+- Animezup - forum manga si anime (https://www.animezup.com/forum)
+-- Forum: Fan Zone (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Zone)
+--- Forum: Fan Fiction (https://www.animezup.com/forum/Forum-Fan-Fiction)
+---- Forum: Arhiva (https://www.animezup.com/forum/Forum-Arhiva--169)
+---- Subiect: Iluzii [+16 / +18] (/Thread-Iluzii-16-18)
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Yumina - 30-11-2009
Yeey sunt prima:))
CE:O??Cum isi permite Jay sa faca asa ceva?Adica zice ca Amber e al lui si intre timp si-o trage cu Andreea aia.
Nu e cu nimic mai bun decat George.Cand il prind.....X(.Nu cred ca o sa-l pot ierta.Ce n-as da sa afle Amber de asta.Dar nu prea cred ca ar fi suparata.In orice caz nu cred ca ar arata asta:P.So Teh hai cu capitolu ala mai repede pls.TNX.Gambate.Ja ne!
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - shiro - 30-11-2009
Hello!!
Frateeeeee!!! Da'rapide mai sunteti!! :-o Ramasesem inurma cu ficul vostru cu vreo patru pagini...:( In fine, am recuperat... Buey, ce sa zic? Nu am mai comentat de cand era vorba de Angel si Taku... De atunci va urmaresc ficul. Desi nu las comentariu dupa fiecare capitol, va asigur ca va sunt cititoare fidela ;)
Aveti amandoua talent... Si ce talent!?! Imi place la nebunie povestea.
Am ramas surprinsa de gestul lui Jay. Ma asteptam sa scrii pe undeva ca nu e adevarat, sau ceva de genul, Denny. Bine, imi dau seama ca il mosteneste pe tatal lui, care nici el in lipsa lui Angel nu era usa de biserica. Dar totusi, Amber nu-i la capatul pamantului. In fine, mi-a placut cum ai descris :x ;) Chiar cand citeam capitolele anterioare ma gandeam la Beatriz si la Jake si vrioam sa va intreb ce mai e cu ei:)...
Ahm, Denny, nu stiu daca iti dai seama sau nu, dar am vazut in mai multe locuri cacofonii :d Sorry, dar nu ma puteam abtine :)
Ce mai, e nemaipomenit ficul!
Bravo voua!
See ya!
Good luck on! ;)
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Teh - 30-11-2009
Bună.
@ Yumina -- merci de susţinere :]] iată capitolul.
@shiro -- mă bucur că ai continuat să citeşti şi sper să îţi placă şi acest sezon o.o
[center]Capitolul 29.[/center]
L-am văzut pe George stând la ieşirea din liceu. Îl priveam, dar nu îl mai puteam vedea cu aceiaşi ochi din trecut. Nu mai era el, de fapt.. Nu mai eram eu , aceaşi ce fusesem. Pentru că nu mai puteam simţi aceiaşi milă pe care o puteam contura în trecut; nu mai vroiam să fiu pusă pe locul doi. Mă săturasem să ies mereu în pierdere doar pentru că eram „ drăguţă †cu toată lumea. Fusesem aşa pentru că îmi place să tratez oamenii cu respect, şi aceştia asemenea pe mine. Dar ei.. Ceilalţi, nu m-au tratat aşa cum i-am tratat şi eu. Atunci, de ce să mai fu bună cu toţi? Nu mai pot. Inima mea nu mai vrea şi nici creierul nu mă mai îndeamnă să spun doar lucruri bune despre străini. Sau despre cei ce mă rănesc. Nu mai simt compasiunea din trecut; cred că a murit odată cu acea Amber ce s-a văzut trădată. Am avut nevoie de asta să realizez, să realizez că viaţa e mult mai dificilă şi nu poţi trăi doar dacă zâmbeşti frumos şi accepţi greşelile tuturor. Nu mai vreau să fiu călcată în picioare, niciodată de acum înainte.
- Amber! Trebuie să vorbim, ceea ce s-a întâmplat noaptea trecută... Nu a fost exact ceea ce a părut. Trebuie să mă laşi să îţi explic..
Ce să îmi spună? Ce ? Ce? Nu vroiam să ascult. Şi totuşi, am zis.
- Şi ce? Ce vrei să îmi explici? Nu vreau să ştiu George, e destul de clar.
- Ba nu ! Nu e, şi trebuie să îmi ştii explicaţia. Ridicase tonul la mine şi pentru prima dată am simţit că este sincer cu adevărat.
- Spune. Am zis calm ÅŸi acesta m-a privit uimit.
- Nu ştiu cum naiba s-a întâmplat să ... Adică..
Acum că îi dădusem ocazia să vorbească , nu îşi mai găsea cuvintele.
- Nu mă interesează ce doreşti să îmi spui. Am văzut foarte clar; şi dacă nu vedeam nu credeam – sincer. Dar acum .. Ştiu la ce să mă aştept, şi nu doar din partea ta.
S-a pus în faţa mea în momentul în care am vrut să merg mai departe. Aş fi vrut să îl ocolesc, dar nu însemna asta că iar fugeam de propriile mele responsabilităţi? Brusc mă simţeam egoistă, extrem de egoistă. Şi vroiam totul pentru mine, vroiam nişte scuze plauzibile... Nu mai vroiam explicaţii, vroiam să îl lovesc şi să îi reporşez toate ce m-au deranjat. Într-un mod ciudat, am explodat.
Mâna lui încercase să ajungă la faţa mea, pentru a mă atinge. Dar am oprit-o, plesnindu-l peste faţă.
- Dă-te din faţa mea George Reez. Nu vreau să te văd, şi nici să vorbesc cu tine. Am crezut că erai serios, dar acum înţeleg că era doar un joc. Dă-te!
Am ţipat ultimele vorbe ,uimindu-mă pe mine de duritatea cu care le puteam rosti. Şi ştiam că eram roşie la faţă; de furie. M-a privit într-un mod ciudat, şi.. Diferit faţă de toate celelalte. Pentru o secudă mi-am dorit să cred că era din cauza faptului că era uimit : cum de o persoană atât de drăguţă poate fi atât de „ dură †dar am văzut după... Că nu era aşa. Ochii lui conturau un fel de admiraţie nebună, bucuria că au descoperit ceva neştiut până atunci.
- Amber... Îmi pare rău. Îmi pare al dracului de rău şi nu cred că o să mai beau vreodată. Tocmai am descoperit, TE IUBESC. A ţipat în de-ajuns de tare cât să îl audă întreaga şcoală. Dar eu m-am apropiat de el şi i-am aruncat o palmă peste faţă. Şi am simţit cum ochii mi se umple de lacrimi, dar am încercat să le abţin.
- Nu . Nu pot să iert George. Mai ales că minţi atât. Te aştepţi să te cred? După ce mi-ai făcut ieri? Nu vreau. Nu pot.
Am trecut pe lângă el, fără să mai privesc înapoi şi am început să fug. Nu vroiam să îl mai văd, ştiam că urma să mă enervez iar şi iar, amintindu-mi cât de puţin am contat pentru el. Şi iar egoismul acela punea stăpânire pe sufletul meu. M-am oprit după câteva minute lungi de fugă, şi am observat că cineva venea în spatele meu.
Am tresărit.
- Caroline! Am exclamat şi am sărit în braţele sale. Aceasta m-a sărutat pe obraz şi mi-a mângâiat părul.
- Amber, ce dracu ţi-a făcut Geo? Am auzit şi eu azi; dacă vrei o bat eu bine pe Andreea că o cunosc. E de treabă , dar pentru tine..
Nu am mai lăsat-o să continue.
- Nu e vina ei Caro. E de fapt George cel care m-a înşelat. Iar eu, ca o toantă, am avut încredere în el. Nu vreau să îl mai văd.
A oftat , realizând că nu vroiam să facă nimic împotriva lui. Aş fi vrut doar să îşi regrete fapta. Deşi ştiam că nu poate fi posibil. Ce pierduse? O piticanie blondă ( pe deasupra ) şi care se părea că poate să explodeze din când în când. Mda, ceva ce poţi găsi la toate colţurile de lume.
A vrut să mai zică ceva, dar i-a sunat telefonul.
- Da? Ăhă.. Mda. Bine . Normal că vin. Hei, îţi sunt datoare pentru faza aia. Da. Sigur. Pa.
S-a uitat vinovată la mine şi eu am zâmbit; semn că nu are de ce să se îngrijoreze. Puteam supravieţui cu o porţie mare de îngheţată şi să stau câtva timp închisă în camera mea.
- Trebuie să plec. E rost de „ bătaie †. O amică are nevoie de nişte ajutor. Dar trec după pe la tine?!
- Caro, nu contează. Sunt bine. O să îţi povestesc – când mai vorbim – şi cum s-a întâmplat. Pa. Am pupat-o pe obraz şi am plecat spre casă. Avea să fie o zi lungă. Măcar ieri fusesem alături de Jay care... Şi brusc, sărutul mi-a venit în minte. Buzele parcă îmi tremurau la acea imagine. Adoram fiecare atingere a sa. Mă întrebam cum de trupul meu reacţiona aşa ala atingerea lui; şi bag mi-am amintit de vorbele amicei mele brunete când mi-a povestit cum se simţea în prezenţa lui Josh. Am făcut o legătură şocantă – era aproximativ acelaşi sentiment. Îmi era greu să accept cu adevărat, dar aşa era. Îl iubeam, nu ca pe un frate sau amic, nu ca pentru o cunoştinţă sau rudă ci ... Ci ca pe un băiat. Un băiat ale cărui buze vroiam să le sărut, lângă care doream să fiu şi... Cu care aş fi vrut să împărtăşesc tot ceea ce aveam. Iubire. Cât aş fi vrut în acea clipă să pot fi cu el, dar nu era posibil. Eram „ fraţi †cum o spusese şi el de nenumărate ori.
Când am ajuns acasă m-am băgat în camera mea şi mi-am făcut temele. Am învăţat mecanic toate lecţiile – nu aveam pic de concentrarea zi , după care am ieşit până la magazin. Acasă nu mai aveam îngheţată. Se lăsase seara, şi am venit acasă destul de repede. Având în vedere că magazinul a fost aproape. Cutia mare de îngheţată de ciocolată mă aştepta. Am luat o lingură din bucătărie şi mă pregăteam să intru în dormitor, când în locuinţă a intrat Josh.
- Ă? Joshua ? Am întrebat puţin uimită de reacţia şi chipul lui. Se uita îngrijorat la mine. Mi-a luat cutia din braţe şi a băgat-o în congelator.
- Surioară, ce dracu ţi-a făcut cretinu’ ăla? Mi-a zis într-un final. Ne-am aşezat la mine pe pat, în cameră. Stăteam privindu-ne, fără să scoatem vreun cuvânt de multe minute.
- Josh... nu e cine ÅŸtie ce.
Am încercat să zic indiferentă . Mi-era teamă să nu fie prea îngrijorat. A bufnit.
- Cum să nu fie? Eşti sora mea Amber. Şi eu te iubesc, mult de tot. Nu pot lăsa un retardat să îţi facă rău. Eu am înţeles că aşa suntem noi băieţii, dar cu sormea nimeni nu se comportă aşa. Am auzit deja cum s-a întâmplat totul.
S-a pus lângă mine , luându-mă în braţe.
- Cum te simţi?
Mi-a zis atât de blând şi frăţeşte. Simţeam o căldură uitată de mult.
Am început să plâng, fără reţineri şi fără a răspunde ceva. Iar acesta a stat lângă mine, ţinându-mă în braţe şi înjurând din când în când.
- Mulţumesc.. Am zis într-un final ştergându-mi lacrimile. Era ca pe vremea când eram mici copii .
*În urmă cu câţiva ani *
Stăteam în sufragerie singură şi plângeam. Lacrimile nu mi se mai puteau opri, şi aş fi vrut ca nimeni să mă vadă. Întunericul încăperii a fost străpuns de o lumină artificială şi un băiat blond a intrat în cameră.
- Amby? A încercat să întrebe îngrijorat. Dar eu nu mai puteam spune nimic.
- Ce faci aici? M-a îmbrăţişat dulce şi eu m-am băgat mai tare în el, nefiindu-mi ruşine că îi arătam lacrimile mele.
- Mi-e frică.
Am zis într-un final mărturisindu-i de frica mea de întuneric.
- De ce nu aprinzi lumina? A scos un zâmbet vioi ce avea ca scop să mă înveselească.
- Nu ajung... Am şoptit într-un final şi acesta m-a strâns şi mai tare în braţe. Mă aşteptam să râdă, ca toţi ceilalţi . Dar mă proteja luându-mi în serios sentimentele.
- Amber. Eu o să fiu mereu aici să te ajut.
Mi-a spus luându-mă de mână şi ştergându-mi lacrimile .
*Înapoi în prezent *
Am auzit vocea mamei strigându-ne . Cina era gata. M-a luat de mână şi m-a dus în baie. Mi-am aruncat apă pe faţă, pentru a şterge semnele plânsului şi acesta mi-a înmânat un prosop pentru a mă şterge.
- Sis, nu eşti singură! A exclamat când am ieşit din dormitor.
Am înţeles semnificaţia cuvintelor sale şi m-am aşezat la masă tăcută. Am mâncat lent şi părinţii mei se uitau ciudat la mine. Nu ştiam dacă le comentaseră cineva „ ceva †despre faimoasa întâmplare dar nu vroiam să întreb. Ce rost avea?
După ce am terminat de mâncat, tata m-a sărutat pe frunte şi mi-a urat noapte bună, plecând la etaj cu Josh. Mama a rămas în bucătărie cu mine, noi strângând masa. Într-un final mi-a zis.
- Or să mai fie şi alţi băieţii Amby ,draga mea. Nu trebuie să te simţi distrusă. O să treacă.
Căldura familiei era ceea ce mă alina în aceste momente.
- Mulţumesc mama. Am zis sărutând-o pe obraz şi plecând în camera mea. Pe drum, l-am văzut iar pe Josh.
Brusc, o pană de curent s-a produs în toată casa. L-am auzit pe tata spunând ceva nervos – era la duş. Am început să râd împreună cu fratele meu.
- Deci, vrei să dormi cu mine? Aşa nu o să apară Bau – Bau ( făcea referire la frica mea din trecut ) . Am sărit în braţe sale şi l-am pupat pe obraz.
- Mersi frăţioare.
Åži-a trecut buzele peste fruntea mea, ÅŸi lumina a acaparat din nou întreaga casă. L-am auzit iar pe tata exclamând ceva referitor de duÅŸ, foarte fericit. ÃŽn cele din urmă, viaÅ£a mergea mai departe . Cu sau fără George; într-adevăr, tot după Jay „ sufeream â€. Aproape că era ironic. . .
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Khonsu - 30-11-2009
of Doamne :(....cum intarzii eu iarasi....asta e dezavantajul cand e ziua ta si vin toti la tine :(...
Dar sa revenim la treburile noastre...mi-a placut capitolul...nu-mi vine sa cred ca Jay si eu ( ma rog....Andreea :P:) am (au) facut ce-am (ce-au) facut .....adica..eu ma simt ca si cum as fi in locul ei :P....
MA bucur ca nu are de gand sa-i zica lui Amby ( mi-a placut ca i-ai zis cum imi place mie :X ) despre aceasta mica escapada a lor....MA bucur si pentru ca Jay nu isi poate lua gandul de la Amber....
Imi pare bine ca Amby a fost dura cu George....chiar ma surprins atitudinea ei ...dar a fost ok. Sper ca nu-i va ceda. Josh chiar pare a fi un fratior iubitor...si e bine ca o ajuta pe Amby sa treaca peste asta.Este norocoasa ca toti sunt alaturi de ea.
Astept urmatorul capitol ...bye & kissu :*
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Sushiiushii - 30-11-2009
Ahh, am fugit si eu putin de acasa pana la bunici, si cand ma intorc, ma trezesc cu cateva capitole minunate, care nu are rost sa le trag de par, si sa caut greseli [de parca ar mai avea vre-un sens :D]
[Denny]
Ohh draga mea...:scary: CE-AI FACUT CU MINE O_O [Andreea] Criminal-o, raufacatoare-o..aaa...=_= sarmana Amby ~_~
[Teh]
Ti-am zis pe mess ca nu am ce sa iti mai zic..decat ca astept urmatorul capitol, si sa vad evolutia dintre personaje..si m-ai facut curioasa care o sa fie momentul in care amby o sa ma lase cu gura de 2m [de 1m m-a lasat Denny la celalart capitol..app ce ,,calcule" face Jay la ora de mate :perv:]
GATA..va las astept urmatorul capitol ca nu mai plec de aici pana maine dimineata XD[/size]
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Cristinel - 30-11-2009
Foarte frumos excelent capitol si la fel si celelalte :bv: mi-a placut foarte mult.
Deci l-a asta se gandea Jay eu ma gandeam asa ca va fi ceva de genu asta dar nici chiar asa sunteti rele voi si cu Jay sunteti rai de tot :mean: s-o faceti pe Amby a mea :go: sa planga recunosc ca si eu vroiam sa se desparta de George nu pentru ca nu-l sufeream ci pentru ca Amby nu-l iubea in fine sper doar ca Amby sa nu afle :sry: cum a fost aranjata aceasta despartire dureroasa ,si iarasi mai este ceva care nu-mi da pace de cand am citit capitolele recente nu-mi place ce a facut Jay cu Andreea aia :yada: nu putea sa se gandeasca si el inainte sa actioneze :99: Jay sa stii ca sunt foarte dezamagita de tine ai decazut mult in ochii mei :grr: puteai macar sa o refuzi acum inteleg ce ziceati voi de Jay nu e asa de prostut.Vreau ca,Caro sa o bata si pe fufa asta Andreea :crazy: cum a facut si cu Kate stiam ca o sa-si o ia :smart:
Astept :yes: cu nerabdare urmatorul capitol :study:
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Denny - 30-11-2009
Am venit si eu cu cap 30. Scuze daca nu v-a placut faza dintre Jay si Deea, dar e baiat :"> . Oricum tot pe Amber o iubeste. :X
Fantasy Eyes -> Mersi ca citesti si ca dai reply-uri.
KaGoMe -> Stiu, v-a surprins, dar nah. Mersi ca citesti. >:D<
Cristinel -> Scuze :3. Dar nu m-am putut abtine sa nu il fac sa se culce cu ea o,o.
Enjoy.
Capitolul 30
M-am trezit foarte tarziu, dracu stie cum am putut dormi atat dar cert era ca intarziam la scoala. Mi-am luat in graba uniforma pe mine si m-am pieptanat repede la fel m-am spalat pe fata si pe dinti. Am coborat foarte rapid scarile, mai sa cad, si am fugit la masina. Am pornit-o in graba si am accelerat indata. Nu stiu cum dracu am scapat sa nu fac vreo doua accidente. Norocul meu, a fost acela ca am ajuns in clasa inainte ca proful sa intre si el. Am rasuflat usurat si mi-am scos caietul de matematica pe banca plus penarul. Ora a trecut destul de repede, chiar prea repede, si asta m-a mirat. Am dat sa ma ridic dar o mana m-a impins la loc. M-am uitat spre persoana care o facuse, era George. M-am uitat urat si am injurat in gand.
- Ce vrei ? l-am intrebat incercand sa nu ma enervez.
- Vreau ca tu sa stii, ca eu nu voi renunta la Amber asa de usor. mi-a spus in timp ce ma privea cu scarba.
- Oh ! Si ce-mi zici mie ? l-am intrebat pastrandu-mi inca calmul.
- Te-am avertizat !
M-am ridicat de pe scaun si l-am impins. M-am dus catre el sa il lovesc dar l-am apucat de guler.
- Si eu te avertizez ca e a mea. Clar ? i-am spus si apoi am scos un fel de marait.
L-am impins inapoi si am iesit din clasa. L-am auzit cum a inceput sa strige dupa mine tot felul de prostii, dar nu l-am bagat in seama. El nu avea sa-mi stea in cale, nimeni nu avea sa ma impiedice.
Asa a trecut saptamana aceasta, de fiecare data cand ma intalneam cu George ne certam si ne injuram. In sfarsit cand a dat Domnu' sa vina ziua de Vineri. Caroline ne-a chemat pe toti la ea. Motivul era sa o inveselim pe Amber. Am asteptat cu nerabdare sa treaca orele ca sa plec acasa si sa ma schimb iar apoi casa matusii Bibi era tinta. Dupa cum am sperat orele s-au termninat. Am plecat acasa mult prea grabit acasa. Am facut un dus rapid si m-am imbracat cu niste haine destul de dragute. Am coborat in sufragerie si am cautat-o pe mama. Dar nu am gasit-o. Am mers sus la ea in camera si am batut la usa. Nu mi-a raspuns nimeni, am apasat pe clanta si am intrat. Statea si dormea pe pat. Am zambit, m-am dus catre ea si am pupat-o pe frunte iar apoi am plecat din camera. L-am sunat pe tata sa-l anunt ca voi sta la matusa Bibi. Am iesit din casa si am mers pe jos pana acolo. Odata ajuns am sunat la usa, am asteptat cateva secunde dupa ce o voce de fata mi-a spus un 'Imediat'. In fata mea a aparut Caroline care zambea. Am imbratisat-o si am intrat inauntru. I-am salutat pe Danny si pe Dave. I-am cautat cu privirea pe Josh si pe Amber, dar nu i-am gasit.
- Inca nu au ajuns. a spus cu calm Dave.
Am zambit, imi citea gandurile. M-am asezat pe fotoliul care statea in fata canapelei unde erau Danny cu Dave, se pare ca discutau ceva destul de interesant. Am zambit. Dintr-o data am simtit doua mainila ochi care imi blocau vederea. Am atins o mana si am strans-o, dupa aceea mi-am dat seama ca era Caroline, avea incheieturile destul de mici asa ca stiam ca ea era. A inceput sa rada si s-a trantit la mine in brate. M-a lovea in joaca peste obraz cu palmele iar eu ma prefaceam ca ma doare. Dupa vreo zece minute usa a sunat. Caroline s-a ridicat de pe picoarele mele si s-a dus sa deschida. M-am uitat la Danny care a devenit destul de agitat, ce era cu el. In sufragerie si-au facut aparitia cei doi frati. Josh zambea in timp ce Amber avea o expresie destul de serioasa. Cand m-a vazut a venit la mine si m-a imbratisat. Am putut sa jur ca Danny s-a uitat urat. Dar nu i-am dat importanta. Am strans-o la pieptul meu si mi-am cufundat fata in parul ei. Am stat asa pret de cateva secunde.
- Hei, hei ! Mai lasa-mi printesa in pace. a strigat Caroline venind mai rapid decat o racheta.
- Trebuie sa o impartim cumva. i-am spus razand.
- Nu sunt deschisa la afaceri. E a mea.
M-am uitat urat. A ras. La fel a facut si Amber.
- Fie. Atunci eu il iau pe Josh. i-am spus si m-am dus catre el.
- Cine stie, draga, poate iese ceva. am zis si am vrut sa-mi duc mana la aceea 'zona' a lui Josh.
- Jayson Asazuki tine-ti mainile acasa ! a strigat Josh.
Am ras. M-am dus langa Caroline si Amber, si 'i-am furat-o' de langa ea. Am luat-o pe sus si am inceput sa fug cu ea prin casa. Caroline era dupa mine, strigand sa o las jos poate o scapam. Am urcat la etaj si ne-am inchis in camera lui Danny. Am pus-o pe pat si apoi m-am asezat si eu. A vrut sa spuna ceva dar i-am pus mana la gura deoarece am auzit-o pe Caroline pe hol.
- Jaaaayssssooon ! ma striga aceasta. Iesi afara, promit sa nu musc, prea tare. a spus razand.
Am ras si eu in soapta ca sa nu se auda. Amber a schitat si ea un fel de zambet. M-am dus spre usa si am deschis-o incet. Am vazut-o pe bruneta ca statea cu spatele la noi. M-am dus si i-am pus mana la gura iar apoi am 'tarat-o' pana in camera. S-a speriat destul de tare din cate am observat, ba chiar mi-a dat un picior in tibie. A durut, recunosc. I-am dat drumul si m-am dus sa inchid usa. Le-am facut semn sa taca, deoarece stiam ca aveau sa vina sa ne caute. Exact cum am presupus. Clanta usii a fost apasata, am zambit, si m-am ascuns dupa usa, si fetele au fugit si ele sa se ascunde pe undeva prin camera. Cand aceea persoana a intrat in camera am sarit si am inceput sa strigam speriindu-l. Cand a aprins lumina am observat ca era Danny. S-a speriat mult prea tare si ne-a cam injurat. Noi radeam ca prostii in timp ce el incerca sa respire normal. L-am auzit pe Josh cum ne striga pe mine si pe Caroline. Am iesit din camera lasandu-i pe Amber si Danny singuri, mi s-a parut ca mirosea a alcool dar nu am bagat in seama acel miros. Odata ajunsi jos, Dave cu Joshua erau gata sa plece, mergeau pana la magazin, am spus ca ma duc si eu cu ei. Pe cand sa pornim cineva a sunat la usa, era o femeie destul de draguta, a chemat-o pe Caroline pana la ea. noi trei am iesit din curte si eram pe la jumatatea drumului cand a inceput sa ma treaca la baie. Le-am spus celor doi ca ma duceam inapoi acasa, ca de nu, ma scapam pe mine. Am fugit pana inapoi acasa si m-am dus la baia de la parter. Am observat ca Amber si cu Danny nu erau in sufragerie, i-am strigat pe amandoi dar nu mi-au raspuns. Am urcat sus pe scari si m-am dus catre camera lui Danny mi s-a parut ca auzeam ceva de acolo. Cand am ajuns in dreptul usii, am avut parte de un soc. Amber statea intinsa pe pat iar Danny peste ea, puteam auzii strigatele ei stinse si am vazut cum se zbatea ca sa scape de el.
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Khonsu - 30-11-2009
OMG!! Deci Danny sa faca asa ceva :|.....e obsy omul, nu gluma....noroc ca Jay a ajuns la timp...cine stie ce facea, mai ales ca era baut ...Sper doar ca nu o sa-l bata prea tare ...ca nah...trebuie sa-l intelegem ...Mi-a placut cand Jay a luat-o pe sus pe Amby si a dus-o in camera lui Danny,ar fi fost mai frumos daca CAro ii prindea sarutandu-se.....dar nah :(...
AStept urmatorul capitol fetelor...>:D<
bye & kissu :*
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Yumina - 30-11-2009
OMG.De ce nu a intervenit Jay??Ne lasi in suspans Denny:P.
In locul lui Jay eu l-as omari pe Danny.E un nesabuit si jumatate.Biata Amber inca un soc pentru ea.
Deci Teh hai mai repede cu nextu` ca mor incet:)), si maine nu mai e nici scoala asa ca ai timp:p
So,astept.Gambate.Kiss u::*:*
RE: Iluzii [+16...+18] *by Denny and Teh* - Teh - 01-12-2009
Mulţumesc de comnetarii. sper să vă placă şi acest capitol. Scuze de întârziere o.o.
[center]Capitolul 31.[/center]
Era joi, iar eu mă plictiseam la ora de biologie. Nu îmi plăcuse niciodată, deşi făceam doar ecologie , profesoara era mai mult sau mai puţin comunistă aşa că nu puteam să fac nimic decât să privesc. Şi aşa a trecut ora destul de greu. Când a venit pauza, am încercat să mă ridic de pe scaun , dar în faţa mea a apărut Dena. O cam „ ignorasem †zilele astea. Mi-era teamă de aceleaşi întrebări.
- Amber, eşti cumva supărată pe mine? M-a uimit întrebarea ei sinceră. Am zâmbit.
- Ă, nu. Scuze.. Nu prea am fost în apele mele zilele astea.
Şi-a dat ochii peste cap, făcându-mă să înţeleg că ştia de „ întâmplare †. Am început să râd . Trebuia să trec odată peste; da. Asta era soluţia.
- Åži tu ce mai faci?
Încercam doar să fac conversaţie. Se spune că atunci când socializezi uiţi de probleme.
- Ah. Aiurea. A venit vărul meu , cel din Franţa. Ştii că ţi-am zis de el nu? Ok. Deci, a venit să stea câteva zile la noi şi nu ştiu ce să fac să scap de el. Toată ziua stă pe lângă mine, e chiar stresant.
Am chicotit. Îmi povestise într-adevăr de un băiat pe nume Paul care îi era văr , mai mic, şi o stresa – trebuia mereu să aibă grijă de el .
Mi-am amintit vag de verişorii mei ; nu îi mai văzusem de multă vreme. Dar mi-am reprimat gândul – atât îmi mai trebuia, o porţie extra de nostalgie.
- Şi ţie cum îţi mai merge? Am auzit de faza cu George, e chiar un cretin. A încercat un râs sarcastic, dar nu i-a reuşit.
- Ăă, e bine. Ok, cred. Nu sunt prea multe lucruri de spus.
În tot acest timp Danny ne-a privit zâmbind. Dar nu am spus nimic, era totuşi ciudat zilele astea. Cred că „ obosit †era cuvântul potrivit. Mai târziu în aceaşi zi l-am întrebat ce tot face de arată atât de extenuat; dar nu mi-a răspuns.
A doua zi a sosit destul de repede, şi nu am avut nevoie să fac prea multe lucruri ca să treacă. Vreau să spun că a fost o monotonie îngrozitoare. Eram pe la ultima pauză când am decis să ies în curtea liceului să iau o gură de aer când l-am văzut iar pe şaten. Mă privea insistent, dar nu am dorit să îi dau atenţie. S-a apropiat de mine . Am putut vedea că avea câteva vânătăi dar nu le-am dat prea mare importanţă.
- Amber!
A încercat să vorbească cu mine ,dar iar nu i-am dat atenţie. M-am întors şi am plecat aşezându-mă pe o bancă. După câteva secunde a apărut în faţa mea o tipă şatenă, înaltă.. Un trup de invidiat, nişte ochi albaştrii superbi şi o privire caldă. Aceaşi fată cu care fusese George în club. Mă simţeam ciudat în prezenţa ei. Mi-a aruncat o cutie cu suc şi eu am prins-o, deschizând-o.
- Mersi.
Era singura replică bună care mi-a venit în minte.
- Hei, pentru faza cu George...
- Mda. A fost aiurea, presupun că nici tu nu ştiai nu? Am chicotit , luând o gură de suc.
- Aha... Dar dacă te încăşzeşte cu ceva, nu te merita.
A zâmbit larg şi eu am aprobat din cap. Am auzit soneira aşa că am decis să plec în clasă. Ce fusese asta? Nu am dat totuşi prea multă importanţă. Când m-am aşezat în bancă, Danny mi-a zis.
- Nu prea am putut dormi zilele astea, d-aia sunt obosit. Şi-a aruncat capul în cealaltă parte şi eu nu am mai zis nimic. Era o zi foarte ciudată, aşa că am fost fericită când am putut să plec acasă. În sfârşit se terminase programul la liceu pe ziua de azi.
Am mers singură până acasă şi am simţit ceva ciudat; îmi plăcea să am cu cine să merg spre casă, şi vag mi-am amintit de momentele în care şatenul mă conducea. Cum putuse să fie atât de fals? L-am înlăturat din mintea mea. Dar , iar nu era bine. Jay şi-a făcut apariţia în capul meu. În cele din urmă am decis că e mai bine să îmi golesc de tot capul şi să mă gândesc la vărul meu Yale, pe care nu îl mai văzusem de vreo trei ani.
*
I-am văzut pe băieţi plecând la magazin şi m-am răsturnat în patul lui Danny. El încă era acolo.
- Of.
Am lăsat să îmi scape după care m-am uitat la el. Mă privea într-un mod ciudat şi am realizat că băuse un pahar sau două de .. Ceva. De fapt, cred că erau mai multe pahare.
- Danny, ce-ai băut? Duhneşti până aici a alcool, sincer.
Am chicotit dar se părea că el nu a prins gluma aşa că am tăcut. Am zis că ar fi mai bine să mă ridic din pat şi să plec din încăpere; era cam tensionată atmosfera plus că el se uita aşa la mine iar eu nu ştiam ce să zic.
- Amber... A încercat să zică apropiindu-se de mine, dar a tăcut. Mi-a luat mâna într-a sa şi s-a aplecat pe genunchi. Îl priveam fix în ochi.
- Ce se întâmplă? Am întrebat calm aşteptând o explicaţie. Dar el şi-a ridicat chipul la nivelul a lui meu şi m-a sărutat. Am încremenit, nu mai puteam clipi. Nu ştiam cum să reacţionez, dar acum îmi prinsese faţa în mâinile sale. Ce se întâmplă? Danny ! Ce se întâmplă? Ce înseamnă asta? O glumă? Da. Asta trebuie să fie. Mi-am strecurat mâinile pe pieptul lui şi am început să îl împing, dar era cam târziu. Acesta deja se aşezase peste trupul meu forţând şi mai tare sărutul. Şi mirosul alcoolului mă desculta, simţindu-i acum gustul pe limba mea. Pentru că începuse să îmi aplice sărutul franţuzesc.
- La naiba. Amber, mă înnebuneşti. Întotdeauna te-am plăcut, nu mai pot rezista. Eşti pur şi simplu cu mult prea adorabilă. Nu mai pot rezista să văd cum toţi ceilalţi te ating. Te iubesc, te vreau. Doar pentru mine. Turbez de gelozie de fiecare dată când văd vreun tip lângă tine. Nu mai pot !
Zicea toate acestea încă aruncat peste mine, desprins din sărutul sălbatic pe care tocmai mi-l aplicase. Îmi ţinea mâinile trântite în pat şi bine baricadate, să nu mă pot ridica. Şi picioarele le aveam strânse. Inima îmi bătea îngrozitor de tare, vroiam să cred că nu îmi va face nimic, că nu îmi poate face nimic. Vroiam să cred că este un coşmar , unul din care urma să mă trezesc în fiecare clipită. Da, doar un vis urât. Unul ce avea să dispară în curând . Tot ce trebuia să fac era să mă trezesc ! Am fost şocată să realizez că atingerile erau adevărate iar eu.. Nu dormeam.
- Nu ! Danny , nu . Ce faci? Dă-te de pe mine ! Danny!
Ţipam într-una să mă elibereze. Ce făcea? Dar nu , nu a făcut nimic să se oprească. Din contră, a început să îşi plimbe limba peste gâtul meu de parcă nu îmi auzea ţipetele în semn de protest. Aşa că am început să mă zbat cu toată forţa pe care o aveam , dar era cu mult prea evident că de abia îl deranjam. Nu îmi puteam măsura puterile cu el , cu un băiat. Aproape că îmi venea să plâng şi nu ştiu cum îmi mai puteam abţine acele lacrimi. Ţipam ,urlam să îmi dea drumul. Dar nu ! Nu s-a oprit. A început să îmi tragă de tricou, scoţându-l de pe mine . Şi lacrimile parcă începuseră să curgă. Am simţit două firiciele umede pe obraji , şi nu ştiam cât mă mai pot abţine. Am început să dau din picioare şi mâinile îmi erau deja extenuate, fiind strânse atât de tare.
- Dă-mi drumul ! Danny o să regreţi ceea ce faci acum. Nu vrei ! Danny, ascultă-mă!!
Nu realizam că tonul începuse să îmi tremure. Vroiam să îl facă să se dea jos de pe mine, rămăsesem în sutien şi blugi şi ştiam că vrea să continue. Brusc, m-a muşcat de gât . Durea , foarte tare.
Ştiu că începusem să plâng ca lumea. Nu mai puteam să ţin în minte, îl simţeam de-asupra mea. Îi simţeam trupul aruncat peste al meu, şi fiind extrem de cald. Fierbea, şi acea zonă se plimba peste mine exact aşa cum dorea, iar eu nu mai puteam rezista. Începusem să tremur, de furie, de frică... De orice. Eram terorizată. Întrebări stupide ca : de ce? mi-au trecut prin minte, dar nu venea niciun răspuns. Era o zi groaznică, sau o poveste urâtă. Parcă eram întotdeauna victima, şi nu-mi plăcea. Acela a fost momentul în care am zis nu lacrimilor şi am început să ţip.
- Danny ! Danny ! Lasă-mă.
Continuam să urlu, să îl implor să mă elibereze. Era singurul lucru pe care îl ştiam şi îl puteam face. Mă zbăteam, dar trupul meu nu mai avea forţă . Mă dureau mâinile , le strângea cu atât de multă forţă. Picioarele îmi obosiseră, ochii îmi cedau. Cum îmi putea face aşa ceva? Eram prieteni. Eram atât de apropiaţi. Îl iubisem toată viaţa, şi acum îmi făcea asta? Nu puteam accepta aşa ceva; niciodată nu i-am dat semne că l-aş place în acest mod. Întotdeauna a ştiut ce însemna pentru mine. Atunci de ce? Vroiam să înceteze şi să îmi zică : este doar o glumă ! Aşa îl puteam ierta şi puteam fi ceea ce fuseserăm înainte. Dar nu , îşi continua jocul malefic din care eu nu mai puteam scăpa. Îşi lăsase mâinile în jurul şliţului pantalonilor mei, şi am ştiut că urma să îl deschidă.
Am început să simt regret. Da. Că nu îi spusesem lui Jay ce simt cu adevărat, că nu îl sărutasem de mai multe ori şi nu făcusem mai multe lucruri împreună. Că nu fusesem cu el prima dată, şi că viaţa mea urma să fie distrusă astfel. Acum nu îmi mai puteam reţine lacrimile. Ştiam că oricât aş fi încercat nu puteam. Eram atât de nefolositoare, nici pe mine nu mă puteam apăra; o zisesem de atâtea ori. Pot să mă descurc şi singură ! Sigur. Adevărul era că nu puteam şi niciodată nu fusesem în stare; dar acum nu mai era nimeni aici să mă ajute. Un „ prieten vechi †mă ataca de această dată, iar eu nu ştiam ce să mai fac.
Parcă era un monstru, nu îmi vedea faţa îngrozită? Pentru că eu îi vedeam chipul ajuns în pragul nebuniei.... Acesta era sfârşitul meu, pentru că nu puteam întrevede o viaţă după acest fel de întâmplare.. .Adio.. Jay?
Atunci s-a deschis uşa, şi l-am putut zări. Se uita îngrozit la mine, şi a fugit către pat – exact unde eram eu cu Danny. L-a luat de pe mine, şi l-a aruncat pe podea. M-a ridicat iar eu nu mai ştiam ce să simt. Îmi era ruşine că mă vedea aşa – muşcată şi dezbrăcată. Aveam blugii desfăcuţi şi purtam doar sutienul care era deja desfăcut . M-a strâns în braţe.
- Amber ! Amber. Ce naiba? Dar nu mai auzeam din cauza plânsului. A apărut în cameră şi Caroline care a exclamat ceva extrem de uimită. Totul se întâmpla în ceaţă, de parcă nu mai eram acolo. L-am văzut pe Jay lângă Danny încercând să îi facă ceva, nu ştiam ce se întmpla. Mi-am trecut privirea asupra lui Caroline dar de abia mai vedeam printre lacrimi. Am decis să merg spre ea, să o iau în braţe. Ştiam că asta mă va consola. Dar nu am mai ajuns. M-am prăbuşit la podea, inima mea parcă cedând. Şi după asta, nu am mai simţit nimic. Ultimul lucru pe care l-am simţit a fost contactul dur cu podeaua şi ţipetele celor din cameră : Amber ! Pentru mine, era încă un coşmar...