11-11-2010, 09:16 PM
primul meu fic.stiu ca nu e mare chestie si nu pot sa ma decid cum sa-l numesc insa am incercat sa dau tot ce-am mai bun cand l-am scris . astept comentarii. suport orice . asa ca ...enjoy!
Capitolul I
Intr-o zi ma intorceam de la slujba cu jumatate de norma. Desi era abea ora 19 ,afara incepuse sa se intunece ,soarele obosit facandu-i loc pe cer sclipitoarei luni ,insa aceasta isi pierduse stralucirea obisnuita ,fiind invaluita de niste nori negri si infuriati si cum nu se putea mai rau a inceput sa ploua.
Avusesem o zi groaznica din cauza ca era cat pe ce sa fiu concediata fiindca am batut marun nenorocit care se tot dadea la mine si nu ma lasa sa lucrez.Doua coaste si maxilarul rupt si o lovitura intre picioare.Si-a meritat-o din plin!
Cum alergam eu sa ajung acasa ,inainte sa ma fac leoarca, pe drumul pietruit din parcul luminat cu felinare in stil vechi ,am zarit o umbra intunecata sprijinita de trunchiul unuia dintre ele.M-am oprit instinctiv sa vad ce este. Era un baiat de vreo 17-18 ani imbracat cu un tricou alb peste care purta o geaca subtire ,lunga pana deasupra genunchilor , sfasiata in toate colturile ,asemenea pantalonilor negri de piele. M-am apropiat si am observat cum o dara de sange i se prelinge din parul intunecat,de culoarea cerului nocturn ,ud leoarca din cauza ploii ,pe frunte ,pe obraji si pe gat , imbiband tricoul alb cu o culoare rosie,aprinsa.Tipul avea o multime de vanatai si zgarieturi in locurile unde hainele ii fusesera sfasiate si cum nu se putea mai rau in spatele sau vedeam doua aripi conturandu-se in intunericul noprii .Cred ca aveam vedenii , tipul ala era un inger,insa ceva era ciudat ,aripile sale erau...negre.In momentul acela m-am speriat si m-am dat doi pasi inapoi,dar tocmai atunci ingerul(sau demonul) m-a prins de mana, aruncandu-mi o privire ,iar in ochii lui de albastrul marii am putut zarii o tristete sfasietoare.Ochii lui semanau teribil de mult cu cei ai lui....
Fara sa gandesc de doua ori l-am tras de mana rece ridicandu-l in picioare si sprijinindu-i corpul de al meu.Am inceput sa grabesc pasul pe straduta din piatra, apoi pe strazile ce duceau la mine acasa. Am avut noroc ca se facuse deja ora 20 si nu prea mai era nimeni pe strazi, insa ploaia nu vroia sa inceteze , hainele mele fiind ude la fel si cele ale baiatului misterios cu aripi negre . In acel moment aripile sale ne-au invaluit trupurile ,ferindu-ne de ploaia aceea infernala.Incepiuse sa-si recapete cunostinta.A deschis ochii si m-a privit mirat.
- Te simti bine?Poti sa vorbesti?Cum te cheama?am inceput eu sa-l bombardez cu intrebari.
- Ze...ro , raspunse acesta pe un ton vlaguit si sters.Fara sa-mi dau seama , la auzul numelui sau , am tresarit ,dar se pare ca nu a observat.Pana si numele era acelasi , dar sunt sigura ca e doar o coincidenta.
- Ok, Zero , numele meu este Aya Kurosaki.
Capitolul I
Intr-o zi ma intorceam de la slujba cu jumatate de norma. Desi era abea ora 19 ,afara incepuse sa se intunece ,soarele obosit facandu-i loc pe cer sclipitoarei luni ,insa aceasta isi pierduse stralucirea obisnuita ,fiind invaluita de niste nori negri si infuriati si cum nu se putea mai rau a inceput sa ploua.
Avusesem o zi groaznica din cauza ca era cat pe ce sa fiu concediata fiindca am batut marun nenorocit care se tot dadea la mine si nu ma lasa sa lucrez.Doua coaste si maxilarul rupt si o lovitura intre picioare.Si-a meritat-o din plin!
Cum alergam eu sa ajung acasa ,inainte sa ma fac leoarca, pe drumul pietruit din parcul luminat cu felinare in stil vechi ,am zarit o umbra intunecata sprijinita de trunchiul unuia dintre ele.M-am oprit instinctiv sa vad ce este. Era un baiat de vreo 17-18 ani imbracat cu un tricou alb peste care purta o geaca subtire ,lunga pana deasupra genunchilor , sfasiata in toate colturile ,asemenea pantalonilor negri de piele. M-am apropiat si am observat cum o dara de sange i se prelinge din parul intunecat,de culoarea cerului nocturn ,ud leoarca din cauza ploii ,pe frunte ,pe obraji si pe gat , imbiband tricoul alb cu o culoare rosie,aprinsa.Tipul avea o multime de vanatai si zgarieturi in locurile unde hainele ii fusesera sfasiate si cum nu se putea mai rau in spatele sau vedeam doua aripi conturandu-se in intunericul noprii .Cred ca aveam vedenii , tipul ala era un inger,insa ceva era ciudat ,aripile sale erau...negre.In momentul acela m-am speriat si m-am dat doi pasi inapoi,dar tocmai atunci ingerul(sau demonul) m-a prins de mana, aruncandu-mi o privire ,iar in ochii lui de albastrul marii am putut zarii o tristete sfasietoare.Ochii lui semanau teribil de mult cu cei ai lui....
Fara sa gandesc de doua ori l-am tras de mana rece ridicandu-l in picioare si sprijinindu-i corpul de al meu.Am inceput sa grabesc pasul pe straduta din piatra, apoi pe strazile ce duceau la mine acasa. Am avut noroc ca se facuse deja ora 20 si nu prea mai era nimeni pe strazi, insa ploaia nu vroia sa inceteze , hainele mele fiind ude la fel si cele ale baiatului misterios cu aripi negre . In acel moment aripile sale ne-au invaluit trupurile ,ferindu-ne de ploaia aceea infernala.Incepiuse sa-si recapete cunostinta.A deschis ochii si m-a privit mirat.
- Te simti bine?Poti sa vorbesti?Cum te cheama?am inceput eu sa-l bombardez cu intrebari.
- Ze...ro , raspunse acesta pe un ton vlaguit si sters.Fara sa-mi dau seama , la auzul numelui sau , am tresarit ,dar se pare ca nu a observat.Pana si numele era acelasi , dar sunt sigura ca e doar o coincidenta.
- Ok, Zero , numele meu este Aya Kurosaki.