Dansul dragostei

[Mitus]

Hello
Am aparut si eu pe aici^.^
Cezar si cu Chris sunt imposibili stiai?>.< Ce au cu biata fata? Nu le-a facut nimic, adica pentru simplu fapt ca ea se intelege bine cu Bianca(care e o idioata) trebuie sa se comporte asa cu ea? Pff ce ratati... Cat despre Kass mi se pare prea domola... Eu in locul ei ii mutam fata lui Cezar nu sa imi mai si plang de mila ca vai nu vorbeste cu mine=]] Oricum imi place de ea, este totusi o fata orgolioasa zic eu. Se vede ca tine mult la visul ei, eu sincer nu o pot intelege pentru ca mie nu prea imi place sa dansez=]]
Imi place mult schimbarea lui Chris, dar o duce in extreme... Oricum sper ca situatia sa se rezolve cat mai repede. Nu stiu de ce dar mai nou in fiecare fic trebuie sa sufere cineva:]] ciudat@.@ sunteti rele va place sa ii faceti sa planga=]]
Greseli de data asta nu am vazut deloc ceea ce e foarte bine.
Te descurci minuat, nu grabesti actiunea, dar in acelasi timp nici nu ne bagi pe gat prea multa descriere si astfel atragi mult mai mult cititorul^^
Pai cam atat deocamdata.
Succes in continuare:*:*
:bye:

[Alexi]

Capitolul 12


O nouă zi. Uneori mi-aş dori atât de mult să dorm şi să nu mă mai trezesc niciodată. Pentru ce? Cezar mă urăşte, tata ma ignoră, Chris’...nici măcar nu ştiu ce să gândesc despre el. M-am dat jos din pat şi m-am dus la baie. Mi-am făcut toaleta de dimineaţă, rămânând câteva clipe în faţa oglinzii. Ce se întâmplă cu mine? Unde era acea fată care mereu comenta în faţa celorlalţi şi nu îi era frică de nimeni. Deveneam vulnerabilă. De ce? Pentru ce? Întrebările astea mă chinuiau în fiecare noapte. Trebuia să fac ceva. Chris’ şi Cezar nu mă pot învinge. Pur şi simplu nu pot. Nu o să le permit. Vor să joace jocuri, ei bine şi-au ales adversarul greşit. Jocul abea a început şi vom urma regulile mele. Fie că le convine, fie că nu.
Am ieşit din încăpere şi m-am dus spre dressing. M-am îmbrăcat cu uniforma, prinzându-mi părul în două codiţe. M-am machiat discret, punându-mi câteva bijuterii pe degete, la mâini şi la urechi. M-am privit în oglindă, apoi mi-am luat geanta şi am ieşit din cameră. M-am oprit câteva clipe în faţa camerei fratelui meu. Am început să zâmbesc. Curând frăţioare. Foarte curând o să îţi para rău pentru tot ce mi-ai făcut. Iar lacrimile pe care le-am vărsat pentru tine, tu o să le verşi înzecit. Te-ai pus cu cine nu trebuie şi nu vei scăpa aşa de uşor.
Mi-ai continuat drumul şi am coborât scările, apropiindu-mă de uşă. Am ieşit din vilă, îndreptându-mă spre maşină. Cezar era plecat. Ce drăguţ. M-am urcat în automobil şi am pornit spre şcoală. Chris’. Numele ăsta mi-a venit în gând. Ştiam cum să îl fac să sufere. Mai mult sau mai puţin. Poate s-a schimbat, însă sentimentele lui pentru mine au rămas aceleaşi. O să îl fac gelos. Atât de gelos încât o să vină să îmi ceară scuze în genunchi. O să îl învăţ că Monica nu îmi ajunge nici măcar la degetul mic. Şi Horaţiu mă va ajuta.
Am început să chicotesc, intrând în curtea şcolii. Am parcat maşina, mi-am luat geanta şi am coborât din automobil. Am aruncat o privire prin jurul meu şi mi-am găsit partenerii de joc. Amândoi stăteau cu câte o fufă în braţe. Am zâmbit şi am intrat în clădire, îndreptându-mă spre clasa mea. Mi-am lăsat geanta pe bancă şi i-am văzut pe Bianca şi Daniel. M-am apropiat de cei doi şi am sărutat-o pe prietena mea pe obraz. M-am aşezat pe catedră şi am început să zâmbesc.
- Ce s-a întâmplat Kass? Eşti cam fericită. S-a întâmplat ceva?
Nu i-am răspuns. Voiam să las o urmă de mister. Am privit-o pe roşcată şi am început să chicotesc. Atât ea cât şi prietenul ei se uitau la mine într-un mod...ciudat. Răbdare prieteni. Ve-ţi înţelege totul. Curând. Am auzit clopoţelul. M-am dat jos de pe catedră şi m-am îndreptat spre banca mea, aşezându-mă pe scaun. La scurt timp mă însoţit şi amica mea. După vreo 10 minute, pe uşă şi-a făcut apariţia secretara directorului. Ce’i drept îl aşteptam pe profu’ de fizică. De ce mă mai chema directorul? Nu am mai făcut nimic rău. Sau da?
M-am ridicat de pe scaun şi am ieşit din clasă, însoţită de mesagerul directorului. În câteva clipe am ajuns în faţa biroului. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în interior. Bun. Recunosc am fost uimită când i-am văzut pe Cezar şi Chris’. Bătrânul m-a invitat să mă aşez pe scaun. I-am acceptat invitaţia. M-am aşezat alături de blond.
- Kassandra, te-am chemat aici, pentru că aceşti 2 băieţi vor să facă ceva nebunesc. Să spunem.
I-am privit pe cei doi băieţi. Chris’ şi-a întors privirea către mine şi mi-a zâmbit. I-am răspuns cu un zâmbet...seducător.
- Despre ce e vorba? Am întrebat puţin uimită.
- Cezar şi Christofer vor să îşi facă propria echipă de dans şi să concureze împotriva ta. Şi vor să câştige.
Am rămas...prostită. Cezar? Să fie într-o echipă de dans? Ştiam că e destul de bun la dans, dar să concureze împotriva mea? Stai puţin! Începe prima rundă a jocului. Hai să le dau satisfacţie.
M-am ridicat de pe scaun şi m-am dus în spatele bărbatului. L-am apucat uşor de umeri şi mi-am lăsat bărbia pe capul lui.
- Adică vor să îmi ia locul. Cu alte cuvinte vor să plece la concursul ’ Colors of Dance’. Foarte bine. Săptămâna viitoare poate avea loc competiţia. Pentru că peste 2 săptămâni e concursul. Haide-ţi să îi lăsăm să viseze că pot fi mai buni ca mine.
Bătrânul m-a aprobat din cap şi a oficiat data. Vinerea viitoare. Perfect. Să vă văd băieţi. Voi aţi ales data, eu am ales regula. Am ieşit toţi trei din birou.
- Deci vreţi să mă învingeţi?
Amândoi s-au oprit şi s-au întors cu faţa la mine. Chris’ s-a apropiat de mine şi m-a prins de talie, apropiindu-mă de el. O nu! Iar îmi pierd cumpătul.
- Nu doar vrem, o să o facem. O să te fac să înţelegi că tu nu eşti cea mai importantă în acest liceu, Kassandra Rodriguez. O să îţi iau echipa de dans, o să te fac să pari o raţă şchioapă. Nimeni nu va mai vrea să fie cu tine. Absolut nimeni. Vei fi singură, neprotejată, abandonată. Nici măcar un câine nu se va uita la tine. Să nu uiţi aceste cuvinte.
Mi-a dat drumul, privindu-mă în ochi. Ce aspiraţii are băiatul ăsta. Am început să râd, privindu-l.
- Îmi plac visele tale Chris’. Chiar foarte mult. Dar păcat că nu se va întâmpla niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că sunt de o mie de ori mai bună ca tine. Înainte să te schimbi, nimeni nu îţi dădea atenţie. Toate fetele râdeau de tine, iar aşa zişii tăi prieteni stăteau cu tine pentru notele bune. Ai avut un singur noroc. Faptul că Cezar a fost mereu lângă tine. Dar nu te va ţine de mână toată viaţa. La un moment dat fiecare pasăre îşi ia zborul când simte că o ţin aripile. Dar ştii care e problema ta? Eşti mult prea mic şi lipsit de importanţă pentru a zbura. Mereu vei rămâne în cuib, de unul singur.
Şi-a lăsat capul în jos. Am zâmbit şi am trecut pe lângă el, înaintând pe hol. M-am oprit în dreptul fratelui meu. Mă privea destul de nervos. Mi-am întors privirea.
- Cât despre tine Cezar Rodriguez. În acest moment pe noi doi ne uneşte doar numele. Dar îţi spun un lucru. Oricât de mult ai încerca, nu vei putea niciodată să mă întreci niciodată. Dansul e moştenirea mea. Dacă nu vrei să mă bag în afacerile tale, nu te băga în dansurile mele. Pot foarte uşor să îl conving pe tata că sunt capabilă să conduc firma lui. Nu mă fă să distrug sau să încalc promisiunea pe care i-am făcut-o mamei pe patul de spital. Spre deosebire de tine, eu ştiu să îmi ţin promisiunile.
Mi-am continuat drumul, lăsându-i pe cei doi în urma mea. Nu o să vă las pe nici unul dintre voi să mă despărţiţi de ce am mai drag. Nimeni nu se leagă de talentul meu, de singura amintire pe care o am de la mama. M-am oprit brusc. Anna şi Monica se ţineau de mână şi mă priveau...speriate aş spune.
- Kassandra am putea discuta cu tine? E vorba despre...
- Nu e nevoie să îmi spune-ţi. Ştiu! Nu aveţi decât să vă duceţi în echipa lui Cezar. Însă vă avertizez. Nu veniţi mai târziu să îmi cereţi să vă accept înapoi în echipa mea, pentru că nu o voi face. Odată ce ieşiţi, o faceţi de tot. Mult noroc la concurs. O să aveţi mare nevoie. Mai ales tu Monica.
Am trecut pe lângă ele şi m-am dus în clasă. Profesorul nu a venit. M-am aşezat pe bancă şi mi-am scos telefonul din geantă. Am dat mesaje tuturor din echipă, spunându-le să vină în sala de antrenamente în 10 minute. I-am luat pe Daniel şi Bianca şi am ieşit din clasă. Cei doi mă priveau şi nu înţelegeau ce se întâmpla. În câteva clipe am ajuns în sală, unde era şi restul echipei, plus noua echipă a lui Chris’ şi Cezar. Erau doar şase. Chris’, Cezar, Anna, Monica şi încă doi băieţi. Probabil din clasa lor. Am zâmbit şi m-am reunit cu echipa mea. Horaţiu s-a apropiat de mine şi m-a sărutat. Băiatul ăsta nu renunţa nu? L-am lăsat să îţi facă treaba. În fond , făcea parte din planul meu. A rupt sărutul şi m-a apucat de talie, venind în spatele meu. L-am privit cu coada ochiului pe blond. Strângea din pumn şi îşi muşca buza de jos. Planul meu funcţiona.
- V-am chemat aici ca să vă informez ultima ştire. Cezar Rodriguez şi Christofer Montecarlo au propus un concurs, între echipa mea şi echipa lor. Competiţia va avea loc vinerea viitoare. După cum vedeţi, Monica şi Anna s-au alăturat eşecului.
Au început să râdă, în timp ce Chris’ a scos un mârâit. Horaţiu mi-a sărutat obrazul drept, chicotind. M-am întors cu faţa către echipa adversă.
- Apropo băieţi! Sunt curioasă, unde ve-ţi repeta? Această sală este exclusiv pentru mine. Am un contract cu directorul. Până la urmă e bine că e aşa formal şi corect. Iar sala mea de acasă, e doar a mea. Să nu te gândeşti să intri pe furiş Cezar, pentru că sunt în stare să te dau pe mâna poliţiei. Cu toate că eţti fratele meu.
Au rămas cu gura căscată. Toţi. Îmi pare rău frăţioare, dar tu ai vrut. Jocul tău, regulile mele. O să îţi pară rău. Foarte rău.

[.Anne]

Anne's here!
Capitol nou :> Sa vedem... I like it! In sfarsit a luat atitudine tipa. Niciodata nu mi-au placut personajele principale miorlaite :)) Greseli de tastare n-am vazut, dar sincer niciodata nu le caut. Sunt putin superficiala cand vine vorba de asta :"> Vreau descriere! Nu ai suficienta descriere. Inca nu pot sa-mi dau seama ce simte Kass. Presupun ca are anumite trairi cand il vede pe Chris cu una in brate dupa ce o saruta pe ea. Oricum, ideea incepe sa se contureze destul de frumos... Am uitat sa precizez in postul trecut, dar a fost cam brusca schimbarea lui Chris... Trecem peste. Dialogul e ok. Nu-i sec, ceea ce e bine! Nu prea il inteleg pe Cezar. Adica pentru simplul motiv ca sora lui se intelege cu Bianca, nu inseamna ca trebuie sa se comporte asa cu ea. Ticalosu'!
Well... Cam asta-i tot! Astept cu nerabdare capitolul urmator! Succes!


Ja Ne! ~chuu~

[Alexi]

Capitolu 13 – Chris’ P.O.V


- Îmi plac visele tale Chris’. Chiar foarte mult. Dar păcat că nu se va întâmpla niciodată. Şi ştii de ce? Pentru că sunt de o mie de ori mai bună ca tine. Înainte să te schimbi, nimeni nu îţi dădea atenţie. Toate fetele râdeau de tine, iar aşa zişii tăi prieteni stăteau cu tine pentru notele bune. Ai avut un singur noroc. Faptul că Cezar a fost mereu lângă tine. Dar nu te va ţine de mână toată viaţa. La un moment dat fiecare pasăre îşi ia zborul când simte că o ţin aripile. Dar ştii care e problema ta? Eşti mult prea mic şi lipsit de importanţă pentru a zbura. Mereu vei rămâne în cuib, de unul singur.
Mi-am lăsat capul în jos. Ce puteam să fac? Avea dreptate. Până acum câteva zile nimeni nu m-a luat în serios. Cezar a venit lângă mine şi m-a luat de umăr.
- Hei! Capul sus amice, nu te lăsa descurajat de vorbele ei veninoase. O să o învingem. Suntem împreună nu? Fraţi?
- Pentru totdeauna!
Aşa e ! Cezar era lângă mine. Am înaintat pe hol şi în scurt timp am dat peste Monica şi Anna. Au sărit în braţele noastre, spunându-ne că au părăsit echipa Kassandrei. Deci micuţa tirană şi-a eliberat primii sclavi. O să o lovesc unde o doare mai tare. M-am dus în clasă şi l-am văzut pe Horaţiu. Dobitocul. Mi-ar fi plăcut să îl scot din echipa brunetei mele, dar boul e prea îndrăgostit ca să o facă. M-am uitat în jur şi i-am văzut pe Paul şi Adrian. Trebuia să îi abordez. Acum câţiva ani au dat probă pentru a intra în echipa Kassandrei, dar ea i-a refuzat şi eu o să îi adun. Au acceptat să facă parte din echipă. În fond era vorba de Kassandra. Fac pariu că fiecare elev din şcoala asta are un motiv să o urască. Mi-am luat echipa şi am ieşit din clasă, îndreptându-ne spre sala de antrenament. Am ajuns acolo destul de repede şi era pustie. Kassandra încă nu şi-a făcut numărul. Ne-am aşezat pe podea şi am început să le spun coechipierilor mei ce s-a întâmplat.
- Eu şi Cezar am provocat-o pe Kassandra la un mic duel. Va avea loc vinerea viitoare. Dacă câştigăm ne ducem să reprezentăm liceul la concurs. Şi...
Nu am mai putut să îmi continui propoziţia, pentru că am văzut echipa adversă şi pe Horaţiu. Cred că micuţa fiară venea să îşi impună regulile. În câteva clipe am văzut-o. A intrat în încăpere însoţită de Daniel şi Bianca. Bruneta m-a pătruns cu privirea, după care s-a apropiat de echipa ei. Horaţiu s-a apropiat de ea şi a sărutat-o. S-a lăsat. În momentul acela îmi doream să mă duc şi să îi sparg faţa dobitocului. După ce şi-au rupt sărutul, adolescenta m-a privit. Am început să strâng din pumn şi să îmi muşc buza inferioară.
- V-am chemat aici ca să vă informez ultima ştire. Cezar Rodriguez şi Christofer Montecarlo au propus un concurs, între echipa mea şi echipa lor. Competiţia va avea loc vinerea viitoare. După cum vedeţi, Monica şi Anna s-au alăturat eşecului.
Am mârâit la auzul cuvintelor ei. A început să chicotească alături de roşcat, în timp ce amândoi mă priveau.
- Apropo băieţi! Sunt curioasă, unde ve-ţi repeta? Această sala este exclusiv pentru mine. Am un contract cu directorul. Până la urmă e bine că e aşa formal şi corect. Iar sala mea de acasă, e doar a mea. Să nu te gândeşti să intri pe furiş Cezar, pentru că sunt în stare să te dau pe mâna poliţiei. Cu toate că eşti fratele meu.
Ce? E nebună? E în stare să îl dea pe propriul ei frate pe mâna poliţiei? Acum nu mai cred că a fost o idee atât de bună ca Cezar să îşi schimbe atitudinea faţă de ea. Am început să zâmbesc. Vrea să jucăm după regulile ei. Foarte bine prinţesă. Hai să îţi fac jocul.
- Asta nu e o problemă. Nu uita că tata are bani şi cu ei pot să cumpar o clădire întreagă. Nu îţi face griji pentru noi. Fă-ţi pentru tine. O să te învingem Kassandra. O să ştergem pe jos cu tine.
- Sunt nerăbdătoare! Dar nu uita ce ţi-am spus. Vei rămâne în cuib, singur. Până şi curva ta te va abandona după ce se va sătura de tine. Acum puteţi să ieşiţi din sala mea de antrenament? Vreau să discut cu echipa mea. În privat. Fără şoareci care să asculte ce nu trebuie.
Am zâmbit şi am ieşit din încăpere, împreună cu ceilalţi. Am închis uşa în spatele meu şi am putut să îi aud râsul. Bucură-te cât mai poţi, însă cel care râde ultimul, râde mai bine. L-am luat pe Cezar de umăr şi i-am făcut semn să mergem. Trebuia să ieşim din şcoala asta. Simţeam că nu era în apele lui. Ne-am dus în clasă şi ne-am luat ghiozdanele, apoi am ieşit din clădire. Ne-am îndreptat spre maşinile noastre. Ne-am urcat în automobile şi am plecat din curtea liceului, îndreptându-ne spre cafeneaua ’Lightning’. Nu a durat mult până să ajungem. Am lăsat maşinile în faţa intrării şi am intrat în local. Ne-am aşezat la masa noastră obişnuită, comandând două cafele. Mi-am aprins o ţigară, trăgând cu ardoare din ea. Cezar îşi ţinea capul în jos şi se juca cu bricheta.
- Hei! Capul sus! O vom învinge! Nu aşa ai spus? Ce s-a întâmplat acum cu tine?
Şi-a luat o ţigară şi a aprins-o, în timp ce chelnerul ne aducea comanda. A luat o gură din cafea, apoi m-a privit. Cu un zâmbet trist.
- Aşa am spus, dar acum nu sunt sigur că voi putea să îmi susţin aceste cuvinte. Ai văzut cum se comportă cu mine. Nu am crezut că va proceda exact cum am făcut eu. I-am spus că poate să uite că are un frate şi aşa face. Dacă mă ating de lucrurile ei vrea să mă dea în judecată.
- Nu ştiu ce să spun. Pe deoparte e şi vina ta.
- Tu de care parte eÅŸti?
- Sunt de partea ta, însş ea e sora ta. Cezar orice s-ar întâmpla ea rămâne sora ta. Îmi pare rău că s-a ajuns la asta. Dacă vrei putem să dăm totul înapoi.
- Nu! Acum sunt mai hotărât ca niciodată să o înving. Nu o să o las să îmi controleze viaţa. Sau pe tata. O să îi iau dansul şi firma. O să o fac să îşi dorească să nu se fi născut niciodată.
Asta a fost ciudat. Nu l-am auzit niciodată pe Cezar să vorbească aşa. E foarte rănit de toată chestia asta. Mai ales că sora lui are mai multă încredere în Bianca decât în propriul ei frate.
- Dar tu? Ce ai de gând să faci? Am văzut cum ai reacţionat când s-a lăsat sărutată de Horaţiu.
- În acel moment simţeam că iau foc. Îmi venea să mă duc şi să îl omor pe Horaţiu. Dar peste trei săptămâni se termină şcoala. Şi am un plan. O să îl pun pe tata sa îl convingă pe tatăl tău să mă trimită pe mine şi pe Kassandra la casa de pe plajă. Şi tu o să te duci în Spania cu tatăl tău şi ai să îl ţii ocupat. Suficient timp cât să o fac pe micuţa tirană să sufere.
- Sună interesant. Dar te avertizez Chris’. Dacă te atingi de ea, mai mult decât trebuie o să plăteşti.
- Mai precis?
- Dacă o violezi! Frate, tu erai tocilaru’.
Am început să râd. Îmi pare rău Cezar, însă o să o violez pe micuţa ta surioară. După ce termin cu ea, poţi să mă omori. Nu o să îmi mai pese. M-am uitat la ceas. Era abea ora 10. Tata era la firmă. M-am ridicat de pe scaun şi i-am spus prietenului meu că trebuie să plec. Am lăsat câteva bancnote pentru a plăti consumaţia şi am ieşit din local. M-am urcat în maşină şi am pornit spre firma tatei. Off Kassandra, de ce trebuia să se întâmple aşa? Dacă ai fi acceptat de la bun început că te iubesc, nimic nu s-ar fi întâmplat. În 15 minute am ajuns în faţa clădirii. Am lăsat maşina în parcare şi am coborât. M-am îndreptat spre lift, apăsând butonul pentru etajul 8. În câteva minute, uşile liftului s-au deschis. Am păşit pe holul luminat. O voce feminină mi-a atras atenţia. Mi-am îndreptat privirea spre biroul de lângă lift. O femeie cu părul blond stătea pe scaun şi mă privea. Am zâmbit uşor şi am înaintat spre biroul tatei. Am apăsat pe clanţă şi am intrat în interior. Ca de obicei era în faţa calculatorului cu câteva dosare lângă el. Purta un costum negru, iar părul lui blond era răvăşit. Iar şi-a pus mâinile în cap. Oare eu cum voi reacţiona când voi conduce firma?
M-am aşezat pe scaun şi i-am atras atenţia. A continuat să tasteze pentru câteva clipe, apoi şi-a închis laptopul. Şi-a ridicat privirea.
- Ce s-a întâmplat fiule? De obicei nu vii aici. Şi prin deobicei mă refer la niciodată.
- Peste un an o să conduc firma asta. Trebuie să încep de undeva nu? Dar nu astăzi. Tată vreau să te rog ceva.
- Sigur fiule, orice.
- Vreau să vorbeşti cu Emil. Peste trei săptămâni se termină şcoala. Şi Cezar vrea să se ducă în Spania, iar eu m-am gândit să mă duc cu Kassandra la casa de pe plajă.
- E o idee minunată fiule. Ştiam că mai devreme sau mai târziu Kassandra o să te accepte. Abea aştept să terminaţi şcoala şi să vă căsătoriţi. O să o am pe Kassandra Rodriguez drept noră. O doamne.
- Tată, relax! Eu şi Kassandra nu suntem împreună. Vreau doar să îmi petrec puţin timp cu ea.
- Poate acuma nu sunteţi, dar după ce veniţi din vacanţă sunt sigur că ve-ţi fi. O să vorbesc cu Emil chiar acum.
A pus mâna pe telefonul. Săracul tata. Nu înţelegeam de ce o place aşa de mult pe fata asta. Adevărul e că orice ar fi fermecat de ea. Dar nu cred că vom fi împreună, mai ales după ce o să îmi termin micul plan. Şi prin mic mă refer la mare. Pregăteşte-te Kassandra Rodriguez. O să fii a mea. Fie că îţi place, fie că nu.

[.Anne]

Anne's here!
Deci... Fara deci. OMG! Suspans, suspans, suspans. Imi place din ce in ce mai mult povestea asta. Am vazut vreo doua greseli de tastare, dar mi s-au parut neimportantre. Cat de mult s-au schimbat toti o.O nici nu-mi vine sa cred. Abia astept sa plece in vacanta Chris si Kass. Desi sunt sigura ca ea o sa refuze, cineva tre' sa o oblige. E din ce in ce mai palpitant. Totusi, Chris exagereaza. Adica s-o violeze? E nebun! Sunt tare curioasa cine o sa castige concursul :-? Well... Nici nu stiu ce sa mai scriu ca sa nu fac spam :)) . Succes in continuare si astept urmatorul capitol! Sa-l postezi cat mai repede.


Ja ne! ~chuu~

[Alexi]

Capitolul 14


Simţeam că îmi explodează capul. De ce trebuie să am atâtea probleme pe cap? Însă oricât de mult voi suferi, o să îi înving pe toţi cei care vor să mă vadă distrusă. Nu o să le dau lui Chris’ şi Cezar satisfacţia de a mă vedea învinsă şi abandonată. Aveam nevoie de o vacanţă. De o mare şi relaxantă vacanţă. Încă trei săptămâni şi se termina şcoala asta nenorocită. Abea aştept să mă întorc în Spania.
Ce repede a trecut ziua asta. La televizor nu era nimic interesant. Aceleaşi telenovele siropoase de dragoste, aceleaşi filme de acţiune. Plictisitor! M-am întins pe canapea, gândindu-mă la Chris’. La dracu’. Ce se întâmplă cu mine? De când l-am lăsat să mă sărute mă gândesc numai la el. Ce bine m-am simţit azi când a devenit gelos. Chris’, Chris’ nu ar trebui să te pui cu cineva care nu e de teapa ta.
Deodată am auzit uşa. M-am ridicat în fund şi l-am văzut pe Cezar. M-a privit pentru câteva clipe, apoi a înaintat spre scări.
- Ai repetat cu echipa ta pe stradă? Pentru că numai acolo ai suficient spaţiu încât să te faci de râs.
Am început să chicotesc, în timp ce am simţit o înţepătură în inimă. Îmi părea rău. Şi asta o recunoşteam. Dar sorry frăţioare. Tu mai obligat să mă comport aşa.
Nu a spus nimic. A urcat scările şi s-a dus în camera lui. A trântit uşa în urma lui. Era nervos. Dar nu îmi păsa. M-am întins din nou pe canapea. Telefonul a început să sune. Perfect! L-am luat şi am răspuns.
- Kassie! Ce bine îmi pare să te aud.
M-am ridicat în fund şi am chiţăit puţin. O singură persona îmi spunea ’ Kassie’.
- Selena! Tu eşti! Nu îmi vine să cred. Nu am mai vorbit de ani de zile.
- Mda, păi asta se va schimba. În toamnă mă întorc înapoi în Japonia. Abea aştept să te văd Kassie. Sunt sigură că ai crescut mult. Dar spune-mi Cezar ce m-ai face?
- Păi...în acest moment suntem doi străini care locuiesc sub acelaşi acoperiş. Dacă vrei să vorbeşti cu el, pot să îi spun unei servitoare să îl cheme.
- Nu! Vreau să îi fac o surpriză când mă întorc acasă. Să nu spui nimănui ok? Numai tu şi Duda ştiti. Să nu mă dai de gol. Ok?
- Niciodată!
- Poate te ajut când mă întorc acasă. Ştii tu, cu Cezar. Hai că trebuie să plec. Mă cheamă datoria. Vorbim când vin acasă. Te pup.
- Åži eu. Te aÅŸtept. Bye.
Am închis telefonul, punându-l la locul lui. Nu îmi venea să cred. Selena se întorcea acasă. Cât o iubesc pe fata asta. Mereu îmi lua apărarea. Mai ales în faţa lui Cezar. Nu am mai văzut-o de 5 ani. Cezar o să aibă o mare surpriză. Prima lui dragoste şi slăbiciunea lui se întorcea acasă. Dacă nu aş fi ţinut atât de mult la Selena, poate aş fi folosit-o că o armă pentru a-l răni pe Cezar. Stai puţin! A spus că numai eu şi Duda ştim? Duda? Daniel! De când nu am mai auzit porecla asta. Ştia şi nu mi-a zis? Las’ că vezi tu!
Am luat telefonul şi am format numărul familiei Buenrostro. Mi-a răspuns o servitoare. Tipic. I-am spus să mi-l dea pe domnişorul casei şi în câteva clipe mi-a făcut legătura. Ce urât suna : domnişorul casei. Bleah!
- Alo?
- Nemernicule! Nesimţitule! Nenorocitule! Nu îmi vine să cred. Ela vine acasă şi tu nu mi-ai spus nimic. Ruşine Duda, ruşine! De cât timp ştii?
- Abea azi m-a sunat şi mama şi Selena ca să îmi spună. Stai puţin! Tocmai mi-ai spus Duda? Ai fumat prea mult Kass?
- Nu Daniel, în ultimele zile nu am mai făcut-o deloc. Hei doar pentru că ne-am îndepărtat unul de altul, asta nu înseamnă că nu mai eşti prietenul meu cel mai bun, nu e aşa? Tu rămâi acelaşi Duda cu care am crescut şi căruia îi puneam gumă în păr.
- Mda..amintiri frumoase...pe care vreau să le uit. Ştii, îmi e dor de acea fetiţă care se credea cea mai bună şi cea mai frumoasă. De prinţesa Kassie.
- Şi mie. Ce spui dacă ne întâlnim la ’Lightning’ şi depănăm amintiri? 10 minute e bine?
M-a aprobat. Am închis telefonul şi m-am ridicat de pe canapea. Am urcat scările şi m-am dus în camera mea. M-am oprit în faţa dressing-ului. Cu ce să mă îmbrac, cu ce să mă îmbrac? Mi-am ales o pereche de pantaloni scurţi, albi şi un tricou alb, larg. M-am încălţat cu o pereche de cizme albe. Mi-am pieptănat părul şi m-am machiat. Mi-am luat telefonul, cheile de la maşină şi portofelul, apoi am ieşit din încăpere.
Am coborât scările şi am ieşit din vilă. M-am urcat în maşină şi am pornit spre cafenea. Îmi părea bine că eram plecată din casă. Dacă dădeam de multe ori peste Cezar se ajungea la ceartă şi poate s-ar fi lăsat cu o bătaie. Ajunsă în faţa localului, am oprit automobilul şi m-am dat jos , intrând în cafenea. L-am văzut pe roşcat la masa lui. Cât de mult îmi plăcea cafeneaua asta. Eu şi Bianca aveam masa noastră privată, Selena şi Daniel o aveau pe a lor, iar Cezar şi Chris’, masa lor. M-am apropiat de prietenul meu şi l-am sărutat pe obraz. M-am aşezat pe scaunul din faţa lui. Un chelner s-a apropiat de mine. I-am cerut un frappe mocha. Roşcatul mi-a zâmbit şi mi-a întis pachetul lui de ţigări. Am luat o ţigară şi am aprins-o, trăgând fumul în piept.
- Deci? Ce e cu miracolul ăsta. Au trecut atâţia ani de când nu am mai ieşit.
- Ştiu, dar niciodată nu e prea târziu, nu? Sau este?
- Nu Kass. Pentru tine nu e niciodată prea târziu.
- Îmi poţi spune Kassie, Duda!
A zâmbit. Cât de mult mi-a lipsit. În câteva clipe mi-a sosit comanda. Chelnerul mi-a pus băutura în faţă, apoi s-a retras.
- Deci, vrei să îmi explici şi mie de ce Cezar şi Chris’ te-au provocat? E destul de ciudat. Mai ales din partea lu’ fratitu’. Şi ce e cu Chris’? Ce e cu schimbarea asta radicală? M-ai să îmi pice faţa când l-am văzut.
- E o poveste lungă. Da’ o scurtez. Sinceră să fiu nu ştiu ce e cu Cezar în ultimu’ timp. Adică mă respinge, e rece cu mine, iar acum asta. Are totul, de ce vrea să îmi ia singura mea pasiune? Singurul meu talent? Cât despre tocilar, nu e foarte schimbat. Nu ştiu concret ce la motivat să se schimbe, însă sentimentele lui au rămas aceleaşi. Încă e îndrăgostit de mine. I-ai văzut reacţia când l-am lăsat pe Horaţiu să mă sărute?
- Aha, deci de asta suporţi săruturile sărantocului. Da’ totuşi Kassie nu înţeleg de ce au pornit această confruntare.
- Eu da! Cezar şi ’fratele’ său vor să mă facă să plătesc, pentru că sunt o micuţă regină. Vor să mă facă să îmi pară rău pentru toate acţiunile mele. Patetic! Ce rataţi sunt! Sunt nişte idioţi dacă cred că mă vor învinge pe mine. Adică...ce şansă au doi amatori, care abea ştiu să se mişte. Se împiedică şi când merg pe stradă. Chiar cred că sunt de nasul meu? Aştept cu nerăbdare să le văd prestaţia pe scenă. Hamilton se va plictisi de moarte şi poate o să le dea note proaste la biologie.
Am început să râd, iar în scurt timp roşcatul m-a acompaniat. Abea aşteptam ziua de vineri. Va fi aşa de...pusă în scenă. O să îmi facă plăcere să le râd în nas. Mai ales deşteptului de Chris’. Dar voiam să mă sărute din nou. Kassandra, la ce te gândeşti? Te abaţi de la subiect.
- Abea aştept să vină Ela acasă. O să mă ajute să îl fac pe Cezar să înnebunească de dragoste.
- Încă o place pe sor’mea? Wow! Asta da surpriză. Sincer să fiu, Cezar are nevoie de o mică lecţie. Şi cred că Selena o să fie mai mult decât de acord.
- Da, dar să nu uităm că surioara ta încă îl place la rândul ei. Şi nu aş vrea sa mă bazez prea mult pe asta, dar dacă planul eşuează şi îmi fac mai multe probleme cu Cezar?
- Nu cred! Selena mereu e lângă tine!
Avea dreptate. Ela era mereu lângă mine. Însă aş vrea să mă împac cu fratele meu. Şi totul să fie ca înainte. Absolut totul. Inclusiv Chris’. Am mai stat o oră sau două cu Daniel. Îmi era atât de dor de el. Brusc am ajuns la subiectul ’Bianca’.
- Deci cum se face că tu şi Bianca sunteţi împreună? Ştiam că vă urâţi nu că vă iubiţi.
- Crede-mă că nici eu nu ştiu ce s-a întâmplat. A venit acum câteva zile la mine, plângând. Mi-a spus că s-a despărţit de Cezar şi că se simte singură. Şi a sărit pe mine şi m-a sărutat.
- Şi tu cum ai reacţionat? Ai împins-o, nu?
- La dracu’, Kassandra sunt şi eu băiat. Ce crezi? I-am răspuns. Şi să nu îmi spui că eu şi Bianca nu suntem destinaţi să fim împreună. Kass’, poate ar trebui să nu mai controlezi viaţa altora.
Wow! Am rămas cu gura căscată. Însă avea dreptate. Poate din această cauză Cezar a început să mă evite. Cred că era timpul pentru o schimbare.
După jumătate de oră mi-am luat la revedere de la prietenul meu şi am plecat spre casă. Era atât de ciudat. Cred că ar trebui să îi cer scuze fratelui meu. Dar nu acum! Vineri, când va pierde în faţa mea. Dacă sunt aşa o ticăloasă, de ce să nu fiu până la sfârşit?

[.Anne]

Anne's here!
Sa vedem. Capitolul este ok, dar stiu ca poti mai mult! Actiunea a fost cam plictisitoare in capitolul asta, dar... Sa spunem ca totusi a fost bine. E interesanta aceasta Sellena. Abia astept sa apara in peisaj :)) . Ma bucur ca Saniel si Kass s-au imprietenit din nou. Mi-ar placea mai multa descriere. Dialogul nu-i sec deci e ok. Vreau actiune! Ceva interesant care sa ma faca sa spun: "wow" :)) Sunt tare curioasa sa vad ce o sa se intampla la concursu' ala...
Astept continuarea! Multa inspiratie!



Ja Ne! ~chuuu~

[Alexi]

Capitolul 15

Ce repede a trecut săptămâna asta. Mai ales că nu mai trebuia să învăţ. În această săptămână am dat 110% din mine dansului. Azi era ziua cea mare. De fapt pentru mine era nesemnificativă, însă pentru Chris’ şi Cezar, probabil era cea mai aşteptată zi. Ziua în care mă vor ’învinge’. Mă aflam în sala de antrenament de la şcoală. Echipa era împrăştiată prin toată sala. Puteam să le simt tensiunea. Mai ales pe cea a lui Horaţiu. Era prima lui apariţie pe scenă. Deşi întârzia mereu şi mă visa tot timpul, se mişca destul de bine.
Purtam uniforma specifică. Împreună cu fetele, eram îmbrăcată cu o pereche de pantaloni verzi şi un tricou galben, destul de larg. Umărul drept era gol, iar părul era prins într-o coadă. În picioare purtam o pereche de adidaşi albi. Destul de drăguţă uniforma. Pe tricou era cusută emblema liceului. O spirală înconjurată de trandafiri. Ce îmi displăcea în fiecare an? Mereu directorul şi profesorii ne alegeau ţinutele. Îmi amintesc în primul an, Hamilton voia să ne ducem în rochii mai jos de genunchi şi adidaşi. Doamne! Cât de nebun trebuie să fii? Dacă aş alege eu ţinutele am câştiga cu siguranţă şi fără să dansăm. Băieţii erau îmbrăcaţi la fel, însă aveau pantalonii lungi.
Îmi priveam chipul în oglindă. Am tras aer adânc în piept. Îmi era greu. Niciodată nu am crezut că se va ajunge aici. Nu puteam să mă fac de râs sau să pierd. Întreaga şcoală era de faţă. Însă am încredere în mine şi în echipa mea.
Secretara a venit în încăpere şi ne-a anunţat că s-a dat adunarea. Câteva clipe mă despart de victorie. Am ieşit din sală, însoţită de cei 5. Am ajuns în sala de festivităţi. Scaunele erau pline, iar şuşotelile se auzeau în încăpere. Deasupra scenei se afla un LCD mare. La câţiva metri de scenă se afla masa juriului. Directorul, Hamilton şi Bordeianu’. Idiotul ăsta mereu făcea în aşa fel încât să nu mă duc la concurs. Doar pentru că i-am aruncat acum doi ani laboratorul de chimie în aer, asta nu înseamnă că trebuie să încerce să trimită nişte amatori să reprezinte liceul. Dracu’ să-l ia de director adjunct.
Am păşit pe scenă, unde se afla scumpul meu frate, prietenul lui şi echipa lor de rataţi.
Directorul şi-a dres vocea, atragându-ne atenţia. Pff, te rog. Niciodată nu e ascultat.
- Foarte bine competiţia dintre cele două echipe va începe în acest moment. Kassandra, te las pe tine să decizi care echipă e prima.
- Am să las echipa adversă să fie prima. Un eşec se încheie cu o victorie.
Bătrânul m-a aprobat. Echipa mea s-a retras, în timp ce cealaltă a făcut un pas în faţă. M-am oprit în faţa lui Chris’.
- Mult noroc păsărică. Sper să cazi din cuib şi să îţi frângi aripile.
Am vrut să plec, însă m-a tras în braţele lui şi m-a sărutat scurt pe buze.
- Acum că am asta, o să am noroc. Dar nu uita! O să îţi pară rău pentru tot ce ai făcut.
Mi-a dat drumul şi s-a alăturat colegilor lui. Mi-am continuat drumul, coborând de pe scenă. În câteva clipe, muzica a început să se audă în difuzoare. Am recunoscut imediat melodia. Jay Sean- Down. Nu va avea nici o şansă împotriva celor de la Paradiso Girls.
Au început să se mişte. Se sincronizau destul de bine. Monica făcea o mulţime de greşeli. Asta o să le coste victoria. Bine că am scăpat de ea. Îl priveam pe Chris’ şi eram...fermecată. Nu am ştiut niciodată că se poate mişca aşa de bine. Cezar dansa şi el binişor, dar se vedea cu ochiul liber că era potrivit pentru firma tatei.
După câteva minute s-au oprit. Nici măcar poziţie de final nu aveau? Dumnezeule! Ce caută ei pe scena mea?
Directorul nu a spus nimic. Cei şase s-au retras. Cezar şi Chris’ găfâiau puternic, mai puternic decât ceilalţi. Chiar s-au străduit. Chiar vor să mă învingă. Ce drăguţ.
Colegii mei au păşit pe scenă. M-am apropiat uşor de ei, trecând cu încetinitorul pe lângă cei doi băieţi.
- Priviţi şi învăţaţi! Am reuşit să şoptesc.
Am urcat pe scenă, alăturându-mă echipei mele. Imediat muzica a început să se audă în difuzoare. Purtam o cască micuţă în ureche şi un microfon era prins de aceasta. Am început să mă mişc şi să cânt în acelaşi timp. Uite un atu pe care concursul ’Colors of dance’ îl apreciază. Talentul dublu. Sincronizarea noastră era perfectă. Nici o greşeală. Totul era făcut ca la carte. Exact cum am plănuit. După ce muzica s-a oprit, am rămas în poziţie.
Directorul a chemat şi cealaltă echipă . A schimbat câteva vorbe cu colegii lui, apoi s-a ridicat de pe scaun. A luat microfonul în mână şi ne-a privit.pe toţi.
- Trebuie să vă spun că ambele echipe au fost bune. Însă a fost una care a strălucit. Christofer, Cezar v-aţi descurcat de minune. Împreună cu echipa voastră. Însă vă lipseşte experienţa. Kassandra, ca de obicei ne-a surprins prin talentul tău. Sau mai bine spus talentele tale. Reprezinţi de mulţi ani şcoala la acest concurs şi sunt bucuros că ai acceptat acest duel. Trebuie să dăm tuturor o şansă. Atât eu cât şi colegii mei, am hotărât, ca echipa care va participa la concursul ’Colors of dance’ şi va reprezenta liceul Spiral este...
Tipul ăsta face anume. Inima a început să îmi bată cu putere. Dacă nu câştigam? Eram pierdută. Trebuia să mă mut din şcoală, din cartier, din ţară, poate şi de pe planetă. Horaţiu era lângă mine şi m-a apucat de talie. Mi-am acoperit chipul cu ambele mâini şi m-am întors cu faţa către băiat.
- Echipa Kassandrei! Kassandra va reprezenta din nou liceul. Sper să aduci locul I.
Mi-am deschis ochii brusc. Bianca şi Daniel au început să sară în sus de bucurie, iar Horaţiu a început să mă învârte. Am început să ţip şi instinctiv l-am îmbrăţişat pe roşcat. M-a lăsat jos. Mi-am îndreptat privirea spre echipa adversă. Cezar nu părea prea afectat, însă Chris’... nici nu puteam să îi descriu expresia. A plecat fără a spune ceva. Am coborât de pe scenă, încercând să îl prind din urmă. Ma simţeam prost. Pe de o parte.
S-a urcat în maşina lui şi a pornit în viteză. Voia să scape de mine? O, nu! Asta nu se va întâmpla. M-am urcat şi eu în maşină şi am pornit după el. Trebuia să vorbesc cu el. Să îmi cer scuze. Am fost dură. Prea dură. Încerca să scape de mine, băgându-se prin toate străzile cartierelor. După zece minute s-a oprit. M-am uitat împrejur. Totul era pustiu. Am oprit motorul şi m-am dat jos din maşină. Blondul stătea rezemat de capota lui şi privea în faţă. M-am apropiat de el. Şi-a aprins o ţigară, ignorându-mă. În faţă se afla un gard micuţ de scânduri, iar dincolo de el se vedea oraşul. Peisajul era minunat. Cred că pe timp de noapte te cucerea.
- Ce vrei?
Vorbele lui m-au făcut să tresar şi să mă trezesc la realitate. Mi-am întors privirea. Îmi zâmbea cu căldură. M-am apropiat de el, dorind să îl ating, dar vorbele lui m-au oprit.
- Nu mă atinge! De ce eşti aici? Nu ai spus că am să ajung singur? Uite-mă! Sunt singur! Numai eu am rămas în cuib.
Cuvintele lui parcă îmi străpungeau inima. De ce a trebuit să fii atât de rea, Kassandra? M-am strecurat în braţele lui şi i-am prins faţa între mâini. Ochii lui erau trişti. L-am sărutat scurt pe buze. Nu ştiu ce se întâmpla cu mine. Cred că îl iubesc.
M-a prins de talie şi mi-a lipit trupul de al lui. Şi-a aruncat ţigara şi şi-a pus mâna în părul meu, apropiindu-mi chipul de al lui. M-a sărutat tandru, strecurându-şi limba printre buzele mele. A început să o mângâie, să se joace cu ea. Mi-am pus mâinile în părul său, adâncindu-mă în sărut. Îmi plăcea. Foarte mult. Aş putea să trăiesc numai din săruturile şi atingerile lui. A rupt sărutul, privindu-mă în ochi.
- Ai câştigat! De ce eşti aici? De ce mă laşi să te sărut? De ce?
- Nici eu nu ştiu. Dar vreau să fiu aici. Simt că trebuie să fiu aici.
- Pentru ce? Ca să mi te dăruieşti? Sau mai întâi te culci cu Horaţiu şi apoi vii la mine?
L-am pălmuit. De două ori. Cum îndrăznea? Cred că am făcut o greşeală când am venit după el. Am vrut să plec, însă m-a apucat de încheietură şi m-a trântit pe capota maşinii lui. S-a pus peste mine, prizându-mi şi cealaltă mână. M-a sărutat violent, introducându-şi limba în gura mea. Am început să mă zbat, încercând să mă eliberez. Nu voiam să se comporte aşa. Mi-a prins ambele mâini deasupra capului, ţinându-le cu o singură mână. A început să mă pipăie, strecurându-şi mâna pe sub tricoul meu. Mi-a atins sânii. I-am dat un genunchi între picioare, iar băiatul a căzut în genunchi. M-am dat jos de pe capotă, acoperindu-mi gura cu încheietura.
- Eşti un idiot Christofer. Nu vreau să te mai văd niciodată.
Am fugit către maşină, urcându-mă în ea. Am pornit motorul, îndepărtându-mă de acel loc. Lacrimile au început să mi se prelingă pe obraji. Ce se întâmplă cu Chris’? De ce se purta atât de urât cu mine?
Nici nu ştiu cum am ajuns acasă. M-am dus direct în camera mea, fără să văd pe nimeni. Am încuiat uşa şi am căzut pe podea. Mi-am acoperit chipul cu ambele mâini, începând să plâng. De ce simţeam că inima mea era distrusă? De ce Chris’ mă considera o curvă? M-am îndrăgostit. Asta ştiam sigur. Dar îl iubeam pe vechiul Chris’. Amabil, timid, cu zâmbetul pe buze. Acest Chris’ era un străin. Un străin care mă ura. Şi pe care eu îl iubeam.

[Dreamer]

I am here !
Prima,ce bine.
Pai pot spune ca acest capitol este absolut genial.Imi place ca nu ai grabit deloc actiunea .Ca intotdeauna creezi o atmosfera plina de suspans ceea ce este foarte bine ,deoarece face povestea mult mai interesanta, o condimenteaza.De fapt, acesta este scopul povestii in sine ,de a te tine in suspans si de a-ti face placere sa o citesti cu lasuflarea taiata ca nu stii ce se va intampla in continuare .Bravo! Nu multi reuses sa faca asta .
Descrierea ,dialogul toate sunt foarte bune.Bravo!
Astept nextul cu multa nerabdare .

[Savarina Ali]

Buna si WOW
este formidabil, nu imi vine sa cred ce se intampla aici totul a luat o intorsatura ciundata ... este foarte palpitant, te rog pune nextu ala ca nu se stie cat mai rezist. Voi exploda de emotie =)))) nu se stie nici-o data ce se va intampla, este wow.
So critici: daca am... sa vedem ... hm nu prea am, adica nu am deloc. Parca nu am vazut greseli de tastatura, si nici de gramatica. Pur si simplu nu am ce sa zic este foarte dragut .... pune nextu te rooog frumos ...
Succes la scris sa nu ne dezamagesti ... nu ca s-ar putea ...
bye bye si grabeste-te please ;;)