[Terminat] Let Me Be... Your Guardian [*YAOI*] [+18]

[Yaoi Queen]

@Kurama^_^Sweet:
Pot sa postez in nimim doua zile, asta daca postez un capitol si ma apuc de celalalt, dar cum nu pot face asta, se intampla sa postez si la un interval de o saptamana, sau mai putin... pana in patru zile
Ma bucur foarte mult ca iti place ^.^
Tanks 4 teh comment ya guyz :3 si sper sa citit in continuare ^^
Kissez

Capitolul VII

De indata ce buzele noastre s-au despartit, mi-am coborat privirea undeva pe pieptul lui, cand din nou m-a prins de barbie, ridicandu-mi chipul si obligandu-ma sa-i intalnesc ochii.
-Frumosule, nu esti deloc grijuliu in locul asta, desi ti-am spus ca trebuie sa fii mereu atent. Il vezi pe Katagiri... S-a impus in fata altora cu putin din implicarea lui Jin. In rest e vorba de curaj, mi-a spus Julian, indemnandu-ma sa imi indrept atentia spre vorbele sale. Nu intelege prin asta ca trebuie sa faci ceea ce face Shin, dar daca ceilalti vad ca iti e teama, cu atat mai multa placere isi vor bate joc de tine.
-Intr-adevar, imi e teama de locul asta, de persoanele de aici... dar nu pot schimba asta, pentru ca asa e firea mea, am recunoscut eu, timp in care Julian s-a asezat langa mine.
-Ti-am vazut frica in privire, inca de cand ai coborat din autocarul ala, si inca o observ de fiecare data cand ma uit la tine. Ai sa inveti ca aici, frica nu isi are locul, pentru ca nu trebuie sa o arati, ci s-o ascunzi.
Parca mai voia sa-mi spuna ceva, insa a fost intrerupt de vocea unui barbat care i-a strigat numele. Gardianul a injurat printre dinti, apoi m-a sarutat scurt si a plecat spre iesire, lucru pe care l-am facut si eu, indreptandu-ma spre Shin, care ma astepta la usa. Nu vorbisem nimic in drumul spre celula, insa m-am oprit brusc din drum, socat la auzul unor tipete disperate ale cuiva, care veneau din zona spre care noi ne indreptam. Erau niste sunete intretaiate, insa puternice... Am devenit instantaneu curios, vrand sa vad ce anume se intampla, desi eram constient ca nu avea sa imi placa.
-Kaoru, nu te opri din drum. Mergi in continuare si nu te uita, mi-a spus Shin, prinzandu-ma de brat.
Desigur, nu l-am ascultat, fiind mult prea curios, si totusi speriat, insa pe urma am regretat ca nu l-am bagat in seama.
De cum am aruncat o privire in celula invecinata cu a noastra, am putut sa observ patru tipi. Doi dintre ei erau intorsi cu spatele si erau in fata mea, motiv pentru care nu am putut la inceput sa-mi dau seama ce anume se petrecea. Am fost socat dupa ce unul dintre ei a plecat de la locul in care statea, astfel permitandu-mi sa vad patul pe care un baiat cam de varsta mea incerca sa mai respire, avand chipul afundat in salteaua patului. Incerca sa tipe, insa gura ii era astupata de-asemenea si de mana barbatului care se adancea cu forta in interiorul sau, cauzandu-i o durere sfasietoare. Era un baiat brunet si slabut, al carui trup fragil, acoperit de sange si vanatai parea a se despica in mainile nemiloase ale acelui animal care continua sa-l raneasca pentru propria placere. Mi s-a pus un nod in gat la vederea unei asemenea imagini, insa nu ma puteam misca din acel loc, fiind destul de speriat, incat tot corpul sa-mi inghete.
Chipul ii era brazdat de lacrimile ce curgeau necontenit din ochii obositi, verzi a carui stralucire nu mai exista. Parea dornic sa moara...
-Kaoru! Te rog, vino!
Shin avea o privire ingrijorata si a inceput sa traga de mana mea, vrand sa il urmez, insa nici atunci nu am facut-o.
-Cum, Shin? Baiatul ala sta sa moara acolo! Trebuie sa il ajutam! am replicat eu, vrand sa intru in acea incapere, desigur stiind cat de proasta si idioata ar fi acea idee.
-Plecati de aici! strigase vocea lui Julian, care se indrepta grabit spre locul acela, probabil pentru a pune capat torturii la adresa bietului brunet.
Gardianul impreuna cu alti cativa dintre colegii sai, au intervenit, indepartandu-i pe toti cei patru barbati, care radeau de parca tot ceea ce au facut era absolut normal, ba chiar amuzant...
Acestia au iesit pe rand din celula baiatului, trecand pe langa mine, moment in care unul dintre ei m-a lovit puternic cu palma peste fund, obligandu-ma sa tresar si sa scap un scancet, ce l-a amuzat pe detinut, care incepuse din nou sa rada.
-Am spus sa plecati de aici! Nu mai repet inca o data! S-a rastit Julian din nou, facandu-ne semn sa o luam din loc.
Shin ma trase cu putere spre el, vazand ca nu aveam sa ma misc de acolo, indemnandu-ma sa-i urmez pasii grabiti. S-a trantit pe patul de jos asezandu-si mainile sub cap, dupa care a inceput sa-mi vorbeasca:
-Nu trebuia sa vezi asa ceva. Esti atat de neglijent... Daca intrai acolo, erai ca si mort.
-Imi pare rau. Voiam doar sa stiu ce se intampla, dar nu credeam ca... Dumnezeule! E ingrozitor... Cum poate o persoana sa faca asa ceva? Baiatul ala... il cunosti? am intrebat eu, urcandu-ma in patul de sus.
-Nu-l cunosc. Cred ca e unul din cei noi care au venit astazi. Dar cel care te-a lovit e "Shooterul", asa i se spune pe aici, pentru ca e perfect la tragerile cu pistolul, si a ajuns aici pentru ca a omorat cinci persoane in timpul unui jaf. Te-a lovit tare? M-a intrebat pe urma, spunandu-mi apoi sa cobor, pentru a sta cu el.
-Sa stii ca a dat destul de tare, incat sa resimt pentru un scurt timp acea durere de dimineata. Ma doare locul in care m-a lovit, sau mai precis, ma arde, am recunoscut eu, coborand si asezandu-ma langa el. Nici nu m-am pus bine in pat, ca Shin isi puse bratele in jurul gatului meu, vorbindu-mi soptit:
-Hei, daca tot avem atata timp la dispozitie, haide sa facem si noi ceva placut...
Nu am inteles exact la ce anume se referea pana cand i-am simtit buzele sarutandu-mi pielea sensibila a gatului, lucru care m-a panicat si am tresarit speriat, intrebandu-l ce face. Nu mi-a raspuns, in schimb, mi-a zambit si m-a alungit pe suprafata patului, in timp ce mainile lui m-au prins de incheturi, imobilizandu-le deasupra capului meu.
Il priveam socat pe cel ce-si asezase picioarele de-o parte si de alta a trupului meu, incercand sa inteleg de ce actiona in felul acela. Doar il avea pe Jin, asa ca... eu ce rol mai detineam?
Mi-a eliberat incheietura stanga, pentru a-si strecura mana sub tricoul meu, atingandu-mi pielea calda, facandu-ma sa tresar din nou, cu gandul sa-i stric planul "minunat".
-Shin, inceteaza! Ce te-a apucat?!
-De ce numai Julian sa aibe prilejul de a te atinge? Pielea ta e fina si placuta la atingere... Vreau si eu. De ce sa fie el mai special? a intrebat brunetul, urcandu-si degetele pe corpul meu, pana la piept, unde i-am cuprins mana, vrand sa-l fac sa inceteze.
-Nu e mai special! am negat eu, pe un ton rastit.
-Atunci el de ce poate sa te atinga, sa te sarute, iar eu nu? Care e diferenta?
Ma blocasem. Nu stiam ce ar fi trebuit sa mai spun, cand totul avea sa duca la aceeasi concluzie, cu care eu nu sunt de acord. Puteam chiar refuza a-mi petrece noaptea cu Julian, dar nu am facut-o. De ce? Si intr-adevar, care era diferenta intre cei doi, cand eu ii cunoscusem in aceeasi zi? Nu stiam... Am incercat sa schimb subiectul, rugandu-l din nou pe Shin sa inceteze, insa el revenea mereu asupra aceleasi intrebari "Care e diferenta?". Mi-am lasat capul pe suprafata moale a pernei, inchizandu-mi ochii, asezandu-mi apoi mana libera peste ochi.
-Nu stiu... Nu stiu! Te rog... Pur si simplu nu pot, am rostit eu, fiind confuz in ceea ce privea acea "diferenta" dintre cei doi.
-Stai linistit, nu aveam de gand sa-ti fac nimic, mi-a spus el, sarutandu-ma scurt pe frunte, dupa care a coborat din pat. De fapt, voiam sa aflu daca esti atat de zapacit pe cat pari... si ai trecut testul cu brio. De obicei in "momente de criza" se recunosc anumite lucruri, iar tu chiar nu stii ce se intampla in mintea ta. Ei bine, nu e greu de ghicit, dar te las pe tine sa iti dai seama... desi, chiar nu mi-ar fi displacut s-o facem, a continuat pe urma, afisand un ranjet, care m-a indemnat sa-l privesc oarecum suparat. Pe urma, cu o expresie de catelus nevinovat a spus ca era doar o gluma, si ca ii pare rau ca m-a speriat, dupa care sarise inapoi in pat langa mine strangandu-ma in brate (chiar imi amintea de un catel... Imi era teama doar sa nu ma trezesc cu o limba peste fata).
Am inceput amandoi sa radem pe seama prostelilor lui, care pareau mai amuzante pe masura ce le inventa, insa nu intelegeam ceva...
"De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hlizesc, avand totusi o oarecare neliniste. Stiam ca nu intelegeam anumite lucruri, ca eram neatent, dar ceva era diferit la mine, asta puteam spune si eu... De ce a spus Shin ca Julian era mai special? Nu era! ... cel putin asa era felul meu de a gandi, felul in care eu voiam sa gandesc.

[Faiery97]

Prima....Ce ma bucur ca a venit asa de repede capitolul. (sunt cititoare veche, chiar daca nu am postat^^)Super tare capitol....
Ce ,,de treaba'' a fost Julian ca la avertizat pe Kaoru. Si Kaoru...ce ,,copil'' zapacit. Saracu'... i-a cam picat prost ca a trebuit sa asiste la scena aia. Si Shin ce maefic e....bine, nu ca m-as plange
,,De ce anume ar trebui sa-mi dau seama?" m-am intrebat, timp in care continuam sa ma hilizesc, avand totusi o oarecare neliniste''
Ce-am ras la faza asta. Cand o sai pice si lui fisa? Cat mai tarziu ca e dragut si prea inocent asa...Spor la scris si sa vina tot asa de repede viitorul capitol

[MisS.sAdiStic]

Uite-ma si pe mine, doar nu credeai ca ignor noul capitol, nyu?
Sa revenim! Mi-a placut, actiunea a decurs bine, chiar m-a surprins sa vad ca Shin se da la Kaoru si am sperat si inca sper sa se intample ceva cat mai incitand. In momentul cand au ajuns la acea celula, a fost chiar uimitor. In cateva fraze ai reusit sa exprimi exact ceea ce se intampla si ce simtea Kaoru incredibil de intens.
Cum spuneam, doresc ca acest fic sa aibe faze cat mai dramatice. Parca fic-ul acesta, povestea in sine, cere mai multa drama, iar tu nu ii dai libertatea de a se arata. Sper sa vad scene cat mai uimitoare care sa-mi starneasca emotii induiosatoare.

Ups, am uitat de greseli, iata-le:
grijului - grijuliu
iun - in
momet - moment
indemnandu-ma - indemnandu-ma
incheturi - incheieturi
hilizesc - hlizesc

Gambatte si multa inspiratie!

[myuu]

In primul rand scuzeeee...am vrut sa-ti dau comm si la celalalt capitol, chiar aveam de gand, dar apoi m-am luat cu altele si am uitat. Sa nu intelegi ca nu mi-a placut sau ceva de genul ca ma supar si nu ai voie sa ma superi azi
Legat de capitol..vai deci eu chiar am crezut ca o s-o faca Shin cu Kaoru...adica ar fi fost dragut..nu, nu merge cuvantul, ar fi fost mirific:X:X. Pana la urma erau amandoi baieti, neimplicati in relatii serioase, ce naiba nu si-o puteau trage si ei putin acolo? Eh, la drept vorbind, nu-l vad pe Kaoru facand asa ceva doar din "plictiseala" sau ceva de genul...dar trebuie sa recunosti ca iar m-ai lasat cu ochii in soare [reao : (((]
Ce m-am speriat cand a ramas prostul de Kaoru in fata celulei aleia admirand "panorama"...am crezut ca o sa i se intample si lui ceva rau..n-as fi suportat sa stiu ca e violat de asa brute. Si inca mai cred ca nu a scapat definitiv...desi sper ca ma insel.
Ah hai ca ma duc ca maine ma trezesc devreme..adica azi...Nb dear:X

[βεκi]

Hey M-am intors xD .
Scuze ca nu am lasat comm si la celalalt capitol , dar am fost ocupata cu scoala alea , alea . Cred ca ma intelegi tu xD . Ultimele doua capitole au fost mai mult decat perfecte . Nu imi gasesc cuvintele potrivite . Imi place foarte mult ceea ce scri , si pot spune ca ai stofa de scriitoare <3 . Pot spune ca ai idei , cum au mai spus si ceilalti ai facut un fic foarte original . Eu nu m-as fi gandit la aceasta idee nici intr-un milion de ani =]] . La inchisoare e greu , true T_T .
Imi pare atat de rau de Kaoru , caci e un prostut mic si naiv . Nu cred ca isi da seama de ce pot face brutele acelea cu adevarat . Cred ca "brute" este ceva inferior acelor persoane . Merita mai mult =]] . Imi pare rau ca e atat de prostut incat sa se holbeze la acea scena oribila din celula . Prea , prea oribila T_T . Bine ca nu a patit Kaoru lucrul acela , deoarece cu siguranta s-ar fi simtit groaznic T.T Saracutul de el , are o inima atat de mare caci voia cu orice pret sa-l ajute pe baiatul de varsta cu el sa scape de acei barbati . Ce animale T_T .
Ma bucur ca a aparut Julian in acel moment . E chiar un inger xD . Kaoru nu are de ce sa se planga , caci este in siguranta . Momentan >.> . Cu siguranta o sa faca vreo prostie si o s-o pateasca si el T.T Asta cred , deoarece e atat de naiv si zapacit . A avut dreptate Julian cand i-a spus ca nu trebuie sa-si arate frica , caci va fi luat peste picior si violat o_o . Suna oribil , dar atat de adevarat .
Cel mai mult m-a amuzat planul lui Shin =]] Copilul ala e un nebun , nu ai cum sa nu-l adori xD . Imi imaginam cum ii dadea o limba peste obraz ca un caine =]] . Chiar vroia sa scoata ceva de la Kaoru , dar blondul cum e tembel , nu a reusit nimic . xD Oare cand o sa-si dea seama ca are sentimente fata de Julian ? Caci cu siguranta sentimentul e reciproc =]] Chiar nu-mi displacea daca o facea cu Shin xD .

M-am luat cu vorba se pare xD Astept cu nerabdare capitolul urmator si sper sa vina destul de repede , caci am in cap o groaza de idei . Chiar vreau sa vad ce va face Kaoru in continuare . Poate o sa se mai trezeasca si el la realitate o_o . Deasemenea , astept niste momente si cu Shin Caci tipul e adorabil si vreau sa-l vad in actiune xD . Poate cu Jin ? xD In fine ... spor la scris si pwp

[Yaoi Queen]

Neeeeeeeeext! xD
Tanx 4 teh comments

Capitolul VIII

Eram de-a dreptul incomodat de aceeasi intrebare care mi se invartea incontinuu in minte, dandu-mi dureri de cap, si facandu-ma sa ma plimb de la un capat in altul al celulei. Incercam sa aflu care era acea "diferenta" dintre cei doi si nu reuseam sub nicio forma sa deslusesc "misterul", iar eu deveneam din ce in ce mai nervos pe masura ce insistam asupra lui.
A doua zi, dupa ce acea intrebare mi-a fost pusa, am fost decis sa aflu... M-am indreptat spre patul lui Shin, care parea interesat de cititul unei carti, si m-am asezat in capul oaselor langa el, stand sprijinit cu spatele de perete. Ezitand pentru cateva clipe, dupa ce mi-am adunat curaj cu sacul, i-am cerut sa ma sarute. El a tresarit, intorcandu-se la mine, privindu-ma speriat, cu niste ochi mari ca de broasca.
-Cine-a spus asta?! s-a rastit el, incruntandu-se. Kaoru... ce ai patit? a intrebat pe urma, asezandu-si mana pe fruntea mea.
-Nu am nimic. Vreau sa aflu si eu... diferenta dintre tine si Julian, am raspuns eu lasandu-mi privirea jenata sa cada pe podeaua murdara.
-Hmm, eu unul nu am nimic impotriva, dar esti sigur? m-a intrebat el, lasand cartea deoparte, si privindu-ma indoielnic, de parca nu-i venea a crede ca eu cerusem asa ceva.
-Da...
Am stat mult pe ganduri pana sa ajung la acea idee, apoi si mai mult pana mi-am facut curajul sa-i cer un asemenea lucru, dar devenisem curios...
Shin s-a apropiat de mine, asezandu-si genunchii de-o parte si de alta a picioarelor mele, degetele mainilor infigandu-le in parul meu, indemnandu-ma sa-mi ridic privirea la nivelul sau. Oricat de patrunzatoare ii era privirea in momentul in care si-a apropiat chipul de al meu, nu ma simteam la fel... Nici cand si-a unit buzele cu ale mele nu-mi batea inima cu aceeasi intensitate, insa m-am alaturat sarutului lung, permtand ca limbile noastre sa se atinga in jocul lor de durata, dar care nu ma afectase cu nimic...
-Ei? Cum a fost? a intrebat Shin dezlipindu-si buzele de ale mele.
-Nu e acelasi lucru... dar... poate daca... la fel ca Julian, tu...
-Kaoru, nu te juca cu asta. Stiu ce aveai de gand sa-mi spui, dar ai putea sa regreti, iar eu nu vreau sa fac asta. In plus... S-ar putea supara Julian daca afla ca te-am atins, mi-a spus brunetul, asezandu-se langa mine, reluandu-si cititul.
-Ce, acum sunt proprietate privata? Pot sa-mi scriu pe frunte "Nu atingeti" ?
-Lasa mistourile, ca stii la ce ma refer...
Da, stiam intr-adevar la ce anume se referea, dar din nou, voiam sa divaghez... Ma intrebam de ce Julian a spus ca era interesat de mine, cand el avea la dispozitie o lume intreaga? Dar dintre dintre toate persoanele, am fost eu... Spre deosebire de mine, el avea libertate, optiunea de a alege... Eu nu. Pentru ca nu eu l-am ales pe el, ci el pe mine, in alta ordine de idei, daca el nu era, probabil as fi ajuns la mana unuia care nu as fi suportat sa ma atinga, pentru ca alegeam siguranta inaintea dorintelor mele.
Adica... nu puteam spune ca imi doream un barbat. Nu! Ci doar faptul ca ma aflam intr-un asemenea loc ma facea obligat sa accept unul. Eram confuz... Ideile mele tumultoase si rastalmacite ajungeau sa ma enerveze, dar chiar si asa, nu puteam sa nu ma gandesc. Julian a fost primul barbat care m-a sarutat vreodata, primul cu care am facut toate acele lucruri... Oare aveau vreo legatura cu ceea ce eu simteam? Oare daca era altcineva, si nu Julian, aveam aceleasi sentimente?
Cate intrebari imi treceau prin minte, aveam impresia ca jucam rolul principal intr-un film de prost gust. Ma simteam atat de straniu de fiecare data cand imi reveneau in minte momentele din acea noapte, cand Julian era tot ceea ce mai puteam simti sau auzi...gandi...
Nu stiam ce se intamplase cu mine, chiar si eu ma vedeam ciudat. Mereu aveam aceeasi idee "E barbat!", lucru care trebuia sa ma indemne in a lasa deoparte tot ceea ce inseamna "sentimente", insa parea sa nu conteze, chiar daca eu singur imi spuneam si repetam aceeasi poveste. Ce sentimente? Il placeam? Pentru mine parea ceva absolut imposibil, indreptandu-ma din nou spre acele cuvinte care trebuia sa ma indeparteze spiritual de el.
-Esti cam cazut pe ganduri, mi-a spus Shin intrerupandu-mi sirul cugetarilor, facandu-ma apoi sa-mi indrept brusc privirea spre el.
-Probabil... putem iesi acum, nu? am intrebat eu, ridicandu-ma de pe suprafata moale.
"Curaj spuneai, hm? Voi vedea ce pot face..." am gandit eu, stiind totusi ca bravura nu se dobandeste de pe o zi pe alta, ci in timp, dar stiam ca ar merita efortul.
Am iesit amandoi din celula, insa, la cererea brunetului, ne-am indreptat spre locul in care statea Jin de obicei cu acea gasca a sa. Era un fel de subsol in acea biblioteca unde ma intalnisem cu Julian, insa intreg locul era gol, iar singurii care animau locul erau Jin si amicii lui. De cum l-a vazut, Shin i-a sarit in brate, unindu-si buzele cu ale lui in fata a inca cinci oameni, care nu pareau miscati de ceea ce ei doi faceau, de parca totul era ceva absolut normal...
-Hei Shin, cine e papusa blonda? a intrebat unul dintrecei prezenti, punandu-si un brat dupa gatul meu.
-In primul rand, iti iei mana de pe el, iar in al doilea rand, numele lui e Kaoru. E mai timid, asa ca nu va luati de el, a raspuns brunetul, inca stand lipit de Jin.
Pe masura ce ei au inceput sa povesteasca, nu stiu cum si de unde, fiecare si-a scos cate o tigara. Abia ce devenisem mai interesat de discutiile lor, ca imediat ziua mi-a fost stricata cand am simtit mana cuiva asezata pe fundul meu. Nu am spus nimic pentru ca mi se parea atat de jenant... si era acelasi tip care isi puse inainte bratul dupa gatul meu. Nu avea cine altcineva sa observe pentru ca el era in spatele meu, doi barbati in stanga si dreapta mea, iar ceilalti doi, langa Shinobu si Jin.
Mana aceea strangea de una din fesele mele, iar eu simteam cum un val de furie cum ma trecea prin tot corpul...
-Pe cine dracu crezi tu ca pui mana, cretinule?! am izbucnit eu, cu frica in sange, insa incercand sa-mi arat curajul pe dinafara. Pe sora-ta s-o atingi asa, nu pe mine! Asculta! Nu am timp de idioti, iar eu sunt aici pentru crima, si mi-e tot una daca scap lumea de inca un dobitoc!
Shin a tresarit, privindu-ma stupefiat, cu gura deschisa, pana cand l-am prins de mana, fugind din acel loc, tragandu-l dupa mine.
-Oh Doamne! Nu-mi vine sa cred ca i-am spus asa ceva! am rostit eu, sprijinindu-ma de tocul unei usi. Credeam ca explodez la cata frica am adunat in mine, am continuat pe urma, acoperindu-mi chipul cu palmele.
-Mie nu-mi vine sa cred ca e prima data cand te aud vorbind asa... M-ai luat prin surprindere in ultimul hal, dar e bine atata timp cat iti faci curajul sa te aperi, mi-a spus el, asezandu-si o mana pe umarul meu.
Simteam cum tremuram din toate incheieturile din cauza fricii care a pus stapanire pe mine inca din momentul in care am inceput sa tip la barbatul acela.
-El oricum nu are ce sa-ti faca pentru ca stie ca o beleste daca te atinge. Dar fii increzator, nu-i lasa sa faca ce vor din tine, altfel vor prinde gustul. Dar sa stii ca nu va tine mereu chestia asta, pentru ca nu multi ar renunta sa te atinga doar pentru ca arati ca ai curaj. Cred ca ar trebui sa fii unul dintre ei, ca sa nu mai doreasca sa-ti faca toate alea, adica mare in constituitia corpului si mai mult tupeu fata de cat ar fi nevoie. Vezi bine ca asa stau lucrurile pe aici.
Am dat din cap in semn afirmativ, iar din ceea ce el mi-a spus, am inteles ca oricand de mult curaj as fi avut, hartuirile nu ar fi incetat din cauza infatisarii mele. Deci practic, orice as fi facut era degeaba? Asa se parea... Tot ce puteam face era sa sper ca voi putea fi in siguranta alaturi de cei pe care i-am cunoscut in acel loc, dar stiam ca inca nu am vazut nimic din viata de inchisoare...

[MisS.sAdiStic]

Si cum eu, Anita, nu puteam lipsi, iata-ma!
Deci, a fost interesant, cu toate ca nu a avut actiunea continua, a fost ceva de genul: cand imi lipeam ochii de ecran, cand ma lasam putin dezamagita la pozitia corespunzatoare.
Mi-a placut curajul lui kaoru, foarte neasteptat, intr-adevar. Bravo, aici m-ai surprins! Si cand acel baiat l-a atins, a fost asa interesant si tu te-ai oprit . Sper ca in urmatorul sa existe actiune, drama si telenovela ( desi nu's fana a telenovelelor )

Am vazut niste greseli. Fi atenta la diacritice, stiu ca este o treaba migaloasa si nu poti fi mereu atenta ( si eu le urasc) dar incepi sa te obisnuiesti...putin.

intorcandu-se - intorcandu-se
aporopiat - apropiat
reluandu-si - reluandu-si
suporat - suportat
rastalmacite - rastalmacite
interbari - intrebari
intresia - impresia
intalnisem - intalnisem
dinbtre -dintre
ciuva - cuiva
dibitoc - dobitoc

Cam acestea sunt, fi mai atenta pe viitor. In rest, despre acest capitol, a fost interesant, mi-a placut.
Bafta cu urmatorul si multa inspiratie!

[myuu]

Ah mult mai buna varianta asta:X. Adica si cealalta era ok, doar ca nu se potrivea si iesea un capitol cam tras de par cu faza aia, dar acum e perfect. Eh se mai intampla greseli din astea si la case mai mari, in plus ti-ai dat singura seama deci ce s-o mai lungesc.
Sper ca intelegi ca asta inseamna ca mi-a placut la nebunie capitolul si ca tu ai datoria de fiinta adorabila sa scrii cat mai repede asta daca nu vrei sa devin stresanta [mda...uite cine vorbeste]
Vai dar mie mi-e frica pentru Kaoru, mi-e ca nu scapa el neviolat pana la urma si imi pare rau de el ca e prea scump ...dar pe de alta parte..macar sa-i pui un violator dragut, nu o namila jegoasa care nu are loc sa intre pe usa nici daca se da intr-o parte: )).
Ce-mi place mie e ca isi da seama pana si mintea creata a lui Kaoru ca simte totusi ceva pentru Julian, ca il vede intr-un mod diferit fata de ceilalti barbati chiar daca si aia arata bine. Mi-a placut sarutul cu Shin, nu ma intreba de ce pentru ca nu stiu, defapt am o idee si aia are legatura cu faptul ca sunt amandoi baieti si ca sunt asa de frumosi ambii, plus ca tu ai descris atat de superb ca ar fi imposibil sa nu ma indragostesc de ei.
Hai ca de data asta am ajuns la timp pentru comm si nici n-am uitat, nah sunt mandra de mine : ))

[Ţiuşcăăă]

Buna! [puteam pune pariu ca am lasat comentariu ._.'....si aici, si-n alta parte -.-"]
In sfarsit imi fac si eu aici aparitia cu un comentariu real. :]] Voiam sa-ti spun cat de mult iti apreciez ficul. ^^ Imi place cum le combini pe toate pana iti iese ceea ce vrei.
Kaoru a cerut sa fie sarutat? O.O Si? Si? N-a foat la fel, nu? Cu Julian senzatia e alta, am ghicit? Pai, mai, cu sa se lasa atins de altu? Normal ca i-a sarit in cap aluia. ) Totusi trebuie sa aiba grija, desi are prieteni ce-l protejeaza. Julian e atat de tandru si..si...ah! Numai bun de luat acasa! :]]]
Vrem next! >:] Sper sa ajunga cat de curand. Pana atunci... kissez for you!

[Yaoi Queen]

Capitolul IX

Shin ma calmase, dupa acea "spaima" de care am avut parte, insa tot nu ma incumetam sa ma intorc in acel loc. Stiam ca nu ar fi permis ca acel lucru sa se intample a doua oara, dar nu voiam sa-l revad pe acel barbat, chiar daca tot ceea ce facusem a fost sa tip la el... si sa il amenint. Inconstient totusi, dar o facusem, si nu obisnuiam sa am asemenea iesiri.
In scurt timp, Julian si-a facut aparitia in fata usii bibliotecii, iar eu incercam sa-mi ascund privirea inca usor speriata.
-Ce se intampla? a intrebat gardianul, privindu-l pe amicul meu, care la randul lui s-a uitat la mine intrebator.
-Krain l-a atins, iar Kaoru a izbucnit. A urlat la el, si acum ii e teama sa se intoarca, a raspuns Shin incrucisandu-si bratele.
-Haideti acolo, ne-a indicat gardianul inaintand, indemnandu-ne sa ii urmam pasii.
De cum ne-am intors in acel subsol, l-am observat pe Krain stand pe una din scari, langa Jin, ca un catelus, insa cu obrazul umflat si rosu... Se parea ca a platit pentru ce facuse. De cum l-a vazut Julian, si-a asezat mana pe umarul lui, sprijinindu-se de el.
-Cred ca inca nu sunteti informati, dar voi, tampitilor, ar trebui sa aveti grija cu el si de el, daca vreti sa mai traiti bine prin ajutorul meu in cacatul asta in care va aflati! s-a rastit brunetul, apasand cu degetul mare si cel aratator de-o parte si de alta a umarului acelui barbat, undeva la baza gatului facandu-l sa tresara. Strangea cu putere, astfel incat sa-i poata cauza o durere suparatoare, ce-l facea sa scape cateva icnete.
-Scuze sefu'! Nu stiam! s-a scuzat acesta, asezandu-si mana peste a lui Julian, incercand sa scape de durere, lucru, care nu il impresiona pe gardian.
-Gata! Da-i drumul, te rog! am intervenit eu, observand suferinta barbatului. Acum nu mai are rost... adica a trecut, si prin urmare nu mi s-a intamplat nimic rau, am adaugat pe urma, prinzand de bratul brunetului, care si-a indepartat mana de umarul lui Krain.
Julian facuse un semn sa ma apropii mai mult de el, insa abia ce facusem un pas, ca m-a apucat de incheietura, lipindu-ma de peretele din spatele lui. Nu reusisem sa ma opun, pentru ca el a actionat mult prea rapid, acoperindu-mi buzele cu ale sale, facandu-ma sa scot cateva sunete infundate.
I-am simtit limba cautand-o pe a mea, insa nu voiam sa i ma alatur... Nu cand erau atatea persoane de fata, iar eu deveneam din ce in ce mai jenat de situatia aceea. Nu voiam... dar am facut-o in mod inconstient, cand pulsul mi s-a accelerat, iar intreg sangele parca voia sa isi gaseasca loc in obrajii mei, indemnandu-mi trupul sa tremure usor.
Nu intelegeam cum reusea sa ma aduca in stadiul acela in care uitam de ceea ce ma inconjura.
Cand mana lui s-a strecurat pe sub tricoul meu, a fost momentul in care mi-am adus aminte unde anume ma aflam, si i-am prins incheietura, rupand sarutul, apoi fara ca eu sa mai spun ceva, el a inteles care a fost motivul pentru care l-am oprit.
-Scuza-ma, m-a luat valul, a rostit el, sarutandu-ma scurt pe obraz. Deci ati inteles, da? Faceti bine si fiti atenti! a continuat pe urma, asezandu-si palma pe capul meu, ciufulindu-mi parul blond.
"Ma simt ca un copil mic aparat de fratele mai mare si curajos. Chiar daca el nu e un frate mai mare ci e... e... Ah, nu conteaza! Dar ma simt in siguranta asaturi de el, asta e sigur!" am cugetat eu in acel moment, zambind discret.
Asa e, chiar eram in siguranta, dar nu stiam pentru cat timp. Cazusem pe ganduri, lasandu-mi privirea sa inghete intr-un punct fix, undeva in micuta incapere.
-Acum ma scuzati, dar am de gand sa-l rapesc pentru cateva minute, a replicat Julian, intrerupandu-mi sirul gandurilor, prinzandu-ma de mana pentru ca apoi sa ma traga dupa el in sus pe trepte, ducandu-ma in acelasi loc din biblioteca, la fel ca data trecuta, pe acel pervaz.
Nu s-a asezat langa mine, ci s-a proptit in fata mea, sprijinidu-se in brate, avand mainile de-o parte si de alta a corpului meu, iar privirea lui fixata intr-a mea. Mi-am ferit ochii de ai sai, si pana atunci nu am inteles deloc de ce prefera sa stea si sa ma priveasca decat sa imi spuna ceva.
-De ce... de ce nu vorbesti nimic? am intrebat eu, vazand ca nu avea sa scoata vreun cuvant pe gura.
-De ce as spune ceva? Imi place sa te privesc pe masura ce te rusinezi.
-Poftim? Te rog inceteaza... E foarte stanjenitor. Esti barbat... si eu la fel. Nu ti se pare putin ciudat?
-Chiar deloc. Stii, cand placi pe cineva, nu mai conteaza lucrurile astea, a rostit el, asezandu-si mana dreapta pe obrazul meu usor inrosit.
-Pa... Placi? am intrebat, incurcandu-ma intr-un singur cuvant simplu si probabil nesemnificativ pentru alte persoane.
A ras scurt, lasandu-si capul in jos, revenind imediat la chipul meu, avand pe buze un zambet bland, care-mi indemna inima sa-si accelereze bataile.
-Da. Te plac, a rostit el, prinzandu-ma de barbie pentru a ma face sa il privesc. Am ramas tacut pentru cateva momente, nestiind ce as fi putut sa ii spun. Nu stiam daca puteam sa-i raspund, pentru ca nu intelegeam... I-am auzit vorbele clare, si inca imi rasunau in minte, insa nici eu nu stiam daca nu cumva raspunsul meu ar fi fost sau nu o minciuna...
Aveam buzele intredeschise iar privirea pierduta, inca gandindu-ma la ce ar fi trebuit sa zic, insa Julian mi-a usurat treaba, intrevenind peste cugetarile mele.
-Stai linistit, nu trebuie sa-mi raspunzi. Stiu ca esti confuz, mi-a spus el, afisand acelasi zambet de dinainte, parca incercand sa ma calmeze, desi ma cutremura mai mult decat ar fi trebuit sa ma linisteasca...
Am dat afirmativ din cap, respirand apoi usurat, inca incercand sa-mi ascund privirea de a lui. De ce ar fi fost atat de greu sa ma uit in ochii lui si sa-i spun ca il plac, chiar daca probabil era o minciuna... sau poate nu. Probabil ca ar fi trebuit sa profit de orice ocazie pentru a-l atrage tot mai mult, asa avand parte mereu de siguranta pe care el mi-o oferea. Dar nu eram genul acela de persoana... nu puteam, nu-mi statea in fire, si nu voiam. Aveam sa fiu eu... cel putin asta planuiam, desi habar nu aveam ce avea sa se intample pe parcurs. Daca aveam sa-i dau un raspuns lui Julian, as fi facut-o, sincer, dar se parea ca nici macar eu nu ma cunosteam atat de bine pe cat credeam. Mi se parea totul atat de complicat, cand, poate din perspectiva altora era atat de simplu...
Asa eram eu: indecis, confuz, timid, naiv... insa cred ca toate aceste lucruri mi le-au adus pe Julian in fata ochilor. Ma puteam considera norocos, dar mai tineam cont de asta? Cand efectiv eu nu stiam ce se intampla in jurul meu, si mai ales cu mine. As fi vrut sa fiu atat de sigur si direct precum era Julian, dar defapt noi eram ca doi poli opusi.
-Julian, eu... poate ca nu stiu ce sa spun... dar ai dreptate, sunt confuz. Imi e greu sa-mi dau seama ce se intampla cu mine cand toate sentimentele astea parca mi-au picat dintr-o data in cap, si nu le pot dezlega inca fir cu fir. Dar, cand reusesc, am sa iti spun.. promit! am spus eu, lasandu-mi privirea sa-i ocoleasca din nou ochii.
El parca a ramas uimit de ceea ce am spus, insa a zambit multumit, si a afirmat.
-Bine, dar ce ar fi ca pana ce tu reusesti sa dezlegi acele ganduri, sa-mi oferi niste gesturi in locul cuvintelor? a intrebat apoi, apropiindu-si chipul mai mult de al meu.
Nu am raspuns, insa i-am acceptat sarutul, si am indraznit sa imi asez mainile pe umerii lui mari, strangand de ei, pe masura ce sarutul se intensifica. El se apleca tot mai mult asupra mea, in timp ce cu mana sa dreapta ma tinea de spate, iar in stanga se sprijinea. Am scapat cateva sunete infundate, deoarece acel sarut lung imi fura posibilitatea de a respira normal, insa nu simteam nevoia de a-l opri... ci dimpotriva, sa il alimentez.