Roşul tău în seringa mea - Versiune listare +- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum) +-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone) +--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction) +---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169) +---- Subiect: Roşul tău în seringa mea (/Thread-Ro%C3%85%C5%B8ul-t%C3%84%C6%92u-%C3%83%C2%AEn-seringa-mea) |
RE: Roşul tău în seringa mea - Flash - 18-12-2011 Capitolul 12
- Tu ce mai vrei ? Nu ne poţi lăsa în pace măcar o zi ? mă întreabă în timp ce îl prind pe Emilian de umăr şi îl răsuces, luându-l cu mine afară. Giulia aruncase câteva cuvinte în urma noastră sperând să le prind, dar nu aveam cum fiindcă eram prea concentrat la ce aveam de zis. Pentru o persoană nobilă, drăguţă şi inteligentă ca Emilian să eşueze în asemenea manieră cu viaţa. Măcar el să fie fericit, dacă eu o făceam pe Doctorul House în spitalul ăsta. Cu toate astea am mers stângaci lângă el. În sensul că în timp ce îmi sorbeam cafeaua ca să rămân pe fază, îi tot povesteam că Victoria era însărcinată şi el era tatăl copilului şi cum că aceasta dorea un avort, dar renunţase în speranţa că îi voi povesti tot ce cunosc despre ea şi noua veste.Emilian m-a surprins. A început să plângă în mijlocul spitalului, eu ţinându-l de braţ şi consolându-l. O asistentă nouă a trecut prin faţa noastră. Doream să strig. Cucoană nu suntem homosexuali, dar pentru prima dată în viaţă aveam senzaţia că sarcasmul meu era plin de sine aşa că doream să-i dau un şut direct undeva şi să-l lasă să cadă într-o prăpastie ascunsă de ochii lumii. După ce Emi s-a lămurit am înţeles în ziua aia două chestii. S-au împăcat, iar Giulia a aflat vestea. Mica scorpie era fericită deşi întreba de unde aflu eu primul toate tâmpeniile familiei. Al doilea lucru am aflat că tata băuse nişte suc de mure în loc de vin aşa că a trebuit să-i prescriu mamei un medicament. Era alergic la mure. Bietul de el a trebuit să îndure şi atenţionările şi mustrările Coanei Gheorghiu care avea senzaţia că la etajul trei al blocului nu se aude nimic, însă de la balcon de afară se puteau auzi câteva sunete de făcăleţ trântit în câteva părţi ale corpului. I-am spus mamei să nu-l încingă prea tare fiindcă îl iubeşte, dar ştie dânsa cum să-l răsplătească pentru eforturile de 40 de ani de căsătorie. Nu conta asta însă. Nu că a băut sucul de mure şi alergia nesuferită fuse declanşată ci încercase să bea vin lucru ce mama nu îl suporta. Pe la trei însă am fost întâmpinată de vocea aceasta răguşită în telefonul meu. Ţipase prea tare aşadar. - Şi dragu meu, puiul mamii să-ţi zic. Tac'tu este un cocoş de primă clasă, auzi ciorbiţa lu' mama de perişoare ? - De când am ajuns ciorbiţa dumitale, mamă ? întreb eu îngrozit. Speram să nu aibă dânsa intenţii canibale. - Tu eşti şi miericica lu mămica puiul vieţii mele. - Bine că sunt desert. Felul unu nu îmi place. Fiind ultimul, mă scapă de emoţia ingurgitării. - Păi vezi, iubireţule. Auzi, ţi-ai găsit vreo iubită ? Nu e vreo asistentă drăguţă, amabilă şi chic acolo să te aibă şi pe tine ? mai repede dom'le că doresc nepoţi. - Nu mă pot reproduce singur . - Ce păcat. Hai că te lasă mămica. Se duce să-i cumpere soţiorului nişte bandaje. - Chiar aşa tare l-ai marcat fizic ? Data trecută ştiu că a trebuit să vin cu glicemia în seringă pentru că te-ai asuns lângă maşina de spălat cu o mască pe faţă de Halloween şi când a intrat săracu tata în baie l-ai speriat aşa tare încât a leşinat şi a căzut pe coşul de rufe împrăştiindu-ţi chiloţii pe bolul meu de cereale ce căzuse din mâna lui. - Lasă dragă îi trece lui. Mă iubeşte mult. Hai că te lasă mămica. Şi cu asta, închise apelul lăsându-mă singur. Nu chiar fiindcă după m-am dus la coţofana aia ce avea să-mi fie studentă pentru o perioadă. Am început să vorbim civilizat lucru ce m-a marcat deosebit fiindcă la un moment dat mi-a atins mâna. Educat ce am fost m-am scuzat instinctiv, dar parcă îi plăcea să intre în joc juvenil cu mine de parcă eram doi adolescenţi. A râs când i-am povestit că sunt singur şi m-a invitat la o cafea chiar după ce avea să iasă din spital. Cu alte cuvinte, putea fi un plan să-şi bată joc de doctorul amărât, prea iubit de copii şi mămici, mămoşit de către mă-sa ce îşi bate soţu cu făcăleţul când fură vin din bucătărie, ce uită să mănânce acasă şi dă naştere unor copii mâncând biscuiţii cu ciocolată furaţi de la un copil de 3 ani şi ascunşi bine în birou. M-am simţit însă flatat de interesul oferit şi simţeam că se schimbase în sensul că nu se mai comporta ca o vrăjitoare. Nu eram sigur de intenţiile ei, dar doream să aflu. RE: Roşul tău în seringa mea - Flash - 02-01-2012 Capitolul 12
Giulia Când mă externase din spital nu îmi spusese să nu fac efort pentru a nu mă apuca durerea de cap. Aveam o migrenă îngrozitoare È™i îmi simÈ›eam capilarele înfundate, mute sau blocate de o durere ucigătoare ce îmi săgeta tâmplele. Nu îmi permitea să fac miÈ™cări mai mult mă captura la pat È™i nu îmi dădea voie să fac nimic. Tot ce făcusem a fost să spăl vasele pentru Emi niciodată nu È™tia cum È™i nici nu îi plăcea mai ales atunci când venea de la spital îl cuprindea o lene tâmpită ce îl imobiliza în faÈ›a televizorului sau laptopului. Dacă era a doua variantă, cel mai probabil juca un joc. Cu puÈ›in noroc avea să-mi treacă. Găsisem niÈ™te buline prin dulapul fratelui meu. Cu bune cu rele avea să nu mă mai doară aÈ™a tare ci probabil mici înjunghieturi prin zona lovită în momentul impactului ce aveau să lase echimoze urâte pe care nici fondul de ten nu avea să le ascundă.Dar cum David a spus că nu voi putea ieÈ™i din casă prea curând, nici o cunoÈ™tință de a mea nu mă va vedea în acel mod, mai ales că fără bandaje arătam ca o femeie abuzată fizic de către soÈ›ul beÈ›iv. Lucru ce nu l-aÈ™ fi permis niciodată. ÃŽnsă când am luat taxiul spre casă - la insistenÈ›ele mele - È™oferul mă privea dubios. Voiam să îi dau o explicaÈ›ie, dar de când dădeam eu de È™tire viaÈ›a mea personală unui străin ? Am considerat că nu trebuie să-mi afle o parte a vieÈ›ii mele pe o perioadă de douăzeci de minute aÈ™a că mi-am rezemat capul pe geamul rece al maÈ™inii È™i am aÈ™teptat să ajung. Am tăcut lăsându-l să creadă ce doreÈ™te. Eram prea nesuferită atunci. Doctorul David era un om destins È™i oarecum ciudat în sensul că avea anumite ieÈ™iri de om nedormit È™i fără un cămin stabil deÈ™i nu era deloc adevărat. ÃŽnÈ›elesesem de la Emilian că avea un apartament imens, bine mobilat È™i o duce chiar foarte bine. Are o maÈ™ină interesantă - aceiaÈ™i cu care a dat peste mine - È™i că părinÈ›ii lui stau undeva mai departe de acesta într-o casă drăguță. Tipic familiei amabile È™i plăcute, unde mama este o femeie casnică, vorbăreață È™i primitoare È™i tatăl un om muncitor ce își ascultă soÈ›ia necondiÈ›ionat. David însă nu era genul. Era mult mai alert, putea îndeplini sarcini grele consecutiv fără să aibă nevoie de somn prea mult. Un tip ce locuia neglijent într-un apartament È™i își ducea viaÈ›a oarecum monotonă acasă, iar când ajungea la servici era mult mai activ social. Un lucru am priceput de la Emi. David iubea manga-urile È™i jocurile video. Era paradoxal dacă priveai viaÈ›a acestuia dintr-un anume unghi. Nu era de mirare că nu avusese o iubită în 5 ani. De când își terminase facultatea È™i intrase la a doua etapă, domnul rezident se preocupa de soarta muncii lui mai mult decât de viaÈ›aa personală. ÃŽn sinea mea îmi înghiÈ›isem de mult durerea cauzată de locul lovit È™i intrasem într-o stare de gândire profundă asupra doctorului ce avea să mă înveÈ›e pentru câteva luni niÈ™te fizică, biologie È™i chimie. ÃŽmi închipuiam de pe acum ce aveam să pățesc pe mâna acestui doctoraÈ™, dar faptul că mă ajuta era un semn că încă nu uitase să socializeze. Mă întrebam dacă singurii prieteni pe facebook erau Emilian, È™eful spitalului È™i tatăl lui. Trist, dar adevărat în sensul că el nu socializa afară decât atunci când era la spital. Am luat o carte de medicină naturistă È™i am început să răsfoiesc cartea până am ajuns în dreptul unui titlu interesant. Mi-am aÈ™ezat ochelarii mai bine È™i am dat drumul lecturii. Singurul lucru pe care aveam să-l fac era să stau să citesc. Ploua afară de o oră È™i simÈ›eam că nu mai avea să termine. Speram doar că Emi e bine È™i mâncase ceva sănătos. Atâta lucru putea să facă din moment ce micul dejun sărise din program pe ziua aceia. Deodată am auzit telefonul. La o primă vedere nu aveam chef, dar poate era important aÈ™a că m-am deranjat din locul cald È™i pufos unde stătusem È™i am ridicat receptorul. - Bună ziua ! Cine este ? - Bună, draga mea. Sunt doamna Ghiorghiu Veronica Antoaneta. Mama lui David, coleg cu Emilian, fratele tău. Am înÈ›eles despre accident astăzi. - Oh ! Sunt bine, doamnă nu vă faceÈ›i griji. A fost un mic accident. - Cum aÈ™a, draga mea. Nu se poate aÈ™a ceva. David nu trebuia să umble ca un ameÈ›it pe străzi la ora aia. Fiind È™i obosit... - Nu vă faceÈ›i probleme. A avut grijă de mine chiar foarte bine. Mă mir... - Dragă, am o idee. SoÈ›ul meu tocmai a cumpărat un vin foarte bun de la un coleg ce a fost în armată cu el când erau tineri aÈ™a că te invit la masă la noi astă seară. Nu accept un refuz, hai te rog. L-am invitat È™i pe David È™i vreau să vi negreÈ™it. Știu că te iau aÈ™a pe nepregătite, dar insist. Vreau să discutăm È™i să te È™tiu în regulă. Emilian a mai venit la noi să mănânce, iar tu pari aÈ™a o fată drăguță. Insist ! - Păi . . . bine ? - Bun, păpuÈ™a mea. Te aÈ™teaptă mama la È™apte fără zece. PoÈ›i veni la ce oră doreÈ™ti chiar È™i la È™ase. Nu mă deranjează deloc. - Bine, am să mă pregătesc. La revedere ! - Te pup, iubito ! - Ok, ce a fost asta ? întreb eu fără să primesc un răspuns. Și mai era o oră până la cină. RE: RoÅŸul tău în seringa mea - Daria v2 - 02-01-2012 Când mă externase din spital nu îmi spusese să nu fac efort pentru a nu mă apuca durerea de cap. Aveam o migrenă îngrozitoare È™i îmi simÈ›eam capilarele înfundate, mute sau blocate de o durere ucigătoare ce îmi săgeta tâmplele. Nu îmi permitea să fac miÈ™cări ( Aici cred că era nevoie de o virgulă ) mai mult mă captura la pat È™i nu îmi dădea voie să fac nimic. Tot ce făcusem a fost să spăl vasele pentru Emi ( Aici trebuia o virgulă È™i cred că È™ti cuvântul „careâ€. Face legătura..., pentru Emi, care niciodată nu È™tia cum†)niciodată nu È™tia cum È™i nici nu îi plăcea ( Tot o virgulă cred că trebuia pe aici ) mai ales atunci când venea de la spital îl cuprindea o lene tâmpită ce îl imobiliza în faÈ›a televizorului sau laptopului. Dacă era a doua variantă, cel mai probabil juca un joc.
Cu puÈ›in noroc avea să-mi treacă. Găsisem niÈ™te buline prin dulapul fratelui meu. Cu bune cu rele avea să nu mă mai doară aÈ™a tare ci probabil mici înjunghieturi prin zona lovită în momentul impactului ce aveau să lase echimoze urâte pe care nici fondul de ten nu avea să le ascundă.( Prea lungă fraza asta :)) )Dar cum David ( Ce-mi place numele ăsta )a spus că nu voi putea ieÈ™i din casă prea curând, nici o cunoÈ™tință de a mea nu mă va vedea în acel mod, ( Cred că mergea „acest†și nu „acelâ€, poate, idk ) mai ales că fără bandaje arătam ca o femeie abuzată fizic de către soÈ›ul beÈ›iv. Lucru ce nu l-aÈ™ fi permis niciodată. ( Cred că trebuia virgulă È™i literă mică ) ÃŽnsă când am luat taxiul spre casă - la insistenÈ›ele mele - È™oferul mă privea dubios. ( Au plecat două persoane o.o ? Și explicaÈ›ia aceea cred că trebuia ca apoziÈ›ie între virgule )Voiam să îi dau o explicaÈ›ie, dar de când dădeam eu de È™tire viaÈ›a mea personală unui străin ? Am considerat că nu trebuie să-mi afle o parte a vieÈ›ii mele pe o perioadă de douăzeci de minute aÈ™a că mi-am rezemat capul pe geamul rece al maÈ™inii È™i am aÈ™teptat să ajung. Am tăcut lăsându-l să creadă ce doreÈ™te. Eram prea nesuferită atunci. ( Cam aiurea chestia asta cu explicaÈ›ia unui străin, dar este ok, totuÈ™i :)) ) Doctorul David era un om destins È™i oarecum ciudat în sensul că avea anumite ieÈ™iri de om nedormit È™i fără un cămin stabil deÈ™i nu era deloc adevărat. ÃŽnÈ›elesesem de la Emilian că avea un apartament imens, bine mobilat È™i o duce chiar foarte bine. Are o maÈ™ină interesantă - aceiaÈ™i cu care a dat peste mine - È™i că părinÈ›ii lui stau undeva mai departe de acesta într-o casă drăguță. Tipic familiei amabile È™i plăcute, unde mama este o femeie casnică, vorbăreață È™i primitoare È™i tatăl un om muncitor ce își ascultă soÈ›ia necondiÈ›ionat. ( Ghiveci de timpuri cumva :-w ? â€David era...unde mama este...„ †) David însă nu era genul. Era mult mai alert, putea îndeplini sarcini grele consecutiv fără să aibă nevoie de somn prea mult. Un tip ce locuia neglijent într-un apartament È™i își ducea viaÈ›a oarecum monotonă acasă, iar când ajungea la servici era mult mai activ social. Un lucru am priceput de la Emi. David iubea manga-urile È™i jocurile video. ( Ioooi, îmi place David acesta xD )Era paradoxal dacă priveai viaÈ›a acestuia dintr-un anume unghi. Nu era de mirare că nu avusese o iubită în 5 ani. ( Mai bine scriai cinci în litere ) De când își terminase facultatea È™i intrase la a doua etapă, domnul rezident se preocupa de soarta muncii lui mai mult decât de viaÈ›aa ( ViaÈ›a, fără doi de „aâ€. NeatenÈ›ia asta :-L ) personală. ÃŽn sinea mea îmi înghiÈ›isem de mult durerea cauzată de locul lovit È™i intrasem într-o stare de gândire profundă asupra doctorului ce avea să mă înveÈ›e pentru câteva luni niÈ™te fizică, biologie È™i chimie. ÃŽmi închipuiam de pe acum ce aveam să pățesc pe mâna acestui doctoraÈ™, dar faptul că mă ajuta era un semn că încă nu uitase să socializeze. Mă întrebam dacă singurii prieteni pe facebook erau Emilian, È™eful spitalului È™i tatăl lui. Trist, dar adevărat în sensul că el nu socializa afară decât atunci când era la spital. ( Ce tip, cred că are nevoie de o viață puÈ›in mai activă decât o are în spital :)) ) Am luat o carte de medicină naturistă È™i am început să răsfoiesc cartea până am ajuns în dreptul unui titlu interesant. Mi-am aÈ™ezat ochelarii mai bine È™i am dat drumul lecturii. Singurul lucru pe care aveam să-l fac era să stau să citesc. Ploua afară de o oră È™i simÈ›eam că nu mai avea să termine. Speram doar că Emi e bine È™i mâncase ceva sănătos. ( Iar timpurile ) Atâta lucru putea să facă din moment ce micul dejun sărise din program pe ziua aceia. ( Aceea ) Deodată am auzit telefonul. La o primă vedere nu aveam chef, dar poate era important aÈ™a că m-am deranjat din locul cald È™i pufos unde stătusem È™i am ridicat receptorul. - Bună ziua ! Cine este ? - Bună, draga mea. Sunt doamna Ghiorghiu Veronica Antoaneta. Mama lui David, coleg cu Emilian, fratele tău. Am înÈ›eles despre accident astăzi. ( Câta numele O_O !? ) - Oh ! Sunt bine, doamnă nu vă faceÈ›i griji. A fost un mic accident. ( Cred că trebuia o virgulă după „doamnă†) - Cum aÈ™a, draga mea. Nu se poate aÈ™a ceva. David nu trebuia să umble ca un ameÈ›it pe străzi la ora aia. Fiind È™i obosit... ( Ce mamaă îngrijorată, îmi aduce aminte de mama ._. ) - Nu vă faceÈ›i probleme. A avut grijă de mine chiar foarte bine. Mă mir... ( Fără punctele astea de suspensie, adică cred că se putea È™i fără ele ) - Dragă, am o idee. SoÈ›ul meu tocmai a cumpărat un vin foarte bun de la un coleg ce a fost în armată cu el când erau tineri aÈ™a că te invit la masă la noi astă seară. ( Câta fraza, există virgulele, Lynnie, te bat cu un buchet de flori T_T ) Nu accept un refuz, hai te rog. L-am invitat È™i pe David È™i vreau să vi negreÈ™it. Știu că te iau aÈ™a pe nepregătite, dar insist. Vreau să discutăm È™i să te È™tiu în regulă. Emilian a mai venit la noi să mănânce, iar tu pari aÈ™a o fată drăguță. Insist ! ( Prea multă amabilitate, dubios :)) ) - Păi . . . bine ? - Bun, păpuÈ™a mea. Te aÈ™teaptă mama la È™apte fără zece. PoÈ›i veni la ce oră doreÈ™ti chiar È™i la È™ase. Nu mă deranjează deloc. ( Mama ăstuia nu-i lesbi o.O ? ) - Bine, am să mă pregătesc. La revedere ! - Te pup, iubito ! ( Umm, serios, chiar nu-i lesbi o.O ? ) - Ok, ce a fost asta ? întreb eu fără să primesc un răspuns. Și mai era o oră până la cină. ( Heheheh, aÈ™a-mi place personajul ăsta, presimt că o să citesc mai mult xD ) Ummm, Lynnie, înafară de virgule mâncate de la foamea care cred că o deÈ›ii, îmi place mult personajul tău È™i presimt că o să citesc È™i mai mult. Poate o greÈ™eală două de tastare din neatenÈ›ie dar în rest i like it. ÃŽmi place dialogul, poate mergea È™i mai bine, adică totuÈ™i este banal, dar uÈ™or de citit. Anw, cam atât, mi-e lene să mai zic ceva. Baftă la scris. |