SxS - Joaca de copil

[ShoboMik]

Buna.
1.In primul rand,va multumesc pentru comentarii.Voi incerca sa tin cont de parerile voastre,si sper ca va iesi ceva bun de digerat :))
2.Imi cer scuze ca nu am postat pana acum.Am fost plecata din oras,si nu am avut posibilitatea sa pun urmatorul capitol.Acum puteti critica :))

Capitolul IV

Intr-un final, am ajuns si eu acasa. Mi-am lasat ghiozdanul, si am plecat spre bucatarie. Observ ca totul este alb, curat si parfumat semn ca Yuna isi face bine treaba. Pacat ca nu putem petrece mai mult timp impreuna. Chiar daca nu vreau sa recunosc, uneori ma simt foarte singura, dar durerea si golul din inima ma impiedica sa vorbesc deschis cu ea, de teama sa nu devin slaba.
Nu sunt genul de om, care daca are o problema, rapid apeleaza la prieteni si se plange si milogeste de adevarurile si loviturile vietii. De ce? Simplu. Eu nu am prieteni.
Nimeni nu a ajuns vreodata, atat de aproape de mine pentru a-mi cunoaste gandurile si parerile, dar probabil nici eu nu i-am lasat. Nu am incredere in nimeni.
Cred ca acesta este motivul venirii mele aici. Caut o noua viata, o schimbare in viata mea uzata.
Prieteni, persoane in care pot avea incredere, si care ma pot accepta asa cum sunt cu adevarat: slaba, pricajita si neajutorata. Daca voi gasi pe cineva aici, care imi va putea da jos masca pe care o expun lumii zi de zi, cealalta personalitate a mea, cea slaba, va iesi la iveala, si probabil acesta va fi cel mai bun lucru de la moartea parintilor incoace. Imi doresc sa fiu din nou eu, dar o varianta imbunatatita.
Dar momentan, cred ca am sa pap ceva, dupa care fac prostiile alea de teme si plec.
Ora 18:12.
Totul este pus la punct. M-am imbracat, luandu-mi un kimono negru, despicat in parti, si o pereche de pantaloni scurti tot negri, iar in picioare sandalele ninja. Parul l-am prins intr-o coada, dupa care am impletit-o.
Mi-am luat vechiul rucsac de antrenamente, si am plecat spre padure.Cand am ajuns, se pare ca Uchiha mi-o luase inainte.
Am stat putin in umbra pentru a-i studia miscarile, dat pana la urma m-am cocotat ca o maimutica pe ramura unui copac pentru a vedea mai bine.
Stilul acestuia de lupta parea impresionant: rapid si foarte ager in miscari, iar tehnicile ce necesita chakra, pareau floare la ureche pentru el. Interesant, dar urmarindu-l prea atent, nu am observat ramura ce incepea sa cedeze sub greutatea mea, si m-am trezit picand in gol.
Dar, ce chestie tare. Uchiha m-a salvat.
Mi-am ridicat privirea spre el,lasand sarcasmul si m-am ingrozit putin. Avea Sharinganul activat, iar indiferenta obisnuita ce se vedea de cele mai multe ori in privirea sa, fusese inlocuita cu ura pura. Pe fruntea mea, probabil scria "Moarte sigura" dar am incercat sa alung sentimentul de teama ce incepea sa incolteasca in mine, si mi-am dat drumul la gura.
-Iti multumesc, dar acum ma poti lasa jos. Ciudat, dar acesta nu s-a miscat nici macar un milimetru. Continua sa stea ca prostul sa ma tina in brate si sa ma tintuie cu privirea, de parca m-ar uri din tot sufletul, si aceasta era sansa perfecta sa ma sfasie in bucati.
M-am adunat din nou,si am mai incercat odata.
-Trebuie sa repet? Iti multumesc, dar ma pot tine pe picioare singura, deci ma poti lasa jos. De data aceasta a mers, insa mi-a dat drumul jos ca si cum ar scapa un sac de cartofi.
A trecut nepasator pe langa mine, incepand sa-si adune lucrurile, dand sa plece. M-am postat inaintea lui, inainte de a face asta.
-De ce am sentimentul ca ma urasti? Doamne ce intrebare stupida, una mai buna nu mi-a venit?
Uchiha iar privea prin mine, continuand sa taca.
-Nu ma cunosti, nici nu cred ca tii minte cum ma cheama, dar..ce esti tu?
Acesta facu pasi spre mine, si am dat inapoi ca fraiera, pana am ajuns lipita de un copac. Si-a pus bratele de o parte si de-alta a capului meu, privindu-ma insistent. M-am uitat pierduta, incercand sa ghicesc la ce naiba se gandeste. Imi inchipui ca in tot timpul lui de tacere, mediteaza la cine stie ce salvare a maimutelor pe cale de disparitie, sau infiintarea unui adapost pentru catei..
Pentru prima data, Sasuke mi-a zambit dezvaluindu-si dantura perfecta. I-am simtit respiratia calda pe gat,urcand apoi spre ureche.
-Iti pierzi timpul fetito!
-Vad ca tu faci la fel. Aceasta era o voce necunoscuta mie.
Oare cine..

[Verrine]

A doua -.-
Ok... o sa fiu directa:
1. Nu mai incerca sa scrii propozitii filozofice daca nu le stapanesti bine. :-J
Ai zis acolo " chiar nu vreau sa..." dar deja ai spuso. Corect? Daca voiai neaprat sa introduci fraza atunci puteai spune " Uneori chiar nu vrea sau..."
2. Mi-a palcut faza aceea cand a cazut Sakura din copac. [ nu stiu dc... dar mia placut o.o'].
3. Din nou neoriginal... pov clasica... Sasuke se comporta dintro data ciudat. [ fff misterios o.o']. Apoi sta si o priveste pe Sakura, ii zambeste, is foloseste super puterea de Macho Man si BANG! s-au indragostit. :| Asa avd eu pov=)). Te rog sa fiu cu ceva nou :-J. Ma rog... las la o aprte dieea cu parintii morti, suferinta si bla bla bla.
4. Da.. la modurile de expunere nu prea am ce sa-ti spun. Asta e un lucru bun totusi.
5. Imi place ca esti in unele cazuri ironica si sarcastica. :D:D:D
Cam atat.
Zbye :*:* astept urmatorul capitol >:D<

[ShoboMik]

Capitolul V

Continuam sa ne uitam unul la altul. Dupa o clipa, Sasuke isi feri privirea, oftand usor.
-Gaara, vad ca te-ai intors mai repede decat era cazul.
-Si asta ce vrea sa insemne? Am deranjat cumva? Misteriosul baiat inainta spre noi, pasind in lumina. Daca acum cateva clipe Uchiha era cel cu fata de camatar, cand l-am intalnit pe acest "Gaara" totul s-a schimbat, si am ramas teapana locului, de parca eram paralizata.
Ochii aceia..i-am mai intalnit.
-Sa inteleg ca avem colegi noi? il intreba acesta pe Sasuke, privirea analizandu-ma pe mine.
-De unde atat interes? Cam multe intrebari in doar trei minute..
Am ascultat linistita micul dialog dintre cei doi, incercand sa-mi aduc aminte unde l-am mai intalnit pe acest baiat, dar am esuat. Nu am reusit sa gandesc absolut nimic. Imediat am facut ceva ce nu avea nici o logica.
Am inceput sa fug, indepartandu-ma de cei doi si incercand sa gandesc limpede. Am iesit din padure, dar nu m-am indreptat spre casa. M-am oprit la un moment dat cercetand locul. Habar n-am unde ma aflu.
M-am asezat langa trunchiul unui copac, si am incercat sa-mi linistesc inima ce incepea s-o ia la galop.
Cine, sau ce era copilul acela? Stiu ce-am vazut. Umbra lui..nu era el. Si ochii aceia, de unde naiba ii stiu?
Mi-am pus mainile in cap, incercand sa-mi pun ordine in idei, dar constienta ca incep sa fiu incoerenta in gandire..
-Ma bucur sa ne intalnim din nou, Sakura. Mi-am ridicat capul, si l-am observat pe Gaara, stand lejer cu mainile in buzunare, privind cerul.
-Sabaku no Gaara, am spus dintr-o suflare. Iruka a spus ceva despre..
-A trecut mult timp, nu-i asa? Acesta si-a coborat privirea spre mine, si mi-a intins mana. Proasta cum sunt de fel, am luat-o imediat fara sa ma gandesc de doua ori.
-Sincer, nu credeam ce te voi revedea vreodata. Totusi, inca nu stii de unde sa ma iei. Iti vei aminti tot curand, daca doresti asta cu adevarat.
L-am privit calma, injurandu-ma in gand. De ce as avea incredere in el? Nici nu il cunosc, deci de ce as asculta prostiile pe care le spune..
-Nici nu ma cunosti? intreba acesta, incepand sa rada.. Eu cred ca ai putea mai mult de atat. Gandeste cum trebuie copilas mic si prost. Astept sa ma urasti ca la carte. Se intoarse cu spatele la mine, facand cativa pasi. Cand vei afla adevarul, ma vei uri cu toata fiinta ta.
Nu am apucat sa-i dau replica. A disparut intr-un nor de fum, lasandu-ma total in ceata.
M-am gandit cateva clipe la cele spuse, dar am pornit spre casa teleghidata, lasand antrenamentul si restul pe alta data. Incepea sa ploua, si nu mai aveam chef de nimic.
Acasa, totul pare la fel de sinistru. M-am dus in camera mea si m-am schimbat, pregatita pentru un dus. Cand am terminat si cu asta, mi-am luat pijamaua, si m-am bagat in pat.
Am incercat sa alung orice gand care mi-ar distrage somnul, si intr-un final am adormit.
Urmatoarea zi, se anunta la fel de oribila. Ploaie, ploaie si iar ploaie. Orele treceau in zbor, si nu reuseam sa ma concentrez la nimic.
Toti stiau despre intoarcerea lui Gaara, dar nimeni nu intreba de ce acesta nu se afla la ore. Eu eram mai cu mot, asa ca aveam de gand sa aflu.
-Ce anume doresti sa afli? M-am speriat putin,dar am recunoscut vocea.
-Adevarul, banuiesc. Mi-am dat seama ca sunt pe coridorul scolii, asa ca am trecut pe langa el, plecand spre clasa. Nu inteleg cum face asta..stie tot ce gandesc.
Gaara este un personaj foarte interesant, la fel ca si restul colegilor mei. Fiecare are ceva..ce te face sa crezi ca nu sunt oameni.
Sabaku no Gaara, este cel mai ciudat dintre toti. Voi afla adevarul.
-Exact asta doresc si eu.
Cred ca m-am enervat de data asta.
-Termina, dispari si lasa-mi viata nenorocita in pace. Ma mananca de vie oricum, deci tot voi muri odata. Nu inteleg ce vrei de la mine. Iesi din capul meu, si tu si secretele tale ciudate si fara noima. Nu am nevoie de toate astea.
Am privit in jur. Nimeni. Probabil sunt nebuna. Ce se intampla cu adevarat?

[Irukandji]

Dracie... ma bucur ca ai postat repede dar totusi nu prinde viteza turbo oke? Pe celalalt capitol nu am apucat sa il comentez.
Acum, transmitem in direct de la monitorul lu Iru.
Deci nu credeam ca o sa ma bucur mai mult citind un fic :)). Mi-ai ascultat sfaturile din prima :x :X. Apreciez asta :P.
Estetica: E aproape perfecta. Ai lasat spatiu dupa fiecare semn de punctuatie ( ceea ce ma facut sa citesc mult mai usor si nu miau obosit ochii asa de tare ), nu ai mai pus " ... " in exces iar virgulele sunt ceva mai domolite desi mai ai putin de lucru la ele.
Descrierea e destul de oke, vreau insa sa descrii sentimentele personajelor ceva mai realist. Sunt anumite fragmentele mai trase de par si putin seci. Nu fa o descriere prea siropoasa, nu se potriveste unui fic ci unui roman de dragoste.
Naratiunea o duce mai bine, e putin putin putin putin mai accelerata. Incepe sa se mai intample cate ceva si sa mai fie ceva suspans. e mai bine :D. Astept ca actiunea si suspansul sa se mai dezvolte. Inca e povestea tipica sasusaku. Mai lucreaza la originalitate ca a inceput sa capete o forma.
Dialogul ma enerveaza inca :)). Replicile nu sunt foarte bine conturate si uneori nu se potrivesc in context. Mai lucreaza la partea asta ca e ceva mai bine :D. Ma bucur ca nu abuzezi de el, dar incearca sa conturezi personalitatea personajului prin replicile sale.
acum uitte ceva ce ma deranjeaza:

-Ce anume doresti sa afli? M-am speriat putin,dar am recunoscut vocea.
-Adevarul, banuiesc. Mi-am dat seama ca sunt pe coridorul scolii, asa ca am trecut pe langa el, plecand spre clasa. Nu inteleg cum face asta..stie tot ce gandesc.

Ceea ce am ingrosat eu as fi scis pe urmatorul rand. Cand am citit la inceput am avut senzatia ca e dialog si ma derutat. Cred ca ar trebuii sa separi mai atent naratiunea de dialog.

Ei, cam asta ar fi. Am cam obosit, din nou. Ma bucut ca ai mai progresat si mai ales ca ai ascultat sfatul si ai avut grija la estetica. Kiss u si astept nextul :P. Sper sa ma uimesti ca si de aceasta data.

[Ops!]

Buna! Am aruncat o privire peste ficul tau si am observat ca povestea a inceput sa devina ceva mai originala, desi primele patru capitole au fost cam cliseice si s-au bazat mai mult pe venirea Sakurei la noua scoala si pe relatia ei cu Sasuke cel distant.
Personajele:
Sakura: Mi se pare cam Mary Sue... Adica a suferit mult in trecut, are numai note de 10, este puternica, cu ochi "ca de smarald" si tot neaga ca are o multime de calitati. Mary Sue este facuta pentru a fi pe placul cititorilor, dar miei mi provoaca antipatie.
Ino: Ca de obicei, fitoasa, proasta si mai slaba decat Sakura. Something new, please?
Karin: Cu ceva mai mult tupeu si nu te-ai mai axat atat pe ea. Asta e bine, pot spune.
Sasuke: Gary Stu. Frumos, destept, puternic si calm, fiind varianta masculina a lui Mary Sue-Sakura. Si acesta imi este antipatic.
Neji: Un fel de Gary Stu, doar ca mai dragut si despre care nu prea am de comentat. Este ok, pot spune.
Gaara: Misterios, interesant si puternic. Nitel Gary Stu pe alocuri, dar este cel mai bun personaj dintre toate.
Per total, un fic dragut care a inceput sa prinda contur. Deci, cu alte cuvinte, astept nextul. Succes! :D

[ShoboMik]

Capitolul VI

Ora 19:10.
Nu-mi vine sa cred ca sunt din nou acasa. Orele au trecut atat de repede, incat nici nu mi-am dat seama cand au zburat.
Toata ziua a fost ciudata din mai multe puncte de vedere, iar responsabil pentru ceea ce se intampla, este doar Gaara. M-a dat total peste cap.
Numai prostii fara sens, care nu au nici o legatura cu mine. De ce nu-mi pot aminti, stiu ca il cunosc..
Am privit tavanul ceva vreme, dar m-am ridicat din pat pana la urma, si am plecat afara.
Unde, nu stiu. Am mers in continuare, pana am ajuns aproape de padure. Acelasi loc unde l-am intalnit pe el. M-am instalat pe jos, privind coroanele copacilor, adierea placuta a vantului fluturandu-mi parul rozaliu.
Din nu stiu ce motiv, am inceput sa rad. Cred ca o iau usor razna.
Am chicotit cateva minute fara motiv, dar m-am oprit la fel de brusc pe cat am inceput.
M-am simtit cuprinsa de un val de melancolie si tristete, imbinata cu o falsa fericire, parca spunandu-mi ca nici nu are rost sa mai gandesc.
Instantaneu, ochii s-au umplut de lacrimi, inundandu-mi obrajii.
Clar nu o ceapa era de vina, dar nu am inteles ce se intampla. Parca cineva mi-ar dirija starile de spirit, emotiile, trairile si sentimentele mele dand pe-afara fara voia mea.
Am dat sa ma ridic, dar am fost strapunsa de o imagine oribila, cazand jos.
Amintirea aceea..Candva terminasem cu ea. Pana la urma trecutul nu-ti da pace, oricat ai incerca sa fugi. Te va gasi, devorandu-te salbatic asemeni unui animal, si nu vei scapa daca nu vei accepta cine ai fost si cine ai ajuns.
Eu am acceptat asta? Inca nu stiu.
-Imi pare rau de tine, Sakura. Totusi, incearca. Vei fi surprinsa.
Nici nu m-am obosit sa-mi ridic capul, pastrandu-mi privirea in pamant. Stiam cine este.
-Imi citesti gandurile? Presupun ca acum stii tot ce-mi misuna prin cap. Corect Gaara?
-Oarecum. Nu-ti amintesti chiar tot. Ti-am spus, vei fi surprinsa cand vei afla adevarul. Te va soca.
M-am ridicat de jos, inaintand spre el.
-Ce stii tu mai exact despre viata mea..Shukaku? Te bagi unde nu ar trebui, am spus privind tot inainte. Spui ca ma cunosti atat de bine, dar totusi..stii chiar tot?
Gaara se apropie spre mine, soptindu-mi in ureche:
-Mai multe decat crezi, dar cu siguranta mai mult decat iti amintesti, fata draga. Putina rabdare. Vad totusi ca stii ce sunt.
-Am inceput sa ma cam satur de chestia asta. Nu-mi pasa. Nu ai dreptul sa te bagi in viata mea, si cum a spus Uchiha: de unde atat interes?
Nu ai dreptul sa-mi amintesti..
Nu am mai apucat sa termin, Gaara lovindu-ma in abdomen.
M-am trezit aruncata intr-un copac, sangele incepand sa-si faca aparitia in coltul gurii.
Am clipit. Atat i-a trebuit lui Shukaku sa ajunga langa mine, si sa inceapa sa ma stranga de gat asemeni unui nebun, privirea demascand adevarata fata a unui asasin.
-Priveste cat de slaba ai devenit. Te-ai inmuiat. O insecta fara nici o valoare, cu prea mult tupeu, intr-un ambalaj frumos. Interesanta combinatie, dar totusi.
Acesta m-a strans mai tare, izbindu-ma puternic de scoarta copacului.
-Asculta cum iti plangi de mila, cautand sa rezolvi probleme care trebuie sa ramana asa cum sunt: doar trecut, fetito.
Am incercat sa ma eliberez, dar eram o leguma moarta fara nici o vlaga.
-Pacat de tine. Mare pierdere.
Mi-a dat drumul, aruncandu-ma la cativa metri asemeni unei papuse din carpa, privindu-ma amuzat.
-Astept schimbarea, spuse acesta.
A plecat linistit si senin, de parca nu s-ar fi intamplat nimic. M-am adunat de pe jos, privind-mi mainile.
Atat de slaba. La dracu cu el.
Am inceput sa plang, amintindu-mi din nou..parintii mei. Varianta moarta, fara suflu, scursa de tot lichidul vietii, privind spre mine cu ochii lor sticlosi.
Doar amintiri ha?
-Termina cu asta. Ridica-te.
Bratele necunoscutului se infasurara in jurul meu, ridicandu-ma de la sol.
N-am mai apucat sa-l privesc, lesinand in bratele lui. Atat de patetic si de specific mie.
Apropo, cine era?

[Zăpă]

Heya (*.*)


Onytsa a ajuns ji p`aci...
Interesant fic...descrierea buna cat de cat cu un strop de sarcasm->combinatia perfecta...imi place chestia asta...
Pentru primul tau fic vreau sa zic ca te descurci destul de bine...Idei originale ce au aparut dupa capitolul IV m`au bucurat usor,pentru ca ai inceput banal cu idei nasoale si folosite cam in exces-asta nu mi`a placut...era ceva de genu`:fata noua si singura isi gaseste print pe cal alb,misterios si cu privirea abisala...ceva nou?nu cred...
apoi l`ai introdus pe Gaara...asta a mai schimbat ceva,dar nu mult...oriqm e mult mai bine decat inainte...
Dialogul-hmm...bun,nu am ce comenta...ji am facut o observatie-te bazezi pe el mai mult decat pe descriere...
Naratiunea-narezi destul de bine si mi se pare funny:bv:
Actiunea-deloc grabita...interesanta si captivanta-ma face sa citesc mai mult:bv:

Ai un fic reusit si sper sa`l continui...

Astept nextu` ji multa inspiratie

Ja ne:*

[Irukandji]

Scuzati de intarziere :"> ... scoala si lenea fac pereche la mine :D.

Domne te urasc :)), si o fac pentru ca mi-ai ascultat sfatul si ai bagat suspans :)). Oke... sa trecem peste si sa vedem. Nu va mai fi un comm asa de lung pentru ca nu mai e nevoie. App nu te laud de doua ori pentru acelasi lucru, deci ce am zis data trecuta nu mai repet.

E intotdeauna o bucurie sa trec pe la ficul tau. Nu musai pentru ca sunt o asa mare amatoare a lui, ci pentru ca mi-ai ascultat sfaturile si mi se urca inima pana la cer :)).

Descrierea, naratiunea si dialogul sunt mai bine ( mult mai bine fata de primul capitol ), insa mai ai de lucru, mai ales la dialog care inca ma cam enerveaza. Tiam mai zis inainte ce ai de corectat, deci acelasi lucru ramane.

Ma bucur ca incepe sa apara ceva originalitate, insa totul e cam in ceata si se intampla aiurea. Prea multe lucruri se intampla deodata. Incearca sa nu le mai incadrezi asa de fortat in fic. E putin deranjant. Lasa actiunea sa curga mai lin. Scrie fara sa te fortezi, numai cand ai inspiratie si chef.

Suspans ai bagat, se mai intampla cate ceva, deci e mai bine. Nu mai sunt atatea probleme deci sunt destul de multumita ^_^ . Spor la scris si astept nextu. Ja ne :bye:

Mai repede nextul, ce faci aici :-w

[ShoboMik]

Capitolul VII

Viata este foarte grea. Atat de complexa, uneori superficiala, aiurea si totusi frumoasa. Pacat ca nu putem vedea mai des partea buna a lucrurilor.
Trecem prin multe in incercarea de a afla cine esti si ce doresti cu adevarat de la viata, iar rezultatul nu este intotdeauna cel mai bun.
Unii aspira la mai mult decat pot duce, iar altii..n-au nici o treaba cu realitatea.
Eu oare din ce categorie fac parte? Inca incerc sa aflu..imi pasa cu adevarat de toate acestea sau sunt picata din cer si nu stiu incotro s-o iau.
Traiesc gandindu-ma la viata ce-mi trece prin fata ochilor asemeni unei umbre, odata cu asta ducandu-se si zilele mele, de parca nici nu ar fi fost.
-Te-ai trezit?
Mi-am deschis ochii automat, privind in jur aiurita. Ca de obicei, nu stiu pe unde sunt.
M-am ridicat intr-un cot, palpandu-mi usor abdomenul.
Cred ca m-am vindecat mai repede decat de obicei. Gaara n-a glumit cu mine, dar chiar si asa..
-Ai scapat destul de bine. Nu esti ranita, am verificat deja.
Desi sunt cu adevarat treaza de cateva minute, nu mi-a dat prin cap sa ma uit la persoana de langa mine.
-Surprinsa? intreba acesta chicotind, cand observa ca ma holbez la el cu ochii cat cepele.
Cred ca destul de mult..de cand chicoteste Uchiha?
-Sasuke..mm, nici nu stiu ce sa-ti spun. "Multumesc" e bun?
-Nu prea ai de ce. Te-am luat din padure, deoarece incepea sa ploua..
-Deci m-ai fi lasat acolo altfel nu? Eroule..
-Am urmarit mica ta discutie cu Gaara. Nu stiam ca va cunoasteti.
-Ce cautai in padure?
-Ma antrenam. Vroiam sa plec, dar v-am auzit si am observat cum te privea Gaara. Nu era a buna, asa ca am ramas in umbra. Doar m-am asigurat.
-Frumos din partea ta, dar ciudat. De ce ti-ar pasa tie ce m-i s-ar intampla mie?
Sasuke se ridica din fotoliu, indreptandu-se spre fereastra.
Nici macar n-am dat importanta detaliilor camerei. M-am uitat in jur, dar m-am intors spre Sasuke. Cumva era mai important el decat tablourile si covorul de pe jos.
-Nu mi-a pasat. Tocmai de-asta am ramas. M-am speriat cand am vazut cat de indiferent raman la vederea acestul fapt. Daca tu ai fi fost moarta, nu mi-ar fi pasat catusi de putin, dar Gaara te-a lasat in viata. Doar s-a jucat cu tine.
-Sa inteleg ca tu doreai sa afli motivul pentru care Gaara inca nu terminase cu mine?
M-am ridicat nervoasa din pat, canapea ce-o fi fost, indreptandu-ma spre iesire.
-Esti un ipocrit si un tampit, de-aia ai ajuns asa cum esti.
Nu am apucat sa deschid usa, Uchiha postandu-se in fata mea.
-Dispari, pana nu ma enervez. Iti multumesc pentru deranj, nu era nevoie, dar as prefera sa ma lasi acolo unde ma gasesti de azi inainte. Te-as scuti de tot efortul..
Acesta ma impinse in perete, punandu-si mainile de-o parte si de-alta a capului meu, privindu-ma nervos.
-Nu crezi ca ar fi bine sa-ti tii ciocul cateva clipe? Ai o limba cam ascutita, care ma calca pe nervi de fiecare data cand gurita asta draguta a ta se deschide.
-Sa nu crezi ca am sa tac, doar pentru ca imi spui tu. In fata mea, esti un zero mare si ratat, care nu valoreaza nici cat negru sub unghie. Pe mine nu ma ametesti cum faci cu restul fetelor, asa ca da-te din calea mea.
-Ar fi cazul sa te intreb si eu acelasi lucru. Ce esti tu? Nici o persoana normala nu se vindeca atat de repede, fara cineva specializat in medical jutsu. Si avand in vedera ca..
-Nu este deloc treaba ta.
L-am impins la o parte, si am iesit din casa.
Grozav, afara ploua si mi-am uitat rucsacul la el, plus ca n-am nici umbrela. Cat de toanta sunt?
Am stat cinci minute si am meditat, dar m-am intors ca fraiera la Sasuke, dupa lucruri.
Baiatul m-a scutit de efort, si am gasit rucsacul fix in fata usii. Foarte inteligent.
...
Ajunsa acasa, am lasat tot balta, plecand la dus. Eram uda din cap pana in picioare si plina de nervi, deoarece se pare ca Sasuke mi-a lasat o veste nemaipomenita in rucsac:
Astazi s-au ales echipele pentru viitoarele misiuni.
Membrii echipei sapte, condusa de carte jouninul Hatake Kakashi, sunt:
1.Naruto Uzumaki
2.Sasuke Uchiha
3.Sakura Haruno.
Grozav din toate punctele de vedere. Am mototolit foaia, si m-am cufundat in apa calduta.
Ma intreb ce va fi maine. Uchiha banuieste cam multe. Daca ar sti cu adevarat ce-mi poate pielea..hm.

[Irukandji]

Oke.. in sfarsit prima :)). Minune. Nici nu sti cat imi place sa fiu nr. 1 :yes:

Nu prea imi convin dimensiunile capitolului :)). Se intampla prea putine ( nu zic sa grabesti actiunea :D ). Scri mai mult, vreau mai mult. Pe langa asta te-as ruga scrii lucrurile mai clar. Nu inteleg foarte bine totul.
Ma bucur ca incepe sa se intample ceva. Lucrurile sunt cam monotone inca. Cat mai ai de gand sa ne ti pana ne bagi in actiune si cat mai stai pana clarifici chestia cu gaara? Totul e prea in ceata si nu imi place asta. Dialogul nu mai pare adaugat fortat si ma bucur ca desii e mai mult nu e sec. Faci progrese, nu am alte lucruri noi de zis, deci raman la cele vechi, tot pe alea sa lucrezi. Hai ca ma trimite mama la culcare :)). Noapte buna si astept nextuletul cat mai curand.