why is he a fallen angel?

[angelickiller]

primul meu fic.stiu ca nu e mare chestie si nu pot sa ma decid cum sa-l numesc insa am incercat sa dau tot ce-am mai bun cand l-am scris . astept comentarii. suport orice . asa ca ...enjoy!

Capitolul I

Intr-o zi ma intorceam de la slujba cu jumatate de norma. Desi era abea ora 19 ,afara incepuse sa se intunece ,soarele obosit facandu-i loc pe cer sclipitoarei luni ,insa aceasta isi pierduse stralucirea obisnuita ,fiind invaluita de niste nori negri si infuriati si cum nu se putea mai rau a inceput sa ploua.
Avusesem o zi groaznica din cauza ca era cat pe ce sa fiu concediata fiindca am batut marun nenorocit care se tot dadea la mine si nu ma lasa sa lucrez.Doua coaste si maxilarul rupt si o lovitura intre picioare.Si-a meritat-o din plin!
Cum alergam eu sa ajung acasa ,inainte sa ma fac leoarca, pe drumul pietruit din parcul luminat cu felinare in stil vechi ,am zarit o umbra intunecata sprijinita de trunchiul unuia dintre ele.M-am oprit instinctiv sa vad ce este. Era un baiat de vreo 17-18 ani imbracat cu un tricou alb peste care purta o geaca subtire ,lunga pana deasupra genunchilor , sfasiata in toate colturile ,asemenea pantalonilor negri de piele. M-am apropiat si am observat cum o dara de sange i se prelinge din parul intunecat,de culoarea cerului nocturn ,ud leoarca din cauza ploii ,pe frunte ,pe obraji si pe gat , imbiband tricoul alb cu o culoare rosie,aprinsa.Tipul avea o multime de vanatai si zgarieturi in locurile unde hainele ii fusesera sfasiate si cum nu se putea mai rau in spatele sau vedeam doua aripi conturandu-se in intunericul noprii .Cred ca aveam vedenii , tipul ala era un inger,insa ceva era ciudat ,aripile sale erau...negre.In momentul acela m-am speriat si m-am dat doi pasi inapoi,dar tocmai atunci ingerul(sau demonul) m-a prins de mana, aruncandu-mi o privire ,iar in ochii lui de albastrul marii am putut zarii o tristete sfasietoare.Ochii lui semanau teribil de mult cu cei ai lui....
Fara sa gandesc de doua ori l-am tras de mana rece ridicandu-l in picioare si sprijinindu-i corpul de al meu.Am inceput sa grabesc pasul pe straduta din piatra, apoi pe strazile ce duceau la mine acasa. Am avut noroc ca se facuse deja ora 20 si nu prea mai era nimeni pe strazi, insa ploaia nu vroia sa inceteze , hainele mele fiind ude la fel si cele ale baiatului misterios cu aripi negre . In acel moment aripile sale ne-au invaluit trupurile ,ferindu-ne de ploaia aceea infernala.Incepiuse sa-si recapete cunostinta.A deschis ochii si m-a privit mirat.
- Te simti bine?Poti sa vorbesti?Cum te cheama?am inceput eu sa-l bombardez cu intrebari.
- Ze...ro , raspunse acesta pe un ton vlaguit si sters.Fara sa-mi dau seama , la auzul numelui sau , am tresarit ,dar se pare ca nu a observat.Pana si numele era acelasi , dar sunt sigura ca e doar o coincidenta.
- Ok, Zero , numele meu este Aya Kurosaki.

[Assyria]

Heii.. primul tau fic deci!! Nu stiu daca ai citit regulamentul, sau daca l- ai citit nu l- ai citit bine. Un capitol trebuie sa aibe mai mult de 40 de randuri.. tu ai abea 30 ( sau 29 )
Asa.. despre ideea ficului, inca nu spun nimic, astept sa vad cum se va contura ideea. Desi mi se pare chiar draguta. N- am sa- ti comentez descrierea, dialogul sau naratiunea.. dupa parerea mea, sunt destul de bune :P. Nu vad ce altceva as mai putea sa iti spun decat: Spor la scris ! :*

[hiimera]

Well, imi place foarte mult si numele este destul de bun, imi place ideea, foarte tare.:bv:
Dar pe langa toate ai avut si greseli, incearca sa mai folosesti si tu perfectul compus, descrierea bunicica, dialogul scurt dar e bun, si nu se scriu numerele asa "19" ci se scriu asa "nouasprezece". Oricum greseli de tastare nu prea am vazut..poate nu a perceput ochiul meu dar nu conteaza, ca si eu si multi alti avem greseli.:ha:
Oricum asa imi place cum ai facut primul capitol, chiar daca este cam scurt, data viitoare mai lungestel si mai detaliazal..ca sa stii imi place foarte mult. :love:
Sper ca nu am fost dura, daca vrei poti sa mergi sa-mi lasi un comm si mie la fic, poti sa ma critici daca vrei nu ma supar, caci nu vreu sa fiu eu dura cu tine, doar ti-am spus care ti-au fost greselile, caci asa povestea in sine e foarte faina :X:X.
Astept cu nerabdare nextul, sper sa-l pui cat mai curand..sper. :bye:

[angelickiller]

buna . ma bucar ca va place ficul meu si imi cer scuze de numarul mic de randuri , dar eram foarte obosita.probabil o sa postez in seara asta capitolul urmator si astept si mai multe comuri si va rog corectati-ma daca mai gresesc..bye bye!

[angelickiller]

Capitolul II


- Te simti bine?Poti sa vorbesti?Cum te cheama ?am inceput eu sa-l bombardez cu intrebari.
- Ze...ro , raspunse acesta pe un ton vlaguit si sters.Fara sa-mi dau seama , la auzul numelui sau , am tresarit ,dar se pare ca nu a observat.Pana si numele era acelasi , dar sunt sigura ca e doar o coincidenta.
- Ok, Zero , numele meu este Aya Kurosaki. In curand o sa ajungem la mine acasa.Iti voi trata ranile.
Cand am ajuns in fata casei era gata sa deschid usa, cand mi-am dat seama ca parintii mei sunt inauntru. Nu de alta,dar amandoi sunt oameni de stiinta si nu stiu ce s-ar intampla cu Zero, daca acestia i-ar vedea aripile.
- Poti sa mergi?
- Incerc. I-am dat drumul ,dar era cat pe ce sa cada peste mine.L-am prins din nou de mana si l-am ajutat sa stea in picioare.
- Nu poti sa te folosesti de alea? l-am intrebat eu facandu-i semn spre aripi.Acesta le flutura de doua ori.
-Sunt destul de ude.
- Ai putea sa ajungi pana la etajul unu? si ia-am aratat geamul de la camera mea , care era intredeschis. Acesta aproba din cap si zbura catre geam.A reusit sa intre ,iar dupa aceea am intrat si eu in casa.Parintii mei se aflau in living ,relaxandu-se dupa o zi grea de munca.
- Aya,in sfarsit ai ajuns,spuse tata , un om de patruzeci si cinci de ani ,nici prea inalt nici prea scund cu ochii negrii care-i exprima oboseala si par brunet brazdat de semnele batranetii: fire albe.
- Aya,ne-am facut griji pentru tine! Ce s-a intamplat?replica mamape un ton ingrijorat. Mama este o femeie normala cu o slujba nu tocmai normala.Lucreaza la FBI,la fel ca si tata. Este o persoana de patruzeci de ani, de statura medie cu ochii caprui si parul brunet cu suvite blonde.
Eu?Ei bine,eu sunt doar o "fata normala"care a luat toata viata lectii de tai-kwan-do si utilizarea diferitelor arme precum sulita , sabia , arcul sia late cateva. Ochii mei sunt negri si parul de aceeasi culoare ,sunt destul de inalta ,iar in momentul de fata lucrez ca si chelnerita la o cafenea ,slujba foarte bine platita,insa nu as vrea sa afle nimeni,dar gata cu descrierile,sa ne intoarcem la povestea noastra:
Incercand sa nu-mi pierd cumpatul le-am spus parintilor mei ca m-au tinut mai mult la cafenea din cauza ca o colega a trebuit sa plece mai devreme.
- Nu cumva ai batut din nou vreun client? intreba mama cu o privire neincrezatoare.
- Nu...adica da... Ce vroiai sa fac daca tipul ala se dadea la mine?am replicat eu ,imediat, pe un ton diferit.
- De cate ori ti-am spus sa nu te mai bati?... si asa continua discursul mamei timp de zece minute,dupa care tata m-a intrebat:
- Macar l-ai bagat in spital?
-Doua coaste si maxilarul rupt sio lovitura intre picioare,am raspuns eu cu un ranjet sadic pe fata.
- Cred ca a durut , dar meriata si mai mult!
Dupa sfarsirea conversatiei cu parintii am incercat sa afisez un zambet cat de cat convingator , dupa care am insfacat trusa de prim-ajutor din dulapul cu medicamente de pe hol si am urcat vijelio pe trepte direct in camera mea. Nu am inchis bine usa ca l-am zarit pe Zero.Era intins pe o parte in patul meu ,privindu-ma cu niste ochi adanci.
-Credeam ca nu mai vii ! spuse acesta pe un ton bland.

[hiimera]

Yey nextul.. cam scurt.. dar in fine. Imi place cum ai continuat, dar inca mai trebuie sa lucrezi la descriere, pe langa scriere si sentimente ^^.
Wow, deci ea inca locuia cu parintii, ma intreb ei or afla oare candva ca fiica lor are un inger negru in casa ? XD
Dragut imi place ca ai si descris-o pe Aya, asa stiu si eu cum arata >u<.
Ma intreb ce urmeaza, dar incerca sa scrii mai mult la capitol, descrie mai mult, poti sa postezi incet atata timp cat o faci capitolul frumos (oricum frumos e si acuma capitolul). :3

[MiraA]

Salut...am dat si eu pe aici si numele ficului m-a facut curioasa.In primul rand imi place ideea,chiar daca as prefera capitolele un pic mai lungi.A cateva greseli de tastare,dar toti avem(mai ales eu).Mi-a placut foarte mult o expresie:"mama este o femeie normala cu o slujba nu tocmai normala."Nu stiu de ce,dar mi-a placut.Spor la scris si astept nextul.

[Corina.]

Imi place foarte mult,mai ales ideea cu "fallen angel" .Zero imi aduce aminte de Patch din Hush Hush[Ingerul Noptii] de Becca Fitzpatrick.Este tot cu ingeri cazuti =p~.I hope that Zero is a bad boy :X:X:X.Iubesc rolurile astea cu vampiri/varcolaci/ingeri/luciferi care sunt genul de bad boy mega arogant .
Capitolele sunt prea scurte pentru gustul meu,dar merg.

Astept next.

[angelickiller]

uite si Capitolul III

Nu am inchis bine usa ca l-am zarit pe Zero.Era intins pe o parte in patul meu ,privindu-ma cu niste ochi adanci.
- Credeam ca nu mai vii ! spuse acesta pe un ton bland.
- A trebuit sa le explic parintilor mei de ce am intarziat 2 ore.
- Si ce le-ai spus?
- Ca ...Lasa vorbaria si dezbraca-te!
- Asta le-ai spus? spuse el pe un ton ironic,insa ma asculta si isi deschise nasturii de la geaca ,rand pe rand,indepartand-o, dupa care si-a dat jos si maieul alb,acum rosu din cauza sangelui. Am scos din dulap doua prosoape , oferindu-i unul sa se stearga de apa de ploaie inbinata cu sange ,iar pe celalalt mi l-am pus pe parul ud. M-am asezat langa el ,pe pat, si am inceput sa-i dezinfectez ranile , timp in care nu a facut decat sa ma masoare din priviri.
- Am terminat ! am spus eu lipindu-i ultimul plasture in apropierea tamplei , unde avea acea lovitura groaznica. m-am ridicat si am iesit din camera , intorcandu-ma cu o camasa neagra de-a tatei si cu o pereche de blugi - destul de okay, dupa parerea mea- pe care ii purta "in vremurile bune" cum ii place lui sa spuna .I le-am dat lui Zerodupa care am vrut sa ies din incapere ,insa acesta m-a prins cu o mana de incheietura ,iar pe cealalta si-a pus-o in jurul taliei mele si m-a tras atat de aproape inacat trupurile noastre pareau unul sngur,iar fara nici o avertizare mi-a cuprins buzele intr-un sarut apasat si pasional , frantuzesc. Cand am realizat ce se intampla am facut un pas in spate , rupand sarutul, si i-am lipit o palma , dupa care am iesit fulger din camera , dar nu inainte s observ cum ranjeste s isi linge buzele.Pe cine adusesem in casa mea?! Privirea i se schimbase complet: nici urma de tristetea coplesitoare de mai devreme ,acum in ochii lui se citea numai pasiune si dorinta, pe langa sclipirea copilaroasa.
Am ramas cateva secunde in fata usii ,nemiscata, din cauza efectului acelui sarut . A fost...WOW! Dar cine se credea tipulasta ca e de ma pate saruta cand vrea el. Am coborat nervoasa trptele si am mers la bucatarie sa fac niste sandvisuri . Chiar daca era un nenorocit si jumatate tot trebuia sa manance si nu de alta , dar si eu muream de foame.dupa ce am facut sandvisurile leam pus pe o tava ,alaturi de doua pahare cu Cola si am urcat in camera. Cand am deschis usa am observat ca nu mai era nmeni acolo, doar un bilet lasat pe noptiera patului pe care scria ingrijit:

[b][i]"Ne vom revedea"

Fara sa-mi dau seama piciarele mele si-au pierdut echilibrul si am cazut in genunchi. A PLECAT!!! Propozitia aceasta mi-a rasunat in minte pentru cateva secunde , dupa care mi-am spus cu voce tare de parca as fi incercat sa ma conving pe mine insumi:
- E mai bine asa pana la urma ! pdar pe cine incercam sa pacalesc ? Nu era bine deloc, pentru ca ma indr.....
- Ahhhh! Ce tot gandesc ? E imposibil ! Il cunosc abea de o jumatate de zi.
Cumva ,am reusit sa mananc toate sandvisurile si m-am bagat in pat.Am adormit imediat pentru ca de dimineta sa ma trezesc tipand si gafaind ,plina de transpiratie. Visasem acelasi lucru,acelasi vis care ma bantuia din ziua in care el...a murit, dar de data aceasta era cu totul diferit.In locul lui aprarea Zero si se indeparta din ce in ce mai mult , insa oricat de repede as fi alergat si oricat de tare i-as fi strigat numele nu s-a oprit decat la o distanta destul de mare . Atunci l-am vazut pe el stand langa Zero. Erau identici,numai ca el nu avea aripi si era inbracat cu acceasi pijama de spital ca si in acea zi mortuara. Ma privira timp de cateva secunde in care era asa de liniste incat parca inghetase timpul , insa acestia intoarsera din nou spatele si-si continuara drumul ,iar eu tot tipam si alergam in nestire. Ce cosmar...
- Asa mi se intampla daca mananc prea mult inainte de culcare ,am marait eu printre dinti ridicandu-ma din pat. Se pare ca totul fusese un vis.Pana la urma era imposibil ca ingerii si demonii sa existe in lumea noastra,nu? Dar apoi am simtit cum mi se urca sangele in obraji, imbujorandu-ma, si parca toata camera incepea sa se invarte cu mine. Pe noptira inca se mai afla acel bilet de la Zero, hartia alba stralucind in lumina celor cateva raze de soare ce se furisau printre jaruzelele intredeschise.Nu fusese un vis! Am privit biletul dupa care ceasul ce se afla langa el.Era ora 7:30 .
- O,nu! Trebuie sa ma grabesc sau o sa pierd din nou autobuzil!Mi-am tras repede pe mine o camasa neagra si o fusta alba cu dungi negre, in carouri
si un sacou asemanator-uniforma liceului. Inainte sa intru la bucatarie si sa beau toata cana de ceai si sa iau felia de paine prajita cu margarina la mine, m-am spalat pe dinti . Am iesit din bucatarie aproape alergand si m-am incaltat cu o pereche de cisme negre ,lungi,cu toc ,mi-am luat la revedere de la mama si tata si am iesit in viteza pe usa. Am mancat painea prajita si m-am urcat in autobuz exact in ultima clipa. Era cat pe-aci sa-l pierd.
- 'Neata! Credeam ca nu mai vii!Ti-am spus sa-ti pui si tu un ceas sa sune,nu poti sa intarzii in fiecare zi! spuse Ayumi , cea mai buna prietena a mea din copilarie.Are parul roscat si ochii verzi si de obicei este cam timida ,insa cu mine se poarta de parca ar fi maica-mea.
- Da,da...cum spui tu. M-am asezat pe scaunul de la geam si am inceput sa privesc locul pe langa care treceam. Era parcul in care l-am intlnit pe Zero. Dintr-o data am intrat intr-o stare de visare , toate momentele din ziua trecuta trecandu-mi din nou prin fata ochior. Observand starea in care ma aflam ,Ayumi ma intreba:
- Ce se intampla? Nu arati prea bine.
- A..nimic,de fapt. daca ti-as spune nu m-ai crede.
- Suntem cele mai bune prietene . Stii ca mie poti sa-mi spui orice.
- Promiti ca n-ai sa razi?
- Promit! spuse aceasta strangand pumnul in dreptul inimii si zambind.
I-am povestit tot ce se intamplase ,iar dupa doua minute statea gura casca privindu-ma mirata , dupa care incepu sa chicoteasca .
- Stiam eu ca ai o imaginatie bogata,dar nici chiar asa! Spui ca ai gasit un inger cu aripi negre in parc ,l-ai dus acasa ,i-ai pansat ranile si te-a sarutat? Glumesti ,nu-i asa?
- Atunci cum explici asta ? am intrebat-o eu intinzandu-i biletul pe care Zero il lasase pe noptiera inainte sa plece. Ramasese fara cuvinte.
- Sa presupunem ca-i adevat. Unde s-a dus si de ce este atat de sigur ca va veti intalni din nou? adauga ea inca privind biletul.
- N-am nici o idee !i-am raspuns eu ridicand din umeri.
La scoala, mai exact in cand a intrat diriginta in clasa, in spatele ei era un baiat cu parul negru si ochii albastrii, de culoare marii. Era el !!!