Optimist sau pesimist ?

[Kira-chan]

Eu sunt mai pesimista .. mereu iau partea proasta a lucrurilor, crezand ca daca iau partile bune o sa fiu dezamagita si asa o sa stiu la ce sa ma astept:X ... uneori ii tampesc si pe cei din jur cu pretextele "daca se intampla asa" ,"daca isi da seama" "daca iau nota aia" si uite asa bieti mei prieteni isi petrec ziua cu mine traumatizati pe viata:scary:

[♣ TheBlackCat ♠]

Sunt opti-pesimista dusa la extreme.Ori vad totul roz ori cu siguranta cineva o sa moara. In mod normal am o stare de pesimism,care e mai mult realism.Insa daca vrei sa-ti distrugi visele cauta-ma.Sigur reusesc sa te fac sa renunti,uneori chiar fara sa vreau.
Totusi am momente in care sunt atat de hyper incat chiar si un cutremur mi se pare bun.Si uite-asa s-a nascut si expresia:"Las' ca trece" Din pacate asemenea momente sunt prea putine pentru a compensa plangerile mele.

[Crazy~Tenshi]

Nu cred ca m-am incadrat vreodata total intr-una din cele doua categorii.
Pot fi foarte optimista pt altii, atunci cand ei isi pierd sperantele. De obicei, sunt alaturi de ei pt a aduna "cioburile" si pt a-i face sa se gandeasca la partea buna a lucrurilor, chiar daca uneori aceasta pare ca nu exista.
Cand vine vorba de mine, pot fi si foarte pesimista, daca nu e cineva langa mine sa imi adune "cioburile". Incerc sa ma adun singura, dar uneori chiar simt nevoia de a spune cuiva ce ma deranjeaza, ce ma doare si ce incearca sa ma faca sa renunt.
Cred ca sunt mai mult optimista decat pesimista, dar cred si ca asta se poate schimba oricand.

[Lori.]

Nu sunt pesimistă ( deşi atunci când sunt bolnavă ţip ca o cretină " Nu vreau să mor ! Salvează - mă!! " ) , şi nici optimistă. Sunt realistă. Dacă ceva nu se poate întâmpla nu sunt genul care să spere, să creadă că se pot îndeplini miracole. Niciodată nu mi-am făcut vise, nu am sperat la o minune. Dacă nu este să fie, nu o să fie. Prefer să trăiesc, decât să îmi fac nişte iluzii. Pesimistă sunt rareori, când am vreo indigestie şi strig ca o nebună către Dumnezeu să mă ia , că nu mai suport durerea. Dar trece cu metroproclamid.

Urăsc persoanele foarte optimiste. A fi excesiv de optimist înseamnă să îţi acoperi realitatea cu o pătură , şi să vezi doar ce-ţi place. Cam asta fac persoanele optimiste, şi de asta mă înclin spre realism. O persoană realistă îsi confruntă problemele, şi nu visează. Trăieşte.

[chrissta]

Întrebarea asta e cu două tăişuri, căci nu înclin spre niciuna.
În primul rând, de fiecare dată când îmi fac planuri sau ceva de genu, mereu sunt dezamăgită. Şi oricât aş încerca eu să fiu optimistă, şi oricât mi s-ar spune că e bine să fi optimist, uneori pesimismul te scuteşte de dezamăgiri. Când vezi totul rău de la început e mai uşor. Pentru că dacă e rău, nu-i mare lucru, ştiai că aşa va fi, şi dacă e bine, e excelent! Deci nicăieri nu ai de suferit prea tare.
Pe de altă parte, şi dacă eşti pesimist e un pic aiurea, căci începi să-ţi pierzi încrederea în sine şi chestii de genu ăsta.
Aşa că cel mai bine e să echilibrezi balanţa, să fii şi optimist şi pesimist.
Cam aÅŸa fac eu.

[Nami]

Sunt şi optimistă, dar şi pesimistă. Depinde de situaţie. Dacă cineva e supărat, nu trebuie să fiu pesimistă şi să-l fac să se simtă şi mai rău. Deşi, uneori fac aşa, fără să-mi dau seama. Sau poate-mi dau seama. Câteodată mai stric şi eu optimismul omului, cu chestii de genul " Nu poţi să faci aşa. Nu ştii să faci aşa. Nu o să iasă bine. " De obicei, sunt optimistă. Entuziasmul meu tâmpit mă face să fiu optimistă. Deşi, uneori mă gândesc şi la altă variantă. De exemplu, în timpul şcolii, colegele mele încercau să intre în şcoală mai devreme. Trebuia să mă duc şi eu cu ele, că nu-mi plăcea să stau singură. Şi mereu ziceam " Dacă ne prinde cineva ? Ne facem de ruşine. Eu nu vreau să ţipe la mine. " Uneori exagerez şi îmi imaginez lucrurile cum îmi place mie, dar nu întotdeauna ies cum îmi doresc. Deci, sunt şi optimistă şi pesimistă.

[Topaz]

Dacă stau bine să ma gândesc, sunt și optimistă, dar uneori și pesimistă, depinde de situație.
Optimistă sunt destul de rar, I mean, deși am o groază de vise, unele greu de împlinit, nu văd totul în roz. Chiar îmi place să fiu mai realistă și dacă ceva nu se poate, punct, nu se poate, nu trebuie să fiu prea optimistă, până la urma asta nu ajută mereu.
Pesimistă sunt în cazuri extreme. Spre exemplu, când încerc să-mi conving părinții să ma ducă undeva ( cum a fost anul acesta Otaku xD ) și văd că nu vor chiar din prima, devin cam pesimistă și ajung să cred că nu voi obține ceea ce vreau niciodată și nimeni nu mă mai scoate din stare asta .__."
Alte cazuri când mai sunt pesimistă... probabil atunci când mă simt rău. Am câteva probleme de sănătate xD și când drăguțul meu organism o ia razna, același lucru face și mintea mea. Mdaaa, chiar acum câteva zile m-am simțit rău ( long story ) încât mai aveam puțin și ziceam că sunt pe moarte yeah, sometimes I'm very crazy [ not in the good mood Oo' ].

[happycookie]

Eu sunt in general optimista,adica imi place sa cred ca totul se va rezolva si ca maine va veni o zi mai buna.Bine nu sunt nici genul de persoana care sa creada ca toata viata e roz ...adica hey....e imposibil: viata e formata din zambete,dar si din lacrimi.Tocmai de aceea e frumoasa Deci sunt de un optimism realist Imi place sa vad partea plina a paharului,pt ca in orice situatie trebuie sa fie si o parte care iti aduce ceva bun,printre toate lacrimile pe care le versi.

[Cafe au Vanilla]

Hmm...Absolut pesimista.In cazul meu acest lucru poate fii luat ca defect.Mereu mi se reproseaza ca intrec uneori limitele pesimismului si cred ca au dreptate.In ultimul timp nu mai puteam iesii nici o secunda din aceasta stare din cauza unor probleme ce veneau consecutiv si stiam ca nu mai exista sansa.Insa am tras o linie de ceva saptamani cu scopul de a inlocuii aceasta mare de pesimism putin cate putin cu optimism si se pare ca speranta,nucleul optimismului,inca mai exista.

[She]

Uhm, sa zicem ca sunt asa si asa. I mean, I have my moments. ^^
De multe ori sunt optimista, si lumea zice ca nu sunt deloc realista, ca imi fac sperante degeaba. Si uneori chiar asa e, dar alte ori nu, si merita, chiar si pentru datile alea mai rare in care se implineste ce voiam. Iar alte ori sunt atat de optimista, si am sperante atat de mari, incat la final ajung sa fiu dezamagita. Alte ori cred ca sunt optimista, dar defapt doar imi inchipui ceea ce as vrea sa se intample. >.<
Iar cand sunt pesimista, incerc sa alung chestia asta. De multe ori, intr-o situatie mai nasoala, una gandesc si alta zic. Incerc sa ma mentin optimista. : > Era o vorba: E de o mie de ori mai bine sa fii optimist si sa te inseli decat sa fii pesimist si sa ai dreptate, or something like this. O consider adevarata.
In plus, de fiecare data cand devin pesimista, am doua remedii : > : ori imi spun ca putea fi mult mai rau si asta ma face sa ma simt oarecum mai bine, ori imi bag picioru' in ea de situatie si dau muzica la maxim : )) Happy end. : )