Atractie Fatala [+16 / +18] [hentai]

[Sadic_Soul]

Capitolul asta chiar m-a uimit.
Tu ai zis ca este destul de "sec", dar mie nu mi se pare. Este totusi ciudat ca Daxton se comporta frumoas cu Hime(nu ca nu mi-ar face placere, asteptam asta de mult ), in comparatie cu comportamentul rusului din trecut. Ar fi fantastic ca el sa se ingragosteasca de Hime, iar cand acesta sa afle cine este cu adevarat barbatul, sa nu mai doreasca nimic cu el. Ar fi o inercare dura pe acre Cesario/Daxton va trebui s-o treaca.
In rest capitolul este frumos, chiar daca am asteptat un pic dupa el. Sper ca urmatorul sa fie ceva mai lung. Sa ai inspiratie si spor la scris!!!

[βεκi]

Insfarsit continuarea <3
Am citit acest capitol cu atata drag incat l-am citit de doua ori=]] . Prea genial . Cred ca Daxton face lucrurile alea intentionat pentru a baga-o pe Hime in ceata . Chiar vrea ca ea sa stie ca el e Cesario din trecut =]] . Ma intreb cum va reactiona tanara cand va afla adevarul . Chiar nu am idee . Sper totusi ca o afle in curand , caci eu nu mai am rabdare =]] . Greseli de tastare nu am vazut , nici nu le-am cautat ca pe un detectiv , deoarece am citit si repede . Deci e ok . Naratiunea se imbina placut cu dialogul , iar descrierea nu lipseste .
Sper ca Daxton chiar o iubeste pe Hime si ca nu va incerca sa o lase balta ca acum trei ani . Ar fi un mare mare nesimtit , deoarece ea chiar il iubeste si tine cu adevarat la el . Merita sa o iubeasca .
Astept urmatorul capitol . Spor la scris si felicitari pentru tot ce ai facut pana acum >:D< .

[Ash.]

Bine :)) sa zic si eu aici ce am de spus :>
Doamne ce fic:X
Vreau continuarea:XNu am vz niciodata un fic asa perfect..Minunat ! Superb !
Il ador ...Si cum sa fie sec capitolul ? Nu e deloc :))
Hot :hot: Hot hot !
-Nu… eşti prea bun ca să fi el.
Credeam ca isi va da seama ca e el..
Mi-o si imaginez pe Orihime in tricoul lui :x
Vreau sa vad ce se intampla in continuare
Sper sa nu o lase pe Hime .
Ma intreb daca raman impreuna,oare Karina nu se va simti atrasa de Daxton ?

Spor la scris !Vreau sa vad continuarea:X

[nemo-chii]

Woo ... : ] hello , am citit capitolul acela mai de mult dar lenea ma impiedicat sa las coment :D
A fost un capitol interesant , dulce iar Hime se bucura din plin de tandretea lui Dax , cum au mai spus si alti atunci cand a spus ca Dax e prea bun sa fie Cesario , am rasuflat usurata deoarece eu chiar credeam ca isi va da seama ca sunt una si aceeiasi persoana ^^" si nu cred ca Daxton era asa de calm precum parea .
Asteptam un al capitol ... si imi pare rau pentru comentariu lasat asa de tarziu ^^"

[Lye]

Să sperăm ca e ultima mega-pauză pe care o iau X__X

Salvarea

Stătea pe treptele din lemn ale casei, ţinându-şi o palmă sub bărbie. Încerca să îşi de-a seama cât timp a trecut de când se afla în acel loc. O saptămână? O lună? Un an? Nu avea nici-o idee despre perioada care a trecut. Şi-a privit unghiile, rupte din carne, cu oja cojită şi mai neîngrijite ca niciodată. Pielea ei, ce mirosea doar a trandafiri, vanilie şi mosc… era acum aspră şi deloc parfumată. Părul roz îşi pierduse strălucirea de altă dată, fiind acoperit de un strat subţire de praf, dându-i o nuanţă cenuşie. Părea mai bătrână cu cel puţin zece ani. Dar cum putea să se gândească la asemenea lucruri când îl avea pe El? Cel al cărui nume simţea că îi aleargă chiar şi prin vene. Simţea că are toată lumea la picioare, doar pentru că el îi zâmbea în fiecare dimineaţă, pentru că o săruta înainte să adoarmă şi pentru că se simţea… iubită.
Ascuns printre copaci, Daxton se chinuia să taie un mic arbore. Nu era vorba de faptul că nu mai avea putere… doar că gândurile ce îl torturau păreau că îl lasă fără „vlagă”. Simţea că începe să se trădeze, simţea că nu mai poate să îşi ducă la bun sfârşit planul pe care îl avea în minte, la Geneva: acela de a lăsa familia Abarai fără nimic. Însă cum mai putea face el asta când îşi dădea seama că simţea ceva pentru Orihime. Îi venea să se de-a cu capul de fiecare pom în parte la gândul că s-a implicat sentimental într-o relaţie cu aceasta. De ce nu a putut să fie la fel de rece ca întodeauna? Blestemată ziua în care acel avion s-a prăbuşit, în care a început totul.
O privea stând pe scări şi jucându-se cu câteva frunze. Se simţea incapabil să îi faca vre-un rău, de orice fel. Se simţea incapabil să o dezamăgească încă o dată. Pentru numele lui Dumnezeu, pentru prima oară, îşi dorea ca acel elicopter care avea să îi salveze să nu mai vină niciodată. Aşa, el nu va trebui să de-a ochii cu Sheyenne sau să se întoarcă în Rusia, la Integra. E adevărat, îi lipseau casa, El Dorado-ul argintiu şi femeile ce îi cădeau la picioare. Dar… de ce ar fi avut nevoie de ele când o avea pe cea mai bună?
O vedea cum se îndrepta spre el şi simţea cum picăturile de suoare îi îngheţau pe ceafă. Şi nu, nu era intimidat sau speriat. Pur şi simplu era strabătut de un sentiment pe care nu şi-l putea explica.
-Te simţi rău? Se aude vocea ei, ce părea mai caldă ca niciodată.
-Ah? Nu… nu am nimic. Doar mă gândeam. Tu ai vrea să… fim salvaţi?
În acel moment, Daxton nicicând nu a părut mai penibil. În sinea lui, cu siguranţă că şi-ar fi dorit să îşi tragă un glonţ în cap pentru căt de cretin putea să fie. Hime l-a privit lung, după care a izbucnit într-un uşor chicot de râs.
-Pentru numele lui Dumnezeu, ce întrebare e asta? Bineînţeles că asta îmi doresc. Îmi e dor de tata, de Karina… de Sheyenne.
Parca i-ar fi căzut cerul în cap când a auzit numele amicului său. Tot spera ca între cei doi să nu fie decât o relaţie de amiciţie, pentru că altfel…. Dar din nou, îi venea să se de-a cu capu de copaci. Se comporta ca un bărbat gelos şi obsedat de iubita lui, capabil să o izoleze într-un loc rupt de lume, doar pentru a fi doar cu ea. Asta părea poveste de film horror, în nici-un caz nu îl caracteriza.
-Nu ştiu… pur şi simplu am întrebat.
-De ce… tu nu ai vrea asta? Întreabă rozalia extrem de curioasă.
-Ba da, sigur că aş vrea. Cine nu şi-ar dorii să revină la oraşul zgomotos şi la afaceri. Oricine, numai eu nu. Şopteşte acesta, în timp ce îşi dădea şuviţele de păr de pe frunte.
Orihime nu l-a înţeles, dar a decis să nu mai insiste. Se simţea vinovată că l-a minţit cu privire la salvare. Trebuia să fie mult prea fraieră pentru a se îndepărta de el. Dar în acelaşi timp, se gândea la îngrijorarea pe care trebuie să o simtă cei de acasă. A zâmbit, întorcându-i spatele blondului. Însă acesta s-a repezit la ea, îmbraţişând-o. Erau lipiţi unul de celălalt, iar respiraţiile lor se îmbinau ca într-un joc.
-Cu riscu să regret asta… vreau să îţi spun că…
Dar nu a mai apucat să îşi ducă propoziţia la bun sfârşit. Pentru că un zgomot de elicopter a început să se audă în acea zonă. Grăbită, Hime s-a smucit din braţele lui, ieşind în luminiş. Privea cerul, făcând semne aparatului care se afla tocmai deasupra lor.
-Daxton, uite! Au venit să ne salveze.
A dat cu toporul în trunchiul copacului cu atâta furie, încât l-a retezat dintr-o singură mişcare. S-a apropiat de Hime, ce ţopăia fericită, mai rău ca un copil.
Elicopterul a aterizat într-un loc liber, în timp ce un echipaj format din patru oameni au început să fugă spre cei doi. Unul dintre ei a acoperit-o cu o pătură pe Orihime, salutând-o din cap. Aceştia i-au condus spre aparatul de zbor, fiind întâmpinaţi de către pilot.
-Domnişoară, habar nu aveţi cât de fericit va fi tatăl dumneavoastră când vă va vedea. Domnule Daxton, e o onoare să vă întâlnesc.
Cei doi lideri au urcat trapa, în timp ce aeronava tocmai decola. Orihime privea melancolică micuţa casă în care a locuit şi în care s-a simţit atât de fericită. Pe horn, încă ieşea fum. Iar curăţenia geamurilor se vedea de la înălţime. Îşi dădea seama că era pentru ultima oară când acel loc va fi atât de sclipitor şi primitor. Dar… cine ştie cine va mai trece pe acolo?
A întors capul, privindu-l pe blond. Acesta stătea rezemat de o structură metalică, ţinându-şi capul pe spate şi ochii închişi. Plină de entuziasm, Hime s-a repezit la el, zâmbind.
-În sfârşit, suntem salvaţi. Ne putem întoarce acasă, unde suntem în siguranţă. Gata cu mâncarea proastă şi paturile deloc confortabile.
Dar spre surprinderea ei şi a celor prezenţi, Daxton nici măcar nu a privit-o. S-a rezumat doar să scoata un „aha” pe un ton mai mult decât rece şi indiferent.
-De ce nu-mi răspunzi?
-Uite cum stă treaba… probabil că atunci când vom ajunge, vom fi luaţi la întrebări de o mulţime de oameni. Chiar vreau să mă odihnesc. Şi când spun asta, înseamnă că nu vreau sa fiu deranjat decât dacă urmează să ne prăbuşim iar. Până atunci… linişte.
Se pare că apariţia elicopterului a reuşit să îl trezească pe acel Daxton, ce părea adormit în străfundurile fiinţei lui. Dar acum părea că a revenit la viaţă, la fel de rece şi indiferent ca înainte. Temătoare dar uimită în acelaşi timp, Orihime s-a reîntors la locul ei. Nu se gândea decât la cei de acasă, la reacţia lor… dar mai ales la ce se va întâmpla între ea şi Dax.

[Berry.]

Hello <333 ! În sfârşit ai pus continuarea :]] .
În primul rând - mă bucur foarte - foarte mult că ai postat noul capitol xDD, îl aştept de mult timp :] . Am citit de două ori acest capitol şi mi-a plăcut foarte mult xD . Mă bucur că au fost salvaţi, dar totuşi . . . îmi pare rău că o dată cu salvarea a revenit acel Daxton rece şi indiferent -___- . Îmi imaginam că Orihime îşi va da seama că Cesario şi Daxton sunt una şi aceeaşi persoană până să fie salvaţi, dar văd că nu e aşa şi mă întreb cum va reacţiona Hime când va afla asta : - ? , sunt foarte curioasă :]] .
Greşeli de tastare nu am văzut şi nici nu le-am căutat cu lupa ca un detectiv . Descrierea nu lipseşte şi dialogul se îmbină într-un mod plăcut cu naraţiunea .
De abia aştep să văd ce se întâmplă în următorul capitol xDD . Spor la scris >:d< !

[Elusive wolf]

Şi eu aştept de mult capitolul ăsta . Hm , era de aşteptat să fie salvaţi , dar mi s-a părut un capitol cam sec . În plus , acţiunea a fost cam prea grăbită , după părerea mea , ceea ce nu mi-a plăcut . Mi-ar fi plăcut să le descri sentimentele mai mult , în special ceea ce simţea Daxton . Mi s-a părut cam sec şi dialogul dintre cei doi , şi cred că dacă s-ar fi descris mai mult , poate nu ar fi ieşit în evidenţa atât de mult . Avionul ăla a apărut fix când nu ar fi trebuit , damn it xD .
Reacţia lui Dax de la sfârşit nu m-a uimit , a fost tipic lui şi sunt curioasă cum se va comporta când vor părăsi toată acea sălbăticie şi se vor confrunta cu cei de acasă . Nu ştiu ce să cred .
En fin , aştept următorul capitol .
Baftă !

[nemo-chii]

E imposibil , baiatul asta e absolut imposibil nu numai ca neaga tot ceea ce simte pentru HIME, dar isi joaca si foarte bine rolul de om indiferent si enervant ... si sa nu se dea singur cu capul de copac sa imi lase mie placerea asta.
Anyway nu am vazut greseli de tastare , e un capitol frumo si yey au fost salvati. Sper ca pauza lunga sa nu mai fie dar cred ca dupa atat scris la fic-ul asta te-ai saturat si tu.
Spor la scris >:D< asteptam urmatorul capitol

[Sadic_Soul]

Am asteptat asa de mult sa apara acest capitol si uite ca a aparut!:chuu:o//o
Cred ca va trebui sa fiu de partea lui Elusive wolf:yada:, deoarece capitolul a fost cam sec, i-a lipsit ceva...(poate ca nu ai avut la fel de multa inspiratie cum ai de obicei). Totusi, erau ultimele clipe cand ei mai stateau "impreuna", intr-un loc salbatic, unde Daxton, in sfarsit si-a aratat latura sa sensibila. Cred ca puteai sa dezvolti mai mult, mai ales momentul cand elicopterul si-a facut aparitia, acela trebuia sa fie un adevarat punct culminant!:pls: Oricum, ai scis la fel de ingrijit si frumos. Sunt curioasa sa vad cum vor evolua lucrurile de acum incolo, cat va mai putea Daxton sa-si ascunda sentimentele, oare gelozia pentru prietenul lui isi va face aparitia? Astept urmatorul capitol si te rog nu ne mai face sa asteptam atat.:99: Spor la scris!!!!!

[Vernis]

Si eu sper acelasi lucru,crede`ma.Asta a fost mai ceva ca o mega-pauza but finally,ai postat si urmatorul capitol.:thumbup:A fost...Wow !Cum au zis si ceilalti membrii,a fost cam sec. :mellow: Ti`ai cam iesit din mana,dar sunt sigura ca urmatorul capitol va avea de toate !Daxton ma uimeste....baiatul asta tine la orgoliul lui mai decat la propria viata. :blink: Trebuie sa fie mereu arogant si indiferent.Saraca Hime....Ma intreb cand ii va spune ca el este de fapt Cesario...probabil Hime ar suferi.Mai bine nu ar sti...vorba aia.."Cu cat sti mai putin,cu atat te doare mai putin.".Whatever....abia astept urmatorul capitol.Succes !:wink: