Eu si viata mea

[matzaplouata]

[edit Aly]Tip Critica Permisa: Stil / Limbaj / Idei / Forma / Gramatica.

Disclaimer: nu detin nici un personaj din mangaul/animeul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.

PROLOG

Acum sase luni, o organizatie secreta a fost infiintata sub numele de Akatsuki. Scopul organizatiei era capturarea jinchurikiurilor pentru a crea o putere nemaivazuta.
Din cadrul aceste organizatii faceau parte numai ninja puternici care aveau abilitati speciale. Fetele nu erau acceptate si totusi exista o exceptie.

TRECUTUL

Numele meu este Sakura si am 17 ani. Am un corp de invidiat si o putere foarte mare dar totusi insuficienta. Revenind la fizicul meu: am parul roz deschis care e lung pana la genunchi si ochii verzi ca smaraldul. Sunt de inaltime potrivita si toti baietii introc capul dupa mine.
M-am alaturat organizatiei Akatsuki deoarece asta a facut si senseiul meu, Itachi Uchiha. Tot ce stiu ii datorez lui.
Cu mult timp in urma, cand eu aveam 5 ani, un baiat brunet m-a gasit plangand in padure. Era Itachi si cu toate ca era foarte tanar, a avut grija de mine pana in momentul de fata, cand inca mai are.
Ca orice om respectabil din clanul Uchiha, acesta poseda puterea Sharinganului. Are atat parul cat si ochii negrii si e cu un cap mai inalt decat mine.Imi este ca un frate mai mare si mi-as da viata pentru el. El e cu 8 ani mai mare decat mine.
Motivul pentru care Itachi m-a luat in grija era faptul ca ma lovisem la cap si imi pierdusem memoria. Acesta era si motivul pentru care aveam un singur nume: Sakura. Asa ma numise el iar eu nu am avut nimic impotriva nestiind sa fi avut un alt nume.
Imi doream sa ajung un ninja la fel de puternic si cunoscut ca si Itachi iar el mi-a promis ca asa va fi. Conditia era sa nu renunt la antrenamente oricat de dure erau si sa ascult tot ce imi spune el. Acum sunt la jumatate din nivelul lui si am ajuns aici cu foarte multa munca.

CAPITOLUL 1

Soarele stralucea puternic avnd in vedere cat de devreme era. Razele jucause alintau peisajele de vis compuse cu atata grija de catre Mama Natura. Padurile ce se intindeau cat vezi cu ochii, se jucau cu nuantele de verde si maro.
Undeva, intr-o poiana luminata de razele calde ale blandului soare, o tanara se antrena de zor sub supravegherea atenta a senseiului ei. Avea parul roz deschis prins intr-un coc neglijent la ceafa si era imbracata cu un maieu simplu verde si o pereche de iegari de un albastru deschis. In picioare avea o pereche de cizme inalte pana sub genunchi, negre, din piele.Se vedea clar ca e obosita dupa respiratia sacadata iar dupa zgarieturi iti dadeai seama ca nu va mai rezista mult insa era ambitioasa.
Senseiul fetei statea rezemat de trunchiul unui arbore batran si citea dintr-o carte cu coperti negre. Avea pe el o pelerina lunga pana in pamant cu un guler inalt, de culoare neagra cu niste norisori rosii conturati de o dunga alba, asa ca nu se vedea nici restul imbracamintii, nici incaltamintea. Din cand in cand ochii lui negrii ca noaptea se ridicau si aruncau cate o privire catre tanara ce se antrena la cativa metri distanta de el. La un moment dat, vazand ca fata este sleita de puteri ii spuse:
-Sakura, odihneste-te sau voi fi nevoit sa te car din nou in spate!
-Nu am nevoie de odihna! Ii raspunse fata cu o voce taioasa.
-Daca lesini din nou sa stii ca te las aici. Avertiza brunetul in speranta ca fata se va razgandi.
-Bine! Fac pauza cateva minute! Renunta fata evident enervata de spusele senseiului sau. Ca sa isi descarce furia acumulata isi stranse degetele in pumn, se concentra putin apoi se itoarse cu spatele si desclesta pumnul. Fara vreun efort trase un bobarnac batranului arbore din spatele ei. Doua secunde mai tarziu trunchiul se prefacu in aschii ce se imprastiara in jurul fetei.
La vederea intamplarii, Itachi zambi discret apoi reveni la lectura lui. Era mandru de eleva lui desi nu voia sa recunoasca de fata cu ea.
Dupa cateva minute de odihna fata cu parul roz si ochii de smarald se ridica in picoare si se posta in fata senseiului ei.
-Ce fac mai departe? Intreba cu o curiozitate evidenta. Vocea ei meldioasa rasuna in poiana iar dupa ce ultimul ecou se stinse, brunetul avu bunavointa sa vorbeasca.
-Hmmm...Vezi arborele ala de acolo? Intreba el aratand cu degetul spre un copacel firav al carei tulpini nu depasea douazeci de centimetri in diametru. Dupa ce avu confirmarea fetei, care se multumi sa dea din cap, Itachi continua de vorbit:Va trebui sa te urci in el folosindu-te doar de maini, fara sa il rupi. Va trebui sa iti folosesti chakra ca sa iti modifici greutatea corpului, sa devii mai usoara. Mai intai va trebui sa inveti sa faci asta pe un arbore mai solid. Spuse el aratand cu degetul un arbore batran. Iti urez noroc. Adauga el in final.
Sakura dadu aprobativ din cap apoi se apuca de lucru in timp ce senseiul isi relua locul la radacina copacului unde statuse si mai devreme. Rozalia isi facu avant si urca pana sus in arbore folosindu-se numai de maini. Acum ii mai ramase doar sa isi micsoreze greutatea corpului.
Timpul trecea iar luna castiga teren in fata soarelui. In poiana, rozalia inca se antrena. Fara vreun cuvant la adresa senseiului ei, se departa de batranul arbore si se indrepta spre copacelul firav indicat de sensei. Isi facu putin avant si se indrepta in fuga spre tulpina. Facu un salt si se prinse cu mainile de trunchiul care nu se misca nici un centimetu.
Pe fata senseiului care isi ridica privirea din carte pentru a-si privi eleva, se putea vedea un zambet clar. Sakura reusise intr-o zi ceea ce el facuse in mai mult de o luna.
Fara nici un avertisment, mainile rozaliei au inceput sa tremure si odata cu ele si trunchiul copacului apoi Sakura se prabusi pe pamantul rece. Gemu la italnirea cu durerea puternica ce o simtea pana in maduva oaselor.
-Esti in stare sa mergi? Se auzi vocea clara a lui Itachi care se posta langa ea.
Fata dadu din cap afirmativ dupa care se ridica in fund. Sprijinindu-se in maini, se ridica apoi in picioare. Dupa doua secunde incepu sa se clatine si cazu dar bratele puternice ale senseiului o prinsera inainte ca aceasta sa simta pamantul rece din nou.
-Se pare ca tot in brate ma duceti. Spuse fata afisand un zambet obosit.
Itachi zambi discret apoi incepu sa alerge cu fata in brate. Rozalia nu mai era sigura daca Itachi mai atingea pamantul cu picioarele dar nu prea credea ca brunetul zboara. Purtata lin de bratele puternice ale senseiului si rapusa de oboseala, fata adormi.
Luna rasarise complet si stralucea alaturi de fiicele sale, stelele care se intreceau in sclipiri pe bolta maretului cer nocturn. Un cires batran isi pleca obosit crengile si batea cu ele in fereastra camerei unei tinere cu parul roz si ochii de smarald ce era adancita in lumea viselor.


Well, imi pare rau ca nu am citit mai intai regulamentul dar m-am uitat muuult si bine pe la reguli & stuff si intr-un final am gasit. Sper ca de data asta am facut totul ca la carte.

Sper sa va placa si daca comentati, faceti-o fara mila!

[Vir]

Buna, Alexandra ! Este primul tau fic? Sunt destul de curioasa pentru ca mi se pare un fic bunicel.
Descrierea e bunicica, mai ai de lucrat pe partea sentimentelor, incearca sa descrii mai mult sentimentele pentru ca ele sunt mult mai importante intr-un fic decat descrierea hainelor.
Dialogul mi se pare ok, mi se pare putin sec. Nu ma pricep sa dau sfaturi in legatura cu dialogul, niciodata nu a fost punctul meu forte. ^^
Actiunea nu mi s-a parut grabita.
Naratiunea e destul de ok, ai inceput cu o zi de antrenament si pentru primul capitol ma asteptam la mai multe informatii despre personaje, dar probabil nu ai avut multe lucruri de zis sau vom mai afla pe parcurs alte lucruri... vom afla mai incolo daca va fi o problema...
Estetica ma deranjeaza putin dar nu prea stiu de ce. ^^
Greseli de tastare nu am vazut si nu sunt sigura de cateva greseli de exprimare, adica nu sunt sigura daca ai scris bine in anumite locuri, daca ti s-a intamplat sau probabil ti se va intampla sa nu stii sigur, documenteaza-te putin sau inlocuieste cuvantul sau expresia...
Titlul nu mi se pare ca se potriveste cu fic-ul. Ma asteptam sa povestesti la pers I, cand am vazut ca se numeste "EU si viata mea"...
Ideea, cred ca am mai intalnit-o undeva, nu mi se pare foarte originala dar merge :D, vom mai vedea pe parcurs...
Atat am avut de zis! Vom vedea mai incolo ce se mai intampla. Sper sa tii cont de ce am zis si sa vi cu ceva imbunatatiri. Succes ! Bye ! :x

[matzaplouata]

wow
nu ma asteptam sa primesc comentariu asa de repede si nu este primul meu fic, este al doilea.
primul era sasusaku si nu mi-am dat seama dar l-am postat pe un site care dupa parerea mea este mort. imi pare rau sa aud ca nu am descris sentimentele. probabil din graba de a nu-mi pierde inspiratia am omis aceasta parte a descrierii. o sa pun acum si urmatorul capitol si sper sa fie in regula.

CAPITOLUL 2

Soarele stralucea din nou pe cerul senin. Nu exista nici o urma din bucatile pufoase de vata ce pluteau de obicei pe bolta cereasca.
In usa unei camere simple, se auzira cateva bocanituri apoi se deschise cu un scartait prelung. Pe usa intra un barbat brunet cu ochii ca onixul ce purta o pelerina lunga si neagra, cu norisori rosii. Era obijnuita "uniforma" a organizatiei Akatsuki. Pasii tanarului rasunau puternic in camera, in timp ce Itachi se apropia de patul fetei ce dormea, adanc cufundata in vise.
-Trezeste-te! Ordona acesta in timp ce o zgaltaia pe fata.
Dezorientata, tanara care abia deschise ochii se ridica in capul oaselor mormaind un " 'Neata!". Ignorandu-i privirile "ucigatoare", Itachi ii spuse fetei:
-Imbraca-te cu pelerina Akatsuki. Astazi, eu, tu si Deidara mergem in misiune. Il vom captura pe Kiuubi(sper ca am scris bine).
-Kiuubi? Asta nu e vulpea cu noua cozi? Intreba fata revenindu-si din buimaceala si devenind serioasa.
-Ba da! Fiind trei persoane, ar trebui sa fim capabili sa il capturam fara sa il omoram. Ii raspunse brunetul la intrebare.
-Cum ramane cu antrenamentul meu? Intreba fata curioasa de raspunsul senseiului ei.
-Il vei continua cand ne intoarcem. Veni si raspunsul din partea lui Uchiha.
Putin imbufnata dar evident resemnata la soarta, rozalia cobora lenesa din pat, insfaca niste haine la intamplare din dulap, printre care si pelerina odioasa, si intra in baie.
-Grabeste-te! Se auzi vocea nerabdatoare si nervoasa a senseiului.
Fata se prefacu ca nu il aude si isi continua dusul relaxant. Apa curgea pe corpul tinerei dandu-i fiori de placere dar spre dezamagirea fetei constata ca apa calda era pe sfarsite si ca trebuie sa se grabeasca. Opri apa si se imbraca repede. Se sterse pe cap cu un prosop uscat apoi se pieptana si isi prinse parul intr-un coc cu doua ace. Isi lua pelerina oftand. Ii parea rau ca trebuie sa isi acopere pielea ca laptele cu o pelerina atat de caraghioasa. Intr-un final iesi din baie gata pentru drum.
-Deidara ne asteapta in fata casei. Anunta Itachi multumit la vederea tinerei.
Coborara impreuna treptele apoi iesira pe usa din fata. Acolo ii astepta un baiat ce parea de varsta lui Itachi, blond cu parul prins intr-o coada de cal in varful capului si cu o suvita lasata libera pe fata, in partea dreapta. Era la fel de inalt ca si Itachi si purta obijnuita pelerina neagra cu norisorii rosii conturati de o dunga alba. Dadu din cap in semn de salut. La fel facu si Itachi impreuna cu Sakura, dupa care pornisera impreuna la drum.
Dupa vreo jumatate de ora de mers, tanara rozalie realiza ca nici macar nu stie unde merg asa ca prinse curaj si intreba:
-Unde mergem, mai exact?
Deidara isi dadu ochii peste cap si ii arunca o privire fulgeratoare celeilalte parti masculine apoi ii raspunse fetei:
-In Konoha. Raspunsul lui fu scurt si la obiect.
-Cum arata cel pe care il cautam? Veni o alta intrebare de-a fetei.
Dupa o alta privire fulgeratoare din partea blondului, Itachi baga mana dreapta in buzunar dupa care scoase o fotografie ce i-o inmana Sakurei.
Poza infatisa un baiat cam de varsta ei, blond cu ochii albastii, ce parea foarte energic. Dupa modul de a se imbraca puteai sa iti dai seama ca e naiv, neatent si neglijent.Pe cap purta o bandana specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru genini, iar pe fata purta un zambet larg: genul de zambet ce te face sa crezi ca persoana respeciva are o viata usoara si fara probleme, dar care de obicei ascunde sentimente profunde.
Rozalia memora infatisarea baiatului dupa care ii inapoie poza brunetului.
Soarele isi castigase pe deplin locul pe inaltul cerului. Restul drumului fu tacut pentru cei trei membrii Akatsuki care au ajuns repede in Konoha.La intrarea in sat, cei trei s-au despartit. Sakura s-a dus la campurile de antrenamente deoarece credea ca sunt slabe sanse sa-l gaseasca pe baiat acolo iar ceilalti doi au plecat in directii diferite pe aleile pustii ale satului.
Fata mergea linistita printre cutitele kunai si stelutele shuriken ce erau infipte in pamant cand observa doua siluete printre copacii batrani. Dupa o privire mai atenta, ramase stupefiata realizand ca cele doua siluete erau doi baieti: gazda lui Kiuubi si un alt baiat brunet. Ambii pareau a fi de varsta ei. Se apropie de ei cu pasi marunti in timp ce isi impatura si punea in rucsac pelerina ca sa nu fie recunoscuta. Hainelei ei care erau acum la vedere ieseau in evidenta in decorul monoton al campurilor de antrenamente. Avea un maieu violet inchis ce scotea in evidenta pielea ca laptele si bustul generos si o pereche de pantaloni foarte scurti albi desupra carora purta o fusta roz tipator. In picioare purta aceleasi cizme negre, din piele, inalte pana sub genunchi.
Vazand ca cineva se apropie, baietii se oprira din antrenamente ca sa se holbeze la fata ce se apropia cu pasi marunti. In acelasi timp, rozalia reusi sa il vada mai bine pe blond deoarece brunetul se adanci in padure.
Era exact asa cum isi imaginase ea: putin mai inalt decat ea, energic dar de data asta afisa un zambet tamp si usor pervers.
-Salut! Eu sunt Naruto! Ce vant aduce pe aici o fata asa de frumoasa ca tine? Itreba acesta mentinandu-si acelasi zambet pervers.
La auzul cuvintelor folosite de baiat, fata pufni si isi scoase pelerina Akatsuki pentru a-i da de inteles baiatului ceea ce vrea. Zambetul blondului se sterse facand loc unei mutre furioase.
-Ah! Iar Akatsuki! M-am saturat de voi! De ce nu dispareti pur si simplu, si ne lasati in pace? Se planse blondul al carui nume nu reuseam sa mi-l amintesc.
-Asta-i viata! Am raspuns nepasatoare. Vocea mea melodioasa rasuna limpede pe langa fosnetul padurii.
Infuriat la culme de replica mea, baiatul incepu sa loveasca cu pumnii si cu picioarele. Ii evitam loviturile fara cel mai mic efort.
-Ma asteptam la ceva mai mult din partea lui Kiuubi! L-am intaratat eu pe blond.
-Numele meu este NARUTO! Veni raspunsul lui furios.
Obosit de atatea inercari de a ma nimeri, se indeparta ca sa isi traga sufletul. Am profitat de ocazie si am disparut din raza lui vizuala ca sa apar langa el si sa ii ofer un pumn in burta. L-am azvarlit cativa metri in spate, intr-un arbore batran care se prefacu in lemne de foc la impactul cu corpul baiatului. Pe gura incepu sa scuipe sange dar dupa ce isi reveni putin injura printre dinti. Era clar ca e terminat asa ca m-am apropiat de el lasand garda jos.
Asta a fost cea mai mare greseala deoarece m-am trezit amenintata din spate cu un cutit kunai. Uitasem de brunetul de mai devreme iar acum ma tinea prizoniera in bratele puternice presand usor cutitul kunai pe pielea gatului meu pana ce un firicel de sange isi facu aparitia. Enervata la culme de tupeul baiatului, am dus mana la par si am scos acele din parul ce se revarsa liber pe spate, si le-am infipt in picoarele baiatului.Odata eliberata din stransoarea lui, am disparut din nou pentru a reaparea la cativa metri distanta de el.
Eram furioasa la culme dar cand i-am intalnit privirea nu stiu ce s-a mai intamplat. Furia incepu sa se diminueze pana cand ajunse la zero, inima incepu sa isi accelereze bataile iar eu ma pierdeam. Abia atunci am realizat cum arata cel care m-a luat prin surprindere. Parea cam de varsta mea, poate cu un an mai mare decat mine, dar in rest, era o copie fidela a lui Itachi.
Mi-am scuturat capul de cateva ori ca sa-mi revin din visare si atunci s-a intamplat inevitabilul: dintr-un nor de fum maroniu isi facu aparitia un barbat cu parul alb, parca suflat de vant intr-o parte, ce purta pe cap o banderola specifica Satului Ascuns Intre Frunze, pentru jounini, care ii acoperea ochiul stang. Bluza lui de un albastru inchis se prelungea acoperindu-i gura si nasul. Deasupra bluzei avea o versta kaki cu multe buzunare in care avea probabil cutite kunai si stelute shuriken. Avea pantaloni treisfert cu multe buzunare si sandale simple, albastre. O voce glumeata mi-a intrerupt analiza:
-Ce s-a mai intamplat pe aici, Sasuke? Am aflat astfel si numele brunetului.
-Kakashi sensei! Se auzi si tipatul bucuros al lui Naruto.
-Un alt membru Akatsuki a venit dupa Naruto! Se mai auzi si o alta voce. Era Sasuke, care ma privea acum cu ura si dispret. Vazandu-i ochii, m-am pierdut din nou in visare.
Revenindu-mi din nou din reverie am gandit bine situatia. Mi-am cantarit sansele si am realizat ca nu am nici una in fata a doi genini si un jounin.
-Cred ca imi voi termina data viitoare treburile pe aici! Am spus eu atragand intreaga atentie asupra mea. Am zambit superior dupa care am disparut intr-un nor de fum. In gandul meu stiam ca am pierdut. Din pacate pentru ei, am pierdut doar lupta, nu si razboiul.
M-am intalnit cu Itachi si cu Deidara la iesirea din sat si le-am povestit ce mi s-a intaplat in timp ce imi stergeam firicelul de sange de pe ceafa. Cei doi nu au spus nimic nici dupa ce am terminet de povestit asa ca am luat-o ca pe o iertare ca am lasat vulpea cu noua cozi sa imi scape.
"-Fira-i tu sa fii de atac prin surprindere! Acum mi-am pierdut cele mai bune ace de par!" ma plangeam eu in gand in timp ce imi luam pelerina pe mine.
-Mai bine plecam, si ne intoarcem peste doua zile numai eu si Sakura. Propuse Itachi privindu-ma suparat. Avea si de ce sa fie suparat. Dupa toate antrenamentele si toate luptele eu inca nu invatasem ca nu e bine sa las garda jos. Eram sigura ca aveam sa primesc antrenamente suplimentare pentru atacurile prin surprindere.
Am plecat inainte de lasarea serii si am ajuns repede acasa unde m-am trantit pe pat, bineinteles dupa ce mi-am dat jos pelerina Akatsuki. Am adormit repede, cu gandul la baiatul brunet cu care m-am luptat si care semana leit cu senseiul meu, furata de mirajele somnului, patrunzand in lumea viselor.
Luna rasarise pe cer si impreuna cu misterul ei isi crea spectacolul nocturn. Stelele se intreceau din nou in sclipiri dar nici una nu isi depasea stapana Luna.
Rozalia dormea, iar intreaga natura ii lua exeplul lasand somnul divin sa domneasca in imparatia oamenilor.

[matzaplouata]

imi pare rau sa vad ca nu am mai primit comentarii dar tot am sa postez urmatorul capitol

CAPITOLUL 3

Afara ploua necotenit iar norii plumburii acopereau cerul altadata senin. Din cand in cand, cate un fulger mai brazda cerul, luminandu-l, iar cand zgomotul se petrecea in urechile celor treji, un tipat puternic se auzea din nou.
In poiana in care Sakura se antrenase adineaori, era o balta de noroi iar fata statea pe ramura unui arbore batran, inghetata de frig, si tipa de fiecare data cand un alt fulger sau tunet rasuna puternic in vazduh. Printre copaci puteai zari o silueta neagra apropiindu-se.
-Sakura! Striga aceasta. Unde esti? Mai adauga o intrebare.
-A-a-ai-c-ci! Reusi rozalia sa ingaime printre tipete si dardaituri.
-Stai acolo ca vin sa te iau! Mai striga silueta. Vocea atat de ingrijorata ii indica tinerei ca era Itachi. Sakura nu mai spuse nimic. Continua sa tremure iar un alt fulger brazda cerul.
Fata tresari puternic si tipa iar din cauza miscarii bruste, aluneca de pe ramura uda a batranului copac. Din nou doua brate puternice au prins-o inainte ca aceasta sa simta durerea impactului cu solul.
-Te-ai antrenat din nou pana nu ai mai putut? Intreba brunetul cu o voce calma. Acum fata era suta la suta sigura ca era Itachi.
-Da. Eram furioasa pe esecul meu de ieri asa ca mi-am descarcat furia antrenandu-ma si din cauza ca am fost prea concentrata pe ceea ce faceam nu mi-am dat seama ca se inorase. Un alt tipat iesi din gura fetei din cauza unui fulger puernic.
-De ce iti e frica de fulgere? Adresa Itachi o alta intrebare.
-Pentru ca am impresia ca vor sa ma transforme in praf si pulbere. Veni si raspunsul fetei.
-Mai bine te duc acasa. Esti inghetata de frig.
Brunetul o stranse la piept si incepu sa alerge din nou de parca plutea. In scurt timp erau amandoi acasa.
-Schima-te cu nist haine uscate si dupa aia vino sa mananci. Ordona baiatul.
Rozalia executa numaidecat si isi lua o camasa de noapte roz deschis, din satin, ce ajungea pana sub fund. Avea bretele subtiri si un decolteu rotund. Dupa ce se schimba intrase in bucatarie. Isi scoase un bol, lapte si cereale apoi pescui o lingura din sertar si incepu sa manance.
Termina repede asa ca dupa ce spala bolul si lingura, isi saluta senseiul si urca treptele cu intentia de a merge in camera ei. Cand ajunse pe la jumatatea scarilor, il auzi pe Itachi spunand:
-Sakura! Vino inapoi! Trebuie sa vorbesc ceva cu tine. Era serios asa ca rozalia considera ca e vorba de ceva important. Incepu sa coboare scarile alene pana ce ajunse in sufragerie si se aseza pe canapea langa senseiul ei.
-Despre ce voiati sa vorbiti cu mine? Intreba ea.
-Cred ca e timpul sa imi afli trecutul. Fata nu spuse nimic asa ca brunetul continua de vorbit: Dupa cum bine stii, fac parte din clanul Uchiha. Am un frate si intamplator este acel Sasuke care te-a luat prin surprindere si este cu un an mai mare decat tine.
Fata facu ochii mari de uimire dar Itachi o ignora.
-Acum ceva vreme, cand el era de vreo 5 ani, clanul meu a fost atacat si redus aproape la zero. Eu am aflat destul de tarziu de macelul ce trebuia sa aibe loc asa ca nu l-am putut salva decat pe fratele meu. El a aflat ca eu mai sunt viu acum aproape un an dar a fost dezmagit cand a aflat ca m-am alaturat organizatiei Akatsuki. Tsunade, doamna hokage, il informeaza mereu cu tot ce stie depre mine si asa a aflat si ca l-am salvat de la distrugere. Intr-o lupta corp la corp cu el tu ai iesi invingatoare dar nu ai rezista mai mult de 5 secunde pe picioare dupa lupta, si ai cadea terminata la pamant. Dupa ce brunetul isi termina istorisirea, se asternu linistea.
Fata era socata de ceea ce tocmai auzise dar isi lua inima-n dinti si zise:
-Vreau sa lupt cu el. Vreau sa imi masor puterile comparativ cu el. Avea o voce hotarata desi stia ca nu ii va fi usor sa lupte cu un posesor al Sharinganului mai ales ca era fratele lui Itachi. Era sigura ca baiatul se antrena mai dur decat ea.
-Bine! Dar mai intai vei lupta cu mine ca sa iti spun daca esti pregatita. Veni si raspunsul brunetului.
Tanara era bucuroasa ca senseiul ei era de acord asa ca propuse ca a doua zi sa lupte cu Itachi. El fusese de acord si o trimise pe rozalie sa se culce ca sa fie odihnita.
In timp ce urca treptele, curajul pe care l-a avut cand i-a cerut lui Itachi sa o lase sa lupte cu fratele lui, disparea treptat. Acum se temea pentru viata brunetului. Isi alunga gandurile ce ar fi facut-o sa dea inapoi si se baga sub plapuma moale si calduroasa. Adormi repede mangaiata de blandele vraji ale noptii.
Dimineata veni cu repeziciune, si odata cu ea timpul ca Sakura sa lupte cu Itachi.
Acum erau amandoi la marginea padurii, fata-n fata, si ammandoi asteptau ca celalalt sa inceapa lupta. Itachi isi activa Mangekiou Sharingan si incerca sa o induca pe fata intr-un genjutu dar nu avu nici un efect asupra tinerei. Ea stia cum sa se feseasca de genjutu. Invatase de la senseiul ei ca trebuia sa isi opreasca fluxul de chakra apoi sa nu mai miste nici un muschi. Nu era usor, dar nici foarte greu nu era.
Trecusera trei ore de cand cei doi se luptau. Nici unul nu mai avea chakra asa ca se bazau doar pe forta fizica si inteligenta. La forta fizica Sakura il depasea cu mult pe Itachi dar la inteligenta erau cam la fel.
Fara vreun avertisment rozalia cazu pe pamantul rece. La vederea acestui fapt, Itachi lasa garda jos si se apropie de fata dar se trezi cu un pumn in purta, azvarlit cu zece metri mai in spate.
-Nu lasa garda jos, Itachi sensei! Regula de aur a unui ninja! Spuse Sakura printre gafaituri in timp ce afisa un zambet triumfator. In acelasi timp se apropie de el si ii oferi un alt pumn.
-Bine! De data asta ai castigat. Spuse senseiul zambind. Era mandru de eleva lui.
Fata zambi obosit si se prabusi pe iarba umeda.


Se trezi mai tarziu in patul ei moale. Itahci era langa ea si ii zise:
-Am trimis mesagerul spre Sasuke. Va veti lupta maine la ora patru dupamasa pe campurile de antrenamente al academiei din Konoha. Pana aunci odihneste-te! Eu o sa am grija ca nimeni sa nu intervina in lupta voastra de maine.
Sakura asculta atenta apoi se intinse pe pat si ii spuse:
-Multumesc! Datorita tie am o viata minunata. Apoi adormi, fiind inca obosita.
Itachi zambi apoi iesi din camera ca sa o lase pe fata sa se odihneasca.
Luna impreuna cu stelele isi jucau din nou rolurile pe maiastrul cer nocturn.
Un cires batran isi scutura haina roz si pufoasa in adierea calda a vantului. Paraul din apropierea casei curgea lin in timp ce-si canta notele muzicale iar greierii isi cantau muzica acompaniind cateva broscute ce orocaiau de zor creeand minunata simfonie a naturii.

[matzaplouata]

am venit cu capitolul urmator
scuzati greselile de exprimare/ortografie si lectura placuta

CAPITOLUL 4

~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Inainta cu viteza spre baiatul brunet si voia sa ajunga cat mai repede la el. Se zgaria cu fiecare crenguta care ii iesea in cale dar ei nu ii pasa. Tot ce dorea era sa il fereasca pe brunet din calea lui Kiuubi. Desi ea alerga catre baiat, i se parea ca drumul e tot mai lung. Alerga din ce in ce mai greu si se impidica si cadea tot mai des. Dar nu ii pasa. Se ridica de fiecare data si continua. Dupa mult alergat a ajuns in sfarsit sa il fereasca pe brunet de Kiuubi dar cand il atinse, pielea lui era rece. Il misca putin cu un deget si constata cu stupoare ca e mort. Cel mai rau era ca fata stia ca acel brunet este fratele lui Itachi.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Sakura se foia dintr-o parte in alta pe pat si stropi reci de sudoare ii acopereau fata, in timp ce lacrimi sarate ii curgeau din ochii inchisi. Biata fata probabil avea un cosmar groaznic daca plangea in somn.
Intr-un final deschise ochii si isi sterse lacrimile. Se gandea la visul oribil ( visul e primul alineat ) care ii tulburase somnul. Hotara ca nu mai poate sa doarma, altfel immaginile oribile ii vor reaparea in minte.
Se ridica din pat si deschise larg geamul ca sa intre aer curat in camera, apoi isi lua o alta camasa de noapte din dulap si intra in baie. Porni robinetul la apa rece si intra sub dus. Apa inghetata ii racorea trupul si ii curata transpitatia de pe fata. Se udase si pe par asa ca il desprinse si il sampona. Il clati tot cu apa rece apoi se clati si pe ea si iesi de sub dus. Isi infasura atat corpul cat si parul cu cate un prosop si se posta in fata oglinzii. Nu era aburita deoarece rozalia se spalase cu apa rece. Isi duse mana la ceafa si pipai zgarietura pe care i-a facut-o fratele senseiului ei. Iesi din baie ca sa nu sparga oglinda de furie. Imbraca camasa de pe pat si iesi pe balcon.
Vantul sufla destul de rece iar fetei i se facu pielea de gaina. Dadu drumul unei lacrimi cristaline ce se prelinse usor pe obraz apoi cazu de pe fata Sakurei. Nu stia de ce plangea pentru moartea baiatului si cu atat mai mult o dezorienta faptul ca fusese un vis. Oare era o viziune? Avea sa-l omoare pe Sasuke in lupta? Isi scutura capul si isi schimba gandurile.
Privea lung la ciresul ce isi alungea crengile spre fereastra camerei ei apoi isi intoarse capul spre cer. Era un cer fara stele. Luna se zarea slab printre norii ce acopereau cerul.
Dupa vreo ora de stat pe balcon, fata se culca din nou. Nu mai visase nimic de data asta si se odihnise.
Imadiat ce soarele se zarea la orizont, un baiat inalt, brunet, intra pe usa camerei Sakurei. Se apropie in liniste de patul fetei ca sa constate ca este gol.
-Sakura! Unde esti? Striga acesta.
-La baie! Se auzi si raspunsul fetei.
Imediat ce iasi din baie merse la Itachi care o astepta in camera ei.
-Vei face exact cum iti zic eu. Sa stii ca nu imi pasa daca pierzi sau castigi. Eu voi fi mandru de tine indiferent de rezultat. Apoi incepu sa ii explice planul.
La ora doua, rozalia era gata de plecare. Avea pe ea un tricou larg si lung pana deasupra de genunchi, rosu, si o pereche de iegari albi. In picioare avea de data asta cizme pana la genunchi, din piele de culoare rosie, ce aveau un toc gros destul de inalt. Parul il avea prins din nou intr-un coc neglijent la ceafa.
Desi nu era deloc de acord cu planul senseiului, nu avea incotro. Alerga repede prin padure, singura, lasandu-si trecutul in urma. Cateva lacrimi i se prelinsera pe fata la gandul ca nu stia daca o sa isi mai vada senseiul vreodata.
Pe nesimtite, a ajuns la intrarea in Konoha. Nu avea pelerina Akatsuki pe ea, deci nimeni nu avea cum sa o recunoasca. Pleca direct spre biroul hokageului.
Acolo, doamna Tsunade o primi repede.
Tsunade era o femeie de vreo 30-35 de ani ce avea parul blond pai, prins in doua codite la spate, lasand in fata doua suvite. Se imbraca cu hainele de hokage, caraghioase dupa parerea rozaliei. Era o femeie desteapta, de treaba, care te ajuta la nevoie si are stia sa ia decizii in situatii limita.
-Buna ziua! Saluta politicos blonda, cand rozalia intra in birou. Avea o voce frumoasa.
-Mdea, cum spui tu. "Saluta" si Sakura. Uite ce e, blondo, continua ea, am venit sa fac un targ cu tine.
-Ce fel de targ? Intreba Tsunade devenind serioasa, intrandu-si in rolul de hokage, dar putin nervoasa de modul in care i se adresase copila.
-Simplu: scapi de un membru Akatsuki daca ma lasi sa ma alatur satului frunza. Continua rozalia.
-Care din membrii Akatsuki? Intreba femeia dandu-i cate va poze care ii infatisau pe Itachi, Deidara, Kisame si Tobi.
-Nici unul din astia. Declara fata inapoindu-i fotografiile.
-Atunci cine? Intreba femeia curioasa.
-EU! Ii raspunse rozalia cu o voce taioasa.
-Bine. Facem targul daca imi dovedesti ca faci parte din Akatsuki. Propuse blonda.
Atunci fata isi scoase pelerina din rucsac si o puse pe ea, apoi disparu intr-un nor de fum ca sa apara in spatele femeii.
-Acum ma crezi? Intreba fata.
-Da. Da-ti jos pelerina pana nu vin garzile. Apropo: Ce garantie am ca nu tradezi planurile satului? Se interesa doamna hokage.
-Simplu: Azi la ora patru ma lupt cu fratele lui Itachi si daca pierd ai cuvantul meu. Daca eu castig, raman in Akatski si il iau pe Naruto.
-Bine! Spuse femeia hotarata apoi mai adresa fetei o ultima intrebare: Cine mai stie din acest sat ca u faci parte din Akatsuki?
-Pai sunt doar trei persoane: Sasuke uchiha, Naruto Uzumaki si Kakashi Hatake. Raspunse Sakura cu o voce de gheata.
-Daca pierzi in fata lui Sasuke, atunci vei face parte din echipa lui Hatake. Declara blonda.
-Cine mai face parte din ea?
-Hatake e jounin iar Uzumaki si Uchiha sunt genini.
-Bine! Striga fata la hokage dupa care iesi ca o furtuna din biroul in care intrara mai apoi, pe geam, Kakashi, Naruto si Sasuke.
Rozalia pleca sa se mai antreneze putin inainte de a lupta cu Sasuke.
Timpul trecu repede si ora partu veni. Sakura statea sprijinita de ciresul din curtea academiei si isi astepta adversarul.
"-Inafara de Itachi sensei, el este singura persoana care m-a atins vreodata in lupta." isi spunea fata in gand. Era frustrata din cauza aceasta dar nu apuca sa se mai gandeasca si la altceva. Sasuke se apropia de ea si era foarte hotarat sa castige ceea ce o speria putin pe fata. In lupta asta i se decidea soarta, lupta asta era viata ei, in lupta asta era totul sau nimic.
Isi ascunse toate temerile intr-un colt al mintii si se departa de cires.
-Deci nu ai fugit desi nu stiai cu cine te lupti. Constata Sakura cu voce tare.
-Uchiha nu fug de lupta. Spuse baiatul cu voce tare dupa care isi activa Sharinganul. Acesta era mai slab decat fratele sau, deci se putea feri mai usor de el.


SAKURA
Am atuncat o steluta shuriken spre el ca sa vad cat de repede se misca. Era mai melc decat mine. M-am teleportat in spatele lui si i-am infipt un cutit kunai in spate. Spre uimirea mea era doar o clona.
-Draguta smecherie. Ti-e frica sa iesi cel adevarat? Intreb eu.
Acum imi doresc sa-mi pot retrage cuvintele deoarece el e in spatele meu si ma tine de maini, deci nu pot face nici un jutu. Nu gasesc alta alternativa decat sa imi ridic piciorul in spate si sa ii trag una intre picioare. Am fugit repede de langa el cat timp se vaicarea de durere.
Si-a revenit repede si a aruncat cu un kunai in mine. Din pacate nu l-am vazut la timp si mi-a taiat elasticul de par. Acum mai asta imi lipsea: sa ma incurce parul. Cat tim el se uita la mine ca la felul 14, eu imi strang parul si il innod la ceafa.
-Acum sunt gata ii zic eu apoi ma reped la el cu pumnii nelasandu-l sa faca vreo miscare de atac.Il nimeresc o data dar apoi dispare de parca nu ar fi existat. "L-am lovit destul de tare deci ar trebui sa scoata sange pe gura."imi spun eu in gand.
Ma concentrez si simt mirosul de sare si rugina ( mirosul sangelui pe care nu toata lumea il simte. eu am placerea de a-l simti : ) )si vine din...pamant? Ma rog...
Imi concentrez chakra in pumn si lovesc cu toata puterea in pamant. Ma uit putin in jur si vad in spatele meu o bila de foc. Fac un jutu de vant dar ma trezesc gafaind prajita de calduta mingilor de foc."Proast-o! Vantu favorizeaza focul."imi reamintesc eu.
Baiatul ala a disparut din nou. Fac un jutu de apa si pe pamant se intinde un fel de gelatina. Un soc electric puternic imi cuprinde trupul apoi nu imi mai amintesc nimic.


Rozalia fu electrocutata de chidoriul brunetului si acum era intinsa pe jos iar mici valuri de electricitate ii circulau prin corp. Fata nu se mai ridica nici dupa 10 secunde, asa ca pierduse.
Langa Sasuke aparu ca din senin Kakashi Hatake si ii spuse brunetului:
-Ciudata fata, nu? Sa lupte orbeste doar pentru a invinge.
-Tu apari mereu asa, din senin?
-Nu apar din senin pentru ca e innorat! Mai bine iti duci noua coechipiera la spital pana nu moare.
-Noua coechipiera? Intreba Uchiha.
-Tu, Naruto si aceasta Sakura, sunteti cei trei elevi ai mei. Echipa numarul 7. Acum du-o pe fata la spital si eu merg sa dau raportul luptei la doamna Tsunade. Nu uita sa ii iei rucsacul si te rog sa nu ii scotocesti prin minte cu Sharinganul si nici sa nu ii umbli prin lucruri. Naruto va veni mai tarziu la spital. Dupa ce termina de vorbit a disparut intr-un nor de fum.
Brunetul a luat rucsacul fetei in spate si pe ea in brate si a plecat la spital unde Sakura a fost data in grija lui Shizune.

[matzaplouata]

am venit cu next chapter

CAPITOLUL 5

Soarele cobora incet, incet, de pe cer facand loc Lunii.
Intr-un salon de spital, usa se deschise fara nici un sunet si pragul fu trecut de un baiat blond, cu parul facut tepi, si care purta bandana satului frunza. Ochii lui albastrii ca cerul senin erau incruntati spre fata ce dormea in patul de spital. Era de asteptat.
Dupa ce o privi lung si urat pe rozalie, se intoarse spre brunet si ii zise:
-Macar lupta bine?
-Foarte bine. Aproape m-a doborat. Veni si raspunsul serios al baiatului.
-De cat timp... dar blondul nu termina de vorbit ca rozalia casca si se ridica in fund.
Cand ii vazu pe cei doi in salon, a spus soptit:
-Nu se poate... Am pierdut, nu-i asa? Avea vocea gatuita si cateva lacrimi au inceput sa-i curga pe obraji, pentru ca mai apoi sa dea drumul unor rauri.
Cei doi baieti se uitau la ea ca le felul 14, cu ochii cat cepele. Inmuiat la vederea fetei, Naruto ii spuse:
-Nu mai plange. Totul va fi bine.
-Tu nu intelegi! Nimic nu va fi bine! Pentru mine asta este ca o condamnare la moarte! Am dezamagit singura persoana la care tineam. L-am dezamagit pe cel pe care il consider fratele meu mai mare, protectorul si profesorul meu, singura persoana care a tinut la mine... Fata tipa de se trezeau si mortii. Naruto nu fu deranjat de atitudinea ei, ci o lasa sa se descarce. Rozalia incepu sa planga mai tare.
Imediat ce lacrimile ii secara, se calma si privi lung pe fereastra.
-Maine te lasa sa pleci din spital. O anunta Sasuke in speranta ca o va inveseli putin insa ochii ei nu exprimau nimic.
-Si unde voi pleca, mai exact? Vocea ei era trista si secatuita de orice putere dar le blocase accesul la orice replica celor doi baieti.
Continua sa priveasca pe fereastra, apoi se ridica hotarata din pat. Isi scoase perfuzia de la mana si din rucsacel isi scoase o fasa pe care o infasura in jurul maini.
-Ce faci? Intreba blondul disperat.
Sakura nu rapunse. Continua sa isi stranga lucrurile din salon. Era clar ca se simtea mai bine. Vazand ca fata nu scoate nici un cuvant brunetul insista:
-Naruto te-a intrebat ceva. Raspunde-i!
-Ma duc acasa sa imi iau lucrurile. Banii pe care i-am strans pana acum ar trebui sa fie suficienti pentru a-mi inchiria un apartament cu o camera, bucatarie si baie. Ii raspunse fata in sila.
-Aha... Spuse blondul.
-Venim cu tine! Spuse Sasuke clar si raspicat. Nu avem de unde sa stim ca nu minti si ca vei fugi.
-Nu-mi pasa. Sper doar ca va multumiti cu ignoranta din partea mea. Le spuse tanara cu o voce glaciara.
Fara sa mai astepte ceva, Sakura sari pe geam si incepu sa alerge spre padure. Sarea cu usurinta din creanga in creanga pana ajunse in fostul ei loc de antrenamente. Un cutit kunai sari de nicaieri spre brunetul Uchiha. Fata il zari la timp si il impinse pe baiat care acum injura printre dinti. Drept rasplata kunaiul ricosa si se infipse in piciorul rozaliei. Aceasta cazu din copac, si isi suci piciorul. Nu le spuse nimic celor doi si dupa ce isi bandaja rana ca sa nu mai sangereze, incepu sa alerge din nou. Intre timp brunetul o intreba ceva.
-De ce m-ai impins din fata armei?
-In primul rand pentru ca nu vreau o armata ninja dupa mine si in al doilea rand pentru ca acela era fostul meu loc de antrenamente; deci kunaiul ala era destinat sa ma loveasca pe mine si si-a indeplinit misiunea. Dupa ce ii raspunse, Sakura incepu sa alerge mai repede, lasandu-i pe cei doi putin in urma.
Se prefacea ca nu o doare piciorul scrantit dar de fapt, o durea ingrozitor. Nu voia ca cei doi sa creada ca e o fata slaba asa ca mari viteza si in cateva minute ajunse la fosta ei casa. Intra in curte si inchise poarta in urma ei.
Cand cei doi baieti au vrut sa deschida poarta fura cuprinsi de un soc elecric mic dar bun de avertisment.
-Sakura! Nu putem intra. Striga Naruto.
-E bine de stiut ca inca mai functioneaza "balonul" electric din jurul casei. Ii raspunse fata aruncandu-i priviri de gheata.
Inainte sa intre in casa, rozalia mai arunca o privire spre curte apoi trase adanc aer in piept. Se pregatea sa dea ochii cu Itachi dar spre bucuria ei, constata ca acel Uchiha nu era acasa. Se bucura putin dar in suflet si-ar fi dorit ca el sa fie aici sa o certe si sa o pedepseasca cu antrenamente suplimentare. Pacat ca asta nu se va mai inampla niciodata.
Inainta incet prin casa pana ce ajunse in camera ei. Cateva lacrimi reci se prelinsera usor pe fata ei. In timp ce isi scotea hainele din dulap si le indesa intr-o valiza, usa se deschise, ca de obicei, cu un scartait prelung. Pragul fu trecut de nimeni altul decat Itachi Uchiha.
Rozalia simtea cum pamantul ii fuge de sub picioare. Fara sa se mai gandeasca la altceva, aceasta alerga spre brunet si il stranse cu putere in brate. Alte suvoaie de lacrimi au rasarit din ochii ei tristi. Pelerina baiatului era uda acum. Printre lacrimi si sughituri fata reuzi sa ingaime:
-Imi pare rau! Am fost o proasta ca m-am lasat distrasa de un vis. Eu... eu...imi... Dar nu mai reusi sa lege cuvintele intre ele daramite sa spuna o propozitie coerenta. Itachi o stranse mai tare in brate. Si lui ii parea rau dar stia ca e mai bine pentru fata. Asa rozalia putea avea un viitor stralucit in cariera de ninja.
Dupa ce o linisti pe Sakura, Itachi se departa de ea si rosti o incantatie dupa care o lovi pe fata cu degetul aratator si mijlociu in frunte.
-Ti-am implantat Sharinganul meu. Tot ce pot sa fac eu cu el, poti sa faci si tu. Dar ai grija! Sharinganul meu e mai slabit deoarece eu l-am folosit foarte mult timp, deci si al tau e slabit. Daca incepi sa vezi in ceata, atunci nu il folosi decat in cazuri extreme sau risti sa orbesti. Cu timpul vei invata sa folosesti toate cele trei tipuri de Sharingan: cel simplu, Mangekiou Sharingan si Amaterasu. Stii ce poate face fiecare. Ai grija si sa stii ca sunt foarte mandru de tine. Promite-mi ca vei uita de mine si iti vei reface viata. Dupa ce termina de vorbit disparu intr-un nor de fum.
Sakura era socata si ii venea sa planga pentru ca stia ca va fi ultima data cand il vede.
-Refuz sa zic "Adio"! Prefer sa zic "Pe data viitoare", oricand ar fi ea. Vorbea soptit. Isi reveni dupa ce isi scutura putin capul. Nu va spune nimanui nimic despre Sharinganul primit.
Incepu din nou sa isi stranga lucrurile si termina repede. Iesi din casa ca o furtuna. Cei doi baieti nu au zis nimic desi au vazut ca are ochii rosii de la plans. Fata isi lua valiza in spate si incepu sa sara din nou de pe o creanga pe alta. Glezna o durea ingrozitor dar trebuia sa se grabeasca. Ii avea pe cei doi pe urmele ei si nu voia sa dea ceva de banuit. Au ajuns repede in fostul loc de antrenamente al fetei si atunci ea le zise:
-Vreau sa ma antrenez putin. Nu sunteti obligati sa ramaneti. Se intoarse cu spatele si vazind ca cei doi au ramas, inainte sa inceapa, mai adauga: Nu imi asum raspunderea daca va ranesc i timp ce ma antrenez. Baietii nu schitara nici un gest.
Ignorandu-i, fata isi fixa cateva cutite kunai si stelute shuriken apoi urca pe un bolovan si sari. Se intoarse cu capul in jos in aer si atunci toate stelutele shuriken au sarit spre ea. Rozalia ateriza pe pamant intr-o mana si cu miscari rapide si simple se feri de toate stelutele. Sari din nou si multe cutite kunai au venit de peste tot inspre ea. Fata duse mana la buzunarelul de la spate si scoase cutite kunai pe care mai apoi le arunca in cele care veneau spre ea. Toate cutitele s-au indreptat si infipt in milocul unor tinte ascunse intre copaci.
Baietii erau uimiti de agilitatea, forta si inteligenta fetei, cat si de eleganta si viteza cu care facuse totul.
Sakura se indrepta spre un arbore batran si isi concetra chakra in mana dreapta. Cu degetul aratator atinse scoarta copacului si acesta ( copacul ) se facu aschiute.
-Acum putem pleca. Spuse ea uitandu-se la baietii ce se holbau la bucatelele de lemn de pe jos.
Restul drumului fu tacut si ei au ajuns repede in sat. Sakura isi gasi un apartament cu o camera, bucatarie si baie pe care il inchirie la un pret rezonabil. Din cauza ca era obosita, nu mai despacheta. Se tranti pe patul moale si adormi fiind purtata in lumea viselor.


P.S.: Incepand cu capitolul 6(adica urmatorul) voi povesti la persoana I din perspectiva Sakurei

[Roney]

Ce tare e capitolul asta ,abia astept sa vina si nextu'.O si mi-a placut ca ai spus ca Sakura e gratioasa si in acelasi timip si puternica...Ma rog e super si ar fi dragutz daca ai adauga momente sasusaku si naruhina,daca vrei, eu doar iti sugerez...Descrierea e buna ,dialogul,n-am ce comenta si venind vorba de personaje.....esti geniala descriindu-le atitudinea...ma rog ,poate Sakura r trebui sa fie putin mai "calda",pt ca asa e ea deobicei..ma rog mie imi place foarte mult si astept continuarea...mult noroc!:bye:

[Elena.]

Imi place la nebunie ficul tau. E diferit de celelalte, cel putin pana acum. Deabea astept sa vad ce se mai intampla. Oricum imi place cum scrii. Tot ce am de spus este sa descrii mai amplu intamplarile, mai multe detalii, nu foarte multe dar totusi sa fie detaliat si, descrie mult mai mult sentimentele. Eu de exemplu vroiam sa stiu ce simte ea in adanul inimii in timpul luptei cu Sasuke.

Cam atat.
Astept nextu.
Noroc.

[matzaplouata]

va multumesc pentru critici

Amysupergirl: ei bine nu o pot face pe sakura sa fie mai "calda" pentru ca asta este personalitatea ei in acest fic. este un fel de "sasuke feminin" ca personalitate. sper sa treci peste asta si sa ramai cititoarea ficului meu.

†Elena†:ma bucur ca iti place ficul si modul meu de a descrie si am sa incerc sa tin cont de sfaturile tale.pana cand va fi perfect va fi nevoie sa criticati dur si sper sa va placa continuarea.
sper ca intr-o buna zi ficul va fi perfect.
pana atunci, capitolul urmator;) si scuzai greselile de exprimare sau ortografie

CAPITOLUL 6

Cateva raze caldute patrundeau pe fereastra micii mele camere. As mai fi dormit pentru ca inca eram foarte obosita dar ziua aceasta avea alte planuri pentru mine.
M-am ridicat lenesa de pe pat si atunci mi-am amintit unde si de ce sunt. Am dat drumul catorva lacrimi sa curga pe obrajii mei albi ca neaua, in timp ce ma indreptam spre baie. Mi-am dat cu putina apa rece pe fata ca sa ma racoresc si ca sa imi alung lacrimile. Abea dupa ce m-am calmat putin mi-am da seama in ce hal era casa.
Praful era de doua degete peste tot, podeaua din camera era neagra in loc de maro, gresia din baie era cenusie in loc de alba iar cea din bucatarie nici nu imi puteam da seama care era culoarea ei "naturala". Mobila avea nevoie de un strat de vopsea noua iar tablourile trebuiau restaurate. Patul avea nevoie de o saltea noua si eu aveam nevoie de perina, patura si asternuturi noi.
Era clar ce aveam de facut astazi. Am luat niste bani din geanta mea apoi m-am privit in oglinda. Aratam acceptabil asa ca am plecat in cautarea unui magazin. Stiam ca daca sunt ocupata nu ma voi putea gandi la ce mi s-a intamplat asa ca am pornit pe aleile prafuite ale satului. Era foarte devreme si totusi stradutele erau foarte aglomerate.
Ceream indicatii la tot pasul in speranta ca voi gasi un magazin care sa aiba si produse chimice pentru curatienie. Intr-un final am ajuns la un magazin care avea tot ce imi era mie necesar. Am luat vopsea alba si neagra pentru mobila, pensule, carpe pentru praf, mop, galeata, solutie atat pentru parchet cat si pentru gresie si solutie pentru sters praful. Dupa ce am platit, am intrebat unde pot sa duc tablourile pentru o restaurare completa si de calitate. Vanzatorul mi-a recomandat un tanar pe nume Sai care statea in apropierea biroului doamnei hokage.
Mi-am insfacat cumparaturile apoi am iesit din magazin. Acel vanzator mi-a amintit ca trebuie sa-i fac o vizita acelei blonde enervante care isi spunea hokage.
M-am indreptat spre noua mea casa si fara sa-mi dau seama am lovit pe cineva. Am cazut pe spate iar cumparaturile mi s-au imprastiat pe pamantul uscat. Am inceput sa-njur printre dinti in timp ce strangeam produsele de curatenie de pe jos. Dupa ce le-am pus pe toate inapoi in plasa, am dat sa ma ridic cand am vazut ca o mana era intinsa spre mine. Abea atunci mi-am dat seama peste cine dadusem. I-am intins mana si m-am ridicat de pa jos. Am luat bagajele in maini si cand am vrut sa-i multumesc mi-a aruncat o replica taioasa:
-Mai bine te uiti pe unde alergi ca la cat de indemanatica esti tu s-ar putea sa-ti rupi ceva iar altii nu sunt asa de prietenosi incat sa te ajute sa te ridici. Mai de graba te-ar lua la bataie. Dupa ce termina de vorbit pleca mai departe linistit si cu mainile in buzunar.
Mie imi venea sa arunc cu ceva dupa acel ingamfat. Probabil v-ati dat seama ca vorbesc despre Uchiha junior. Am pornit din nou spre casa si adancita in ganduri fiind, drumul mi s-a parut mult mai scurt. Ajunsa in fata usii de la ultimul etaj, am ridicat presul care odata era intreg, si am scos cheia de sub el. Am infipt-o cu furie in broasca si am rasucit-o rapid. Usa scartaia cumplit ceea ce era enervant. Am lasat cumparaturile langa usa si am aprins lumina. Am stat, am calculat, am cantarit idei si am ajuns la concluzia ca mobila era prea mare ca sa o pot muta singura.
M-am gandit sa ii fac intai o vizita blonei hokage si sa ii cer ajutorul pentru apartamentul meu. Zis si facut! Am iesit pe usa cu cheia in mana si dupa ce am incuiat-o ap coborat in fuga scarile, sarind mai multe trepte deodata.
Imediat ce am iesit in strada, urechile mi-au fost acaparate de galagia impsibila ce rasuna libera prin aer. Am inceput sa merg linistita spre biroul conducatoarei, atenta sa nu mai dau peste altcineva. Aveam parul prins de data asta ca sa nu las la vedere faptul ca nu l-am spalat de ceva vreme.
Pe unde treceam, lumea se holba la mine ca la felul 14 apoi isi vedeau de treburile lor. Eram nepasatoare si ca de obicei, ma inchideam in mine. Acum ca nu aveam mintea ocupata, gandul ca probabil nu il voi mai revedea pe Itachi imi navali in minte. Voiam din tot sufletul sa fiu acum cu el in padure si sa ma antrenez pana la epuizare. Din pacate pentru mine, nu faceam decat sa rasucesc cutitul in rana stiind ca asa ceva nu mai era posibil.
Pentru a doua oara drumul mi s-a parut mult mai scurt. Mi-am alungat gandurile ce ma macinau pe interior si am batut la usa biroului acelei blonde. Mi s-a spus sa intru asa ca m-am conformat.
-Arati groaznic! Ce ai patit? In vocea ei melodioasa se putea citi uimirea. Poate ca si asta a fost unul din motivele pentru care oamenii se holbau la mine pe strada.
-Uite ce e, blondo, am venit sa iti cer ajutorul. Mobila din casa mea este prea grea ca sa o mut singura asa ca am nevoie de cineva care sa ma ajute. Femeia a dat din cap apoi a strigat un nume, si anume Shizune.
Pe usa biroului a intrat vijelios o femeie bruneta cu parul scurt, de inaltime medie care parea a avea vreo 20-25 de ani. Tinea in brate un purcelus mic si roz ce parea a fi animalul ei de companie. Vocea blondei se facu auzita din nou.
-Shizune! Cheama-i urgent pe Neji si Hinata Hyuga, pe Tenten, pe Temari si cred ca si lenesul de Shikamaru Nara ar putea sa-si miste fundul pana aici.
-Da, doamna! Raspunsul brunetei veni repede si hotarat dupa care picioarele o purtara pe Shizune afara din birou.
Tsunade ii facu semn fetei sa se aseze apoi incepu sa vorbeasca:
-Sa faci parte din Satul Ascuns Intre Frunze inseamna sa ai si obligatii. De saptamana viitoare vei merge la academie impreuna cu ceilalti copii. Vei fi in ultimul an pentru ca ai 17 ani din cate stiu eu. Deasemenea de fata cu ceilalti imi vei spune Doamna Tsunade, Hokage-sama sau Tsunade-sama. Cand suntem numai noi doua imi poti spune cum vrei. Am uitat sa precizez ca la scoala vei fi obligata sa porti uniforma.
-Stop! Orice numai uniforma nu vreau. Vocea mea era usor stridenta dar in acelasi timp atat de melodioasa.
-Aici nu ai incotro. Te conformezi sau zbori spre ceruri?
Am marait cum ca ma conformez dar nu am mai avut timp sa spun si altceva ca pe usa au intrat cinci persoane care aratau a fi cam de varsta mea sau cu un an, maxim doi, mai mari decat mine. Primul era un baiat cu parul lung, maro, prins la spate, imbracat cu haine frumoase si care avea ochii de un alb-violet ciudat. A doua persoana era o fata cu parul brunet cu tenta de mov, lung pana aprope de coapse, imbracata frumos. Avea si ea ochii albi-violeti, la fel de ciudati ca ai castaniului asa ca am presupus ca ei sunt cei doi Hyuga.
Mai erau doua fete pe langa Hyuga: una castanie cu parul prins in doua coculete la ceafa, care parea de treaba. Avea ochii caprui de ciocolata si era imbracata comod. Cealalta era blonda cu parul prins in patru codite si avea ochii negri. Toate cele trei fete erau frumoase si aveau forme pline. Nu erau grase si nici plinute dar nici slabe nu erau.
Celalalt baiat, era brunet si avea parul prins intr-o coada in varful capului. Casca de zor iar dupa spusele blondei hokege si fiind doar doi baieti, am presupus ca era Shikamaru Nara. Nu am mai apucat sa presupun sau sa analizez nimic pentru ca blonda incepu sa vorbeasca:
-Sakura, ei sunt cei care te vor ajuta cu tot ce ai nevoie. Acum am sa ti prezint pe fiecare in parte. Am ridicat mana in semn de stop si ea s-a oprit din vorbit.
-Lasa-ma sa ghicesc. I-am zis eu calma si fara sa mai astept vreun raspuns am inceput sa vorbescdi nou: Castaniul e Neji Hyuga iar brineta e Hinata Hyuga, cascatul e Shikamaru Nara, blonda e Temari si cea cu cocuri e Tenten.
-Cum ai ghicit asa de repede si de exact? Intreba Temari curioasa.
Mi-am dat ochii peste cap apoi i-am raspuns la intrebare:
-Nu era prea greu de ghicit. Hyuga seamana mult intre ei, Nara este singurul baiat inafara de Neji iar intre tine si Tenten am ghicit.
Dupa ce le-am spus cu ce aveam nevoie de ajutor, am plecat toti sase din biroul hokageului spre noua mea casa.
Pe drum, Neji ma privea insistent, Hinata era foarte tacuta, celalalte fete discutau iar brunetul Nara casca si se intindea de zor. Eu ma gandeam la modul in care imi voi aranja camera. Pentru a nu stiu cata oara, drumul mi s-a parut prea scurt.
Am urcat scarile spre apartament cu gasca pe urmele mele si am descuiat usa apartamentului. Am intrat in liniste si am apasat pe intrerupator facand lumina in camera. Cele cinci ajutoare au ramas fara cuvinte cand au vazut in ce hal era aprtamentul.
-Cred ca ar trebui sa ne apucam de treaba. Declar eu hotarata. Trebuie curatate podelele si gresia, sters praful, mutat si vopsit mobila, sterse geamurile. Cine, ce face?
-Eu si Shikamaru mutam mobila. Spuse Neji.
-Atunci eu o vopsesc. Am fost uimita sa aflu ca Hinata cea tacuta avea un glas ca de clopotel.
-Eu ma ocup de podele si gresie. Aproape ca striga Temari.
-Eu sterg geamurile. Tenten era bucuroasa ca nu avea ceva foarte greu de facut.
-Atunci mie ii ramane de sters praful. Daca terminati ceea ce aveti de facut ii ajutati pe cei care nu au terminat.
Toata lumea se apuca de treaba si totul mergea de minune. Dupa cateva ore de lucru, totul era gata iar eu am fost surprisa sa descopar ca gresia din bucatarie era maro. Ma gandeam sa le multumesc celor cinci ajutoare si imi veni o idee buna.
-Hey! Ce ziceti de o pizza drept rasplata?
Toti au strigat bucurosi cum ca vor si eu am pus mana pe telefon. A sunat la un restaurant si am comandat cinci pizza medii pentru noii mei prieteni. Cand am inchis telefonul am fost asaltata de o intrebare curioasa venita din partea Hinatei:
-Tu nu mananci?
-Nu! Inca nu mi-am facut antrenamentul si obijnuiesc sa mananc numai daca fac progrese la antrenament. E un fel de pedeapsa. Oricum eu mananc foarte rar. Cel mult o data la doua zile si in plus chiar nu imi e foame.
Toti erau uimiti de ceea ce tocmai le spusesem. Nimeni nu se astepta la asa ceva din partea mea.
Dupa ce au mancat, toti au plecat la casele lor si eu am ramas singura in noua mea casa curata, cu gandul la uniforma academiei. Atunci mi-am amintit sa-mi pun hainele in dulap. Seara m-a prins chiar cand am terminat de aranjat hainele in noul meu dulap.
M-am intins pe pat si am adormit cu dorul de Itachi in minte si suflet.

[Elena.]

Wow, Pai ce pot spune ai tinut cont de sfaturi si capitolul a iesit mult mai bine, oricum vreau sa descrii mai mult sentimentele, vreau sa stiu si eu ce simte sakura sau de exeplu hinata, si sasuke atunci cand a dat peste sakura. ai avut greseli de tastare, dar astea se corecteaza cel mai usor, descrii frumos, actiunea e putin grabita in unele parti dar per total a fost mult mai bine , deabea astept capitolul urmator, apropo AM FOST PRIMA!!! yey!

Succes si astept nextu'!!!