Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

Chestionar: Va place ce cititi?
nasol...lasa-te
4.08%
2 4.08%
hm......
4.08%
2 4.08%
asa si asa
2.04%
1 2.04%
ok, mai trebuie lucrat
10.20%
5 10.20%
foarte bine, super misto
79.59%
39 79.59%
Total 49 vot(uri) 100%
* Opțiunea ta. [Arată Rezultatele]

Aripi insangerate

#61
Hello! :)

Uhh!.. N-am mai trecut de ceva vreme pe 'ici, dar am recuperat : ) .
Well.. Îmi place cum au evoluat lucrurile, devin din ce în ce mai interesante şi mai pline de acţiune. Ai descris destul de bine, dar aş fi vrut la părţile mai sentimentale să fie o descriere ceva mai profundă. Să îţi dau un exemplu, scena dintre Hissori şi Ran ( ador cuplul acela : X ) când se jucau de-a v-aţi acunselea mi s-a părut totul prea... cum să mă exprim : - ?.. rece ( sorry, dar eu chiar am o problemă cu asta : '' > ) . Momentul mi s-a părut cute, dar mai puteai lucra la el, zic eu. Dialogul are replici bune, cel puţin în acest ultim capitol mi s-a părut chiar ok şi destul de captivant în special cea dintre Ayame/Yuri şi Lucifer, dar sunt părţi la care trebuie să mai renunţi sau să mai lucrezi căci devine sec. Acţiunea nu este grăbică şi cât despre greşeli de tastare am observat că au fost menţionate, dar în ultimul capitol chiar nu le-am observat : - ?? . Probabil prea atrasă de acţiune ;)) .
Sper ca Yuri să se facă bine, iar amintirile să-i revină în totalitate : ) . Cu toate că a meritat acea moarte, mi-a părut rău de Steph. . .
Aştept cu nerăbdare următorul capitol! Spor la scris! :*
:bye:
My fic:
Predestined paths : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13338
[naruto]Teenagers : http://animezup.com/forum/showthread.php?tid=13050 (finish 4)

[Imagine: anime-kiss.jpg]
I wish to meet you again next time
Love is more selfish the deeper it gets
until you want to tie each breath down
unreasonable, yet...

We climb a spiral of light
the red memory is a poisonous tattoo
a tattoo that shows the future's chaos
if we're together, until we shatter

#62
Ms mult pentru critica Minnie si sper sa continui sa imi spui parerea ta.:)
Stiu ca a durat mult dar am venit cu o alta continuare. Sper ca urmatoarea sa nu imi i-a atata sa o scriu.:)

Ascunzatoarea lui Lucifer

Lucifer se intoarse in ascunzatoarea lui de abia asteptand sa ii spuna lui Akki vestea cea buna. Murea de incantare, gandindu-se la cum va reactiona ea. Se astepta sa o gaseasca in pat multumita de sine, asteptand cu incredere ca Ashi sa o cheme pentru a i-o da pe Ayame. Asa cum se astepta o gasi pe demonita acolo unde crezuse ca va fi.
-Hey, Akki!
-Buna, regele meu. Pot sa stiu de ce esti atat de bucuros azi?
-Cu siguranta.
-Deci...
-Deci planul tau a dat gres.
-Ce?!?
-Da. Ikusa a castigat lupta, asa cum era de asteptat, iar Steph a murit de mana mea.
-De ce te-ai amestecat? Intreaba ea furioasa.
-Sa nu cumva sa tipi la mine! Ai inteles? Spuse plesnind-o.
-Da, regele meu...
-Trebuia sa ma asigur ca ea va veni la mine, daca planul tau da gres.
-Si cum te-ai asigurat, ma rog?
-Simplu. Puterea mea este otrava pentru ingeri, dar in cantitate mica ii influenteaza. Incep sa aibe vise cu mine, in care eu pot sa apar si sa ii influentez, depinde doar de puterea lor de impotrivire. Cu cat sunt mai puternci, cu atat cedeaza mai greu sai poate deloc. O singura persoana mi-a rezistat si aceea este Ayame.
-Si atunci ce te face sa crezi ca vei castiga de aceasta data?
-Voi avea sanse mai mari pentru ca acum este influentata de toate sentimentele umane. Nu s-a renascut in inger asa ca va trebui sa aflu ce isi doreste si sa ii ofer acel lucru. Din acel moment va fi a mea.
-Bun. Atunci pentru ce a trebuit sa o omori pe fata aceea umana, Steph?
-Pentru ca vroia sa o omoare pe Yuri, parca asa o cheama. Nu puteam sa o las sa termine ceea ce vroia sa faca.
-Cum de ai stiut ce intentii avea?
-Daca ai stii sa folosesti puterea pe care ti-am dat-o atunci ai fi fimtit intentiile criminale ale oamenilor asupra carora te concentrezi.
-Oricum nu trebuia sa te amesteci.
-Si sa o las sa moara?
-De ce o vrei atat de mult?
-Nu este treaba ta.
-Sunt regina ta! Normal ca este.
-Nu, nu esti, zise el cu calm si raceala.
-Poftim?!
-Da. Nu ti-ai dat seama pana acum ca pentru a fi regina mea trebuie sa participi la un ritual, iar la acel ritual voi participa si eu o data cu tine. Amandoi trebuie sa fim egali, daca nu suntem la fel de puternici atunci cel slab moare. Deci nu poti sa imi fi regina.
-Si Ayame poate?
-Da.
-De aceea ai salvat-o?
-Se pare ca pana la urma nu esti atat de proasta pe cat am crezut.
-Cum ramane cu mine?
-cum sa ramana?
-Adica ma vei parasi odata ce o vei avea pe Ayame?
-Nu, scumpo. O voi folosi, la fel cum te-am folosit pe tine. Numai ca pe ea nu o voi controla atat de usor.
-Nenorocitule!
-Cauti loialitate unde nu trebuie si unde nu exista. Unde pleci?
-La politie pentru a incepe sa pun in aplicare planul B. O sa iti arat eu tie control.
-Bafta! Ai grija, o vreau vie nu moarta, altfel si tu vei muri.
-Foarte bine! Disparu fara sa mai zica un singur cuvant.
Lucifer incepu sa rada cand ea disparu. Planul lui de a se razbuna pe Dumnezeu incepea sa dea roade. Avea de gand sa inceapa Apocalipsa, sa ii oblige pe cei doi ingeri care o protejau pe Yuri sa devina FallenAngel, iar inainte ca cei doi sa isi dea seama ce se intampla, avea sa o rapeasca pe Ayame incepand astfel primul pas spre dezlantuirea Apocalipsei. Al doilea pas era de a trezi un al treilea FallenAngel, astfel cei trei se vor lupta si va fi haos in jurul lor pana cand o va pune pe Sacred Wings, aflata sub controlul lui, sa ii cheme la ea pe cei trei. Ea fiind singura care putea sa ii controleze. Avandu-i pe cei patru ingeri din casta ingerilor celesta ii va obliga sa o cheme pe ultima din casta lor si anume pe Seraphim. Odata reunita casta celesta, din care si el facea parte, aveau sa il invoce pe Dumnezeu pentru a vedea ce se intampla cu iubita lui rasa de oameni. Sa vada cum iubiti lui muritori sunt distrusi, astfel ii forta mana Lui Dumnezeu sa aleafa pe cineva va ajuta: pe oameni sau pe ingerii care se omorau intre ei din cauza lipsei conducatoarei. Normal ca ii va alege pe muritori, ceea ce ii va face pe cherubimi sa se intoarca impotriva Lui, sa ii omoare minunatele creatii.
Ii placera sa se joace cu mintile celor din jur si sa ii influenteze pentru ca in final sa ii vada cum isi dau seama ca au fost jucati si ca ceea ce vroiau sa faca a fost dat peste cap. Acest lucru il facea si cu Ashi, pe care il mintise ca o va face pe Ayame sa-l iubeasca atunci cand o va prinde, acelasi lucru il facuse si cu Akki care fara sa stie avea sa ii trimita pe politisti dupa cei doi cherubimi, sperand ca nu ii vor ataca deoarece erau oameni. Aici gresea Akki, realitatea era ca cei doi ingeri vor ataca muritorii pentru a le salva pe cele doua fete. Cat despre Ayame, daca nu o va rapi Ashi, atunci ea avea sa vina singura la el, intr-un final. Asta datorita transferului de putere care a avut loc in momentul in care a sarutat-o. Simtea ca nu a murit, ca a supravietuit transferului, iar puterea lui in corpul ei o va obliga sa il caute, se va simti atrasa de acesta.

Inapoi in siguranta

Odata ajunsi in casa, Ikusa o duse pe Yuri in camera ei, dandu-i un somnifer si spunandu-i ca se va intoarce in cateva minute. Aproape ca o scapase din brate atunci cand o simti ca se misca nelinistita in bratele sale. Se trezise de ceva timp, simtindu-se dezorientata si acum nu vroia sa ia somniferul, dar intr-un sfarsit reusi sa o convinga.
Hissori termina repede cu Ran, deoarece ea singura ceruse un somnifer si un calmant, constienta fiind ca era la pamant cu nervii, asa ca acesta scapa usor.
In timp ce cei doi ingeri se ingrijeau de fete, Castiel care venise cu ei, le spuse ca ii va astepta in sufragerie sa vorbeasca cu ei. Nu astepta mult si ii vazu pe cei doi coborand in camera. Hissori era foarte inspaimantat in urma celor vazute, cat despre Ikusa, el era doar foarte fericit ca nimic rau nu i s-a intamplat.
-Deci ce s-a petrecut aici? Intreba Castiel curios.
-Am vrut sa petrec un pic de timp singur cu Yuri fara cineva in jur. Devine din ce in ce mai greu sa ma abtin... am petrecut prea mult timp pe pamant asa ca incep sa ma port ca un adevarat muritor. Oricum ne-am indepartat foarte mult de voi, eram singuri, totul era bine si frumos pana cand a aparut Steph. Atunci nu mi-am dat seama ca ea ne urmarise, chiar am crezut ca ne-a auzit si a venit la noi. Ne-a spus ca a vazut o floare ciudata si vrea sa i-o arate lui Yuri, nu stiu de ce nu m-am dus cu ele, am zis ca o sa o astept acolo. In urmatoarea secunda ma trezesc ca cineva ma loveste pe la spare si incep sa ma lupt cu cel care m-a atacat. Era un demon. Mi-a zis ca Ashi o vrea pe Ayame, ca el crede ca Yuri este conducatoarea noastra si ca Steph avea sa o duca pe aceasta in Chaos sau sa o omoare, depindea de starea ei. Mi-a mai spus ca Ashi are de gand sa o faca pe Ayame a lui, cand am auzit al doilea tipat, l-am lasat acolo si am inceput sa fug. Nu stiam incotro sa merg sua daca directia era cea buna. Fugeam fara sa imi dau seama incotro.
-Cand intr-un final ai ajuns acolo unde era Yuri, ce ai vazut? Intreba Castiel.
-Pe Hissori cu ea in brate, Ran plangand. Am crezut ca a murit, apoi am avut o viziune cu conducatoarea noastra intr-un pat cu baldachin. Nu mai ca nu era in camera ei obisnuita, era in alta camera si era plina de sange.
-Sa le trimitem un mesaj cu ceea ce s-a intamplat celor din consiliu? Poate ei stiu ceva despre viziunea ta. Ce crezi, Castiel?
-Mai intai vreau sa stiu ce ai vazut tu, Hissori, de te-a afectat atat de tare. Ce s-a intamplat cu Yuri? Cine a ucis-o pe Steph?
-Nu stiu sigur cine a ucis-o pe Steph, dar in mod sigur era un demon. L-am vazut in momentul in care a disparut.
-Crezi ca a ajutat-o pe roscata? Si daca a ajutat-o, de ce a facut-o?
-A spus ceva? A vorbit cu ea? Intreba si Ikusa interesat de acel demon necunoscut.
-Nu stiu. Nu eram acolo fizic. Am folosit una din puterile mele, mi-am trimis proiectia astrala sa o gasesc mai repede, nu stiam cat timp mai aveam, asta daca mai aveam timp. Atunci l-am vazut, numai ca nu am auzit nimic. Poate nu a spus nimic, nu am de unde sa stiu. Nu am perfectionat aceasta abilitate asa ca este posibil sa nu pot auzi cand sunt in acea stare.
-Poate. Ce aveti de gand sa faceti cu cele doua fete? Ce o sa le spuneti ca s-a intampla? Chiar daca Steph dispare cand se vor intoarce parinti lui Steph, le vor intreba, va vor intreba.
-Stim, dar a fost alegerea ei. Pana la urma ea a fost cea care a pus la cale toata aceasta ambuscada. A fost un pion in mana lui Ashi.
-Si atunci le stergem memoria?
-Da.
-Daca vreti sa o faceti voi... zise Castiel lasand fraza neterminata.
-Tu de ce ai venit? Te-au trimis cei din Consiliu? Intreba Hissori.
-Am primit ordin sa vin sa curat locul. Membri Consiliului nu mi-au zis ca sunteti si voi implicati, dar mi-au dat ordin sa vin sa va ajut dupa ce le sterg memoriile celor implicati. Sa stii ca problema voastra a disparut, deja le-am sters , amintirile tuturor persoanelor care o cunosteau pe Steph. Au ramas doar cele doua surori, dar daca vreti sa... de aceasta data a fost intrerupt de cei doi cherubimi.
-Ne vom ocupa noi de ele, spusera in acelasi timp Ikusa si Hissori.
-Bine. Nici o problema.
-De ce te-a trimis Tetsujin si Hageshi, aici?
-Au spus ca ceva rau se va intampla in curand. Aoshy a gasit o vraja care sa ii arate cand vor aparea FallenAngel si a functionat, in ciuda indoielilor cu care a fost privit cand a venit cu acea vraja. A zis ca vor aparea in urmatoarea saptamana, asa ca m-au trimis sa va ajut sa o gasiti mai repede pe Ayame.
-Ne-ar prinde bine o pereche de maini si ochi in plus.
-Pe scurt ne bucuram ca ai venit.
-Ma bucur ca sunt aici.
-Noi vom merge acum sa vedem ce sa facem cu fetele. Tu daca vrei poti sa te mai plimbi pe aici, este destul de greu sa te obijnuiesti cu orarul oamenilor. A, poti sa alegi ce camera vrei, avem destule libere.
-Multumesc. Am zburat.
-A, Castiel... tot ai mentionat de zubart...
-Da?
-Trebuie sa iti ascunzi aripile si sa nu te mai teleportezi, esti in lumea pamanteana acum, asa ca poarta-te ca un om normal. Sa tii minte acest lucru.
-Bine.
Castiel pleca sa isi caute camera potrivita pentru el, in timp ce ceilalti doi ingeri se indreptau fara tragere de inima sus in camerele celor doua fete. Nu ca nu le-ar fi facut placere sa stea sau sa vorbeasca cu acestea doar ca situatia era de asa natura incat numai placuta nu putea fi numita. Aproximativ jumatate din ingerii care erau insarcinati sa stearga anumite lucruri din mintile oamenilor au fost ispititi de puterea pe care le-o oferea acea abilitate si s-au transformat incetul cu incetul in demoni. Ei nu se temeau de acea ispita ci nu vroiau sa faca acel lucru pentru ca le iubeau si le respectau, dar nu aveau alta solutie.

#63
So... don`t shout me, ok? Este mic, stiu si imi cer miiiii de scuze, dar urmatorul va fi mult mai mare si promit sa il pun duminica daca primesc critici, ce ziceti? ;))
Din pacate nu mai am atata timp cat as fi vrut si sunt ocupata si cu matematica si cu economia si cu romana si pe deasupra mai sunt si ceilalti profesori care ne sar in cap cu ascultare si lucrari, etc... no, clasa a12a ce sa fac?:))

In incaperea lui Ran

In camera lui Ran, Hissori astepta linistit ca ea sa se trezeasca. Ii stersese toate memoriile care o contineau pe Steph. Fusese cel mai greu lucrur pe care il facuse vreodata, aproape ca nu a fost in stare sa duca misiunea la bun sfarsit. De altfel, nu orice inger era facut pentru asa ceva, de aceea il respecta atat de mult pe Castiel, pentru ceea ce era in stare sa faca si sa suporte. Trebuise sa caute in amintirile ei, sa le gaseasca pe cele care o implicau pe Steph si sa i le sustraga din minte. Pentru a sterge din mintea unui om o amintire, un gand, trebuia sa sustraga din mintea acelei persoane si sa o transfere in a lui. Ingerul care facea acel lucru era nevoit sa tina minte toate acele lucruri. Era tulburator pentru un inger sa aiba anumite ganduri si amintiri ale oamenilor deoarece ei gandeau altfel decat muritori. Acestia din urma aveau mai multe sentimente decat ingerii. De aceea percepeau si intelegeau total diferit lumea inconjuratoare, de aceea existau crime si ucigasi printre ei.
Toate aceste intamplari i se pareau fara sens. Capatau sens daca Yuri era reincarnarea lui Ayame. O aveau pe lista, dar nu avea nici una din calitatile conducatoarei lor, ceea ce il aducea pe alt drum. Daca nu era reincarnarea lui Ayame, atunci de ce o vroiau demonii. Ce aveau ei de gand sa faca cu o fata umana, simpla. Din cate stia Arkangelul, demonii nu aveau ce sa faca cu o ea. Se hotari ca va raspunde la toate intrebarile maine, cand va vorbi cu Castiel si Ikusa.
Intre timp, Ran se trezi in intunericul camerei cu cineva necunoscut stand in patul ei. Gandindu-se putin isi dadu seama ca nu avea cine altcineva sa fie decat Hissori, era prea mare sa fie sora ei, iar Ikusa nu ar fi intrat niciodata in incapere, nici nu se mai gandea la a sta cu ea in pat. Dar pentru a fi suta la suta sigura, ii striga numele.
-Hissori?
O auzi el pe Ran soptind
-Da, ce este scumpa mea? Intreba el, trecandu-si mana prin parul sau.
-Sora mea este bine? A patit ceva?
-Da, este bine. Nimic rau nu i s-a intamplat. A speriat-o o pasare si ea a lesinat. Are Ikusa grija de ea, asa ca nu iti mai face probleme degeaba.
Il auzea pe Arkangel vorbind, rostind cuvintele cu acea voce suava si linistitoare pe care o folosea de fiecare daca cand era impreuna cu ea si Ran nu putea sa se gandeasca decat la cat de bine este sa il simta in pat langa ea, sa ii simta degetele cum ii mangaie parul.
-Ma simt putin ciudat, niciodata nu m-am simtit asa. Linistita si impacata cu mine. Ce medicament mi-ai dat?
-Doar un somnifer, inca nu i-a trecut efectil, probabil de aceea te simti asa, zise el punandu-i mana pe frunte pentru a fi sigur ca nu are cumva temperatura.
Cateodata oameni se imbolnaveau dupa ce le sustrageau memoriile.
-Da, cred ca ai dreptate, sunt putin somnoroasa. Vrei sa stai langa mine, macar pana adorm?
-Imediat. Apropo, deca cumva maine te trezesti inaintea mea sau inaintea lui Ikusa, sa stii ca a venit un bun prieten de-al nostru aici. Il cheama Castiel.
-Castiel? Ce nume ciudat, afirma Ran cu vocea ingrosata din cauza somnului.
-Si Ikusa sau Hissori nu sunt nume ciudate, scumpo?
-Ba da, dar suna altfel. Castiel suna ca un nume de inger, nu crezi?
-Da, poate chiar este un inger, mai stii?
Ran chicoti putin cand il auzi. Avea impresia ca il cunostea pe Hissori de o viata intreaga. Se simtea completa langa el.
-Auzi, de ce crezi ca i se intampla toate aceste lucruri surorii mele? A fost rapita, dupa care acum este atacata. Ce cauta singura in padure?
Hissori se uita la ea uimit, neintelegand de ce a spus ca a fost atacata Yuri, doar ii spusese ca a speriat-o o pasare, dar vazand ca nici ea nu stie prea bine ce spune, o lasa in pace, nedorind sa afle daca banuieste ceva sau nu. Oricum orice banuiala ar fi avut era mica si ar fi uitat-o repede. Isi daduse seama prin ceata somniferului ca ceea ce isi aminteste, absenta unor amanunte din memoria ei, nu se potriveste cu povestea lui. Din pacate nu putea sa intrebe ce nu este in regula pentru ca ar fi fost posibil sa ii transforme suspiciunile in altceva si nu dorea acel lucru.
-Nu stiu. Lucruri rele li se intampla oamenilor buni, tot timpul. Bine ca am fost aici sa va ajutam, zice zambind dupa ce ii lasa un pupic pe frunte.
-Cand nu veti mai fi, cine o va mai ajuta?
-O sa fim intotdeauna langa voi, doua. Eu langa tine, Ikusa langa Yuri la fel ca doi ingeri pazitori.
-Imi veti lipsi foarte mult cand veti pleca.
-Si tu ne vei lipsi, mai ales mie. Dar o sa va vizitam din cand in cand. Hai, culca-te, nu iti mai obosi capsorul asta frumos cu acest gen de lucruri.
-Vei sta cu mine in aceasta noapte?
-Ce va crede Yuri daca ma va vedea iesind din camera ta?
-Ce va crede Ikusa daca te va vedea iesind din camera mea?
-Am inteles, zise zambind. Ramand cu tine.
Nu ii placea sa minta si ura sa o minta in special pe Ran. Numai ca nu putea sa ii spuna adevarul. Adevarul ar fi sunat ipocrit si rautacios pentru o fata muritoare, asa cum era ea. De altfel, nici nu ar fi stiut cum sa ii spuna ca de fapt nu aveau sa se mai vada niciodata.
Statea intins in pat, tinand-o pe Ran in brate, cu capul ei pe pieptul sau, gandindu-se la ceea ce ii spusese, incercand sa o faca sa se simta in siguranta. Ar fi vrut ca situatia sa sta altfel, dar stia ca nu putea sa faca nimic pentru a o schimba, sau aproape nimic. Ar fi putut sa ignore ordinul si sa ramana cu ea, sa imbatraneasca impreuna, numai ca era aproape sigur ca Tetsujin nu avea sa accepte un asemenea comportament din partea unui Arkangel. Nu putea sa uite reactia lui cand a vazut o poza cu un inger si o fata imbratisati, dedesupt scriind: „Iubire imposibila”. A ras in acel moment, dar acum nu mai vedea nimic de ras in situatia lui.
Adormi intr-un final, visand la o alta situatie, un alt destin, o alta viata in care ei toti ar fi trait fericiti. O viata in care el era impreuna cu Ran. O viata in care ea ar fi fost un Arkangel la fel ca si el. Zambin in somn si o stranse pe roscata, tragand-o si mai aproape de el, nevrand sa ii mai dea drumul, niciodata.

#64
am promis ca voi veni cu o continuare mai lunga, asa ca uite-ma aici:) sper sa primesc mai multe comenturi decat ultima data:|
Here it is:

Incaperea lui Yuri

Stia ca somniferele nu isi vor face efectul, dar mai vroia o seara cu Ikusa. Il iubise de cand il vazuse, il iubise si atunci cand soarta il pedepsise, transformandu-l intr-un FallenAngel. Stia ca nu era bine ceea ce simtea, ca incalcase legea lui Dumnezeu de a iubi pe cineva asa cum o fac oameni, chiar daca nu intelegea de ce Dumnezeu le-ar interzice acest lucru, ea nu se simtea prea bine stiind ca o incalca. Numai ca atunci cand se afla in bratele lui Ikusa uita ca este mai presus de ceilalti, ca ea are puterea suprema si o data cu ea enorma responsabilitate de a-i conduce pe ceilalti. Trebuise sa se trezeasca intr-un corp uman pentru a-si da seama cat de mare era dragostea dintre ea si Narkangel, il iubise fara sa stie ca ceea ce simtea este dragoste, atatia ani de zile. O enerva acest fapt, dar o enerva si ca a fost nevoie sa se trezeasca in acest corp muritor pentru a-si aminti aproape tot ce se intamplase in prima ei domnie. Lucifer avea dreptate. Nu isi amintea tot, de aceea nu renascuse complet, dar isi va aminti. Se hotari dintr-o data ca le va spune cine este, le va arata semnul care statea ca dovada a identitatii ei a doua zi. A doua zi avea sa recunoasca totul. Pentru restul de zi care ramasese vroia sa se simta iubita si sa iubeasca, vroia sa se bucure de acest timp impreuna cu Ikusa. Apoi nu mai conta daca el mai vroia sa continuie sa se intalneasca cu ea sau daca o va adora de la distanta asa cum facuse pana in acea clipa.
-Te va adora de la distanta..., auzi ea pe cineva soptind in intunericul camerei.
-Cine este acolo? Intreba putin speriata.
O silueta se contura in intunericul camerei, insa nu indeajuns pentru a-si da seama cine este.
-O sa te urasca.
-Nu este adevarat!
-O sa te dispretuiasca. Tu nu esti Yuri, nu ai fost niciodata si nu vei fi niciodata Yuri. Esti Ayame, conducatoarea cherubimilor, tu, maret Sanct Angel, din casta ingerilor celesti, nu vei fi niciodata iubita ca Yuri.
-Nu!!!... spuse ea disperata incepand sa planga.
-Nimeni dintre ei nu te va iubi asa cum el o iubeste pe Yuri. Dar exista cineva...
-Cine? Cine poate trece de bariera pusa de Dumnezeu intre mine si ceilalti?
-Doar o singura fiinta.
-Cine? Cine? Spune-mi, te rog!
Silueta disparuse deja in intunericul incaperei, lasand in urma ei doar o atmosfera incarcata de dorinta puternica de a fi iubita a lui Ayame. Era constienta de adevarul spuselor acelei umbre, ceea ce nu provoca decat mai multa durere in inima ei decat liniste.
Sirul gandurilor ii fu intrerupt cand il simti pe Ikusa pe hol cum se indreapta spre camera ei. Simti cum mana lui ezita pentru cateva secunde pe maner si presupunea ca ceva la facut atent la atmosfera din camera. Din pacate nu putea sa faca nimic pentru ca el avea o sarcina de indeplinit, si chiar daca stia ca nu va functiona, nu putea sa se impotriveasca altfel el avea sa isi dea seama ca intr-adevar ceva nu era in regula.
Il auzi cand intra. Incerca sa stea cat mai linistita, sa nu se dea de gol. El trebuia sa creada ca ea doarme, altfel ii va mai da un sombifer si nu dorea sa se prefaca restul de noapte ca doarme. Asa ca statu calma, nemiscandu-se cand mana lui calda ii atinse fruntea. Pentru oameni, ingerii aveau maini calde, dar adevarul era ca ei erau reci, aproape de gheata. Simti cum ii sustragea memoriile despre Steph cu mainile acelea reci, cel putin el credea ca i le sustrage. De fapt, ea il pacalea lasandu-l sa aleaga memoriile despre Steph si inainte ca acesta sa le sustraga, Ayame le ascundea undeva unde nu putea sa le gaseasca. Nu dura mult acest proces, cand termina mai astepta zece minute si apoi se prefacu ca se trezeste, cautandu=l pe Ikusa langa ea, speriindu-se cand nu il gaseste.
-Sunt aici, scumpo. Sunt aici. Nu am plecat nicaieri.
-Ce s-a intamplat? Cum am ajuns aici?
-Ai stat prea mult in soare si ai lesinat.
-Da?
-Da, scumpo. M-ai speriat putin sa stii. Bine, recunosc, putin mai mult, zise el daruindu-i cel mai dulce zambet din lume.
-Nu am vrut.
-Stiu, spuse mangaindu-i parul.
-Ma iubesti? Intreba ea din senin.
-Da, normal ca te iubesc. Nici nu stii cat de mult te iubesc.
-Si eu te iubesc.
-Mi-am dat seama de acest lucru, dragoste mica.
-Atunci vrei sa ma iubesti?
-Poftim? Intreba Ikusa uimit.
-Ce ai auzit. Vreau sa fac dragoste cu tine.
-Sigur este ceea ce vrei? Adica, mai poti astepta, nu este ca si cum maine ar fi sfarsitul lumii. Avem tot timpul din lume.
-Nu mai vreau sa astept. Am asteptat destul. Plus, nu stii ce va fi maine, poate chiar va fi sfarsitul lumii, mai stii?
-Daca acest lucru este ceea ce iti doresti...
I se paru ciudat ca tocmai ea spunea acel lucru. Avea tot timpul din lume, nimeni nu putea sa i-l fure, dar pana la urma cine era el sa o schimbe.
-Da, este. Imi doresc foarte mult.
-Atunci bine, dar imi spui daca te ranesc. Esti atat de micuta si fragila...
-Stai linistit, nu ma invinetesc atat de usor... poti pune mana linistit.
Se aseza langa ea in pat si fu uimit cand isi dadu seama ca pentru prima data in viata lui are emotii. Nu il deranja sa o sarute sau sa o mangaie, dar il deranja faptul ca el este primul ei iubit. Nu stia daca va putea sa se comporte exemplar, dar va incerca. Daca ea vroia ca el sa fie primul ei iubit, acesta avea sa o faca cea mai fericita fata de pe planeta. Isi facu curaj si o saruta, la inceput nesigur, asteptand sa auda cum se razgandeste, dar cu cat timpul trecea, iar ea nu spunea nimic cu atat devenea mai sigur si insistent. O saruta pe buze, apoi incepu sa coboare incet spre gat, coborand pana acolo unde se termina tricoul. Uitandu-se in ochii ei pentru a primi aprobarea de a-i da tricoul jos. Aceasta incuvinta, asa ca o dezbraca, incepand din nou sa ii sarute fiecare milimetru de piele. O dezbraca incet, in timp ce o umplea de sarutari si mangaieri. Numai ca pentru a fi sigur, se uita la ea cerandu-i aprobarea de fiecare data cand vroia sa se simta bine, vroia sa o faca sa simt ceea ce simtea el de fiecare daca cand se afla in preajma ei. Dupa ce o dezbraca de tot, vru sa se dea jos sa se dezbrace si el, dar fu uimit cand Yuri il prinse de bluza si asa cum statea, cu spatele, ea il imbratisa, sarutandu-l sub ureche si coborand spre gat. Cu mainile tremurand il apuca de tricoul si ajutata il dadu jos. Se intoarse cu fata spre ea si o saruta, mangaindu-i si jucandu-se cu sanii ei in timp ce ii desfacea fermoarul blugilor.
A reusit sa fie bland si atent pana la sfarsot. Ramase surprins la valul de sentimente pe care i le-a provocat acest act. S-a simtit nemaipomenit de bine si spera ca si pentru Yuri a fost la fel de bine. Numai ca el era inger si nu stia cu siguranta daca este bine sau rau sa simta lucrurile pe care Yuri il facea sa le simta. Ingerii nu aveau voie sa se indragosteasca sau sa iubeasca, nu stia de ce deoarece oamenii erau incredibil de fericiti cand iubeau, nici nu se mai punea problema de a exista interactiuni de acest gen intre ei, de aceea nu stia daca era bine ceea ce tocmai infaptuise. Avea cateva indoieli, dar dupa ce statu putin pe ganduri hotari ca nu conteaza, asa ca o imbratisa pe roscata si ii depuse un mic pupic pe frunte.
-Nu o sa te mai las sa pleci niciodata, sa stii, sopti in urechea roscatei.
-Sigur? O sa ma tii langa tine intotdeauna, orice s-ar intampla in viitor?
Se intorsese cu fata spre el pentru a se uita in ochii lui si Ikusa vazu in ai ei speranta pentru un raspuns pozitiv. Ura sa o minta si ura ca isi daduse drumul la gura lui, dar o data ce a afirmat ceva nu putea sa dea inapoi. Nu in acel moment cel putin.
-Da. Isi promit, spunand acest lucrur o stranse mai tare si o mai pupa o data pe frunte.
Stand asa cu ea in brate, simtind-o langa el, avu din nou o viziune. Era in camera aceea ciudata, in patul cu baldachin, tinand-o in brate pe Ayame. O tinea in brate la fel cum o tine pe Yuri in acel moment si avea aceeasi conversatie pe care o avuse cu roscata cu cateva minute mai devreme. Cand viziunea lua sfarsit isi dadu seama cu groaza. Yuri era Ayame. Viziunile incepusera exact dupa ce ea fusese atacata. Probabil ea deja incepuse sa isi aminteasca si proiecta fara sa isi dea seama amintirile ei spre el. Le proiecta spre el deoarece era cel mai apropiat de ea dintre toti cei care se aflau in casa. Era sigur ca aceasta nici nu isi daduse seama ca trimitea amintirile ei in mintea sa, dar daca isi aducea aminte de vietile ei anterioare, de cine era cu adevarata, de ce nu ii spusese. Era sigur ca ea putea sa vada ca el este de fapt un inger, deci nu avea de ce sa nu ii spuna adevarul. Ce il deranja cel mai rau era faptul ca il lasase sa faca toate acele lucruri, sa puna mana pe pielea ei goala. Nici nu vroia sa se gandeasca unde mai pusese mana si cum. O murdarise, o patase si acea pata avea sa ramana si pe mainile lui pentru totdeauna.
Ikusa nu constientiza ca in timp ce rationa ii daduse drumul lui Yuri si devenise rece si rigid, fapt ce ii atrase atentia fetei, intristand-o finalul visului sau frumos. Citindu-i gandurile, Yuri ii raspunse la intrebarile e se insirau pe fata lui, glasul ei fiind putin amar si trist.
-Pentru ca nu as fi trait aceasta experienta atat de placuta daca ai fi stiut cine sunt.
-Normal ca nu. Esti conducatoarea mea. Nu te pot pata in acest fel. Esti cea mai pura dintre toti, in plus acest lucru este total interzis. Tu trebuie sa fi un exemplu pentru noi.
-Dar ai facut-o doar o data. A existat un moment in trecut cand ai facut toate aceste lucruri, chiar mai multe, daca imi amintesc eu bine. Dupa care eu am fost ucisa si cel care m-a ucis mi-a sters amintirile despre acel incident. Chiar nu iti dai seama? Noi doi suntem facuti unul pentru celalalt. Chiar si dupa prima mea moarte, noi doi am simtit ceva unul pentru altul. Este ceva intre noi ce nu ar trebui sa fie, dar este si nu poti da cu piciorul la asa ceva.
-Da, dar niciodata nu am dovedit acea dragoste. Amandoi am pus distanta intre noi. Stiam ce este bine si ce este rau, acum se pare ca nu mai stii.
-Pentru ca am crezut si cred ca este bine.
-Nu este bine, este gresit ceea ce crezi.
-Ba nu. Este bine. Este cel mai minunat lucrur sa iubesti. De ce sa ti acest fapt ascuns?
-Stii ce s-a intamplat ultima oara. Daca iti amintesti de prima ta domnie, de tot ce s-a intamplat, atunci trebuie sa iti amintesti si cine sunt FallenAngeli.
-Da, dar de aceasta data va fi altfel.
-Nu va fi. Noi am fost trimisi sa te gasim si sa te aducem in Eden. Ranpu a gasit o profetie de-a ta in care scriai ca vor fi cateva semne care vor anunta venirea FallenAngelilor si imediat dupa ei, Apocalipsa.
-Imi amintesc ca am avut aceasta viziune numai ca stiu sigur ca nu am scris-o. Doar o singura persoana stia in afara mea.
-Cine?
-Nu imi amintesc.
-Oricum nu conteaza. Esti constienta ca ei nu trebuie sa apara.
-Da, sunt constienta de ce credeti ca nu trebuie sa apara, dar ei trebuie sa isi faca aparitia, orice ati crede voi si mai sunt constienta si de faptul ca trebuie sa o gasim cu orice pret pe Raphael.
-Exista cu adevarat?
-Da.
-Noi nu stiam sigur daca ea exista, dar banuiesc ca ingerul Seraphim este Ran.
-Ai dovezi?
-Initial eu si Hissori am crezut ca tu esti ingerul Sephim, pentru ca asa au spus cei doi demoni care te-au rapit. Te-au rapit din cauza ca ei credeau ca tu esti Ayame, dar cumva au aflat ca s-au inselat. De aici am dedus ca Ran este Ayame care te-a atras pe tine, dar acum ca stiu ca tu esti conducatoarea mea, este posibil sa fie invers. Ca tu sa fi fost atrasa de Raphael, ingerul Seraphim. Dar de ce?
-Pentru ca face parte din casta ingerilor celesti, la fel ca si mine. Imi aduc aminte de inca o casta in afara de a voastra, a cherubimilor, casta... ingerilor universali.
-De unde stii toate aceste informatii?
-Nu stiu. Pur si simplu mi-am adus aminte. Poate sufletul meu este mult mai vechi decat cred eu, decat credeti si stiti voi. Imi apar tot felul de cuvinte pana acum necunoscute si fapte si intamplari. Lucifer mi-a zis ca nu-mi amintesc tot, iar atunci cand imi voi aminti trecutul, voi cunoaste viitorul.
Nu isi dadu seama de greseala facuta decat dupa ce a facut-o. Ii paru rau ca ii rostise numele lui Lucifer in fata lui Ikusa, dar asta facuse asa ca acum trebuia sa dea explicatii. Dupa Ashi, Lucifer era a doua persoana pe care Narkangelul o ura cel mai mult, cel putin asa era situatia in prima ei domnie, iar dupa expresia lui, resentimentele fata de cei doi demoni ii revenisera odata cu amintirile.
-Lucifer?!?
Ikusa aproape ca o darama din pat cand auzi acel nume, din fericire pentru ea, acesta avea reflexe foarte bune si o prinse inainte sa atinga podeaua. O puse in pat si se departa de ea. Se simtea ciudat. Cand o prinse ii simtise pielea ei cum se lipeste de a lui. Erau amandoi goi sub cearceaf si nu putea sa nu se gandeasca la trupul ei gol si perfect. La curbele ei atat de minunate, la gustul ei. Isi scutura capul, alungand acele ganduri.
-Este o poveste lunga.
-Avem timp.
-M-a salvat de Steph dupa care a vrut sa vorbeasca putin cu mine.
-Altceva nu ati mai facut? Intreba putin furios si gelos.
-Nu.
-Sigur?
-Ikusa!!
Ayame observa cu bucurie gelozia pe care o emana Narkangelul. Gelozie ce ii demonstra dragostea lui pentru ea.
-Bine, bine. Ce mai trebuie sa iti amintesti? Stii ce s-a intamplat in prima ta domnie? Cine te-a ucis?
-Nu chiar. Imi amintesc ca era Ashi si inca cineva. Ashi era gelos pe tine, ma vroia numai pentru el, dar nu cred ca m-a ucis atunci cand si-a dat seama ca nu poate sa ma aibe, dar stiu sigur ca el a fost cel care a facut acea vraja. Numai ca simt ca mai este ceva, ca nu suntem singuri ingeri facuti de Dumnezeu.
-Vom afla totul. Acum trebuie sa dormi.
-Vei sta cu mine? Te rog, tine-ma in brate asa cum ma tineai cand credeai ca sunt o simpla muritoare.
-Ayame...
Era prima data cand ii rostea numele ei adevarat, ceea ce facea totul sa fie adevarat. Se ferise sa ii rosteasca numele stiind efectul pe care avea sa il aibe, dar acum trebuia sa il spuna cu voce tare, altfel nu putea sa se abtina sa o sarute sau sa o mangaie.
-Nu este numele meu acesta! Spuse Ayame incepand sa planga.
Nu se astepta la acea reactie, asa ca se vazu nevoit sa o stranga in brate pentru a o linisti.
-Ba da, scumpa mea regina. Stiu ca ne-am amestecat si ti-am distrus sansa la fericire, dragoste dar...
-Nu mi-ai distrus nimic. Mi-ai oferit sansa de a iubit iar acum iti iei dragostea inapoi. Nu astea sunt regulile! Te izolezi intr-o cutie si te vei indeparta de mine, crezand ca asa este cel mai bine.
-Ayame.
-Nu! Nu mai vreau sa te aud! Tipa ea dand cu pumni in pieptul lui lipsit de par si plin de muschi, stiind ca nu facea nimic, ca nu il ranea in nici un fel.
-Ayame, te rog. Aceasta nu esti tu. Inca nu ai renascut complet, asa ca mai ai sentimentele lui Yuri.
-De ce pe ea o poti iubi si pe mine, nu?
-Pentru ca esti conducatoarea mea.
-Erai gata sa renunti la scumpa ta conducatoare pentru cateva clipe petrecute cu Yuri. De ce nu poti ignora bariera aceea pusa de tine? Yuri te iubea din cauza mea. Eu te iubesc, mereu te-am iubit. Nu poti intelege?
-Nu am ce sa inteleg. Este interzisa legatura pe care o doresti, asa ca este imposibil ceea ce imi ceri.
-Vrei sa nu pleci in seara aceasta de langa mine? Atat iti cer. O ultima noapte.
-Voi sta cu tine acum, dar maine ma voi mai gandi la ceea ce voi face.
-Multumesc.
O lua in brate si adormi, asa tinand-o strans langa el, bucurandu-se de ultimele clipe impreuna pentru ca de maine totul avea sa se schimbe. Cel putin asa credea el. Adevarul era ca Ayame nu avea de gand sa renunte atat de usor la el.

#65
prima la com :)) uite ca in sfarsit mi am invins lenea asta imensa si am reusit sa postez asa cum ti am promis
deci :x:xin sfarsit a facut dragoste ikusa cu yuri/ayame :x de cand asteptam asta :)) [stiu ...pervy me:))] deci ikusa a mai fost cu ayame inainte?chiar ca mai surprins ii adorr pe ikusa si pe yuuri:x cuplul meu preferat
Nu am vazut greseli de tastare[nici nu le am cautat..mai ales la ora asta]modurile de expunere se imbina perfect...sper sa vad ceva si intre hissori si ran )vreau,vreau =))
Pacat ca atunci cand o sa se duca in eden ikusa nu o sa ai fie cu ayame :(( oricum nimeni nu stie ce o sa se intample...doar tu normal :)) [ce propozitie idioata]

Astept next ul cat mai repede
Ja'ne si spor la scris
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie

#66
mersi pentru comentul tau HandofBlood. apreciez gestul:)
Am venit cu continuarea si sper ca si ceilalti care citesc sa imi spuna parerile lor.

Chaos

Akki se dusese furioasa la Ashi care discuta cu Uriel despre ceea ce se intampla cu planul lor.
-O, vad ca nu ai murit inca, gandacule.
-Nu scapi atat de repede de mine, vrajitoareo. Ce, te-a gonit Lucifer de ai aparut pe aici? Intreba Uriel cu un zambet de om multumit pe fata.
-Nu este treaba ta! Tipa Akki scoasa din sarite de zambetul demonului.
-Ooo, deci este adevarat...
-Nu ma pune sa iti mai repet a treia oara. Nu Este Treaba Ta!
-Terminati, amandoi. Ce cauti aici, Akki? Din cate am inteles de la Uriel planul tau a dat gres, deci ce vrei? Intreba Ashi indiferent cu o voce plina de oboseala si tristete.
Tocmai ce vroia sa ii raspunda, cand il vazu. Nu vazuse cum arata cu adevarat de cand se amestecase cu Lucifer. Lucifer era cel mai frumos dintre ingeri, nimeni nu se putea compara cu el, dar acesta fusese inger si acum era cel care ii crease pe demoni, ceea ce insemna ca el era conducatorul lor adevarat si avusese destul timp pentru a invata sa manipuleze demonii si ingeri, pentru a invata cum sa faca lucrurile sa iasa intotdeauna cum isi dorea. Ashi, in schimb, se luptase sa castige titlul de conducator al demonilor, doar ca sa se trezeasca cu Lucifer aparut din senin si care vroia sa isi reia locul ca si conducator de drept. In afara de acest lucru, aflase ca vrea sa o rapeasca pe Ayame si ca avea planuri marete pentru ea, ceea ce il adusese pe Ashi intr-o stare deplorabila, demna de mila. Arata foarte rau si din cate putea sa isi dea seama dupa cum se prezenta, nu se simtea deloc bine, de altfel, nici nu era intr-o situatie foarte buna. Parea lipsit de viata si vorbea ca cineva care nu mai vroia sa traiasca sau poate ca nu mai avea pentru ce sau cine sa traiasca. Vedea dorinta in ochii lui, ar fi vrut sa moara, sa termine cu toate aceste planuri si probleme. Nu mai vazuse niciodata aceasta latura a sa. Daca nu ar fi stiut cu cine sta de vorba ar fi crezut ca ingerii aceia blestemati au facut o greseala atunci cand l-au trimis aici. I se facu mila de el, asa ca se hotari sa nu il mai raneasca si ea. Era destul de ranit si fara ajutorul sau. In afara de acest fapt, persoana pe care ea dorise sa o raneasca nu se mai afla de mult in Ashi, ramasese doar cineva slab si patetic care nu merita nici macar atentia sa. Era de mult spart, spre dezamagirea demonului.
-Nimic. Am venit doar asa... fara sa ma gandesc.
Ii lasa pe cei doi demoni cu gura cascata cand auzisera ceea ce rostise. Nici unul dintre ei nu se astepta la acel raspuns. Se asteptau la tipete si replici dure, dar nu la un raspuns atat de calm si nepasator fara nici un subinteles sau mici cutite ascunse dupa cuvinte.
-Te simti bine? O intreba Uriel care chiar era ingrijorat de sanatatea ei, dupa cate putu sa isi dea aceasta seama.
„Woow! Sinceritate, de la un demon! Asta da noutate.” Gandea Akki dupa intrebarea lui Uriel.
-Da. Nu am nimic. Am avut o cearta destul de rea cu Lucifer, asa ca am venit aici sa ma ajutati sa o prind pe Ayame.
-Cu ce te-am putea ajuta?
-Da. Cu ce te putem ajuta. Eu de abia am scapat cu viata din mainile acelui inger, continua Uriel ca o umbra a lui Ashi.
-Ma veti ajuta spionand.
-Doar atat? Intreba Ashi banuitor.
Nu ajunsese unde a ajuns fiind credul, asa ca Akki nu se enerva vazand suspiciunile lui.
-Da. Am de gand sa ii atrag intr-o capcana si sa ii pun pe politisti umani sa le rapeasca pe fete. Ei nu vor putea sa faca nimic. Se vor uita neputinciosi in timp ce cele doua surori vor fi rapite.
-Ce te face sa crezi ca se vor uita neputinciosi?
-Nu au voie sa omoare oameni. Ei trebuie sa ii pazeasca pe acestia, nu sa ii ucida. Este cel mai mare tabu al lor. Ar trebui sa stii aceasta Ashi, doar si tu ai fost un inger...
-Am fost un inger acum multi, multi ani. Sunt un demon acum. Nu mai tin minte legile lor.
-Nu conteaza. Continua cu detaliile planului tau.
-Nu exista detalii. De aceea am venit la voi sa ma ajutati sa pun la punct planul. Nu credeam ca vei da gres, Uriel, asa ca nu m-am gandit prea mult la planul de rezerva.
-Minunat.
-Da, pana la urma nu ai putea sa o lasi in pace pe fata aceea? De ce esti atat de sigura ca ea este Ayame. Uriel mi-a zis ca nu are nici o aura... spune Ashi obosit.
-Nu stii? Nu ai simtit nimic Uriel, inainte sa fugi ca un las?
-Ce sa stiu?
-Ce sa simt? Am simtit pumnii ingerului, eram atat de batut incat de abia am reusit sa vin aici.
-Patetic.
-Zi o data si scuteste-ne de aerele tale de diva, asa cum spun muritorii.
-Foarte bine, cand Uriel se lupta cu Ikusa, Yuri era singura cu Steph. Nu stiu cum s-a intamplat sau cand s-a intamplat, dar in momentul in care Steph a atacat-o sa o omoare pe roscata, ea deja stia cine este si anume conducatoarea ingerilor, asa ca a tipat, astfel eliberandu-si o parte din puetere. De aici putem trage concluzia ca Ayame si-a recuperat o parte din amintiri, nu toate. Daca isi recupera toate amintirile, atunci ar fi renascut. Partea buna este ca ea inca se afla pe pamant, dar nu stim pentru cat timp, asa ca ar trebui sa actionam repede. A, si Lucifer o vrea pe Ayame vie, asa ca daca vom incerca sa o omorim, noi vom fi ucisi inainte de a apuca sa ne pune planul in aplicare.
-Am facut o vraja care sa o trezeasca pe Ayame sau pe oricare alt inger, daca ar fi existat unul adormit in fata...
-Asta explica trezirea ei.
-Da, spuse Ashi fiind de acord cu Akki.
-Apropo, nu am nimic impotriva planului tau si nici nu ma deranjeaza sa mor atata timp cat Ayame este moarta, afirma Uriel, in ochii avand o mica flacara ucigasa.
-Eu sunt de aceasi parere cu Lucifer. Nu sunt de acord cu ideea de a o ucide pe Ayame.
-De ce, ma rog? Si asa nu va fi niciodata a ta...
-Nu te intereseaza.
-Pentru ca o iubeste, spuse Uriel batjocoritor.
-Este adevarat ca o iubesc, dar daca ea moare va incepe Apocalipsa si sunt prea comfortabil pentru a avea o apocalipsa pe cap. Nu stiu ce planuri are Lucifer, stiu ca ne manipuleaza pentru a indeplini acele planuri, dar dupa cat se pare nu vrea sa apara FallenAngeli. Iar daca asa sta treaba, atunci eu nu ma opun planurilor sale. Te voi ajuta, insa daca aflu ceva despre uciderea conducatoarei o sa ma opun.
-Foarte bine. Oricum nu am o dorinta de moarte.
Cei trei incepura sa vorbeasca si sa se sfatuiasca despre cum aveau sa procedeze pentru a le rapi pe cele doua fete. Nestiind daca cei doi ingeri stiau ca Yuri este Ayame se hotarira sa presupuna ca acestia stiau si sa construiasca un plan eficient. Erau siguri ca daca stiau cine este aveau sa stea cu ochii pe aceasta ca doi vulturi, poate chiar mai rau.

La vila celor doi ingeri

Ikusa se trezeste cu mult inaintea tuturor celorlalti. Stiau foarte bine de ce nu putuse sa doarma. Era una sa dormi cu prietena ta, cu o muritoare pe care o iubeai si era altceva sa faci acelasi lucrur cu conducatoarea ta. Se simtea prost. Simtea ca a tradat-o, ca a facut din ea un inger la fel ca toti ceilalti ingeri si stia ca acesta nu era tocmai adevarul. Intr-un fel nu numai el era de vina ci si corpul ei de muritoare care o indemnase sa faca acel lucru. Problema era ca el nu putea sa treaca peste faptul ca a injosit-o in acel moment, iar daca avea sa afle cineva despre acea noapte atunci nu ar mai fi fost vazuta cu aceasi ochi. Ar fi fost posibil sa fie judecata. Trebuia sa vorbeasca cu Hissori si sa faca in asa fel incat nimeni sa nu mai afle. Era absolut sigur de loialitatea Arkangelului pentru Ayame, amandoi ar fi fost in stare sa treaca prin foc daca ea le-ar fi cerut acest lucru. Asa ca atunci cand se ridica din pat deja luase hotarirea de a rezolva problema pe care o crease. Inainte sa iasa din incapere o mai pupa o data pe roscata, un pupic dulce-amarui de ramas bun si ii sopti la ureche scuzele lui pentru ceea ce avea sa se intample.
Ajungand jos ii vazu pe Castiel si pe Hissori vorbind in soapta in sufragerie. Cand ii vazu isi dadu seama ca desi se trezise primul, statuse doua ore in pat pana sa se hotarasca asupra actiunilor pe care trebuia sa le safarseasca.
-Buna dimineata! Spuse Ikusa, atragandu-le astfel privirele celor doi.
-`Neata! Raspunse Castiel putin obosit.
-Hey! Zise si Hissori.
-Ce faceti?
-Uite vorbeam cu Hissori despre noaptea pe care am avut-o. Nu stiu cum reusiti voi sa va adaptati la acest fus orar, dar eu unul sunt mort.
-O sa te inveti.
-Da. Noi suntem aici de luni bune. Nici noi nu eram prea voiosi in primele cateva zile.
-Nu cred ca o sa am cand. Nu voi sta mult timp pe aici. Sper.
Atunci Ikusa constientiza ca Narkangelul are dreptate. Nu stia cum sa le spuna ca Yuri era Ayame asa ca hotari sa le spuna pur si simplu fara infloriri.
-Yuri este Ayame.
O fraza mai clara de atat nu putea sa gaseasca. Dupa ce rosti aceasta fraza o liniste mormantala se lasa peste ei. Asa cum se asteptase Ikusa, Hissori fu primul care lua cuvantul.
-Cum adica Yuri este Ayame? Intreba el, nevenindu-i sa creada, aproape rugandu-se sa nu fie adevarat, desi nici el nu stia de ce.
-Simplu. Nu intelegi ce inseamna: „Yuri este Ayame”?
-Ba da, dar nu-mi vine sa cred. Adica a fost chiar sub nasul nostru atata timp si noi nu ne-am dat seama...
-Crede-ma nici mie, dar ea este. Este dulcea noastra conducatoare.
-Ati gasit-o pe Ayame? Zise si Castiel nemaiputandu-si retine bucuria.
Nu stia cine era acea fata despre care ei vorbeau, dar pentru el nu conta cine era, conta ca ea era Ayame si ca totul avea sa se rezolve si aveau sa plece din acel loc ingrozitor, plin de miresme nu tocmai frumoase. Nu era un fan al muritorilor si ii apara doar pentru ca aceasta era menirea lui. Ar fi fost bucuros daca ei nu ar fi existat.
-Cum ai aflat?
-Mi-am dat seama aseara, iar cand am intrebat-o mi-a confiramt suspiciunile. Si-a recuperat doar o parte din amintiri.
-Bun. Dar de ce esti trist?
-Trebuie sa jurati ca nu veti mai spune la nimeni. Castiel , tu in mod special. Nu vreau sa te simti ofensat, dar nu te cunosc atat de bine pe cat il cunosc pe Hissori si nici nu stiu unde loialitatea ta este, asa ca imi cer scuze.
-Nu este nimic. Jur pe viata conducatoarei noastre ca ceea ce vorbim aici, aici va ramane.
-Jur si eu! Zise Hissori cu mana pe inima.
-O iubesc pe Ayame. Nu ma intrerupe Hissori. Stiu ca imi vei zice ca o iubesc pe Yuri, dar nu este asa. Nu stiu cum, dar cand am fost langa ea, mi-am adus aminte de tot ceea ce s-a intamplat in timpul primei sale domni.
Nu vroia sa ii marturiseasca Arkangelului ca roscata fara voia ei ii trimise acele amintiri. Nu stia cum avea sa interpreteze el acest lucru. Numai cei care erau foarte aproape putea sa prinda acele semnale pe care un alt inger le emana atunci cand isi amintea ceva.
-Dar nimeni nu isi poate aduce aminte. Asta investigheaza Aoshy cu Ranpu, spuse Castiel intrerupandu-l. Ops, scuze Ikusa. Am uitat ca Ranpu a murit.
-Nu este nimic. Stiu, numai ca uite ca eu cu conducatoarea noastra ne amintim.
-Continua povestea.
Hissori simtea ca ceva nu era in regula. Nu ar fi fost nimic rau in dragostea lui pentru conducatoarea lor, doar daca nu era reciproca.
„Sa fie reciproaca? Ayame sa impartaseasca sentimentele sale?” se intreba el atent la fiecare miscare a brunetului.
-Ideea este ca in prima ei domnie, noi doi, eu si Ayame ne iubeam. Dupa prima noastra noapte impreuna, aici el a acentuat ultimul cuvand ceea ce a facut ca in ochii albastri ai Arkangelului sa sclipeasca o mica lumina, eu am devenit FallenAngel, la scurt timp, Hissori si tu ai devenit unul.
-Stai sa inteleg bine, te-ai culcat cu Maiestatea sa?
-Cum? Eu, FallenAngel?
Castiel ramasese blocat la partea cu „noaptea impreuna”, in timp ce Hissori era mult mai ingrijorat de partea in care el devenea un FallenAngel. Ii intelegea pe amandoi si le-ar fi oferit zambetul lui de baiat rau daca lucrurile nu ar fi fost atat de al dracului de serioase.
-Da si da.
-Dar asta a fost de mult, ce are de-aface cu prezentul?
-Are. Pentru ca se pare ca dragostea dintre noi doi nu s-a stins niciodata, asa ca atunci cand am dat peste Yuri, de fapt nu a fost deloc o coincidenta. Am fost atrasi de puterea ei astrala fara sa ne dam seama, in special eu am fost cel ce era atras.
Arkangelul isi aminti ca in acea seara Ikusa a fost cel care a ales traseul mici lor plimbari.
-Te-ai culcat cu Maiestatea sa? Intreba blondul punand punctul pe „i” ca de obicei.
-Hissori, lasa-l sa vorbeasca, se planse Castiel care nu era la curent cu ceea ce se intamplase.
-Da.
-Acum?
-Da, spuse Ikusa uitandu-se in jos la picioarele lui, simtindu-se vinovat.
-Cum s-a intamplat? Cand?
-Aseara. Nu stiam ca ea este regina noastra, afirma el ridicandu-si ambele maini in dreptul pieptului ca un om care incerca sa se apere de privirile ce il condamnau.
-Stii ce inseamna asta?
-Normal ca stiu. Se pare ca Maiestatea sa nu stie.
-Cum ai putut sa o patezi in acest mod?! Tipa Hissori acuzandu-l.
-Nu stiam ca este ea!!
-Oricum nu conteaza, afirma Castiel care era mult prea calm pentru ceea ce tocmai se petrecuse.
-De ce sa nu conteze? Trebuie sa raportam acest fapt!
-Nu trebuie sa raportati nimic.
La auzul vocii Maiestatii Sale, cei trei se uitara in directia ei, uluiti.
-Ikusa, Hissori... scumpi mei protejati este destinul vostru sa deveniti FallenAngel. Orice ati face, orice veti schimba nu va va schimba destinul. Voi sunteti nascuti sa fiti FallenAngeli, spre deosebire de ceilalti ingeri. Darul acela despre care spuneai nu il stiu decat foarte putini, in acest moment cred ca cei care sunt constienti de acesta sunt: Hissori, Ikusa, Castiel si Hageshi, posibil si Tetsujin. Ceilalti nu stiu pentru ca este un dar periculos.
-Majestate! Spuse Hissori trezindu-se ca intotdeauna primul din visare,
Arkangelul statea in mijlocul celor doi, Ikusa stand in dreapta lui, iar Castiel in stanga, astfel atunci cand ingenunchie ii trase pe cei doi ingeri dupa sine. Apoi in semn de respect isi arata aripile facandu-le sa straluceasca. Ceilalti doi ingeri ii urmara exemplul inca umiti de aparitia ei. Arata ca o adevarata conducatoare stand la baza scarii cu lumina soarelui de dimineata ce ii atingea si mangaia corpului, facandu-i pielea sa straluceasca asemeni unui roi de licurici.
-Ridica-ti-va. Va rog din suflet. Nu trebuie sa va inclinati in fata acesti trup muritor.
Ikusa auzind-o se gandi ca rostise ultimele cuvinte cu dispret, ceea ce nu era deloc genul ei. De altfel, nu ii placea nici modul in care se purta, ii amintea de cineva care incearca sa se adune pentru a deveni regina lor. Era sigur ca in momentul in care avea sa fie singura avea sa se prabuseasca pe canapea, dand drumul depresiei pe care o tinea in frau in acea clipa. Ceea ce deasemenea nu facea era sa vorbeasca cu ei si sa se uite doar la Hissori, prefacandu-se ca el si Castiel nu exista. Stia de altfel ca ea nu se uita la Castiel pentru a nu-l jigni direct pe el, pentru a nu-i da de inteles ca era suparata pe el, dar stia mai bine. Nu avea de gand sa ii arate ca ii pasa, luase decizia de a-si izola inima de cand se ridicase din pat. Daca avea sa ii spuna ca este de gheata, el se va bucura pentru acea remarca. Trebuia sa fie de gheata pentru a o proteja, o va iubi fara sa stie, acesta era pretul pe care trebuia sa il plateasca pentru ca ea sa fie in siguranta.
-Castiel... tu vei deveni FallenAngel, dar nu este destinul tau de a deveni unul. De tine trebuie sa ne ferim. Tu vei reprezenta pericolul, distrugerea omenirii, dar vreau sa iti multumesc pentru sacrificiul tau. Sa nu crezi ca nu iti sunt recunoscatoare, sunt extrem de recunoscatoare.
-De unde stiti ca voi distruge omenirea, Luminatia Voastra?
-Cu fiecare clipa ce trece imi amintesc. Imi amintesc lucruri ce nu ar trebui. Lucruri periculoase ce pot duce la distrugerea sau salvarea noastra si totul depinde numai de noi patru.
-Cand va veti renaste?
-In doua zile, dar pana atunci trebuie sa o trezesti tu, Hissori, pe Ran, in ea se afla Raphael.
Ceea ce omise sa le spuna era ca ea nu putea renaste in doua zile, i-ar trebui cel putin o luna pentru a renaste complet numai ca era constienta ca nu avea o luna, asa ca se hotarise sa ii ceara ajutorul lui Lucifer. Cu ajutorul lui avea sa renasca in doar o ora, numai ca ii era teama de pretul pe care va fi nevoita sa il plateasca.
-Da, regina mea. Maiestatea-Voastra?
-Da?
-Ma gandeam ca poate vreti sa il trimite-ti pe Castiel in Eden pentru a va anunta sosirea, pentru ca totul sa fie gata atunci cand ajunge-ti.
-Foarte bine. Castiel esti liber sa te intorci in Eden. Le vei spune ca cei doi, Narkangelul Ikusa si Arkangelul Hissori m-au gasit si ca de azi inainte vor fi protejati mei impreuna cu tine. Le vei spune cand voi renaste, de ce voi renaste peste doua zile si sa pregateasca incaperea mea plus trei camere pentru protejati mei. Apropo, din aceasta clipa sunteti protejati mei, veti asculta doar de mine si ma veti servi doar pe mine. Ati inteles?
-Da, Inaltimea-Voastra! Spusera cei trei in cor.
-Maiestate, daca imi permite-ti.
-Spune.
-Despre ce s-a intamplat aseara... incepu Castiel sovaitor, nu stia cum sa intrebe si ii era putin c-am teama sa puna in cuvinte ceea ce vroia sa afle.
-Nu vei spune nimic. Nici unul dintre voi nu va rosti un singur cuvant. A fost o greseala, recunosc. Nu sunt invatata cu sentimentele umane. Este prima data cand ma trezesc intr-un cirp uman. Cat despre personalitatea pe care o are aceasta fata, este foarte... hm... cum sa va explic... puternica, dar ea este prea sentimentalista si slaba.
Le vazu reactia celor trei ingeri la cuvintele rostite. Nu o creadeau nici o secunda si aveau tot dreptul sa nu o creada. Niciodata nu ar fi vorbit asa, de sus, despre muritori sau despre oricine altcineva fie si acea persoana un demon numai ca acum era nevoita. Trebuia sa isi reia locul pe tronul Edenului ceea ce o obliga pentru un moment sa fie nesuferita. Se trezise singura in pat, realizand ca totul intre ea si Ikusa s-a terminat. Rezultatul acestei realitati ii facuse inima sa se sparga in mii de bucatele fara sa aibe pe nimeni langa ea care sa o ajute. Numai ca desi adormise ca orice alta fata indragostita, se trezise deja pusa pe tronul conducatoarei. Basmul ei, visul ei frumos disparuse la fel ca si stelele la prima raza a soarelui de dimineata, acum trebuia sa se trezeasca si sa conduca. Nu exista alta alternativa pentru ea.
Hissori la fel ca-ntotdeauna o asigura ca nimeni nu va afla. Era o adevarata bucurie pentru roscata sa auda vocea calma a Arkangelului cum o asigura ca totul avea sa fie bine.
-Da, regina mea. Nimeni nu va stii ce s-a intamplat. Oricum nimeni nu va poate acuza. Eram constienti de riscurile ce implica trezirea Luminatiei-Voastre intr-un corp uman.
Ikusa care pana atunci nu scoase o vorba, se uita direct la ea intreband-o pe neasteptate:
-Ce se va intampla cu Yuri?
Privirea lui o ardea si o durea din cauza ca el se gandea la Yuri, in loc sa se gandeasca la ea.
-Ikusa! Unde iti sunt manierele?
-La gunoi! Spuse furios brunetul.
Nu mai putea sa isi tina furia in frau, il enerva modul in care vorbea, felul in care se purta. Era ca si cum ar fi fost o alta persoana.
-Hissori, lasa-l, spunand aceasta Ayame se intoarse cu spatele la ei pentru ca acestia sa nu vada lacrimile ce aparusera in ochii ei, fara voia acesteia. Isi drese vocea sa fie sigura ca nu i s-a ingrosat din cauza micilor perle cristaline si continua: Yuri nu exista, teoretic nici nu a existat vreodata. Personalitatea ei, modul ei de a gandi sunt o versiune mai proasta a personalitatii si modului meu de gandire. Ca la oricare dintre voi, Yuri este doar corpul uman in care traieste sufletul meu atunci cand este pe pamant, cand voi renaste acest corp se va dezintegra. Nu va ramane nimic din el, iar cand ma voi intoarce voi avea un alt trup, o alta identitate. Nu stiu daca stiti acest lucru, dar semnificatia numelelor noastre se pastreaza. Se adapteaza limbii specifice tarii in care ne nastem. Eu intotdeauna voi fi crin cand voi fi pe Pamant, Ikusa tu vei fi intotdeauna razboinic. Este singurul lucru care nu se va schimba.
-O sa tin minte acest detaliu.
-Bine. Fiecare are cate ceva de facut, in afara mea. Eu ce fac? Intreba Narkangelul.
-Tu vei fi paznicul meu personal.
-Imi pare rau, Maiestate. Dat fiind situatia delicata in care voi doi va aflati... interveni Arkangelul insa nu apuca sa termine ceea ce avea de spus.
-Poftim? Tu nu imi spui mie ce pot sa fac. In plus, Ikusa cu tine trebuie sa deveniti FallenAngeli, daca il pastrez pe Castiel si il trimit pe Ikusa atunci se va strica ordinea naturala si va fi haos. Voi doi trebuie sa deveniti FallenAngeli in acelasi timp.
-Cum se va intampla?
-Nu pot sa va spun. As strica eu ordinea si nu pot sa o fac. Nu exista o alta solutie. Oricum mi-am revenit, asa ca puteti sa stati linistiti in privinta asa zisei relatii dintre mine si Ikusa.
-Foarte bine, Majestate.
Dupa ce Castiel pleca, Hissori vru si el sa plece cand isi dadu seama ca nu stie ce sa faca. Nu o vazuse niciodata pe Raphael, asa ca nu putea sa stie ce amintiri are. Drept urmare se intoarse pentru a cere mai multe informatii despre ingerul Serpahim.
-Da, Hissori? Intreba conducatoarea putin iritata.
-Alteta Voastra, cum il voi trezi pe ingerul Seraphim?
-Vei folosi acele sigilii interzise pe care le invata-ti la scoala pentru a le folosi in cazuri extreme.
-Sunteti sigura ca nimic rau nu i se va intampla, Alteta?
Putea sa citeasca foarte usor ingrjorarea din vocea si privirea supusului ei, dar oricat de mult si-ar fi dorit sa il scape de acea cuta ce i se formase intre sprancene nu putea sa il minta.
-Nu. Dar nu mai avem timp de pierdut si cum nu stim nimic despre trecutul ei, nu avem cum sa ii aducem aminte. Eu zic ca merita riscul, tu nu?
-Da, Maiestate.
Hissori pleca lasandu-i pe cei doi ingeri singuri incercand sa se comporte cat mai normal posibil. Daca ar fi fost vazuti de cineva din exterior care nu era implicat, ar fi zis ca sunt doi indragostiti timizi care nu stiu cum sa faca primul pas pentru a-si declara dragostea cea o simt unul pentru celalalt. S-ar fi inselat amarnic. Cei doi se purtau asa pentru ca isi aratasera dragostea, rezultatul acestui act fiind respingerea lui Ikusa din cauza rangului pe care Ayame il detinea si incapatanarea reginei lui de a renunta asa usor la cel care tinea in mainile sale inima ei.

#67
sper ca de data aceasta sa imi spuneti parerile voastre:)

In camera sa

Ayame dormea linistita in patul ei, visand la viata frumoasa pe care ar fi putut sa o aibe cu Ikusa daca nu ar fi fost conducatoarea lui. Deodata incepu sa auda pe cineva vorbind. Acel cineva ii strica tot visul, aducand-o la realitate cu ajutorul cuvintelor sale. Incet, fara sa isi dea seama, visul ei devenise un cosmar ceea ce o obliga sa se trezeasca rapid din el.
-Bine ai revenit la realitate, regina mea! Spuse umbra ce statea in dreptul draperiilor groase din matase verde, ce erau trase pentru a impiedica lumina diminetii sa intre.
-Ce vrei? De ce imi otravesti visul cu vorbele tale veninoase?
-Credeam ca vrei sa sti cine este acela care te poate iubi...sopti umbra.
Ayame aproape ca vazu un zambet in locul unde trebuia sa ii fie fata, dar scuturandu-si capul dadu vina pentru acea halucinatie pe mintea ei care inca nu iesise de sub vraja somnului.
-Nu ma intereseaza.
-Ieri te interesa. Mai aveai pputin si ma implorai sa iti spun.
-Ieri nu eram tocmai in apele mele. Stii si tu, de abia ma trezisem. Azi, in schimb, sunt in apele mele si am sub control sentimentele acestea umane.
-Nu mai spune... interesant... ieri aveai totusi pe cineva langa tine, azi el a plecat si nu se va mai intoarce, nu este asa?
Nu isi dadu seama ca Ikusa nu era langa ea. Ani in care se trezise singura in pat fara nimeni care sa stea langa ea, sa o tina in brate la pieptul sau isi spusera cuvantul in acea dimineata.
-Unde este el acum? Cine spune ca va mai fi langa tine cand vei renaste? Cine spune ca nu vei fi din nou singura cand vei ajunge in Eden? A, sigur ii poti numi protejati tai, dar oare vor putea ei sa alunge singuratatea care te inconjoara si te mananca incetul cu incetul? Frumoasa si singura, izolata cu puterea care ti-a fost daruita. O pasare rara inchisa in cusca ei frumoasa. Eu ma intreb cat timp vei mai rezista pana vei claca?
Cuvintele lui incepeau sa isi faca efectul deoarece era cruntul adevar pe care intotdeauna se ferise sa il dezvaluie. Acum ca era spus, ca il auzise, inima ei se sparse in bucatele, nimeni neavand cum sa o ajute sa le stranga si sa le puna la loc. Poate ar fi putut sa treaca peste respingerea lui Ikusa singura, dar peste ceea ce dezvaluise acel monstru stia ca nu poate sa mearga mai departe fara cineva care sa o tina de mana pe parcursul drumului. O atinsese unde o durea cel mai rau si monstrul acela stia acest lucru mult prea bine.
-Hai, Ayame. Spune cuvintele magice si o sa fie totul bine. O sa stii cine este acea persoana care te poate ajuta sa suporti puterea si responsabilitatea pe care le ai.
Vroia din tot sufletul sa stie, dar nu putea sa cedeze. Fiind conducatoarea ingerilor nu avea voie sa arate nici un pic de slabiciune sau frica, ea trebuia sa fie cea mai puternica dintre toti. Ea era stalpul lor de sustinere. Responsabilitatile erau numai ale ei, nu avea nevoie de cineva care sa stea alaturi de ea sa o ajute sa le suporte, avea nevoie de cineva care sa o ajute sa uite de acea putere pentru un timp, oricat de putin ar fi insemnat „un timp”. Cineva care avea sa alunge singuratatea din jurul ei. De un lucru era sigura si anume: nu avea sa ii dea acelui monstru satisfactia de a vedea-o plangand. Asa ca hotarita isi ridica privirea si se uita la acea umbra cu dispret si raceala.
Cel care controla umbra isi dadu seama de schimbarea provocata in atitutdinea conducatoarei. Ochii ei nu mai erau deloc patati de micile puncte de nesiguranta si luciosi din cauza posibilelor lacrimi si aveau sa apara, ci acum erau de un verde de gheata, rece si dur. Ar fi jurat ca ochii ei sunt facuti din smaralde adevarate. Acei ochi il facusera sa fie constient ca orice ar fi zis atunci nu ar mai putea sa o afecteze deloc, asa ca trase draperia grea lasand lumina sa intre in camera, spulberand astfel toate umbrele din camera. Cu cateva minute in urma crezuse ca o infranse, ca o facuse sa cedeze, dar dupa cate se vedea mai avea mult de munca pana cand ea avea sa cedeze. Nu il deranja sa astepte, ba dimpotriva facea jocul mult mai atragator si interesant. Ar fi fost usor, mult prea usor sa o infranga atat de repede, dar dupa cat se vedea isi merita pe deplin respectul cherubimilor, chiar se ridica mult peste asteptarile supusilor sai. Ramase placut surpins sa vada cat de multa putere are in ea. El tinea mintea un inger timid si slab, usor influentabil care fusese urcat fortat pe tronul conducatoarei ingerilor, oferindu-i control absolut asupra vietii lor si a oamenilor. De atunci crescuse si se transformase dintr-un boboc, intr-o frumoasa floare exotica, o adevarata raritate.
Ayame ramase uimita cand umbra disparu fara a mai spune nimic. Nu stia de ce facuse acel act, ce o indemnase sa traga draperia si probabil nu avea sa afle niciodata, dar nu o interesa prea tare. Nu gasea in ea puterea de a incerca sa afle ce era in capul acelei chesti. Dand din umeri nepasatoare se ridica din pat, ducandu-se sa faca un dus rece pentru a se mai calma. Isi dadu seama cand stropii mici si reci de apa ii loveau usor pielea ca lacrimi fierbinti curgeau formand adevarate rauri pe chipul ei, contopindu-se cu apa rece si ea nu putea sa le opreasca.
Nici prin gand nu ii trecea ca ii era urmarita fiecare miscare pe care o facea si ca era inregistrata si analizata.


Capitolul XII

In Eden

Uragiri se plimba linistit pe drumurile pustii din Eden. Continuase sa ii spioneze pe ingeri si sa afle ce mai puneau ei la cale, dar nu mai venise nimeni sa ia informatiile de la el. In acest caz, considerase ca Ashi ori a uitat de el ori nu mai avea nevoie de el, asa ca l-a lasat sa se descurce cum poate. Nu il deranja deloc atitudinea lui Ashi, de altfel se si asteptase la asa ceva. El avea asigurat locul in Iad datorita hartiei pe care o semnase conducatorul demonilor si pe care o tinea in permanenta in buzunarul interior al hainei lui. Ii placea situatia in care se afla pentru ca nu trebuia sa se chinuiasca prea mult pentru a afla toate amanuntele, de aceea nu mai era nevoit sa isi ascunda urmele. Deja ingerii incepusera sa renunte la cautarile lor dupa tradator. Nemaigasind nici o informatie secreta care sa lipseasca, cei doi sefi ai consiliilor renuntasera si ei la a-l mai cauta. Din aceasta cauza atunci cand se plimba pe strazi la miezul noptii nu se mai obosea sa ascunda culoarea rosiatica a ochilor sai. Tocmai acest lucrur il condamna la moarte. In acea seara, Castiel nerabdator sa le spuna marea veste semenilor sai, se grabea sa ajunga la Tetsujin pentru a-l ruga sa convoce cele doua consilii.
Castiel fiind foarte grabit, nu vedea pe unde merge din cauza ca era cu gandul la tot ceea ce se intamplase si la felul cum avea sa le dea vestea cea mare membrilor consiliiului. Nu mai putea de fericire ca Ayame avea sa se intoarca foarte curand in Eden. Asa ca era o minune ca pana in acel moment nu lovise pe cineva. Din pacate sau poate din fericire, minunile nu dureaza prea mult, asa ca nu era nici o surpriza atunci cand daud peste Uragiri.
In ciuda grabei sale, Castiel observa fara sa vrea ochii rosiatici ai lui Uragirii si sari doi pasi inapoi, departandu-se instinctiv de el. Nu ii lua mult timp sa isi dea seama ca el este tradatorul. Initial se uita umit la cel ce statea in fata sa, dar apoi recapatandu-si calmul, incepu sa vorbeasca.
-Tradatorule! Spuse maraind printre dinti.
-Vinovat! Pacat ca nu exista nici o curte de judecata sa pronunte sentinta. Acum ca m-ai descoperit ce vei face, Narkangelule?
-Te voi pedepsi. Normal.
-Crezi ca ma poti invinge? Ca ma poti duce in inchisoarea voastra, viu? Ce gluma buna! Zise razand ca un adevarat infumurat cu nasul pe sus.
-Nu imi pasa cum te duc in inchisoare, atata timp cat stiu ca vei plati pentru moartea lui Ranpu.
-O! Un adevarat cavaler in armura alba...sau neagra? Vezi tu, eu stiu cine esti, Castiel, dar nu asta este curiozitatea mea legata de tine. Intrebarea mea este: „Ce esti tu de fapt, Narkangelule?”. Un inger alungat din casta sa? Un inger ce nu poate apartine nici unei caste din cauza culorii aripilor sale si a lipsei de abilitati?
Ca orice alt demon sau mai bine zis semi-demon, Uragiri stia sa puna punctul pe „i”, sa scoata la suprafa lucrurile pe care tu nici nu indraznesti sa le gandesi pentru ca sunt atat de dureroase.
-Nu ma atingi tu pe mine, tradatorule, lichea ce esti. Sunt ceea ce sunt. Nu te intereseaza pe tine acest aspect. Eu spre deosebire de tine am un loc unde ma pot intoarce oricand. Tu ai asa ceva demonule? La prima greseala facuta ai zburat din aceasta lume.
-Poate ca da, poate ca nu, dar sincer pentru moment imi place viata mea de aici si nu am nici cel mai mic gand de a te lasa sa scapi sau sa ma prinzi.
-Vom trai si vom vedea.
Castiel avu ultimul cuvant. Uragiri fiinf mult prea atent la fiecare miscare a oponentului sau pentru a se mai gandi la un raspuns. Nu vroia sa ii dea ocazia sa faca el prima miscare. Nu isi permitea sa piarda. Daca ar fi pierdut, totul avea sa se duca de rapa si nu avea sa piarda doar aceasta confruntare ci si locul special din Chaos dat de Ashi. Nu dura mult acest dans al lor, deoarece Castiel se hotari sa faca el prima miscare, plictisindu-se de dansul lor. Asa ca incerca sa ii puna piedica pentru a-l dezechilibra si o data la pamant avea sa i-a totul sfarsit. Din pacate manevra nu ii reusi, in schimb se trezi cu un pumn in abdomen care il propulsa la castiva metri departare. Pana sa apuce din nou Uragiri sa il loveasca, el se ridica in picioare si i-o lua inainte, lovindu-l. Incepusera amandoi sa se lupte cu toata forta si puterile lor astrale, fiind contienti ca lupta devenise una din care numai unul dintre ei iese viu. Amandoi au reusit sa plaseze destul de multe lovituri bune, dar au si incasat multe lovituri. Intr-un final lupta devenise un test al rezistentei pe care il castiga Castiel. Acesta reusi sa plaseze un pumn in dreptul inimii lui Uragiri, cand acesta se pregatea sa arunce spre el o mingie de foc, pumnul il facu pe demon sa isi piarda cunostinta.
Vazu cum pumnul se indreapta spre el, numai ca nu mai avea mult din vraja pana sa poata arunca mingia de foc si atunci cand se hotari sa renunte la acea vraja era prea tarziu pentru ca el sa mai poata face ceva. Stia inca din-nainte sa il atinga ca avea sa fie lovit in dreptul inimii si ca va lesina. Lesina cu gandul ca nu a putut sa faca absolut nimic sa evite acea lovitura. Avea sa regrete aceasta infrangere.
Se trezi in inchisoarea din subsolul palatului conducatoarei ingerilor. La inceput nu isi dadu seama unde se afla, dar incetul cu incetul amintirile i-au revenit. Era nervos din cale afara ca a pierdut, dar era in acelasi timp constient de ceea ce il astepta. Din pacate pentru el nu putea sa faca nimic in acel moment din cauza ca era legat de maini si de picioare, literalmente. Putea sa incerce sa fuga atunci cand era in drum spre sala de consiliu, dar nu ar fi putut sa ajunga prea departe si pe deasupra cei din consiliu nu ar mai fi avut mila pentru el daca ar fi incercat sa fuga. Se hotari sa vada ce pedeapsa avea sa ii dea consiliu, doar nu era inca demon, oficial.
In timp ce el se gandea si intoarcea si rasucea fiecare idee, despicand firul in patru, auzi pe cineva venind. Se panica dandu-si seama ca nu putea sa se apere si ca va fi condamnat la viata in Iad pentru totdeauna, ceea ce era rau in sentinta era ca pentru a-l trimite in Iad, asa cum vroiau ei, trebuia sa il omoare mai intai, dupa care aveau sa il trimita acolo. Daca il omorau, el pierdea dovada care ii asigura un loc sigur in Chaos si atunci o incurca. Rau de tot.
Ingerul intra in celula lui si ii puse catusele la maini si picioare pentru a fi sigur ca nu va incerca sa scape, dupa care il puse sa mearga in fata ghidandu-l in directia buna.
Stia unde il duce. Il ducea in camera in care se intruneau de obicei cele doua consilii. Putea ajunge acolo si cu ochii inchisi, dar era atat de speriat de soarta care il pastea incat totul i se parea foarte schimbat si ciudat. Se simtea asa din cauza ca acum nu mai mergea pe acel drum ca un om liber ci ca un prizonier. Acel drum devenise ultimul lui drum pe care avea sa il pargurca in viata si el stia mult prea bine acest lucru.

#68
iarăşi prima la comm...mă cam învăţ
mi-am învins lenea asta mare şi ti-am lăsat comm aşa cum ţi-am promis
deci îmi place foarte mult Căt mă bucur ca l-a gasit pe trădător aşa îi trebuie.Nu-mi place cum a devenit relaţia dintre Ikusa si Ayame.Căt de uimit a putut să fie Hissori .Oricum, până la urmă nu este vina lui.Şi ea a vrut.Defapt au vrut amândoi.Cât sper să fie din ou împreunaNu-i aşa că o să fie?
Îmi pare rău şi de Hissori şi Ran.Acum ca ea e îngerul Raphael nici ei nu o să poată fi împreună .Şi făceau o pereche frumoasă. Descrii atât de frumos.Nici nu mai ştiu ce să scriu
Pune repede next-ul ca altfel...

Ja'ne ÅŸi Kisses :*>:D< :bye:
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie

#69
scuze pentru intarzere:)
In camera lui Ran

Hissori se opri in fata usii camerei lui Ran. Ridicase mana sa bata in usa, dar ezita si lasa mana jos. Stia ce trebuia sa faca, insa nu vroia. Distrugerea sigiliilor era un lucrur ingrozitor pentru cel ale carui sigilii trebuie distruse, nu era sigur ca poate sa duca sarcina pana la capat dar trebuia sa incerce. Daca vedea ca o face sa sufere prea mult atunci se oprea si ii spunea reginei lui, ca nu poate sa duca sarcina la indeplinire, sigur il va intelege. Nu putea sa renunte fara sa incerce, deoarece lui ii pasa daca ea suferea, altui inger poate nu i-ar fi pasat. Ridica din nou mana, dar de aceasta data batu la usa, intrand cand o auzi pe Ran poftindu-l inauntru.
-`Neata, Hissori! Il saluta Ran fericita.
Se duse la el pentru a-l imbratisa si a-l saruta, iar acesta nu se impotrivi nici macar o secunda. Ba din contra, o stranse si mai tare in brate si atunci cand ea vru sa rupa sarutul, nu o lasa, obligand-o sa continuie. Nu vroia sa inceapa ceremonia, pur si simplu nu vroia, dar trebuia sa o faca, insa dupa ce sa gandi mai bine se hotari sa ii spuna totul dupa ce avea sa o faca fericita. O ora sa o petreaca in compania ei, o ora si apoi putea sa moara fericit. Asa ca o lua in brate, punandu-i o mana sub genunchi si cu cealalta sustinandu-i spatele si o duse la pat, unde o arunca, rupand astfel contactul cu trupul ei, dar si sarutul. Ran se uita la el uimita si cand il vazu ca isi da tricoul jos, uita ce vroia sa il intrebe din cauza pieptului sau plin de muschi. Nu era la fel de bine facut ca Ikusa, dar avea ce arata. Cand vru si ea sa isi dea rochia din bumbac subtire jos, Hissori puse mana pe mainile ei si o opri facandu-i semn cu degetul ca nu are voie sa se dezbrace. Aceasta intelese aratandu-i un zambet plin de promisiuni. Dupa ce isi dadu jos pantaloni, Arkangelul se arunca in pat si se juca putin cu roscata, pana sa se apuce sa o dezbrace. Incepu cu bluza ei subtire si apoi continua cu fusta din acelasi material cu bluza si ramase placut surprins cand vazu lenjeria din datela care nu acoperea nimic. Inghiti nodul ce se formase la vederea trupului ei in toata splendoarea sa si incepu sa o sarute pe fiecare milimetru de piele, avand grija sa o elibereze din acele bucati de material. Totul de aici degenera intr-o muzica minunata formata din sunetele a doi indragostiti ce isi demonstreaza dragostea. I-a cerut o ora si Ran i-a dat o ora, cand acel timp s-a terminat Hissori se simtea in al noualea cer, singurul lucru care ii umbrea acea bucurie era umbra ritualului pe care trebuia sa il faca. O mai saruta o data, inainte sa deschida gura.
-Mmm... ce dulce esti, zise Hissori.
-Stiu. Intotdeauna mananc o bomboana dimineata. De aceea sunt atat de dulce, spuse Ran scotand limba.
-Am ceva important si serios sa iti marturisesc.
-Atunci spune, zise Ran devenind dintr-o data serioasa.
-Nu este atat de usor...
Ingrijorarea domnea pe fata fetei cand il auzi. Se intreba ce era atat de important si greu de marturisit de il facea sa stea incruntat si serios. Se intreba ce avea sa faca de acum incolo daca el se va desparti de ea si va pleca. Tocmai cand isi deschisese inima in fata unui baiat, acel baiat i-o frangea. Nici nu putea sa explice cum se simtea, de altfel nici nu stia ce simtea cu exactitate. Nu mai putea sa astepte, sa il lase sa termine ce are de zis deoarece simtea ca explodeaza.
-Trebuie sa plecati? intreba ea cu jumatate de gura, luand cearceaful si infasurandu-se in el si dandu-se jos din pat.
O vedea cum sufera, cum trece de la o stare la alta in cateva secunde, insa ii era foarte greu sa isi gaseasca cuvintele. Statu doua minute uitandu-se la ea pana reusi sa raspunda, doua minute care devenisera cele mai grele minute prin care trecuse vreodata.
-Nu este vorba despre acel lucru. Este vorba despre ceva care iti va schimba conceptia asupra lumii. Cred ca ar trebui sa stai jos.
Hissori o lua de maini si o obliga sa se aseze din nou pe pat, in timp ce el isi trase unul dintre cele doua fotolii ce se aflau in camera langa pat pentru a sta in fata ei.
-Bun. Te-as ruga sa fi atenta la ceea ce iti voi spune si sa te calmezi, bine?
-Bine.
-Bun. Yuri este obsedata de ingeri. Ea crede ca ei exista, stiai?
-Da. Trebuie sa fi prost sau orb sa nu iti dai seama de acest fapt.
-Ok. Ea este obsedata de ingeri deoarece ea este un inger.
Facu o pauza, asteptand nerabdator raspunsul si reactia ei.
-Stiam ca este un inger. Este atat de buna, o adevarata sfanta, zise Ran incepand sa se relaxeze din ce in ce mai mult.
-Nu la asta ma refeream. Ea, eu, Ikusa si Castiel suntem ingeri. Ingeri cu adevarat. Avem aripi albe si puteri... se opri cand vazu expresia roscatei.
Ran se uita la el ca la un nebun. Se vedea clar pe fata ei ca nu il credea.
-Nu ma crezi. Nu este nimic, o sa iti arat.
-Da, da. Daca tu esti inger, eu sunt regina Angliei.
Hissori se ridica, aratandu-si aripile impecabile lasand-o pe Ran fara cuvinte, uitandu-se cand la el cand la aripile ce aparusera din senin in spatele lui. Se ridicase de pe pat si se duse sa atinga aripile lui. Cu uimire, observa ca acestea erau adevarate si nu erau nici un fel de proiectie sau farsa a sa.
-Dar, dar cum de aseara nu le-am simtit sau acum cateva minute? Adica erai gol si tin minte ca ti-am pus de mai multe ori mana pe spate. Era fin si nu se afla nimic acolo.
-In mod normal chiar daca nu le vezi, le poti simti, dar se pare cca daca le ascundem mult timp atunci voi nu le mai puteti simti. Am aflat acest lucru de curand, oricum credema ca nu riscam sa afli despre noi daca nu eram siguri ca nu le poti simti. Nu stiam acest amanunt deoarece nu am avut niciodata ocazia sa stam mai mult de o zi pe pamant. Nu avem voie sa ne amestecam in viata voastra.
-Ce cautati aici? De ce ati stat atat de mult?
-Sa incep cu inceputul, acum ca ma crezi. Noi, ingerii, suntem impartiti in doua caste.
-Caste?
-Da, le poti numi rase. Casta mea se numeste Arkangel, casta lui Ikusa se numeste Narkangel. Arkangeli au aripi albe si poseda puterile noptii, iar casta Narkangelilor au aripi nehre si poseda puterile zilei.
-Woow... nu-mi vine sa cred.
-Nu este tot. Pentru ca suntem diferiti Dumnezeu ne-a dat o conducatoare. Ea se numeste Ayame, este unica noastra conducatoare. Toti ingeri au durata de viata in jur de trei sute de ani, cand ne vine timpul si murim, ne reincarnam pe Pamant ca oameni. In functie de cum ne traim viata ca muritori putem sa ne intoarcem in Eden sau sa devenim demoni. Deasemenea timpul trece mult mai greu pentru noi, de exemplu o zi de-a noastra inseamna pentru voi trei zile.
-Oameni pot deveni ingeri?
-Da, doar cei pe care voi ii numiti sfinti. Oameni extrem de buni care toata viata lor au facut numai bine si nu au avut niciodata vreun gand rau. De altfel, ei pot deveni si demoni daca sunt ucigasi in serie sau altceva de acest gen.
-Ce s-a intamplat de ati fost nevoiti sa coboriti pe Pamant?
-Vezi tu, regina noastra a murit acum cativa ani de batranete, iar acum cateva luni am descoperit ceva foarte ingrijorator, am fost trimisi eu si Ikusa aici sa o gasim pe Ayame si sa o aducem inapoi in Eden, pentru a rezolva problema.
-Ati gasit-o?
-Da.
-Cand?
-Aseara.
-De ce imi spui mie toate aceste lucruri? Nu cumva eu sunt regina voastra?
-Nu. Yuri este... conducatoarea ingerilor. Tie iti spun pentru ca tu esti Raphael, ingerul Seraphim, sau cel putin noi credem ca tu esti. Nu stim sigur.
-Ce rang am ca inger Seraphim? Sunt din casta ta sau din a lui Ikusa? Cum spueai ca se numesc? Intreba Ran incercand sa isi aminteasca numele.
-Arkangeli si Narkangeli si nu. Tu si Ayame si plus cativa ingeri sunteti speciali: ayame poate sa ne conduca deoarece are o aripa alba si una neagra care ii ofera puterile celor doua caste, toate puterile plus cateva pe care numai ea le poseda. Raphael este ingerul inocentei si al cinstei avand abilitatea de a calatori in timp si a vedea ce se va petrece in viitor. Un FallenAngel are puterea zilei, celalalt pe a noptii dar sunt de o suta de ori mai puternici decat ingeri normali, ei mai au si alte puteri, dar nu stim prea multe despre acestia. Deasemenea impreuna pot aduce haosul sau pacea, de a echilibra lumea, iar ultimul inger se numeste Sacred Wings si il egaleaza in putere si frumusete pe Lucifer. Se spune despre acesta ca are abilitatea de a crea alte vietati si poate sa redea viata si sa o ia.
-Am observat ca cei doi FallenAngeli si Sacred Wings nu au nume ci doar un rang, de ce?
-Pentru ca nu am crezut ca exista. Pana acum ceva timp nu aveam decat niste basme vechi despre ei, povesti in care nu aveau nici un nume ci doar ragul lor. Ingerul Seraphim este singurul din aceste basme care detine un nume. De altfel noi nici nu credeam ca exista, niciodata nu au aparut in arhivele noastre ca date concrete. Au fost doar niste fabulatii.
-Este... incredibil. Sora mea este conducatoarea ingerilor, baiatul pe care il iubesc este arkangel, iar eu se presupune ca sunt si eu un inger. Viata mea nu va mai fi niciodata la fel, spuse ea plina de entuziasm, neintelegand de fapt ce inseamna aceasta schimbare.
Hissori nu vedea nici un sens in a-i marturisi ca daca se dovedea ca ea nu este Raphael atunci i se vor sterge amintirile despre tot ceea ce se intamplase pana in acel moment, plus amintirile despre sora ei. Daca nu era Raphael, Ran avea sa fie singura la parinti, nestiind niciodata ca avusese o sora pe nume Yuri.
-Este o problema.
-Ce problema?
Se trezi roscata din incantarea si entuziasmul ei copilaresc la auzul tonului serios cu care rostise cuvintele.
-Vezi tu, pentru ca este prima data cand incercam sa o trezim pe Raphael, nu stim ce amintiri poseda, nu stim ce ar pputea sa o trezeasca asa ca trebuie sa o trezim prin alta metoda.
-Cand un inger se reincarneaza pe pamant sufletul sau este inchis cu trei sigilii. Un cherubim, acesta este rangul nostru, are in mod normal trei sigili, cineva care este foarte important sau care este in contact cu regina zi de zi are patru sigilii. Regina noastra are cinci. Sigiliie cresc in functie de cat de important este acel inger. Acum eu nu stiu cate ai tu, dar este foarte dureros sa rupi al treilea sigiliu si durerea creste de la al treilea in sus. Primele doua vor fi doar putin incomfortabile.
-sa inteleg ca trebuie sa distrugi sigiliile ca sa o trezesti pe Raphael?
-Da.
-Dar daca nu sunt? Cum afli?
-Cand voi incerca sa distrug primul sigiliu o sa vad daca esti sau nu Raphael, dupa reactia ta.
-Ce reactie voi avea?
-Vei intra in coma si te vei trezi dupa cateva zile daca nu esti si daca esti nu vei pati nimic
-Ce se va intampla cu mine daca sunt?
-Nimic. Corpul tau se va dezintegra si vei renaste, dar personalitatea si modul tau de a gandi nu se vor schimba. Vei continua sa fi tu numai ca mai inteleapta cu mai multe cunostinte despre lumea inconjuratoare.
-Presupun ca eu nu am nici un cuvant in aceasta situatie, daca ma impotrivesc tu o sa ma legi, nu?
-Da. Esti pusa in fata faptului implinit.
-Ce trebuie sa fac? Intreaba ea resemnata.
-Esti de acord?
-Nu sunt, dar prefer sa fiu libera, nu legata.
-Odata ce incep ritualul nu vei putea iesi din cercul pe care o sa il fac in jurul tau.
-Nu este nimic. Nu am nici o intentie de a fugi.
Fara a mai spune un cuvant, hissori incepu sa mute fotoliile si masuta, eliberand camera pentru a avea loc sa deseneze pe covor cu un praf ciudat, un cerc inconjurat de triunghiuri. Pentru ran desenul arata ca un soare, ceea ce i se parea ciudat, nu stia ea prea multe despre ritualuri. Insa atunci cand se gandi mai bine isi dadu seama ca nu stia nimic despre ingeri asa ca nu avea de unde sa stie ce este potrivit si ce nu este potrivit pentru asa ceva. Dupa ce termina desenul, Hissori o pofti pe Ran sa ingenuncheze in mijlocul acelui soare. Si ritualul incepu.

#70
I can't belive :X Hissori s-a culcat cu Ran:X De cand asteptm sa fie un capitol cu ei doi.In sfarsit mi s-a indeplinit dorinta.Ador capitolul asta.E super:x.
Am observat cateva greseli de tastare dar oricine are.Ne tii in suspans.Atat de mult suspans.Nu am vazut probleme cu exprimarea.Defapt tu niciodata nu ai probleme cu exprimarea.
Actiunea nu este grabita.Iarasi nu mai stiu ce sa spun.Pentru ca e perfect;x

Astept next-ul si repede ca altfel turbezz :))
Ja'ne and Kisses :* >:D<
Mulat inspiratie :bye:
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie



Subiecte de discuție similare...
Subiect: Autor Răspunsuri: Vizite: Ultimul răspuns
  Cand imaginatia prinde aripi yume^^ 4 3.281 23-04-2012, 08:25 PM
Ultimul răspuns: yume^^
  Inger fara aripi Kyandi. 2 2.446 31-03-2012, 10:32 PM
Ultimul răspuns: hiimera
  Ritmuri insangerate nimeni 29 17.169 31-12-2011, 03:32 PM
Ultimul răspuns: Savarina Ali
  Bataie din aripi Ichigo. 2 2.524 02-06-2011, 10:24 PM
Ultimul răspuns: Hanna2300
  Zbori fără aripi ÅŸi zâmbeÅŸti plângând. Lust. 4 3.474 13-04-2011, 09:42 AM
Ultimul răspuns: Lust.
  Aripi frante Child Of Sunset 12 8.011 25-11-2010, 09:46 AM
Ultimul răspuns: Child Of Sunset
  Aripi negre bluedark 0 2.140 30-08-2010, 09:01 AM
Ultimul răspuns: bluedark
  ÃŽi vei da ingerului care nu poate zbura…aripi? Axxa.No.Way 39 29.251 20-02-2010, 09:05 PM
Ultimul răspuns: Irukandji
  Cand demonul prinde aripi Irukandji 13 10.125 19-10-2009, 06:29 PM
Ultimul răspuns: Baunne
  Ingerii nu zboara,fara sa aiba aripi Lexi 2 3.028 23-06-2009, 04:42 PM
Ultimul răspuns: Lexi


Utilizatori care citesc acest subiect:
5 Vizitator(i)