intrat. Aceasta statea in pat si se uita la mine perplex. Intru in incapere si o imbratisez strans. Ceva m-a facut sa ii dau drumul din imbratisare, acel ceva era intrebarea ei :
-Sasuke, unde este Dia?
Ma uit la ea nedumerit si o intreb din priviri cine e Dia. Aceasta se uita la mine cu o sprinceana ridicata si spune :
- Oh Sasuke, ai amnezie sau ce? Dia, piticania de doi-trei anisori. Stii tu ochii verzi, parul roz, sprince ca ale tale, buze ca ale mele ... Am gasit-o la usa, plangea si mama si tata au adoptat-o in locul meu, ieri la cina.... O haide Sasuke, nu te mai juca cu mine, vreau sa o vad pe Dia, spune aceasta vazand ca eu nu stiu despre ce e vorba.
-Sakura, cred ca a fost un vis. Nu am mai luat cina seara trecuta, deoarece tu la ora de sport ai primit o minge medicinala in cap de la Karin si ai cazut cu capul de ciment. Nu te trezeai asa ca te-am adus acasa. Aici a venit doctorul si a spus ca trebuie sa te odihnesti pana azi la ora doiuasprezece, si dupa cum vezi au trecut trei ore si ma speriasem. Dar se pare ca tu ai avut un vis frumos mi-l poti povestii? o intreb eu uitandu-ma la ea.
Aceasta a aprobat si mi-a spus visul ei. Era asa de entuziasmata cand imi povestea, mi se inmuia inima cand o vedeam cum zambeste datorita visului. Era asa de frumoa cand zambea. Nu credeam ca o sa-mi spuna si ca eu i-am spus ca o iubesc si acele lucruri, adica alta fata nu ar fi facut-o.
- Defapt partea cand iti spuneam ca te iubesc nu a fot un vis, ii spun eu intrerupand-o din povestit. Eram in drum spre casa si iti tot spuneam sa nu ma parasesti si chestii de genul asta.
- Aha, deci au fost doar sa ma tina in viata, spune aceasta si se intristeaza. Eh defapt totul a fost un vis. Nu imi vine sa cred cum am crezut ca poate fi asa de usor sa adopti un copil, spune aceasta trista si cu ochii in lacrimi.
Eu imi apropii mana de fata ei si o mangai usor ridicandu-i capul pentru a ma privi in ochi. Imi apropii si fata de a ei si ii soptesc :
Nu e chiar asa. Am spus acele lucruri din inima, pentru ca eu chiar te iubesc, te iubesc Sakura si asta nu se poate schimba asa usor, spun si o saraut.
Aceasta nu a reactionat la inceput, dar intr-un final mi-a raspuns sarutului. Mainile ei ajunsesera in parul meu, mangaindul si tragandu-mi capul mai spre ea, astefel afundandu-ne mai mult in sarut. Mainile mele se plimbau in voie pe spatele ei, facand-o sa geama infundat. Era un sarut asa de dulce se speram sa nu se termine prea curand, dar mie nu mi se indeplinesc nici o data dorintele si a trebuit sa bata cineva la usa. Am rupt repede sarutul, si cand ne-am indepartat tocmai au intrat Kikio si fratele meu enervant. Acestia au venit si au imbratisat-o strans si spunandu-i cat de fericiti sunt ca s-a trezit si nu are nimic. „ Mda, mda puteti pleca va rog? Aveam o discutie romantica aici ... ” spun revoltat in sinea mea.
Bateam cu piciorul in parchetul de culoarea mierii, de nervi ce aveam. Fratele meu a zambit si a luat-o pe iubita lui, lasandu-ne pe noi doi singuri. La inceput roscata nu vroia sa plece, dar Itachi i-a explicat totul din priviri si aceasta a aprobat intr-un final. „Aleluia si amin” imi spun in gand cand usa se inchide in saptele lor. Nu apuc sa fac nici o miscare ca pe usa intra parintii rozaliei impreuna cu parintii mei. „ Drace, ce mama dracului e asta? Chiar asa de greu ii este destinului sa ma lase si pe mine fericit cateva minute alaturi de rozalie? Vreau sa-i spun cat de mult o iubesc si uite ca nu pot! ” Imi spun de-a dreptul revoltat in gand. Ma ridic de pe pat si ma duc la fereastra. Cerul era asa de frumos, imi vine in gand sa o duc pe rozalie la o plimbare romantica pe plaja.
Ma intorc cu privirea spre cei cinci si astept sa plece. Intr-un final dupa cam zece minute, sa zic asa ies si cei patru din camera. Ma duc la fata si ma asez langa ea.
-Ce zici daca noi doi, am iesi la o plimbare? o intreb eu in timp ce ma uitam la ea.
Aceasta sta putin pe ganduri, dar apoi imi raspunde ca ar vrea sa iasa. Parea fericita dupa modul in care vorbea. Am aprobat si apoi i-am spus :
-Te las sa te schimbi, te astept jos. Dupa ce spun o sarut apasat pe buze, aceasta raspunzand usor la sarutul meu. Avea niste buze foarte dulci, le-as fi sarutoat ore in sir, dar aceasta rupe sarutul si spune :
-Sasuke, parca trebuia sa ma lasi sa ma schimb, spune aceasta amuzata si mai imi da un sarut fugar pe buze.
Smechera stica ma topesc dupa buzele ei. Aprob si ies din camera, nu inainte de ai spune ca nu vreau sa astept ore insir. Aceasta a inceput sa rada si m-a asigurat ca nu voi astepta ... prea mult. Am zambit si am parasit camera inchizand usa in urma mea. Coboram incet treptele. Pe trepte era o oglinda. Ma opresc si ma uit in ea. Eram imbracat cu o pereche de blugi negrii si un tricou de aceeasi culorea cu modele tribale pe el. In picioare purtam o pereche de adidasi Adidas. Dintr-o data aud un chicot si ma uit sus la scari.
-Mai, mai uite cine se uita in oglinda, imi spune fretele meu razand. Ce acum ai intalnire cu pustoaica? ma intreaba acesta cu o sprinceana ridicata.
-Da, sunt probleme? il intreb eu cu o voce de gheata.
Acesta nu mai spune nimic si vine langa mine spunandu-mi sa am grija de pustoaica. Aprob si imi apare pe fata un zambet discret. Cobor scarile si ma duc la usa si o astept pe hoata inimii mele sa coboare, gata de o intalnire.

Sper ca v-a placut, si capitolul urmator nu se stie cand apare :)
bye bye and *hug*

[Yun.]

Hi ya am ajuns si la ficul tau l-am citit de la inceput si nu pot sa spun alt ceva decat ca mi-au placut ideile parca iti vin struna, oricum sa continuam si cu ceva critici si alte aprecieri in ultimul capitol descrierea e buna dar e loc si pentru mai bine... naratiunea nu prea e grabita, si e bine ca ai bagat si ceva umor in el, tine-o tot asa :-bd.la ortografie nu am putut vedea decat o singura gresala ceia ce iti da un +
stica-stie ca
Ar trebui sa mai bagi si ceva actiune in rest nimic alt ceva ce as putea comenta.
Hurry with new chapter i'm waiting chuu

edit Lynn : Mami mai usor cu emoticoanele

[Savarina Ali]

Am venit cu capitolul 11 inainte de termen pentru a demonstra unor poersoane (doua la numar) ca nu am plagiat si nu voi plagia nici de acum inainte. Dupa o noapte de stat cu coatele pe pervazul gemului si cu ochii afara pentru a vedea minunata ploaia care a fost, cu tunetele acelea puternice si cu fulgerele care luminau toata casa :X eu m-am apucat sa scriu capitolul 11. Sunt nebuna de legat. M-am grabit la acest capitol sa-l termin in timp util, asa ca nu ma dati in judecata ca am greseli. Pentru cei doi : cautati dovezi ca am ucis, am trafic de droguri si trafic de carne vie si imi faceti un dosar la puscarie si am spate asigurat pe viata in inchisoare*ironie cat cuprinde* Mai spun o data pentru totdeauna ca „Eu nu plagiez oameni buni, urasc plagiatul si de ce as face eu asta? Eu fac pe altii ca la nufarul si tocmai eu sa plagiez? Credeam ca ma cunosti mai bine de atat” Deci sa fie clar. Pentru cei care nu stiu povestea sa nu se bage in oala cu ciorba ca este destul de acra si fara alte persoane inauntru. So am adus capitolul si sper sa va placa. Apropo nu am schimbat povestea ca am fost acuzata, ci pentru ca asa aveam in ideile principale. Am un fisier, mai am ideile principale pentru inca un capitol. De obicei fac de la un capitol la altul. Asa ca sa nu ziceti ca-s iar la ananghie si ca schimb povestea NU, nu e asa, asta este in programa 8-|. Lectura placuta tuturor :

Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea I : Sasuke de ce m-ai mintit? ...
Sakura: Am ramas putin cam surprinsa de comportamentul lui. Nu ma gandeam la asa ceva, la o intorsatura asa de ciudata. Cine ar fi crezut ca totul o sa se intample tocmai pe dos? Nu imi vine sa cred ca Dia, nu a existat nici o data. Cateva lacrimi au inceput sa se prelinga pe fata mea. Eram in fata dulapului de unde mi-am luat o rochita turcoaz mulata la bust si lasata libera in jos. Era o rochita pentru vara mai mult. Avea maneci pana la cot si un decolteu in forma de fundita. In picioare mi-am ales o pereche de sandale cu toc cui tot turcoaz. Un set de bijuterii turcoaz cu argint, in form de inimioara toate. Parul il las pe spate si imi pun o clamita in forma de inima sa imi tina bretonul intr-o parte. Mi-am dat cu putin gloss roz pe buze, pentru a lucii, si in rest mi-am lasat stilul natural. Mereu am crezut ca acel stil e mai favorabil pentu o fata. Mi-am luat o geanta micuta cu toarta lunga sa o pun dupa gat turcoaz cu modele asemanatoarea cu cele de pe rochie, diferite flori albe.
Vroiam sa arat bine, dar nici sa fiu foarte eleganta. Am iesit din camera si sora mea enervanta m-a intampinat, numai cum ea stie. Am oftat adanc in timp ce ea se tine dupa mine si tot imi spunea nu stiu ce tampenii. Era sa ma si vars pe scari, dar m-am echilibrat repede. Am coborat cu grija si cand am ajuns langa Sasuke, am vazut ca era cam surprins de infatisarea mea.
-Daca nu iti place, pot sa ma ...
-Nu, nu e bine si asa, iti sta chiar bine, spuse acesta neluandu-si ochii de la mine si intrerupandu-ma tot odata. I-am zambt dulce si am iesit din casa.
Mi-a deschis portiera ca sa pot intra in masina si apoi a urcat si el la volan. Am mers aproximativ jumatate de ora. O jumatate de ora in care nici unul nu a spus nimic. Era o liniste apasatoare. Liniste superficiala pot spune.
-Linistea dinaintea furtunii, spune acesta apasat, facandu-ma sa ma uit la el.
-Ai dreptate, nu inteleg de ce, dar si eu am senzatia asta, spun posomorata privind pe geam. Scot un oftat lung.
Nu am mai mers nici doi metrii si am auzit un tipat de copil care striga „Mami!”. Am tresarit involuntar la acel cuvant.
-Sasuke, ai auzit? Il intreb eu pe brunet cu sufletul la gura. Nu vroiam sa cred ca iar mi se pare. Acesta da negativ din cap si ma face sa cred ca acel vis ma inebuneste.

Autor : Sasuke nu vroia sa recunoasca insa a auzit si el strigatul copilasului. El defapt a mintit-o pe Sakura. Tot ce i-a povestit ea nu a fost un vis. A fost realitate. Ea a lesinat din cauza stresului, oboselii si toate cele. In timp ce ea dormea, centrul de copiii a venit la usa lor si le-a spus ca nu o pot pastra pe micuta rozalie, deoarece nu au facut toate testele specifice. Acestia i-au rugat sa o lase pe cea mica si vor face testele, insa ei au refuzat. Asa ca au hotarat sa-i spuna Sakurei ca a fost doar un vis. In timp ce Sasuke se gandea la aceste lucruri in fata masinii a aparut un copilas. Neputand sa puna frana si sa evite accidentul, baiatul a lovit cu masina copilul. Distanta era prea mica si cand a pus frana a lovit-o.

Sakura: Am ramas muta cand masina noastra a lovit copilul. Am coborat repede din masina sa vad cum se simte micutul. Cand am coborat am crezut ca voi face atac de cord. In fata mea intr-o balta de sange era ... era ...
-Diaaa!!! am strigat ca din gura de sarpe. Brunetul era in spatele meu si a luat-o pe micuta in brate si mi-a spus ca trebuie sa mergem la spital de urgenta. Eu priveam in van si lacrimile imi invadau chipul. Sasuke m-a luat de umeri si m-a pus pe bancheta din spate si pe cea mica la mine in brate. S-a urcat la volan si conducea ca un nebun pe sosele aglomerate. Eu ma uitam la cea mica si dintr-o data mi-au esit cuvintele :
-De ... ce? Sasuke, de ce? tip la el si lacrimile curgeau si mai tare. De ce m-ai mintit? De ce? De ce? intrebam eu exasperata sa aflu adevarul.
-Pentru ca am fost nevoit. Am fost nevoit Sakura. Da acela nu a fost un vis. A fost realitate. Totul si cuvintele mele si ijntamplarile. Tot, ceea ce ti-ai adus aminte. Tu seara ai lesinat. Dupa ce te-am dus in camera ta au venit cei de la orfelinat si au spus ca nu o puteti pastra pe Dia, imi spuse acesta nervos si taios.
-Dar de ce? intreb eu cu o voce stinsa uitandu-ma in jos, deoarece devenea din ce in ce mai nervos.
-Pentru ca nu ati facut toate acele teste de compatibilitate si tot tacamul. Am incercat sa-i convingem ca veti face, dar au refuzat. Ne gandeam ca vei suferii, asa ca parintii tai au decis sa iti spunem ca a fost doar un vis. Insa se pare ca nu a fost de partea noastra destinul, spune acesta dezamagit. Scuze, nu trebuia sa te mint, dar ...
-Dar ai mintit, m-ai facut sa nu mai am incredere in tine, ii spun eu slab, iar acesta ofteaza adanc.
Am oprit masina si am intrat in spital. Nu era nimeni pe acolo. Totul era pustiu am intrat si am intrebat o asistenta si ne-a indrumat sa ne ducem la etajul zece al spitalului si acolo vom gasi un doctor, nu am fost prea atenta la numele lui. Numai de el nu aveam chef acum. Am urcat cu liftul si am ajuns in doua minute sus la etajul cu pricina. Sasuke s-a sdus dupa doctor si nu il gasea. A cutreierat tot spitalul si intr-un final l-a gasit. M-am uitat foarte putin la acesta era saten cu ochii caprui spre negru. Nu am stat sa-l analizez foarte atent. Era la fel de inalt ca Itachi. Acesta a stat si s-a uitat putin la mine si a mai discutat ceva cu Sasuke repede si a chemat cateva asistente sa o ia pe micuta mea petala de trandafir.
-Pentru tratament dupa cum aratata veti avea nevoie de trei mii de euro, ne spuse acesta iar eu m-am cautat in geanta.
-Bani gheata am doar doua mii cinci sute, spun eu uitandu-ma la el. Am pe card, dar nu stiu unde pot sa-i scot aici in spital.
-Aveti nevoie de ei domnisoara, daca nu ii aveti nu putem incepe tratamentul, ne spuse acesta.
Am oftat si i-am spus lu Sasuke sa o sune pe Kikio ca eu imi uitasem telefonul in masina. Acesta a sunat-o si i-a spus ca vine in zece minute. Aveam noroc ca eram aproape de spital cu locuinta. Cat timp am asteptat, am privit putin prin jur. Peretii erau colorati cu diferite desene animate, asa ca mi-am dat seama ca eram la etajul cu pediatrie. Scaunele erau colorote mai rau ca un curcubeu. M-am uitat putin mai atent la doctor si am vazut ca era slab, inalt si avea pe el o camasa alba cu o cravata neagra si purta pantaloni din stofa. In picioare avea pantofi barbatesti negrii din piele. Pe deasupra avea un halat lung pana la genunchi alb de care era prins un stetoscop cu un cap de ursulet panda. Banuiesc ca asa arata stetoscoapele pentru pediatrie, in fond nu vrem sa se sperie copiii de acele obiect. Am fost strigata de sora mea si m-am intors fulgerator si i-am cerut banii. Aceasta mi da si eu ii dau toata suma doctorului, iar acesta intra in sala unde era Dia. Stataem pe scaun deoarece mai aveam putin si cedam. Sora mea ma linistea si Sasuke dadea telefoane dupa politie. Itachi incerca sa-l linisteasca pe el. La un moment dat brnetul meu spune ca politia e pe drum sa-l interogheze. Oftez si Itachi si Kikio imi spun ca totul va fi bine in toate partile.
Peste jumatate de ora a venit si politia si ne-a interogat pe mine si Sasuke. I-au luat permisul si mai discutau ceva pe acolo cum ca ar vrea sa-l bage la inchisoare. Picioarele mele se inmuiase-ra si deja bataile inimii mele o luau la galop gata sa iasa din piept.
-Domnule indpector, nu are nici-un sens. Cei de la orfelinat nu sunt cu ochii pe cea mica, noaptea trecuta a venit la mine la usa, si tot ei cu clontul mare au venit si au luat-o. Nu mi se pare corect. Daca nu vor sa fie adoptata atunci de ce nu au grija de ea? De ce vor sa o omoare? Sa spunem ca sunt de acord ca ati luat carnetrul, dar sa si il bagati la inchisoare nu mi se pare corect. Nu a put sa evite impactul. A venit brusc in fata masinii. A pus frana instantaneu. Este un sofer foarte bun, dar acest accident nu se putea evita. Pur si simplu, spun eu rece uimindu-i pe toti.
-Se pare ca aveti gura cam mare, domnisoara, imi spuse inspectorul.
-Si daca o am ce? Nu aveti decat sa imi faceti ce vreti. Ce credetgi ca puteti sa-mi faceti? Vreau sa dau la Drept si asa ca stiu toate legelie pe care trebuie sa le respecte un avocat, judecator si legile in general. Nu puteti sa ma afectati. O fi ca acum sunt imprastiata, dar asta nu inseamna ca nu stiu tot ce am invatat, spun eu taios.
-Prea indrasneata pentru varsta ta, nu crezi? o aud pe Karin cum imi spune.
-Si tu ce cauti aici? o intreb eu cu aceeasi voce si ea imi spune ca l-a urmarit pe Sasuke nu pe mine. Pe fata imi apare un zambet ciudat. Asa deci, il urmareai pe el. Ne-ai urmarit si seara trecuta? Mi-ai pus camere in gradina cumva? O intreb in batjocora.
-Da ti-am pus peste tot in curte, spune aceasta.
Brusc imi vie o idee si ii cer inregistrarea. Aceasta e mai proasta decat credeam si mi-o da. Am cautat si am gasit cum Dia a ajuns in fata casei mele. I-am aratat inspectorului si acesta a ramas mut. Si-a cerut scuze si cand a mai vrut sa continue, usa de la salonul in care era Dia s-a deschis si pe ea a iesit doctorul.
-Ce s-a intamplat? Intreb eu cu inima la gura.
-Imi pare rau domnisoara, dar ....

To be continued ...

Sper ca v-a placut ^_^ si ca nu am scris de geaba. Nu mai spun nimic de comentarii ca tot ca voi faceti asa ca imi este indiferent pana la urma :-< Eu sper totusi sa va placa. ^.^

Poze :
Doctorul
Stetoscopul pentru pediatrie

[Flash]

Letty zi ' mi şi mie drăguţă care ar fi problema ta până la urmă. Mami, dacă tot nu îţi place nu mai comenta şi nu o mai face tu atâta pe marea nu ştiu cine că nu eşti. Până la urmă scrie cum are ea chef. Dacă sesizez ceva în neregulă vin şi verific nu te pui tu dom'le să comentezi nu ştiu ce. Dacă ea are chef să dea critici altor ficuri le dă şi punct şi autoru respectiv de la ficul ăla vine la mod şi spune ce la deranjat. Nu te pui tu dom ' le să faci acuma pe avocatul şi judecătorul.
Să ştii că în regulament spune clar : 6. Nu sunt permise criticile care sunt pentru autor, ci doar pentru fic.
Critici ficul doar ficul şi tot ficul, nu autorul. Dacă mai văd aşa ceva o încurci cu mine. Te axezi pe fic nu şi pe alte aspecte. Asta e valabil şi pentru don ' şoara Miaunella. Şi nu dragelor, nu m-a pus nimeni să vp atrag atenţia vin aici de bună voie. Nu am nevoie ca cineva să-mi spună ce şi cum [ aici mă refer la voi userii. ]

Savarina Ali, idul meu e la profil. Îl iei vii pe mess şi îmi spui cine te acuză de plagiat. Deşi cam am o presimţire.

ps : Anca, să ştii că nu ţine la mine faptul că ne cunoaştem. Deci nu te crede mare.

edit : că tot venii vorba, dacă mai aud vreuna care comentează că plagiază cineva ficul şi nu aduce argumente plauzibile ia ban direct uite aşa ca data viitoare să nu se mai trezească vreun deştept să comenteze. E valabil pentru toţi chestia asta nu doar pentru cineva personal. CÂnd spuneţi că cineva plagiază aduceţi argumente. Se mai trezise una că tot aşa cineva îi plagiase ficul. Una e a plagia alta e a te inspira.

[Erina Ozaki]

Hey ^_^ aterizesz la ficul tau desi trebuia so fac demult.
Pai este dragut,dar mai ai un pic de lucru la el. Comentez ultimulul capitol. Este dragut si mia placut. Ficul asta il citesc din placere fiind ca are o povestioara interesanta in el. Cand am vazut numele Dia mia amintit de verisoara mea. :)) In fine, acum pai descrierea este buna nu ma dezamagit, actiunea pare sa fie tinuta in frau si nu e fugarita de gaste =)). AA dialog, ai cam mult si in unele parti e cam sec. ^_^ Oricum de data asta trec cu vederea avand in vedere ca mia placut capitolul.
Greseli nam prea vazut sau imi trebuie mie ochelari noi. ;;) Asa astept cu nextul si multa bafta la el :*

[Yun.]

Cred ca este a treia oara cand citesc ultimul capitol si am sa il comentez dinou pt ca data trecuta am facut spam si mi sa sters comentariul. Wow in ultimul capitol mai lasat masca cu tot, prima oara chiar mai facut sa inteleg ca Dia nu exista dar dupaia adevarul a iesit la iveala. Nu imi vine sa cred ca Sasuke a dat cu masina intr-o fetita si faza face ca acea fetita sa fie Dia... Te-ai exprimat foarte frumos, dialogul nu e in exces si nu e nici sec , naratiunea e foarte bine realizata ca si descriera. O firar iar ne ti in suspans cu ultima fraza posteaza mai repede nextul ala come on, come on, bye-bye

[Savarina Ali]

Am venit cu capitol 12 deoarece „M-a trasnit inspiratia!” pe moment, asa ca am dat la cosul de gunoi planurile si am inceput sa scriu. Foarte posibil o sa le iau de acolo, deoarece va trebui sa remediez cateva idei ^_^ , pana astunci eu sper sa va placa acest capitol. Si cum sunt mai uituca era sa uit ;)) da si mie mi s-a parut aceasta idee cu Karin si camerele ei ciudata, cand m-am uitat in planuri, dar cum eram in criza am pus acele lucruri in functiune. Asa ca ma voi folosi poate de astea pe viitor :-?
Capitolul XI : Aceasta este realitatea sau fictiunea? ...
Partea a II-a : Vreau sa-ti castig increderea 1.
Sasuke:
-Ce s-a intamplat? Intreb Sakura cu inima la gura.
-Imi pare rau domnisoara, dar micuta pacienta are nevoie de foarte mult sange. Imapctul nu a fost foarte puternic, dar indeajuns incat sa piarda sange, spuse acesta vizibil trist. Are nevoie de grupa 01, si nu sunt multi cu acest sange, contnua doctorul.
-Pai eu am aceasta grupa, spune rozalia ganditoare, apoi imi aduc aminte ca si eu am aceeasi grupa cu Sakura.
-Domnule doctor, as dori eu sa donez sange pentru fetita, spun eu ganditor, iar doctorul afirma si ma cheama sa imi teste sangele daca este compatibil.
Am intrat intr-un salon cu multe aparate si pungi cu sange in ele. Acestea erau puse intr-un frigider de catre o asistenta. Aceasta era imbracata intr-o rochita roz, specific asistentelor si avea o boneta roz cu alb care era asortata cu costumatia. Era blonda si avea ochii precum safirul. M-am asezat pe un pat cat timp doctorul mi-a luat o monstra de sange. Dupa ce imi dadu sa pun la mana o bucatica de vata imbibata in alcool sanitar. Pune siringa intr-un aparat si acesta in mai putin de cinci minute ii da rezultatul.
Doctorul imi spune ca sunt conpatibil cu micuta, si apoi ma mai intreaba inca o data daca vreau sa donez sau nu sange, iar eu ii spun ca vreau. Acesta ma intinde pe mine pe patul tare cu asternut alb si ma pune sa strang pumnul pentru a mi se vedea vena. Cum o gaseste imi leaga la mana o elastica si ma inteapa cu acul de care era legat un furtunas care avea la capt o punga de sange in care mi se recolta lichidul vital si imi spune sa las mana moale.
Dupa ce punga era plina imi scoate acul si imi pune un plasture mic si rotund de culoarea pielii peste locul cu pricina. Asistenta imi da sa beau un pahar de suc de portocale, rece spre bucuria mea, pentru a ma reface dupa pierderea de sange. Am iesit din salon si acolo am vazut-o pe Sakura pe un scaun si cu mainile pe genunchi. Chipul ii era acoperit de palme. Karin statea si zambea cand o vedea pe rozalie ca sufera. Kikio incerca sa o linisteasca pe sora ei, iar fratele meu vorbea cu inspectorul de politie. M-am dus langa Sakura si i-am pus capul pe pieptul meu. Atat i-a trebuit ca inceput sa-mi stranga materialul tricoului negru si si-a lasat lacrimile sa curga. O mangaiam pe parul ei moale si matasos asemeni florilor de cires si ii sopteam cuvinte linistitoare. Dintr-o data isi ridica capul si am putut sa vad ca ochii ei de smarald erau acum rosii de la atata plans. Se uita la mine si eu o sarut osor pe frunte. Aceasta isi pune iar capul pe pieptul meu si stam in picioare ore in sir, in acea pozitie pana cand din salonul Diei iese iar doctorul si ne spune cu un zambet pe buze :
-Micuta este acum bine, daca nu aveati sangele compatibil putea sa moara. Nu ete grav ranita, si de aceea ii vom da drumul daca este in aceasta seara.
-Multumim domnule doctor, spune Sakura zambind apoi ma imbratiseaza strans. Eu ma desechilibrez putin, dar imi revin repede.
Am intrat in salonul micutei si aceasta dormea linistita. Corpul ei se misca in ritm cu bataile inimii. Nu era conecata la aparate, ceea ce era un lucru bun. Suvite din parul acesteia ii stateau pe chipul angelic. Mana fina a Sakurei, a indepartat usor acele fire raslete, lasand sa se vada un chip de ingeras nevinovat. Am stat acolo cu Sakura cateva ore bune, asteptand ca micuta sa se trezeasca.
Usa salonului s-a deschis si pe ea au intrat inspectorul si alti cativa avocati si parintii Sakurei. Acestia au salutat, de altfel si noi la fel, apoi s-au asezat la o masuta care era in salon. Au inceput sa discute despre adoptia micutei. Din cate am inteles eu, doamna Haruno a facut o procura pe care a trimis-o la „Protectia Copilului”, iar unul dintre avocati avea verdictul. Deoarece eram in spital a fost usor ca cei doi sa faca teste de sange. Au adus actele caselor si cele de la banci pentru a demonstra structura sociala. In cateva ore toate actele erau efectuate.
Am simtit doua brate care imi inconjurau talia si mi-am intors privirea. Sakura imi zambea dulce. I-am zambit la randul meu si am tras-o in bratele mele. Aceasta isi pusese capul pe pieptul meu si se uita la parintii ei cum discutau inca despre adoptie. Actele erau intemeiate, dar discutia devenea din ce in ce mai aprinsa. Simteam cum bataile inimii rozaliei deveneau din ce in ce mai rapide. Ce se intampla cu ea? Eram prea concentrat sa ma gandesc la ea ca sa observ ca persoanele din camera au plecat. O priveam in ochii ei de smarald. Se vedea ca era fericita peste masura. Ma simteam impacat cu gandul ca nu mai trebuie sa o mint cu privire la Dia. Eram fericit ca este cu mine, o simt, o ating si ca o pot privii cat vreau eu. Imi era dor de ea. Nu am vrut sa recunosc, dar fara ea mi se parea ca totul nu are noima, totul e pe dos si nimic nu e special. Chipurile noastre erau din ce in ce mai aproape. Puteam sa-i simt respiratia calda pe chipul meu. Buzele noastre se apropiau din ce in ce mai mult, dar cad sa se uneasca intr-un sarut o auzim pe Dia cum plange si Sakura s-a dus ghiulea la ea sa o linisteasca.
Micuta si-a deschis ochii stralucitori ca stelele si o privea pe rozalia cu multa dragoste. Sakura zambea si ma tinea de mana strans.
[center]***[/center]
Au trecut cinci zile si doctorul ne-a lasat sa o luam pe micuta acasa. Eram toti trei in masina mea spre casa. Sakura radea cu fetita in spate. Mi-a reglat putin oglinda retrovizoare sa le pot vedea mai bine. Amandoua radiau de fericire. Daca ele erau fericite si eu eram, iar daca ele erau trite si eu eram. Aveam o legatura, o legatura care nu putea sa fie rupta foarte usor de cineva, oricat de mult si-ar fi dorit sau cel putin asta credeam atunci.
Am ajuns in fata casei si mi s-a deschis poarta sa intru cu masina in curte. Faptasul era fratele meu. Langa el era roscata lui iubita. Cand am oprit masina am iesit din ea, apoi le-am ajutat si pe cele doua sa faca acelasi lucru. Micuta a fost luata de roscata si dusa in casa. Itachi zambea malefic si ne trase pe mine si Sakura langa el.
-Bun ... porumbeilor azi ... veti petrece timp impreuna asa ca miscati-va fundurile de aici, sau pun cainii pe voi, spuse acesta amuzat.
Ma uitam la fata si aceasta la mine, de parca am fi vazut amandoi masini straine. Frate-miu isi da ochii peste cap si ne impinge pe amandoi in masina.
-Si sa nu va intoarceti pana la ora douasprezece noaptea, mai spuse acesta si deschise poarta.
Fata aproba si eu pornesc masina. Ne indreptam catre un lac. Vroiam sa vedem impreuna apusul.

To be continued ...

Sper ca v-a placut ^_^ si ca nu am scris de geaba. Nu mai spun nimic de comentarii ca tot ca voi faceti asa ca imi este indiferent pana la urma :-< Eu sper totusi sa va placa. ^.^ Banuiesc ca este cam tras de par in unele locuri, scuzati greselile si in caz de am grabit actiunea -_-"


Capu Chu’ .....:X

[Erina Ozaki]

Bun prima prima. In primul rand mia placut capitolul .Este atractiv si dulce. Ma bucur ca sa terminat cu bine. Greseli de tastare nam prea vazut. Dialog mergea un piculet mai mult, dar e bine si cel existent. Descriere, am vazut cca exista si tin sati spun cami place, e mai buna decat cea din capitolul anterior. Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Cat despre actiune nu mi se pare fugarita de gaste. :)) Ai reusit so tii sub control de data asta.E bine. ;)
Imi place ca atunci cand ai trecut imediat la alta idee ai pus semnele ''***''. Am inteles ca nai grabit actiunea ci a fost un repaus. Am priceput asa. Asta mia placut foarte mult, ma facut sa pricep. :*
Cat despre comentat nu mai am ce va zic, decat ca astept nextul cu nerabdare. Bafta la el. Bye :-h :*


Denissu was here ^_^